Învăţătura lui Isus / Emanuel

"17 Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul
meu care este stăpânit de un duh mut.
18 Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură,
scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată
duhul, şi n-au putut.”
19 „O, neam necredincios!”, le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până
când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”
20 L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu
putere; copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.
21 Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „ Din
copilărie”, a răspuns el.
22 „Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l
omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”
23 Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă
celui ce crede!”
24 Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută
necredinţei mele!”
25 Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul
necurat şi i-a zis: „Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul
acesta şi să nu mai intri în el.”
26 Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas
ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”
27 Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.
28 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de
ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”
29 „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi
post.”
30 Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni
că trece.
31 Căci învăţa pe ucenicii Săi şi zicea: „Fiul omului va fi dat în mâinile
oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”
32 Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.
33 Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat:
„Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”
34 Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este
cel mai mare.
35 Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă
vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi
slujitorul tuturor!”
36 Şi a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi
le-a zis:
37 „Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă
primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe
Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în
Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
39 „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni
în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.
40 Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.
41 Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că
sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata."
Marcu capitolul 9

"13 Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni, ca să-L prindă
cu vorba.
14 Aceştia au venit şi I-au zis: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul şi nu-Ţi
pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor şi înveţi pe oameni calea
lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu?
15 Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut făţărnicia şi le-a
răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban ca să-l văd.”
16 I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe
el, ale cui sunt?” „ Ale cezarului”, I-au răspuns ei.
17 Atunci Isus le-a zis: „Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi lui
Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.
18 Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi I-au pus
următoarea întrebare:
19 „Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva şi-i
rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui şi să
ridice urmaş fratelui său.”
20 Erau, dar, şapte fraţi. Cel dintâi s-a însurat şi a murit fără să lase
urmaş.
21 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă şi a murit fără să lase urmaş. Tot
aşa şi al treilea.
22 Şi niciunul din cei şapte n-a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia.
23 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de
nevastă.”
24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu
pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?
25 Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor
mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.
26 În ce priveşte învierea morţilor, oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în
locul unde se vorbeşte despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: „Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”?
27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă
mai rătăciţi!”
28 Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese
bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre
toate poruncile?”
29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul
Dumnezeul nostru este un singur Domn”;
30 şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot
sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi.
31 Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine
însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”
Marcu capitolul 12

"13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.
14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete;
ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă
care va ţâşni în viaţa veşnică.”
15 „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete
şi să nu mai vin până aici să scot.”
16 „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
17 Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18 Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este
bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19 „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în
Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina
Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem,
căci Mântuirea vine de la iudei.
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor
închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
24 Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh
şi în adevăr.”
25 „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos);
când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”
26 Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”
27 Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi
niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”
28 Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
29 „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este
Acesta Hristosul?”
30 Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.
31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”
32 Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”
33 Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus
cineva să mănânce?”
34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să
împlinesc lucrarea Lui.
35 Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun:
ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
36 Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru
ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
37 Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au
ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”
Ioan capitolul 4

"5 Acolo se afla un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme,
i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
7 „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în
scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se coboară altul
înaintea mea.”
8 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă.”
9 Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Ziua aceea
era o zi de Sabat.
10 Iudeii ziceau deci celui ce fusese vindecat: „Este ziua Sabatului; nu-ţi
este îngăduit să-ţi ridici patul.”
11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a făcut sănătos mi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă.”
12 Ei l-au întrebat: „Cine este Omul acela care ţi-a zis: „Ridică-ţi patul şi umblă”? ”
13 Dar cel vindecat nu ştia cine este: căci Isus Se făcuse nevăzut din
norodul care era în locul acela.
14 După aceea Isus l-a găsit în Templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut
sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
15 Omul acela s-a dus şi a spus iudeilor că Isus este Acela care-l făcuse sănătos.
16 Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau
să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.
17 Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu, de
asemenea, lucrez.”
18 Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai
fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este
Tatăl Său şi Se făcea astfel deopotrivă cu Dumnezeu.
19 Isus a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că
Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl
făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.
20 Căci Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată tot ce face; şi-I va arăta lucrări mai
mari decât acestea, ca voi să vă minunaţi.
21 În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă
viaţă cui vrea.
22 Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului,
23 pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu
cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în
Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din
moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei
morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta vor învia.
26 Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.
27 Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.
28 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din
morminte vor auzi glasul Lui
29 şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar
cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.
30 Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi
judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia
Tatălui, care M-a trimis.
31 Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
32 Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe
care o face El despre Mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr.
34 Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun
lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi.
35 Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă
înveseliţi câtăva vreme la lumina lui.
36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care
Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu,
mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
37 Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi
auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa;
38 şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care
L-a trimis El.
39 Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar
tocmai ele mărturisesc despre Mine.
40 Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!
41 Eu nu umblu după slava care vine de la oameni.
42 Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu.
43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un
altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.
44 Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii
altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă
învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46 Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a
scris despre Mine.
47 Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?”
Ioan capitolul 5

