Aspirantul, Educatorul, şi Învăţătura

În general, majoritatea oamenilor nu prea simt nevoia de profesori, învăţători, maeştrii, guru, ci mai mult de... oameni înţelegători, cu care să comunice în mod deschis şi natural, care să îi asculte, să îi ajute să se destindă, să se detensioneze, să îi accepte aşa cum sunt, să le înţeleagă problemele şi aspiraţiile... Majoritatea oamenilor nu prea suportă să ia sau să primească lecţii de la alţii, deoarece mândria şi orgoliul lor le conferă un neplăcut sentiment de inferioritate, care este greu de acceptat şi suportat. Acest sentiment este resimţit cu atât mai pregnant, cu cât interlocutorul este mai necunoscut, şi nu reprezintă "un nume" în domeniu, neavând un renume, o faimă, etc.
Este deosebit de dificil să ajungi să dobândeşti un renume şi faimă, în domeniul educaţiei spirituale. Este deosebit de greu să ajungi să poţi fi considerat un Învăţător spiritual, Maestru, Guru, un adevărat specialist în domeniu. Despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un astfel de specialist, am tratat în cadrul temei special dedicată acestui tip de Educator. Aici mă voi referi mai mult la Aspiranţi, Adepţi, şi relaţiile dintre aceştia şi Învăţătorii spirituali. Vreau să specific, însă, faptul că nu orice Maestru trebuie considerat în mod automat un Învăţător, deoarece nu toţi Maeştrii se implică în educaţia altor oameni, şi nu orice Maestru are dotările necesare pentru a deveni un bun Învăţător. Este la fel cum un sportiv care devine multiplu campion, poate să nu aibă calităţile necesare pentru a deveni în mod automat un bun antrenor al unor începători sau avansaţi în acel sport. În mod similar, pot exista buni antrenori şi Învăţători, care nu au fost şi nu sunt mari campioni şi Mari Maeştrii. Pentru începători, de exemplu, nu faptul că antrenorul a fost un mare campion sau Mare Maestru, contează, în primul rând, după cum la grădiniţă şi în învăţământul şcolar nu are nimeni pretenţia să aibă profesori universitari... Fiecare om parcurge în mod progresiv fiecare cale, şi are nevoie de suport educaţional care să fie în conformitate cu nivelul real al necesităţilor sale de moment. Dacă va progresa încontinuu, va avea nevoie, în mod progresiv, de specialişti tot mai avansaţi, dacă nu... nu.
Tendinţa generală, însă, în domeniul spiritual, unde nu există încă o formă de învăţământ instituţionalizată, este de a neglija şi marginaliza rolul şi importanţa celor care pot îndeplini funcţia de Educatori şi Învăţători, căutându-se din start învăţătura Profesorilor, şi afirmaţiile Marilor Maeştrii. Este ca şi cum copilul de grădiniţă ar fi dus direct la facultate, deoarece acolo se află cei mai buni specialişti... Rezultatul ? Confuzie, neînţelegere, bulversare, experienţe şocante şi chiar traumatizante, şi, bineînţeles... suferinţă. Ce preşcolar poate înţelege şi asimila învăţătura predată la nivel universitar ? Oricât de precoce şi genial ar fi preşcolarul, este aberant să încerce a face efortul de a urma cursuri universtare, nu-i aşa ? În cel mai bun caz, dacă a beneficiat de o instruire adecvată, din partea părinţilor, care ar putea avea cunoştinţele şi abilităţile necesare unui Educator, copilul ar putea înţelege şi asimila învăţătura care se predă la şcoală, în clasa întîia, de un Învăţător, fără să fi mers la grădiniţă...
Dacă ai înţeles ideea de bază, atunci ai şanse reale de a accepta să începi cu începutul, spre binele tău, şi să nu pretinzi Educatorilor şi Învăţătorilor... titluri universitare... Cât timp se va manifesta în tine tendinţa de a emite astfel de pretenţii asupra celor care binevoiesc să îţi acorde sprijinul de care ai nevoie, conform nivelului tău real de pregătire, încearcă să îţi aduci aminte de aceste rânduri, şi reciteşte-le, în cazul în care constaţi că ele s-au cam şters din memoria ta...

