Fericirea si suferinta individuala

Fiecare suferinţă face parte dintr-o lecţie, mai amplă, a Umilinţei, prin care subiectul experienţei trebuie să asimileze informaţia primită în respectiva stare de conştienţă, ca pe o treaptă necesară în dezvoltarea şi evoluţia sa spirituală.
Când lecţia este învăţată şi învăţătura ei asimilată, se produce deblocarea, ca o deblocare a resurselor necesare rezolvării problemei.
Problema generatoare de suferinţe fizice şi psihice nu îşi are cauza în exterior, în ceilalţi, în lipsa banilor, a resurselor materiale, financiare, etc., ci în interior,într-un dezechilibru al resurselor interne, psihologice, sufleteşti. Cauza rezidă în "deplasarea" Atitudinii personale, de la linia de conduită normamă, firească, naturală, "corectă".
La fiecare persoană ce prezintă "probleme", poţi remarca această deplasare atitudinală anormală, prin faptul că respectivul prezintă anumite devianţe în gândire şi comportament, evidenţiate în mod concret în anumite Convingeri foarte puternice, ce au ajuns la faza de a-i influenţa personalitatea şi caracterul său. Aceste convingeri sunt, în esenţa lor, blocaje energetice care ajung să se manifeste în plan material, la nivelul corpului fizic, prin fenomenul de rezonanţă.
Suferinţa psihică, în special cea morală, reprezintă un factor foarte puternic ce contribuie la evoluţia spirituală, mai puternic decât suferinţa brută, fizică.
Cel ce are "puterea" şi capacitatea de a empatiza şi simţi suferinţa altora, de a resimţi spontan nevoia de a-i sprijini şi ajuta în eradicarea cauzei suferinţelor, este o persoana cu un simţ moral bine dezvoltat, ceea ce indică o evoluţie spirituală pe măsură. Aceşti "doctori de suflete" se afă răspândiţi în toate comunităţile, prin voia şi bunăvoinţa Divinităţii.
Cel ce suferă, o face din cauză că nu înţelege ceva, că s-a blocat undeva, cumva, dar suferinţa sa va înceta odată cu deblocarea şi eliberarea energiilor care nu şi-au mai putut urma calea şi drumul lor firesc şi natural.
Suferinţele fiecăruia sunt înscrise în destinul său, în sensul că Lecţia Eşecului este înscrisă, ca Încercare a ta, în sine, dar Atitudinea faţă de eşec ţine de liberul arbitru, de modul de percepţie psihologică, în plan subiectiv şi individual, dând, de fapt, Măsura suferinţei. La ceea ce unii se sperie şi se vaită, alţi privesc cu amuzament şi zâmbete ! Cel credincios va suferi întdeauna mai puţin decât cel necredincios, percepând faptul că o afirmaţie de genul "Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat !", reprezintă exprimarea unei atitudini mai corecte, ce vizează acceptarea programului divin de evoluţie spirituală, conforme unei viziuni mai aproape de Adevăr, privind scopul existenţei materiale, corporale, aici şi acum.
"Calea bună" desemnează atăt Direcţia cât şi Sensul corect !

NU POT FI DEACORD IN TOTALITATE CU TINE.........EU AM FOST MEREU UN OM CREDINCIOS...CORECT CU CEI DIN JUR......DE ACEEA AM SIMTIT CA NU MERIT-AM ACEASTA PIERDERE.......MI-AM DORIT MULT COPII....O IUBE-AM MULT PE FETITA MEA....ERA O CONEXIUNE INTRE NOI...O LUME DOAR A NOASTRA...ACUM CHEAR DACA POT INTELEGE CE SE INTIMPLA SI DC.....GOLUL DIN SUFLET.....DUREREA NU LE POT INLATURA

Eu ştiu ce spui, Geanina... Tu spui ce simţi. Tu vorbeşti din punctul de vedere al celui ce simte că a suferit o pierdere ireparabilă şi irecuperabilă. Tu vorbeşti de merit şi credinţă, şi simţi că nu poţi să îţi asumi nici o vină. Tu percepi faptul că există o vină şi un vinovat. Tu eşti în dilemă, căci simţi că tu nu eşti vinovată cu nimic, dar nici nu ai arunca vina pe Dumnezeu, căci ai credinţă, adică tu crezi că El este bun şi drept. Dar tu trebuie să scapi de vina pe care o simţi în suflet, pentru a-ţi descărca sufletul împovărat de ea. Eu ştiu, Geanina, că aceasta este o problemă care pare fără rezolvare. Eu ştiu, deasemenea, faptul că, pentru a se proteja pe ei înşişi, majoritatea oamenilor proiectează vina pe Dumnezeu. Şi fac asta pentru că simt că nu ar putea trăi cu sentimentul că toate câte li se întâmplă negativ sunt din vina lor, ca efect al faptelor lor. Atâta doar că ...atunci când ies în câştig, nu în pierdere, ei acceptă foarte uşor că este ...meritul lor, şi se simt mândri de asta ! Şi mai ştiu faptul că cei ce proiectează vina pe alţii, pe oameni şi pe Divinitate, îşi