"26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi
nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi
v-aţi săturat.
27 Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care
rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl,
adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să
credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”
30 „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine?
Ce lucrezi Tu?
31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a
dat să mănânce pâine din cer.”
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea
din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33 căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”
34 „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”
35 Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi
niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.
36 Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi
izgoni afară:
38 căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39 Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El,
ci să-l înviez în ziua de apoi.
40 Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa
veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”
41 Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a
coborât din cer.”
42 Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi
mamă îi cunoaştem? Cum, dar, zice El: „Eu M-am coborât din cer”? ”
43 Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis;
şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine
a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la
Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.
48 Eu sunt Pâinea vieţii.
49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.
50 Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din
ea şi să nu moară.
51 Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din
pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul
Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”
52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate
Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul
Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.
54 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl
voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu
adevărat o băutură.
56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu
rămân în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin
Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.
58 Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au
mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta
va trăi în veac.”
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
60 Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea
aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”
61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia,
le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63 Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele
pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.
64 Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus ştia de la început cine
erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.
65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la
Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”
66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai
umblau cu El.
67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”
68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai
cuvintele vieţii veşnice.
69 Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul
lui Dumnezeu.”
70 Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi
unul din voi este un drac.”
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L
vândă: el, unul din cei doisprezece."
Ioan capitolul 6

"1 După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că
iudeii căutau să-L omoare.
2 Şi praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.
3 Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi
ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
4 Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci
aceste lucruri, arată-Te lumii.”
5 Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.
6 Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă
este prielnică.
7 Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc
despre ea că lucrările ei sunt rele.
8 Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta,
fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”
9 După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.
10 După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci
cam pe ascuns.
11 Iudeii Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?”
12 Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om
bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”
13 Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.
14 Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.
15 Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a
învăţat niciodată?”
16 Isus le-a răspuns: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a
trimis pe Mine.
17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă
învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.
18 Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui
ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate.
19 Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De
ce căutaţi să Mă omorâţi?”
20 Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”
21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.
22 Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de
la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.
23 Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se
calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am
însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?
24 Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”
25 Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei
să-L omoare?
26 Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în
adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?
27 Dar noi ştim de unde este Omul acesta; însă, când va veni Hristosul,
nimeni nu va şti de unde este.”
28 Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă
ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis
este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.
29 Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.”
30 Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I
sosise ceasul.
31 Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va
face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?”
32 Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El.
Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.
33 Isus a zis: „Mai sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.
34 Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”
35 Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Omul acesta, ca să
nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să Se ducă la cei împrăştiaţi
printre greci şi să înveţe pe greci?
36 Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus: „Mă veţi căuta, şi nu
Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni”?”
37 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în
picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.
38 Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
39 Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească
cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu
fusese încă proslăvit."
Ioan capitolul 7

