Iubirea şi Condiţionarea / Libertatea individuală

1. A pune condiţii cuiva, reprezintă o tentativă de condiţionare, o încercare de impunere a ceva, cuiva
2. Doar omul care nu pune condiţii nimănui, nici măcar lui însuşi, se poate menţine în starea de iubire
3. De câte ori pune o condiţie cuiva, chiar şi sieşi, este scos automat din starea e iubire
4. În mod normal şi firesc, datorită faptului că fiecare îşi urmăreşte interesele proprii, încearcă să controleze desfăşurarea faptelor, în sensul împlinirii acelor interese. În acest scop, încearcă să condiţioneze totul, pentru a se potrivi cu planurile sale privind viitorul său.
5. Cel ce condiţionează pe alţii, va fi în mod inevitabil condiţionat de alţii.
6. Poate scăpa de condiţionările celorlalţi doar cel ce nu mai pune condiţii nimănui.
7. Cel ce nu mai pune condiţii nimănui, după o perioadă de timp în care karma acumulată de condiţionări se "arde" (se consumă efectele cauzale ale condiţionărilor din trecut), nemaicondiţionând şi nemaifiind condiţionat, întră automat în starea de iubire, ca efect al stării de conştiinţă dobândită, stare eliberată de legăturile condiţionale.
8. "A iubi necondiţionat" reprezintă starea de conştiinţă a celui ce s-a eliberat de legăturile mental-sufleteşti condiţionale.
9. Până învaţă să se fixeze în starea de iubire, fiecare om va intra şi ieşi din ea de nenumărata ori, conform jocului condiţiilor pe care le impune şi care îi sunt impuse, zi de zi.
10. Nici un om nu poate ajunge la nivelul în care să se poată menţine fixat în permanenţă în starea de iubire. Conştiinţa omului fluctuează în timp, trecând succesiv prin diverse stări. De aceea, este o aberaţie să emiţi pretenţii asupra cuiva, să iubească tot timpul, şi să-l condamni pentru această... neputinţă a sa...