Pranayama - controlul energiei prin respiraţie

Termenul Prana provine din sanskrită, desemnând o formă de energie ce este emanată de Soare, şi care este prezentă în aerul pe care îl respirăm. "Ayama" înseamnă reţinere, oprire. Astfel Pranayama s-ar traduce ca "reţinerea pranei" în corpul uman. În diferite texte se regăsesc tot felul de definiţii şi semnificaţii fanteziste, referitoare la acest termen. În textele vechi hinduse, în Upanishade şi Vede, apare ideea că Prana este o formă de energie emisă de Soare, ce se prezintă ca o globulă energetică, vitală pentru întreţinerea vieţii animale. Aceste globule plutesc în atmosfera terestră, şi sunt cu atât mai numeroase cu cât este mai senin, mai mult soare. Pe timpul nopţii şi în zilele înorate numărul lor se reduce semnificativ. Particulele pranice sunt inhalate prin respiraţie de către fiinţele terestre, şi, la nivelul terminaţiilor nervoase de la nivelul nasului, se produce un fenomen de polarizare, + / - fiecare nară conferind polarizarea opusă celeilalte. Energia globulelor este absorbită în organism, la nivelul terminaţiilor nervoase de la nivelul fiecărei nări (prin "frecare"), urmănd ulterior traseul energetic al canalelor energetice (nadi) Ida şi Pingala, care răspândesc această energie în tot organismul, înspre toate organele, ţesuturile şi celulele. Remarcăm, astfel, rolul deosebit de important al respiraţiei pe nas, (respiraţia pe gură cauzează probleme diverse), cât si al cauzei dezechilibrării energetice a organismului, reprezentată prin existenţa problemelor respiratorii : nas înfundat, nări obturate, obiceiul de a dormi culcat pe o singură parte,etc. Acum înţelegi, probabil, mai bine, de ce în timpul zilei, şi al zilelor însorite, în special, te simţi mai energizat decât în zilele ploioase, înorate, sau noaptea. De asemenea, de ce te simţi mai încărcat când respiri rar, amplu şi profund, în comparaţie cu respiraţia superficială, cu frecvenţă mai mare. De la teorie, un pic de practică : vizualizează globulele de energie pranică, pentru a te convinge de realitatea lor, prin următoarea metodă simplă şi practică : într-o zi cu cer foarte senin, găseşte-ţi un loc unde să nu fii perturbat (de exemplu la fereastra camerei tale), şi priveşte cerul senin, într-un loc complet lipsit de nori, într-un punct fix. După ce priveşti câteva secunde, începe, încet, să-ţi focalizezi privirea, de la acel punct îndepărtat de pe cer, progresiv, spre un punct tot mai apropiat de tine. Scanând încet pe această linie continuă, la un moment dat vei percepe, la o anumită distanţă faţă de tine, cum întreg volumul de aer este plin de nişte punctuleţe foarte mici, luminoase, care parcă dansează continuu, fără a sta în loc deloc. Fenomenul seamănă cu o ninsoare de particule fine de lumină, atât că ele nu cad spre Pământ, ci se mişcă oarecum dezordonat în spaţiu, ca şi cum ar fi nişte minuscule fiinţe ce se zbenguie zglobii în aer. După ce ai învăţat să le "prinzi" prima dată cu privirea, îţi va fi mult mai uşor ulterior să repeţi experienţa, căci vei ştii cam la ce distanţă trebuie să-ţi focalizezi atenţia vizuală. La ora la care scriu îmi sunt necesare mai puţin de 10 secunde până încep să le percep. Senzaţia este deosebită, merită să încerci ! O atenţionare pentru cei ce cred că pot să se joace cu energiile : există o serie de tehnici respiratorii reunite sub termenul de Pranayama, privit din punctul de vedere al forţării acumulării de energie pranică, de control al respiraţiei şi a suflurilor. Această acumulare este asemănătoare măririi tensiunii şi intensităţii curentului electric într-un circuit electric, în care conductorii şi celelalte piese electronice au fost proiectate şi dimensionate pentru anumite valori maxime. Rezultatul fizic (efectul suprasolicitării, a suprasarcinii ), va fi reprezentat de un scurtcircuit, adică arderea, străpungerea unui conductor sau a uneia din piesele circuitului. Similar, în organism va putea avea loc o cădere a reţelei eneretice, manifestată printr-o paralizie, locală sau generală ! Yoghinii, sau practicanţii altor sisteme spirituale care au suferit paralizii (sunt destul de multe astfel de persoane), au practicat astfel de tehnici, fără o îndrumare competentă. În plus, există un procent semnificativ al celor la care scurtcircuitările au loc la nivel cerebral, neuronal, respectivii suferind ulterior probleme psihice variate, a căror amploare depinde de localizarea cerebrală şi a mărimii zonei scoasă din uz, disfuncţională. Aceste experimente presupun asumarea conştientă a responsabilităţii privind sănătatea proprie ! (în lucru)