Învăţători şi Învăţături spirituale... insuportabile
Obişnuiesc să recitesc ceea ce am scris, să reanalizez, şi să meditez asupra ideilor prezentate. De multe ori simt nevoia să adaug câte ceva, sau să modific câte ceva, la ideile prezentate. Este normal să evoluezi în timp, şi să îţi revizuieşti în permanenţă afirmaţiile. Este normal să accepţi faptul că nu eşti perfect, că nimeni nu este perfect, şi depui în permanenţă eforturi pentru perfecţionarea ta continuă. Este normal să poţi depista unele erori în raţionamentele formulate de mine, şi de oricare altul. Ar fi anormal să cred că nu am greşit deloc, mai ales că autoverificarea practică mi-a demonstrat că nu am o judecată infailibilă.
Din studiile mele efectuate până în prezent, reiese faptul că orice Învăţător spiritual a făcut greşeli, şi că niciunul nu a fost perfect, şi nu a deţinut adevărul absolut, adică nu a înţeles absolut totul, şi nu a avut răspunsuri şi soluţii la absolut toate întrebările şi problemele. Dar, fiecare, pe măsura evoluţiei sale, a avut tot mai multe, şi a cuprins tot mai mult, cu înţelegerea sa, din sfera adevărului.
Scriu aceste lucruri, pentru ca toţi cei care le citesc să înţeleagă faptul că nu se pot baza 100 % pe nici o Învăţătură, şi pe nici un Învăţător. Şi nici pe ei însuşi, pe judecata lor, crezând că ar putea vreodată ajunge să gândească perfect, fără nici o eroare. Trebuie să fii realist, şi să identifici cât mai obiectiv posibilităţile, capacităţile, şi limitele tale, şi a celor din jurul tău. Trebuie să înţelegi în mod obiectiv rolul şi scopul acestui material, pentru a putea beneficia cu ceva, în mod real, în urma parcurgerii lui. Prejudecăţile, preconcepţiile, speranţele, aşteptările, pretenţiile, vor limita măsura beneficiului tău...
Recitind şi meditând, în permanenţă, pot să spun că sunt mulţumit, în ansamblu, atât
de ideile emise, cât şi de mine însumi. Când eşti mulţumit de rezultale muncii tale, dobândeşti sentimentul de a fi mulţumit faţă de tine însuţi.
O problemă constantă pe care am avut-o în permanenţă, privind relaţiile mele cu ceilalţi, în special necunoscuţi, privind domeniul spiritualităţii, a constat în faptul că au existat mereu oameni care au manifestat o anumită aversiune făţişă faţă de mine, datorită modului în care au perceput expunerea de către mine a ideilor, explicaţiilor,judecăţilor, raţionamentelor, argumentelor, etc. Ei m-au perceput un om care vrea să pară un Învăţător sau un Maestru spiritual, şi acest lucru i-a deranjat, pe fiecare într-o anumită măsură. Nu învăţătura i-a deranjat, afirmaţiile mele, ci atitudinea de superioritate pe care ei o percepeau, deşi eu nu am avut intenţia de o afişa, decât cel mult în glumă uneori, de amuzament faţă de reacţiile lor.
Oamenii nu suportă superiori în preajma lor, deoarece superiorii îi fac să se simtă ...inferiori. Şi acest sentiment de inferioritate este greu de suportat de oamenii... excesiv de mândri şi orgolioşi. Asta nu îi împiedecă, bineînţeles, să îşi afişeze un aer de... superioritate, faţă de cei pe care îi consideră inferiori lor. Este o dovadă de imaturitate, de infantilism, care are ceva amuzant, dar şi puţin... trist...
Nu simt nevoia să mă justific, dar este bine să înţelegi anumite lucruri, pentru a nu-mi cere să mă ...justific, vreodată :
1. Pentru mine contează în primul rând, nu ceea ce EU personal aş avea de transmis cuiva, ci ceea ce eu consider a fi o învăţătură pe care eu am asimilat-o, într-o oarecare măsură, de la alţii. Aceşti "alţii", nici ei nu contează, în primul rând, pentru tine, deoarece eu nu am preluat integral învăţătura cuiva, ci doar ceea ce eu am considerat că trebuie să preiau, pentru a construi puzzle-ul unei viziuni asupra lumii şi vieţii. Eu am făcut o sinteză, care va mai suferi modificări în timp, adăugiri,
completări, modificări, şi mi-am permis chiar să modific unele idei preluate de la alţii, conform înţelegerii mele asupra lucrurilor. Această "salată", aşadar, reprezintă un sistem elaborat de mine prin îmbinarea diferitelor structuri ale altora, la care mi-am
permis să efectuez modificări şi ajustări personale.