"1 Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.
2 Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la
El. El a şezut jos şi-i învăţa.
3 Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au
pus-o în mijlocul norodului
4 şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când
săvârşea preacurvia.
5 Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu,
dar, ce zici?”
6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui. Dar Isus S-
a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.
7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis: „Cine
dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”
8 Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.
9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi
au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei
din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.
10 Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe
femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”
11 „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te
osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”)
12 Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă
urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
13 La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine
însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.”
14 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine
însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit
şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.
15 Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
16 Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt
singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.
17 În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:
18 deci despre Mine însumi mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi
Tatăl, care M-a trimis.”
19 Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Voi nu Mă
cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine,
aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”
20 Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa pe norod în Templu, în locul
unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.
21 Isus le-a mai spus: „Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul
vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”
22 Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice:
„Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”!”
23 „Voi sunteţi de jos”, le-a zis El, „Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea
aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.
24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu
credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”
25 „Cine eşti Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns: „Ceea ce de la început vă
spun că sunt.
26 Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi; dar Cel ce M-a trimis
este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”
27 Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.
28 Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte
că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a
învăţat Tatăl Meu.
29 Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că
totdeauna fac ce-I este plăcut.”
30 Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.
31 Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu,
sunteţi în adevăr ucenicii Mei;
32 veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”
33 Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost
niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!” ?”
34 „Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în
păcat este rob al păcatului.
35 Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi.
36 Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.
37 Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru
că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.
38 Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”
39 „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi
copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
40 Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus
adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.
41 Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii
născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”
42 Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine,
căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
43 Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.
44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru.
El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este
adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este
mincinos şi tatăl minciunii.
45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.
46 Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru
ce nu Mă credeţi?
47 Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea
n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”
48 Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”
49 „N-am drac”, le-a răspuns Isus, „ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.
50 Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.
51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în
veac nu va vedea moartea.”
52 „Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit,
prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici: „Dacă păzeşte cineva Cuvântul
Meu, în veac nu va gusta moartea.”
53 Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit?
Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?”
54 Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic;
Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;
55 şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L
cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.
56 Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a
văzut-o şi s-a bucurat.”
57 „N-ai nici cincizeci de ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!”
58 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”
59 La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a
ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu."
Ioan capitolul 8

"35 Isus a auzit că l-au dat afară; şi, când l-a găsit, i-a zis: „Crezi tu în Fiul
lui Dumnezeu?”
36 El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”
37 „L-ai şi văzut”, i-a zis Isus, „şi Cel care vorbeşte cu tine Acela este.”
38 „Cred, Doamne”, I-a zis el; şi I s-a închinat.
39 Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce
nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”
40 Unii din fariseii care erau lângă El, când au auzit aceste vorbe, I-au zis:
„Doar n-om fi şi noi orbi!”
41 „Dacă aţi fi orbi”, le-a răspuns Isus, „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi:
„Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne."
Ioan capitolul 9

"1 Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci
sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
2 Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi
le scoate afară din staul.
4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el,
pentru că îi cunosc glasul.
5 Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
8 Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va
ieşi şi va găsi păşune.
10 Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit
ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
12 Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când
vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
13 Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
15 aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi
dau viaţa pentru oile Mele.
16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să
le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
17 Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi
am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la
Tatăl Meu.”
19 Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.
20 Mulţi dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”
21 Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un
drac să deschidă ochii orbilor?”
22 În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
23 Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: „Până când ne tot ţii sufletele în
încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
25 „V-am spus”, le-a răspuns Isus, „şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac
Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26 Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge
din mâna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le
poate smulge din mâna Tatălui Meu.
30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu:
pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre
în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”?
35 Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui
Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36 cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în
lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar
lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine,
şi Eu sunt în Tatăl.”
39 La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la
început. Şi a rămas acolo.
41 Mulţi veneau la El şi ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a
spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”
42 Şi mulţi au crezut în El în locul acela."
Ioan capitolul 10

"20 Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
22 Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”
23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.”
24 „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25 Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar
fi murit, va trăi.
26 Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
27 „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu,
care trebuia să vină în lume.”
28 După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa
Maria şi i-a zis: „A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
29 Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.
30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
31 Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o
sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la
mormânt, ca să plângă acolo.”
32 Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele
Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
33 Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a
înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.
34 Şi a zis: „Unde l-aţi pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino şi vezi.”
35 Isus plângea.
36 Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!”
37 Şi unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca
nici omul acesta să nu moară?”
38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era
o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.
39 „Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis:
„Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
40 Isus i-a zis: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41 Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în
sus şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care
stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
43 După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!”
44 Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu
faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”
45 Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au
crezut în El.
46 Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
47 Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis:
„Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
48 Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor
nimici şi locul nostru şi neamul.”
49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu
ştiţi nimic;
50 oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om
pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul
acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
52 Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup
pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
53 Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
54 De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în
ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo
împreună cu ucenicii Săi."
Ioan capitolul 11

