Fericirea

"Fericirea - stare de mulţumire sufletească deplină.
Primul grad de sfinţenie acordat cuiva de sinod sau de papă.
Sinonime : beatitudine,norocire,radios,binevenit.
Antonime : nefericire.
Oamenii caută instinctiv plăcerea şi fug de suferinţă,prima stare fiind percepută, resimţită ca bună,de dorit,a doua ca rea,de evitat.
Dorinţele legate de obiectele plăcerii aduc inevitabil suferinţă,căci trebuie să faci sacrificii,să renunţi la ceva pentru a obţine altceva,să distrugi ceva pentru a crea altceva,să-ţi asumi riscul de a nu obţine ceea ce doreşti,de a obţine altceva decât ceea ce ţi-ai dorit,de a face o alegere greşită,de a resimţi suferinţă la distanţarea de obiectul plăcerii odată obţinut,de a te plictisi,acomoda,a intra în rutină trăirilor afective legate de acel obiect,...
Plăcerea nu poate dura veşnic,căci abandonul în ea duce la dependenţa şi distrugerea corpului fizic,iar pierderea obiectului plăcerii,cât şi amintirea trăirilor deosebit de plăcute ce nu pot fi repetate la dorinţă,creează o stare de suferinţă.
Moartea unei persoane dragi,pierderea unui obiect de care te-ai ataşat, pierderea unei funcţii,a unei situaţii deosebite,a bunăstării materiale,...toate aceste pierderi ce te privează de ceva plăcut,îţi aduc,îţi provoacă stări de suferinţă.
Fericirea este o stare în care nu mai există dualitatea plăcere/suferinţă,o stare de spirit în care nu mai există obiecte ale plăcerii sau suferinţei,o stare de detaşare conştientă faţă de trăirile afective iluzorii născute de contactele spiritului cu materia.
Este o stare de conştiinţă superioară,în care conştientizezi faptul că dorinţele şi speranţele legate de obiecte materiale te subjugă,te leagă,te fac să te ancorezi în trecut şi viitor,să te rupi de prezent,împiedecându-ţi trăirea în prezent,participarea activă şi conştientă la transformările materiei,la acţiune,la creaţie şi distrugere,la evoluţie.
Trebuie să conştientizezi faptul că poţi renunţa la ele,la dorinţe şi speranţe, detaşându-te de legăturile mentale create,trecând la un nivel superior de conştienţă, un nivel cu grade mai multe de libertate.
Un nivel superior de conştienţă însemnă un nivel perceptiv mai bun asupra libertăţii tale.
Legăturile mentale sunt "naturale" şi inevitabile pentru orice spirit încorporat,ce a venit pe Terra pentru a progresa,a evolua,rolul „legării” constând în posibilitatea instruirii,a învăţării,a cunoaşterii,a experimentării,a testării.
Acest lucru este necesar doar până la un punct,până la dobândirea unui anumit grad de elevare,de înţelegere,după care contactul cu materia,cu obiectele plăcerii şi suferinţei,nu mai este necesar,şi nici dorit.
Cât ai fost copil te-ai jucat cu jucării,învăţând,bucurându-te şi suferind la primirea şi pierderea jucăriilor,însă cu cât ai înaintat în vârstă interesul tău faţă de ele s-a atenuat,căci, după o perioadă,ai simţit că jucăriile nu-ţi mai sunt de folos,nu te mai atrag,şi ai renunţat voit şi conştient la ele,abandonându-le.
O glumă,cu sens profund însă,spune că deosebirea dintre adulţi şi copii este dată de mărimea,complexitatea şi preţul jucăriilor.
Oarecum incorect,căci jucăriile sunt,în general,miniaturizări ale unor obiecte sau fiinţe reale ori imaginare,ce le imită pe acestea în forma lor,nu şi în conţinut,însă esenţa rezidă în sensul ludic al experienţei,privind din perspectiva folosinţei,a jocului cu obiecte materiale.