pierd astfel credinţa, şi iubirea, şi tot ce au mai sfânt ! Cât timp tu crezi că ai pierdut ceva, că ai fost nedreptăţită cu ceva, problema ta nu are nici o rezolvare acceptabilă pentru tine, şi vei rămâne blocată în cadrul sentimentului de vină şi culpabilizare. În general, când un om simte că pierde ceva, nu îl mai interesează ce s-a întâmplat mai departe cu ceea ce a pierdut, mai ales dacă are convingerea faptului că pierderea este irecuperabilă. Eu, însă, ştiu că nici un suflet omenesc nu poate fi pierdut irecuperabil, de nimeni, căci nimeni nu-şi poate aroga dreptul de a fi proprietarul sufletului altuia, şi în plus, nici un suflet nu se poate pierde irecuperabil de celalte suflete, sau de Divinitatea care l-a creat, căci nu are ...unde ! Dacă vei parcurge acest univers spiritual, poate vei înţelege faptul că ceea ce crezi că ai pierdut se află chiar în apropierea ta, şi că va veni o zi când te vei convinge de asta. Nu lăsa ca sentimentul pierderii şi a vinei legată de ea să întunece ...iubirea şi credinţa din sufletul tău... Ştiu că nu trebuie să fii de acord cu mine, şi nimeni nu caută să-ţi impună aşa ceva. Fiecare trebuie să-şi dobândească meritul de a-şi rezolva singur problemele, de orice natură ar fi ele. Noi, ceilalţi, putem doar încerca să sprijinim eforturile individuale, în acest sens... Merituoşi sunt cei ce reuşesc...

Toţi oamenii au adoptat, în cursul vieţii lor, multe idei, credinţe, şi convingeri greşite. Nimeni nu este perfect, cu toţii adoptăm în mod greşit, şi emitem raţionamente care
au valoare de fals, nu de adevăr. Unii mai mult, alţii mai puţin. Judecăţile şi raţionamentele greşite conduc spre manifestarea unor situaţii de viaţă specifice, care se încadrează într-un tipar general. Ele conduc spre neplăcere şi suferinţă. Aceste situaţii pot fi considerate "normale", pentru oamenii obişnuiţi, privind din punct de
vedere al faptului că sânt foarte des întâlnite, făcând parte din viaţa de zi cu zi a marii majorităţi a oamenilor. Însă între "normal" şi "corect", există o mare diferenţă, bineînţeles. Normalitatea lor constă în faptul că sânt foarte frecvente, fiind întâlnite în mod normal în viaţa fiecăruia. (NORMÁL = care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. NORMALITATE - PSIH.= stare a unei persoane, care se poate aprecia prin raportarea simultană atât la o performanță medie, cât și la absența manifestărilor patologice. Normalitatea are limite largi, de o parte și de alta a mediei, ceea ce fundamentează acceptarea diferențelor interumane. Aceste limite largi ale normalului sunt condiționate, în același timp, de cultura, vârsta, sexul cărora le aparține individul evaluat. )
Situaţiile în cauză reprezintă o fază evolutivă a gândirii şi experienţei de viaţă, prin care oamenii trebuie să treacă, pentru a obţine nişte învăţături, nişte răspunsuri la întrebările lor existenţiale. A le considera normale, sau absurde, ori amuzante, hilare, etc., ţine de atitudinea celui care le observă.
Un mod de a gândi, sau de a te comporta, pot fi considerate normale, deşi ele sânt greşite, incorecte, privindu-le de la înălţimea unei anumite capacităţi de conştientizare. Greşite, eronate, din punct de vedere al faptului că ele vor conduce inevitabil la suferinţă. Cel ce judecă în mod greşit, va suferi automat consecinţele modului său de a gândi şi a se comporta. El îşi va învăţa, singur, lecţiile, prin suferinţă, repetând greşelile şi suferind, în mod repetat, până va înţelege că trebuie să să îşi schimbe modul său de gândire.
Dar, cei din jurul unui astfel de om, care face multe greşeli, vor fi prinşi în lanţul efectelor sale, fiind părtaşi la suferinţă. Oamenii suferă în comun efectele greşelilor la care au au luat parte, căci întotdeauna există o participare, pasivă, tacită, sau activă, la ideile şi acţiunile celor din jurul lor, cu care interacţionează. Oamenii sânt,
astfel, solidari, în necazuri şi bucurii, plăceri şi neplăceri, fără să conştientizeze prea bine asta. Atât faptele "bune" cât şi cele "rele" ale celor din jurul tău, te influenţează, inevitabil, fără să vrei, căci este extrem de dificil de conştientizat, în mod exact, cum te influenţează ele, în timp şi spaţiu, prin legile determinismul cauzal. Înlănţuirea efectelor declanşate se propagă în lanţ, la nesfârşit...