"23 Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.
24 Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe
pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea
aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.
26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi
slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă
din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!
28 Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer s-a auzit un glas care zicea:
„L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!”
29 Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet.
Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!”
30 Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia
va fi aruncat afară.
32 Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” –
33 Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. –
34 Norodul I-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în
veac; cum, dar, zici Tu că „Fiul omului trebuie să fie înălţat”? Cine este
acest Fiu al omului?”
35 Isus le-a zis: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru.
Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine
umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36 Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai
luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei.
37 Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El,
38 ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne,
cine a dat crezare propovăduirii noastre? Şi cui a fost descoperită puterea
braţului Domnului?”
39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40 „Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu
înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”
41 Isaia a spus aceste lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
42 Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica
fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă.
43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44 Iar Isus a strigat: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a
trimis pe Mine.
45 Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46 Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine
să nu rămână în întuneric.
47 Dacă aude cineva cuvintele Mele, şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec; căci Eu
n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Pe cine Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi:
Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi.
49 Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El
însuşi Mi-a poruncit ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea lucrurile pe care le
spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”
Ioan capitolul 12

"1 Înainte de praznicul Paştilor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să
plece din lumea aceasta la Tatăl, şi, fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în
lume, i-a iubit până la capăt.
2 În timpul Cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul,
fiul lui Simon, gândul să-L vândă,
3 Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâini, că de la
Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
4 S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi
S-a încins cu el.
5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele
ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6 A venit deci la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mi picioarele?”
7 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
8 Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns:
„Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
9 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
10 Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât
picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.”
11 Căci ştia pe cel ce avea să-L vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”
12 După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la
masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
13 Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci sunt.
14 Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi
voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15 Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
16 Adevărat, adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul
său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17 Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.
18 Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar
trebuie să se împlinească Scriptura care zice: „Cel ce mănâncă pâine cu
Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”
19 Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca,
atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt.
20 Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit
Eu, pe Mine Mă primeşte; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce
M-a trimis pe Mine.”
21 După ce a spus aceste cuvinte, Isus S-a tulburat în duhul Lui, a
mărturisit şi a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”
22 Ucenicii se uitau unii la alţii şi nu înţelegeau despre cine vorbeşte.
23 Unul din ucenici, acela pe care-l iubea Isus, stătea la masă culcat pe sânul lui Isus.
24 Simon Petru i-a făcut semn să întrebe cine este acela despre care
vorbea Isus.
25 Şi ucenicul acela s-a rezemat pe pieptul lui Isus şi I-a zis: „Doamne, cine este?”
26 Isus a răspuns: „Acela căruia îi voi întinde bucăţica şi i-o voi da.” Şi a
întins o bucăţică şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul.
27 Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda. Isus i-a zis: „Ce-ai să
faci, fă repede.”
28 Dar nimeni din cei ce şedeau la masă, n-a înţeles pentru ce îi zisese
aceste vorbe.
29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună:
„Cumpără ce ne trebuie pentru praznic”; sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
30 Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
31 După ce a ieşit Iuda, Isus a zis: „Acum, Fiul omului a fost proslăvit şi
Dumnezeu a fost proslăvit în El.
32 Dacă Dumnezeu a fost proslăvit, în El, şi Dumnezeu Îl va proslăvi în El
însuşi şi-L va proslăvi îndată.
33 Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus
iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.
34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu,
aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.
35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea
dragoste unii pentru alţii.”
36 „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „unde Te duci?” Isus i-a răspuns: „Tu
nu poţi veni acum după Mine, unde Mă duc Eu; dar mai târziu vei veni.”
37 „Doamne”, I-a zis Petru, „de ce nu pot veni după Tine acum? Eu îmi voi
da viaţa pentru Tine.”
38 Isus i-a răspuns: „Îţi vei da viaţa pentru Mine? Adevărat, adevărat îţi
spun că nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori."
Ioan capitolul 13

