Yoga Faptei -Bhagavad-gita

Bhagavad-gita, Cartea a 3-a, Yoga Faptei : 8. Săvârşeşte faptele prescrise. Fapta este mai bună decât nefăptuirea ; n-ai reuşi să-ţi păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă. 9. În afară de cele săvârşite pentru săcrificiu, restul faptelor înlănţuiesc lumea ; în acest scop, îndeplineşte fapta,..., eliberat de legături. 10. În vremea începutului, Prajapati creînd fiinţele o dată cu sacrificiile, a spus : : " Înmulţiţi-vă prin aceasta ; aceasta să vă fie vaca ce îndeplineşte dorinţele. 11. Prin el să-i ţineţi în viaţă pe zei, zeii să vă ţină în viaţă pe voi ; susţinându-vă unii pe alţii, veţi dobândi binele suprem. (Prajapati = divinitatea supremă care a creat universul prin sacrificiul propriei sale fiinţe ; "Vaca ce îndeplineşte dorinţele" = în sanskrită Kamadhuk, este una dintre cele 4 vaci sfinte ale mitologiei indiene, care păzeau cele 4 sectoare spaţiale, devenită ulterior personajul care îndeplineşte dorinţele) 12. Zeii, ţinuţi în viaţă prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite ; cel ce are parte de cele date de aceştia, fără să le de, acela este un hoţ. 13. Cei buni, care se hrănesc din rămăşiţele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele ; au parte de impuritate rituală şi sunt păcătoşi cei care gătesc numai pentru pentru ei. 14. Din hrană se nasc fiinţele, din ploaie - hrana, din sacrificiu se naşte ploaia ; sacrificiul ia fiinţă din rit. 15. Să ştii că ritul ia fiinţă din Brahman ; Brahman ia fiinţă din Cel Indestructibil (akşara) ; de aceea, Brahman cel Atotpătrunzător este fixat de-a pururi în sacrificiu. 16. Aşa a fost pusă în mişcare roata ; cel care nu o face să se învârtească aici, acela trăieşte zadarnic, nemernic dedat simţurilor. 17. Însă omul care se bucură numai de Sine, care găseşte mulţumire numai în Sine, care îşi găseşte liniştea în Sine, acela nu are nimic de făcut. 18. Acela nu-şi află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici ; şi din toate fiinţele, nu depinde de niciuna, pentru nimic. 19. Săvârşeşte deci fapta ce trebuie făcută, mereu desprins, căci omul care făptuieşte desprins ajunge la culme. ... 23. Pentru cel desprins de legăuri, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaştere, care făptuieşte pentru a sacrifica, fapta se şterge în întregime. 24. Brahman este aducerea ofrandei, Brahman este ofrandă jertfită de Brahman în focul lui Brahman ; cel care meditează la sacrificiul lui Brahman, trebuie să intre în Brahman. 25. Unii yoghini aduc sacrificii zeilor ; alţii sacrifică în focul lui Brahman, sacrificiul prin sacrificiu. 26. Unii sacrifică simţurile, incepând cu auzul, în focul stăpânirii de sine ; alţii sacrifică obiectele simţurilor, începând cu sunetul, în focul simţurilor. 27. Unii sacrifică toate activităţile simţurilor şi ale suflurilor vitale (prana) în focul stăpânirii de sine aprins de Cunoaştere. 28. Unii asceţi care ţin legăminte fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrificiul ascezei, sacrificiul yoga, şi sacrificiul Cunoaşterii şi al recitării Vedelor. 29. Alţii sacrifică suflul expirator (prana) în suflul inspirator (apana), oprind mişcarea expiraţiei şi inspiraţiei, năzuind la stăpânirea suflurilor (pranayama). 30. Alţii, care se abţin de la mâncare, sacrifică suflurile vitale în suflurile vitale ; toţi aceşti cunoscători ai sacrificiului au păcatele şterse prin sacrificiu. 31. Cei care se hrănesc cu nectarul nemuririi (amrta), rămăşiţă a sacrificiului, merg la Brahman cel etern ; cel care nu sacrifică nu are parte de lumea aceasta ; cum [ar avea parte] de cealaltă ? 32. Astfel, sacrificiile împlinite în gura lui Brahman sânt felurite ; cunoaşte-le ca fiind născute din faptă ; cunoscănd aceasta, te vei elibera. 33. Sacrificiul Cunoaşterii este mai bun decât cel material ; toate faptele se desăvârşesc în întregime în Cunoaştere. 34. Să ştii că prin supunere respectuoasă, întrebări lămuritoare, şi slujindu-i pe cei ce văd adevărul şi au Cunoaşterea, ei ţi-o vor dezvălui. 35. Aflând-o, nu vei mai cădea din nou în tulburare ; toate fiinţele le vei vedea în Sine, şi deci, în mine. 36. Chiar de-ai fi cel mai păcătos dintre toţi păcătoşii, vei trece dincolo de toată această suferinţă, cu corabia Cunoaşterii. 37. Precum focul aprins face cenuşă din vreascuri, aşa şi focul Cunoaşterii face din toate faptele cenuşă. 38. Nu există aici un instrument purificator asemănător Cunoaşterii ; pe aceasta o găseşte singur, în Sinea lui, cu timpul, cel desăvârşit în yoga. 39. Cel cu credinţă dobândeşte Cunoaşterea, năzuind spre ea cu simţurile stăpânite ; dobândind Cunoaşterea, ajunge repede la pacea supremă. 40. Cel lipsit de Cunoaştere şi credinţă, cu îndoiala în suflet, piere ; cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealaltă, şi nici de fericire. 41. Pe cel stăpân al Sinelui, care prin yoga a renunţat fapte, şi prin Cunoaştere şi-a tăiat îndoiala, faptele nu-l mai înlănţuiesc. 42. De aceea, tăind cu sabia cunoaşterii Sinelui îndoiala din inimă, născută din necunoaştere, îndreaptă-te spre yoga..