2. Întotdeauna încerc să apelez la specialişti, la profesionişti, deoarece ştiu că nu am ajuns un specialist profesionist în toate domeniile, şi nici nu voi putea ajunge un "super-specialist universal", decât, poate, printr-o puternică dezvoltare a facultăţii de clarviziune, ceea ce încă nu este cazul. De aceea caut mereu să găsesc şi să analizez
părerea specialiştilor în anumite probleme, înainte de a-mi da eu cu... părerea. Prefer aşadar să beneficiez tot timpul de experienţa iniţiaţilor, încercând să asimilez pas cu pas învăţătura, pe măsură ce îmi elaborez "părerile personale" care vor fi integrate în structura viziunii personale. Nu mă bazez doar pe experienţa mea, pe capacitatea mea de judecată, ci pe a tuturor celor care au demonstrat în anumite
feluri, prin rezultate practice, că ştiu ceea ce spun şi fac. Eu sunt ca un copil ascultător, care ascultă de părinţi şi educatori, conştientizând că aceasta este calea cea mai rapidă de a învăţa cât mai mult şi cât mai rapid, de la cei maturi, care ştiu cel mai bine, nu din discuţiile cu... ceilalţi copii...
3. Datorită faptului că expun idei ale specialiştilor şi profesioniştilor, ale Iniţiaţilor, preluate de la ei şi adaptate într-o oarecare măsură, neangajându-mă în speculaţii
filosofice inutile, şi nici în discuţii ...copilăreşti, unii oameni percep imaginea mea oarecum distorsionat faţă de cea reală. Eu nu am nimic cu nimeni, nu urmăresc interese oculte, nu încerc să impun nimănui nimic, nu forţez pe nimeni cu nimic, nu
am cerut şi nu cer nimănui nimic, ci tot ce fac este să expun anumite idei, ca nişte concluzii logice la care eu am ajuns, despre oameni, lume şi viaţă. Faptul că ideile reprezintă o sinteză a ideilor unor Maeştrii iniţiaţi, mai mult sau mai puţin prelucrate, este normal să dea impresia că ele ar proveni de la un... Maestru. Dacă acest lucru te deranjează, îmi pare rău, dar nu este problema mea... Este o problemă de acceptare şi aprobare ce ţine de ego-ul tău, faptul că tu nu suporţi ca cineva să gândească sau să se comporte ca un Maestru... faţă de... tine.
Liberul tău arbitru îţi va dicta în continuare dacă poţi rezista să citeşti mai departe, sau dacă este mai bine pentru tine să te opreşti, din cauză că nu mai poţi... suporta...
Eu nu încerc să te influenţez în nici un fel. Alegerea a fost şi este a ta, şi deciziile ţi-au aparţinut şi îţi vor aparţine mereu. Alegerile, deciziile, şi reacţiile tale te ...definesc...

Iniţierea reprezintă un proces in trepte, cu mai multe faze. Iniţiatul, pe masură ce
parcurge aceste faze, “scapă” progresiv de îndoieli, incertitudini, şi implicit şi de …speranţe, deoarece ajunge să conştientizeze tot mai clarşi mai corect Adevărul.
Certitudinile unui Iniţiat sunt reprezentate de fiecare măsură nouă în care el dobândeşte conştientizarea Adevărului. De exemplu, una este să filosofăm despre Suflet şi nemurirea lui, şi alta este ca prin Iniţiere să ajungi să percepi Sufletul, natura lui, să îl poţi contempla, şi să observi că el de fapt este …muritor, căci există doar pe durata unei singure existenţe, a unei singure încorporări a Spiritului într-un trup material, omenesc. După momentul mortii el se “dizolvă”, caci este doar o… proiecţie reflectată în afară… Asta este una din …certitudinile unui Iniţiat. Un neiniţiat poate trăi mult şi bine cu speranţa în faptul că sufletul său este …nemuritor… filosofand o viaţă întreagă pe aceeaşi temă, confundând, în ignoranţa sa, sufletul cu ...spiritul.
Iniţiatul este şi rămâne un simplu om. Modest, respectuos, retras, şi nebăgat în seama nimănui, considerat de ceilalţi drept "un tip ciudat". El ştie că nu contează persoana lui, ci Adevărul pe care îl poate împărtăşi altora. El este valoros şi util pentru ceilalţi, doar prin ceea ce el poate împărtşi. În rest… toate-s ...poveşti…. mai
mult sau mai puţin …spirituale…

Cine este Acela ?
https://www.youtube.com/watch?v=c-QSOX7AGQI&feature=youtube_gdata_player