"1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
2 În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu
Mă duc să vă pregătesc un loc.
3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi
lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
4 Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.”
5 „Doamne”, I-a zis Toma, „nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea
într-acolo?”
6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl
decât prin Mine.
7 Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de
acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”
8 „Doamne”, I-a zis Filip, „arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns.”
9 Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine
M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu, dar: „Arată-ne pe Tatăl”?
10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi
le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face
aceste lucrări ale Lui.
11 Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin
pentru lucrările acestea.
12 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările
pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că
Eu Mă duc la Tatăl;
13 şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul.
14 Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să
rămână cu voi în veac;
17 şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că
nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
19 Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea;
pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.
20 În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în
Mine şi că Eu sunt în voi.
21 Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă
iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.”
22 Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: „Doamne, cum se face că Te vei arăta
nouă, şi nu lumii?”
23 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi Cuvântul
Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.
24 Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi Cuvântul pe care-l
auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.
25 V-am spus aceste lucruri cât mai sunt cu voi.
26 Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în
Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-
am spus Eu.
27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi
se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
28 Aţi auzit că v-am spus: „Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi.” Dacă M-aţi
iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: „Mă duc la Tatăl”; căci Tatăl este mai
mare decât Mine.
29 Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca
atunci când se vor întâmpla, să credeţi.
30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine;
31 dar vine, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl şi că fac
aşa cum Mi-a poruncit Tatăl. Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici!"
Ioan capitolul 14

"1 Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul.
2 Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice
mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.
3 Acum voi sunteţi curaţi, din pricina Cuvântului pe care vi l-am spus.
4 Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate
aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi
aduceţi rod, dacă nu rămâneţi în Mine.
5 Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân
Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.
6 Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa
neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sunt strânse, aruncate în foc, şi ard.
7 Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice
veţi vrea, şi vi se va da.
8 Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi
astfel ucenicii Mei.
9 Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în
dragostea Mea.
10 Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi
Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.
11 V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi
bucuria voastră să fie deplină.
12 Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu.
13 Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.
15 Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci
v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la
Tatăl Meu.
16 Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să
mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi
cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.
17 Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii.
18 Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi
din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
20 Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai
mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
21 Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu
cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22 Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au
nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23 Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.
24 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-
ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
25 Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în
Legea lor: „M-au urât fără temei.”
26 Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică
Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.
27 Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început."
Ioan capitolul 15

"1 V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
2 Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă
va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.
3 Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
4 V-am spus aceste lucruri, pentru ca, atunci când le va veni ceasul să se
împlinească, să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. Nu vi le-am spus de la
început, pentru că eram cu voi.
5 Acum Mă duc la Cel ce M-a trimis; şi nimeni din voi nu Mă întreabă:
„Unde Te duci?”
6 Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.
7 Totuşi vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc
Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
8 Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul,
neprihănirea şi judecata.
9 În ce priveşte păcatul: fiindcă ei nu cred în Mine;
10 în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;
11 în ce priveşte judecata: fiindcă stăpânitorul lumii acesteia este judecat.
12 Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta.
13 Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în
tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă
va descoperi lucrurile viitoare.
14 El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.
15 Tot ce are Tatăl este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu
şi vă va descoperi.
16 Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; apoi iarăşi, peste puţină
vreme, Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl.”
17 La auzul acestor vorbe, unii din ucenicii Lui au zis între ei: „Ce
înseamnă cuvintele acestea: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi:
„Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea” şi: „Pentru că Mă duc la Tatăl”?”
18 Ei ziceau deci: „Ce înseamnă aceasta: „Peste puţină vreme”? Nu ştim ce
vrea să spună.”
19 Isus a cunoscut că voiau să-L întrebe şi le-a zis: „Vă întrebaţi între voi
ce înseamnă cuvintele: „Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea” şi:
„Apoi iarăşi, peste puţină vreme, Mă veţi vedea”?
20 Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar
lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
21 Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit
ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă,
de bucurie că s-a născut un om pe lume.
22 Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea
iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.
23 În ziua aceea, nu Mă veţi mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă
spun că orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.
24 Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi, şi veţi căpăta,
pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25 V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vorbi
în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
26 În ziua aceea, veţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
27 Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că M-aţi iubit şi aţi crezut că am ieşit
de la Dumnezeu.
28 Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl.”
29 Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nicio pildă.
30 Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe
cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”
31 „Acum credeţi?”, le-a răspuns Isus.
32 „Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi
pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
33 V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea
necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.”
Ioan capitolul 16