In sfarsit intteleg ideea sacrificiului: eliberarea de pacate. Deci sacrificiul nu e nici bun, nici rau, sacrificiul este, exista dintotdeauna. De fapt, e si rau si bun daca analizam mai bine.
Dar cum adica ...eliberat de legaturi?
"prin ea va veti inmulti" adica prin ce? Prin vaca care indeplineste dorintele sau prin sacrificiu? De fapt, oricum au legatura intre ele...deci prin amandoua. Inmultii cine? Noi ca si spirite? .
Pai cam asa se intampla: ti se indeplinesc cele mai indraznete dorinte la care ai visat - apoi se destrama toate odata ). Si....cu cat ai avut vise mai mari care s-au indeplinit cu atat e mai lung picajul si cu atat mai greu iti e sa te ridici de acolo.
Si cand tragi linie - nu mai ramane nimic.
Deci asa sunt regulile jocului. ) Am inteles acum. Si scopul fiind....evolutia.
Dar macar sa intelegi ceva din asta. Dar ce? Ca visele devin realitate? Si apoi se destrama? Pai mai bine nu mai vrei nimic. De fapt cine are nevoie de toate aceste dorinte materiale lumesti?? In nici un caz spiritele elevate. ).

Totul trebuie privit în mod global, din 4 puncte principale de vedere : 1. Al spiritelor mai involuate decât nivelul uman general, 2. Al spiritelor întrupate în oameni, deci de la nivelul fiinţei umane, 3.Al celor neîntrupate, la acelaşi nivel, dar care nu sunt supuse limitărilor perceptive ale simţurilor corporale, 4. Al celor cu mult superioare, care nu mai au nevoie să se întrupeze în corpuri materiale atât de "grosiere", şi au o viziune de ansamblu asupra tuturor planurilor "inferioare".
Multe reguli valabile pentru unele nu sunt valabile şi pentru celelalte, deoarece atât ele, cât şi lumile lor sunt diferite, condiţiile sunt diferite. Asta crează multă confuzie.
Mulţi oameni cred că ar trebui să respecte, şi că pot să aplice principii şi reguli valabile pentru spirite mult mai dezvoltate moral. Se chinuie în van, şi dau greş, bineînţeles, după care se autoacuză şi se învinovăţesc pentru faptul că nu s-au putut ridica la înălţimea standardelor pe care au încercat să şi le autoimpună. În sine, această problemă este una de mândrie şi orgolu, care provine din ignoranţă. Mulţi se chinuie să "pozeze" în diferite ipostaze spiritualizate, şi o fac în mod serios şi convingător, pentru... cei neavizaţi. Oameni suntem...
Nu nivelul de cunoştinţe ne face mai buni, mai corecţi, mai morali. Dar acest nivel arată, totuşi ceva, faptul că a existat un interes şi un efort personal depus pentru a se realiza această acumulare. Fiecare om este "special" în felul său. A-ţi cunoaşte "adevărata valoare" este un lucru dificil, şi chiar imposibil, câtă vreme nu ai un etalon clar la care să te raportezi. Fiecare ar trebui să-şi fixeze standarde... umane, pentru a nu ajunge să se... jertfească şi să facă sacrificii fără rost, pe care nimeni nu i le-a cerut sau impus.
Viaţa pe Terra poate decurge în mod echilibrat şi armonios, pentru toată lumea, dacă oamenii n-ar forţa nota, nota lor, şi notele celor din jurul lor. Un spirit foarte dezvoltat moral, întrupat sau neîntrupat, este normal să nu mai aibă dorinţe materiale, pasiuni, vicii. Dar asta nu înseamnă că toţi oamenii trebuie să se forţeze supraomeneşte pentru a scăpa de ele. Fiecare experienţă trebuie privită ca ceva util şi necesar. Experienţa suferinţei în acest plan este necesară evoluţiei, dar, bineînţeles este bine să fie conştientizată şi evitată.
Nu este bine să ai pretenţii foarte mari, exagerate, faţă de tine însuti, şi faţă de ceilalţi. Evoluţia echilibrată şi armonioasă se realizează pas cu pas, nu în salturi... mortale. Bucură-te de fiecare data, de fiecare mic pas făcut, şi astfel vei trăi bucuros... toată viaţa. Nu te stresa pentru ceva ce nu ai realizat încă, căci în acest mod vei trăi stresat toată viaţa. Ajută-i şi pe ceilalţi să se bucure, scoţând în evidenţă realizările lor. Nu-i stresa, evidenţiind greşelile, lipsurile, eşecurile, nerealizările lor, emitand pretentii fata de ei, de posibilitatile lor, etc. Lauda in public, si critica in particular ! În acest mod putem contribui, cu toţii, la formarea unei atitudini generale pozitive, şi putem să ne bucurăm cu toţii, unii... de alţii, atat timp cat suntem aici, impreuna...