Sufletul - concepţia de ierarhie biostructurală a vieţii

"Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu" Geneza 2,7. Dumnezeu a făcut verdeaţa,iarba şi pomii, în ziua a 3-a, păsările şi peştii în ziua a 5-a, şi fiarele, vitele, târâtoarele, şi la urmă, omul, în ziua a 6-a. "1.26. Apoi Dumnezeu a zis : " Să facem om după după chipul Nostru, după asemănarea Noastră ; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ". 27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu ; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut". 29. Şi Dumnezeu a zis : "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă : aceasta să fie hrana voastră". 30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Geneza (Facerea) Acest text este citit pentru prima dată, aici, de către unii creştini. Este un lucru bun, o oportunitate. Acest text, mie, personal, îmi evocă o nostalgică stare paradisiacă, din vremea în care fiinţa umană era androgină, adică avea şi parte bărbătească şi parte femeiască, diferenţierea sexuală apărând mai târziu, după punerea omului în Eden, odată cu crearea lui Eva din om. În acea perioadă omul era vegetarian, ca de altfel toate vieţuitoarele, şi nici o fiinţă nu o ucidea pe alta, pentru ca să o... mănânce... De atunci omul a evoluat foarte mult, a scăpat de asemănarea sa cu Chipul lui Dumnezeu, nu mai este androgin, a învăţat să ucidă alte fiinţe pentru a le mânca, a învăţat să-şi facă sclavi din semenii săi, să-şi ucidă semenii în numele unor idealuri nobile, măreţe, şi de... neînţeles de către el... Omul modern a ajuns să gândească asemeni unui... răpitor, a unei fiare sălbatice carnivore, din multe puncte de vedere. Prin consumul de carne, se dovedeşte faptul că "ce mănânci aia eşti, cum mânânci aşa gândeşti." Ce fel de conştiinţă poate dezvolta o fiinţă care creşte în captivitate alte fiinţe, pentru a le... ucide şi mânca ? Comportamentul omului modern, reprezintă dovada vie. El se află la un pas de autodistrugerea speciei sale, ce poate marca capătul unei evoluţii... admirabile. "Viaţa este o Luptă pentru supravieţuire ! " Luptă, aşadar, puiu mamii, puiu tatii !

Creaţionismul bibilic interpretat ca şi miracol înfăptuit "pe loc", reprezintă o eroare de interpretare a credincioşilor dogmatici, care nu înţeleg semnificaţiile mai profunde, mai ascunse, ale textelor biblice, şi le interpretează în sensul lor mot-a-mot, cuvânt-cu-cuvânt, de suprafaţă. În realitate, Creaţionismul şi Evoluţionismul s-au susţinut şi se susţin reciproc, în mod armonios, doar oamenii, în ignoranţa şi naivitatea lor, au impresia că teoriile s-ar opune cu ceva una alteia. Religia şi-a dat, şi îşi va da, întotdeauna, mâna cu ştiinţa, atât timp cât ambele vor reprezenta două căi de a ajunge la Adevăr ! Cel ce, încă, nu înţelege, este un om ce trăieşte în iluzii şi confuzie profundă.Făcând abstracţie de extremisme şi extremişti, acesta este un adevăr, şi conştientizarea acestei realităţi va contribui la manifestarea unei revoluţii în ştiinţă, în paralel cu o revoluţie în religie. Oamenii de ştiinţă vor beneficia de aportul benefic al sentimentului moral religios, care va călăuzi astfel omenirea spre o dezvoltare tehnico-ştiinţifică, în condiţii de pace şi armonie planetară. Diferiţii adepţi ai diferitelor religii vor remarca, ţinând cont de descoperirile ştiinţei, că toate drumurile ne conduc spre acelaşi Adevăr, spre aceeaşi Sursă, spre aceeaşi Divinitate. Orice om onest şi cinstit, care se lasă pătruns de sentimentul moral, va simţi în scurt timp, prin toate experienţele sale de viaţă, existenţa unei Unităţi în Diversitate. Oamenii nu sunt identici, dar sunt asemănători, şi cel ce nu vede unitatea în toată diversitatea umană, este un om care nu lasă impulsul moral să se manifeste şi să se dezvolte în el. Acel om continuă să se mintă pe el însuşi, încercând să se autoconvingă de admirabila sa unicitate, idee ce-l conduce constant spre separatism şi alienare socială. Cel ce se crede unic în mod absolut, se crede complet rupt de tot ceea ce există, văzând doar diferenţe peste tot, şi nici o asemănare, nici o legătură, nicăieri. Acel om are un suflet gol, pustiu, şi face în permanenţă eforturi disperate de a umple golul cu autoadmiraţia faţă de sine însuşi, cu trufia şi mândria personală, cu meritele realizărilor sale, adică cu sentimente... egoiste, fără nici o legătură cu altul şi alţii. Confuzia porneşte de la anumite lacune ale textelor religioase, care nu prezintă lămuririle necesare ignoranţilor. Ziua Domnului nu este echivalentă cu ziua terestră, cu durata de timp în care Pământul se învârteşte în jurul axei sale. Nicăieri în text nu se precizează faptul că Dumnezeu l-a creat pe om la modul în care olarul îşi plămădeşte oalele sale, sau sculptorul îşi modelează statuile sale. Şi dacă ar fi fost folosite astfel de alegorii, un înţelept ar trebui să realizeze imediat faptul că sensul alegoric nu trebuie luat drept sens propriu, ci doar ca un model comparativ care ar putea servi înţelegerii. Oamenii încearcă în zadar să ascundă adevărul în spatele unor cuvinte şi fraze ambigue, prin traduceri ambigue, prin alte metode de alterare a formei iniţiale, sacre, dar de neînţeles, pentru a "potrivi" cu mâna adevărul, conform înţelegerii lor limitate. Adevărul nu poate fi ascuns, nu poate fi alterat, căci el este făcut din lumină, realitatea este creată din lumină, şi de aceea, cei ce au învăţat să perceapă lumina, pot să vadă adevărul, să perceapă realitatea, în forme, conţinuturi, cât şi în aparenta lipsă a oricărei forme sau conţinut. -în lucru-