"1 După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: „Tată, a sosit
ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine,
2 după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică
tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu.
3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.
4 Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.
5 Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la
Tine, înainte de a fi lumea.
6 Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume.
Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.
7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu vine de la Tine.
8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au
cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis.
9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai
dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: –
10 tot ce este al Meu este al Tău, şi ce este al Tău este al Meu – şi Eu sunt
proslăvit în ei.
11 Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte
Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să
fie una, cum suntem şi Noi.
12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe
aceia pe care Mi i-ai dat; şi niciunul din ei n-a pierit, afară de fiul
pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în
lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.
14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din
lume, după cum Eu nu sunt din lume.
15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
19 Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin
cuvântul lor.
21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi
ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum
şi Noi suntem una –
23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să
cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.
24 Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe
care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu;
fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.
25 Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut; dar Eu Te-am cunoscut, şi
aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis.
26 Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău şi li-l voi mai face cunoscut,
pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei, şi Eu să fiu în ei.”
Ioan capitolul 17

"33 Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis:
„Eşti Tu Împăratul iudeilor?”
34 Isus i-a răspuns: „De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii
despre Mine?”
35 Pilat a răspuns: „Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de
seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”
36 „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi
Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu
dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
37 „Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. „Da”, a răspuns Isus. „Eu sunt
Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să
mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
38 Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit
iarăşi afară la iudei şi le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El."
Ioan capitolul 18

"4 Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să
ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
5 Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură.
„Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
6 Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige:
„Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” „Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat,
„căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie
să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
8 Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
9 A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: „De unde eşti Tu?”
Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc
şi am putere să-Ţi dau drumul?”
11 „N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi
fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
Ioan capitolul 19

"11 Dar Maria şedea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a
plecat să se uite în mormânt.
12 Şi a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui
Isus; unul la cap, şi altul la picioare.
13 „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au
luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.”
14 După ce a zis aceste vorbe, s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în
picioare; dar nu ştia că este Isus.
15 „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea a crezut că este
grădinarul şi I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi
mă voi duce să-L iau.”
16 Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!”,
adică: „Învăţătorule!”
17 „Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-
te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la
Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.
18 Maria Magdalena s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi
că i-a spus aceste lucruri.
19 În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului
unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a
stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20 Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-
au bucurat când au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă
trimit şi Eu pe voi.”
22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”
24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a
răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi
pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în
coasta Lui, nu voi crede.”
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma
împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi
le-a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele;
şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29 „Tomo”, i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-
au văzut, şi au crezut.”
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt
scrise în cartea aceasta.
31 Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este
Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui."
Ioan capitolul 20