Cum poţi scăpa din această înlănţuire ? :
Măsura atenţiei pe care o acorzi tu unui anumit lucru, eveniment, persoane,reprezintă măsura în care TU TE LAŞI INFLUENŢAT ! Aceasta este o LEGE valabilă în orice caz ! De exemplu, dacă vei acorda atenţie ideilor mele, studiindu-le cu atenţie, vei fi influenţat de ele, în măsura atenţiei acordată lor. Nu prin faptul că vei adopta ideile mele, în mod automat, căci asta nu este posibil, ci prin faptul că accepţi să efectuezi un exerciţiu de gândire, foarte util, pentru a le analiza !
Este foarte probabil ca, analizând ideile mele, să ajungi la alte concluzii decât cele la care am ajuns eu, cu atât mai probabil cu cât :
1. concluziile mele sânt mai incorecte, mai depărtate de realitate şi adevăr,
2. sistemul tău de credinţe şi convingeri este mai rigid,
3. capacitatea ta de discernământ este mai diminuată.
Mai există şi alţi factori de influenţă. Dar, dacă raţionamentele mele sânt corecte, atunci analiza lor va avea ca efect faptul că te vor determina să "adopţi", în mod normal, multe din ideile expuse de mine, însuşindu-ţi-le, în mod firesc, deoarece acest proces de însuşire face parte din modul natural de împărtăşire a adevărului.
Aşadar, persoanele cu care interacţionezi, pot fi privite ca surse de ocazii şi oportunităţi de a-ţi desăvârşi evoluţia, prin provocările pe care acestea ţi le adresează de a efectua exerciţii de gândire şi comportament. Privind astfel spre cei din jurul tău, adoptând această atitudine faţă de ei, vei renunţa, automat, la reacţiile de atac şi împotrivire îndreptate împotriva lor, chiar dacă nu vei fi de acord, şi nu vei aproba, multe dintre ideile şi acţiunile lor !
Vei învăţa, astfel, că de unele lucruri, evenimente şi oameni, trebuie să te fereşti, pentru a nu pătrunde în sfera lor de influenţă negativă, şi că de alte lucruri, evenimente şi oameni, este bine să te apropii, pentru a intra în sfera lor de acţiune, pozitivă şi binefăcătoare...
Există idei eronate, de genul :
"Tot ce nu te omoară, te face mai puternic",
"Tot ce se întâmplă în viaţa ta, este spre binele tău", etc.
Astfel de idei eronate, adoptate de oamenii lipsiţi de un discernământ corect al efectelor determinismului cauzal, i-au condus pe aceştia spre ATITUDINEA NEGATIVĂ DE A ACCEPTA SUFERINŢA CA PE CEVA BENEFIC ŞI INEVITABIL, AJUNGÂND SĂ CAUTE SUFERINŢA ÎN MOD VOIT, ŞI SĂ SE COMPLACĂ ÎN SUFERINŢĂ ! Decăderea multor civilizaţii, printre care cele egipteană, indiană şi tibetană, au fost datorate adoptării unor astfel de ATITUDINI GREŞITE, PRECUM CEA DE ACCEPTARE A SUFERINŢEI, ŞI CONSIDERARE A EI CA CEVA UTIL ŞI BENEFIC, PRIN EA ÎNSĂŞI.
Eu afirm că tot ce ţi se întâmplă are o anumită importanţă şi utilitate, dar nu şi faptul că trebuie să te laşi în voia sorţii, luând de bun tot ceea ce destinul îţi va aduce, deoarece fiecare om îşi influenţează acest destin, în măsura în care conştientizează cât şi cum îl poate influenţa, la momentul prezent dat ! Deci, neplăcerile şi suferinţa ta, din prezent, pot fi înlăturate, de către tine, printr-un efort de voinţă, îndreptat în mod conştient, spre obţinerea bunăstării şi prosperităţii tale. Suferinţa este inevitabilă, în sensul că ignorantul nu poate scăpa de suferinţă, până nu conştientizează sursa suferinţei, mecanismul ei de declanşare, propagare, şi stopare a ei. Ea este benefică şi utilă, în sensul în care :
1. tu poţi conştientiza faptul că ea reprezintă un SEMNAL AL FAPTULUI CĂ TE-AI ABĂTUT DE LA CALEA CEA MAI BUNĂ, CARE TE POATE CONDUCE SPRE EVOLUŢIA TA, ÎN MOD ECHILIBRAT ŞI ARMONIOS, SUFERINŢA REPREZENTÂND UN SEMNAL AL INSTAURĂRII UNEI STĂRI DE DEZECHILIBRU ŞI DIZARMONIE.
2. SUFERINŢA ARE ROLUL DE A-ŢI SEMNALIZA CĂ TREBUIE SĂ SCHIMBI CEVA ÎN
MODUL TĂU DE GÂNDIRE ŞI COMPORTAMENT.
3. Caracterul neplăcut şi insuportabil al suferinţei, constituie un factor motivator al efectuării unei reorientări atitudinale, forţând căutarea unor soluţii care să conducă la diminuarea şi dispariţia stării neplăcute, forţând efectuarea unor schimbări.
Prin căutările datorate încercărilor repetate de a scăpa de suferinţă, omul găseşte calea spre fericire şi adevăr. Din această cauză, cei ce se complac în suferinţă, ajung să trăiască în nefericre şi neadevăr...