"1 După aceea Isus S-a mai arătat ucenicilor Săi la Marea Tiberiadei. Iată
cum S-a arătat:
2 Simon Petru, Toma, zis Geamăn, Natanael din Cana Galileii, fiii lui
Zebedei şi alţi doi din ucenicii lui Isus erau împreună.
3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc să prind peşte.” „Mergem şi noi cu tine”, i-
au zis ei. Au ieşit şi au intrat într-o corabie; şi n-au prins nimic în noaptea aceea.
4 Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm; dar ucenicii nu ştiau că este Isus.
5 „Copii”, le-a zis Isus, „aveţi ceva de mâncare?” Ei I-au răspuns: „Nu”.
6 El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au
aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.
7 Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când
a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci
era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare.
8 Ceilalţi ucenici au venit cu corăbioara, trăgând mreaja cu peşti, pentru că
nu erau departe de ţărm decât cam la două sute de coţi.
9 Când s-au coborât pe ţărm, au văzut acolo jăratic de cărbuni, peşte pus
deasupra şi pâine.
10 Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum.”
11 Simon Petru s-a suit în corăbioară şi a tras mreaja la ţărm, plină cu o
sută cincizeci şi trei de peşti mari; şi, măcar că erau atâţia, nu s-a rupt mreaja.
12 „Veniţi de prânziţi”, le-a zis Isus. Şi niciunul din ucenici nu cuteza să-L
întrebe: „Cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul.
13 Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat; tot aşa a făcut şi cu peştele.
14 Aceasta era a treia oară când Se arăta Isus ucenicilor Săi, după ce
înviase din morţi.
15 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona,
Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru,
„ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „ Da, Doamne”,
I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele.”
17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a
întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” şi I-a răspuns: „Doamne, Tu
toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!
18 Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te
încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde
mâinile, şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi.”
19 A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe
Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i-a zis: „Vino după Mine.”
20 Petru s-a întors şi a văzut venind după ei pe ucenicul pe care-l iubea
Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul lui Isus şi zisese: „Doamne,
cine este cel ce Te vinde?”
21 Petru s-a uitat la el şi a zis lui Isus: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?”
22 Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi
pasă ţie? Tu vino după Mine!”
23 Din pricina aceasta a ieşit zvonul printre fraţi că ucenicul acela nu va
muri deloc. Însă Isus nu zisese lui Petru că nu va muri deloc, ci: „Dacă
vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie?”
24 Ucenicul acesta este cel ce adevereşte aceste lucruri şi care le-a scris. Şi
ştim că mărturia lui este adevărată.
25 Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi
scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut
încăpea cărţile care s-ar fi scris. Amin."
Ioan capitolul 21

"1 Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus
să facă şi să înveţe pe oameni,
2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul
Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese.
3 După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se
deseori, timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile
privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu.
4 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să
aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.
5 Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt.”
6 Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în
vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7 El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele;
pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8 Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi
veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la
marginile pământului.”
9 După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer,
şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
10 Şi, cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li
s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb
11 şi au zis: „Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus,
care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi
văzut mergând la cer.”
Faptele Apostolilor capitolul 1

"1 În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2 Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a
umplut toată casa unde şedeau ei.
3 Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei şi s-au
aşezat câte una pe fiecare din ei.
4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi,
după cum le dădea Duhul să vorbească.
5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate
neamurile care sunt sub cer.
6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas
încremenită; pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui.
7 Toţi se mirau, se minunau şi ziceau unii către alţii: „Toţi aceştia care
vorbesc nu sunt galileeni?
8 Cum, dar, îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care
ne-am născut?
9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma,
iudei sau prozeliţi,
11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate
ale lui Dumnezeu!”
12 Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă şi ziceau unii către alţii: „Ce vrea
să zică aceasta?”
13 Dar alţii îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!”
14 Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi
le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul
acesta şi ascultaţi cuvintele mele!
15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al
treilea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel:
17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste
orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor
avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa vise!
18 Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele
acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.
19 Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc
şi un vârtej de fum;
20 soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină
ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.
21 Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”

"38 „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele
lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul
Sfântului Duh.
39 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru
toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul
Dumnezeul nostru.”
40 Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă
din mijlocul acestui neam ticălos.”
41 Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la
numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
42 Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea
pâinii şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44 Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45 Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după
nevoile fiecăruia.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau
pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi
Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi."
Faptele Apostolilor capitolul 2

"1 Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor
Domnului. S-a dus la marele preot
2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii
umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din
cer în jurul lui.
4 El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru
ce Mă prigoneşti?”
5 „Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe
care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”
6 Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-
te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.”
7 Oamenii care-l însoţeau au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul,
dar nu vedeau pe nimeni.
8 Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea
nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.
9 Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
10 În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie:
„Anania!” „ Iată-mă Doamne”, a răspuns el.
11 Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi
caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
12 şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi
punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”
13 „Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele
pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14 ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege
pe toţi care cheamă Numele Tău.”
15 Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să
ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea
fiilor lui Israel;
16 şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”
17 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi
a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care
veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
18 Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a
căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat.
19 După ce a mâncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas câteva zile cu
ucenicii care erau în Damasc.
20 Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
21 Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care
făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a
venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?”
22 Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine pe iudeii
care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul."
Faptele Apostolilor capitolul 9