Adulţii renunţă la miniaturizări,la imitaţii,pentru a experimenta în mod direct realitatea.
A conduce o maşină cu mare viteză,este mai atractiv pe o maşină reală, decât pe un joc-simulator.
Sensul profund,însă,constă în faptul că oamenii au nevoie tot timpul de jucării,adică de obiecte materiale,de „material didactic”,viaţa pe pământ fiind un proces de instruire,o joacă,în care tu înveţi exersând,operând,mental şi manual cu obiecte,şi eşti testat prin realizări cuantificabile,palpabile,concrete,ce se constituie în rezultatele,scorurile,punctajele obţinute.
Toate obiectele materiale constituie mijloace de accesare a realităţii,de cunoaştere a ei,de experimentare.
Automobilul este un mijloc de locomoţie,de experimentare a vitezei,orientării în spaţiu,cunoaştere a unui teritoriu mai vast,exersare a atenţiei distributive,...
Orice obiect din jurul tău şi fiecare fiinţă,este o poartă deschisă spre cunoaşterea Universului,un mijloc de accesare a informaţiei universale,un mijloc de legătură între mental şi universal,o posibilitate de conexiune la sursă universală de pattern-uri,tipare,arhetipuri,programe,...
Dacă nici un obiect şi nici o fiinţă nu ar exista,existenţa ta,ca şi condiţie umană,ar fi fără rost,imposibilă,de neconceput !
Unii copii schimbă jucăriile mai repede,mai des,căci evoluează mai rapid, alţii au un ritm mai lent.
Jucăriile devin tot mai complexe,cu înaintarea în vârstă,conform evoluţiei fiecăruia.
„Spune-mi cu ce te joci ca să-ţi spun cât de...evoluat eşti”.
Fericirea pe pământ este un lucru foarte greu de realizat,căci eşti condiţionat prin foarte multe pârghii de contactele cu materia,eşti legat prin relaţii cauză-efect,ca atare fericirea nu poate fi resimţită prin intermediul analizatorilor fizici,ci doar într-o stare extatică,în care spiritul este decorporat,eliberat de senzaţiile şi percepţiile limitate ale corpului fizic,asupra universului material.
Fericirea nu este posibilă decât într-o stare de totală libertate,în care mentalul nu mai suferă influenţe limitative !
Dacă nu eşti sau nu te simţi liber,nu poţi experimenta sentimentul de bucurie intensă ce îţi arată că eşti pe calea de a ajunge într-o stare de fericire.
De aceea,unii spun că "oamenii fericiţii nu au trecut ",în sensul că pe ei nu îi leagă nimic de trecut,nici un sentiment,ei reuşind să evadeze din dualitate, din trăirile afective polarizate,din bine şi rău,din plăcere şi suferinţă,... dezlegându-se de orice legătură ce i-ar putea înlănţui prin dorinţe,pasiuni,speranţe,...
Nu este o stare imposibil de perceput,dar nici nu este posibil pentru oricine să ajungă să o perceapă,la actualul său nivel de cunoaştere,înţelegere, conştientizare,evoluţie...
Evoluţia spirituală conduce în mod inevitabil la dobândirea fericirii.
Pentru a obţine acel nivel de evoluţie,în care iluzia dualităţii este depăşită prin iluminarea conştiinţei,trebuiesc depuse eforturi intense şi susţinute spre a dobândi cunoaşterea,înţelegerea şi conştientizarea profundă a relaţiilor cauzale,a legilor ce guvernează lumile,care să-ţi confere luciditatea,detaşarea, armonia şi echilibrul spiritual fără de care nu te poţi simţi şi considera liber, eliberat,fericit.
Condiţia fericirii este libertatea,eliberarea de orice constrângeri şi limitări, nu prin încercarea de alungare sau negare a lor,ci printr-un proces de detaşare conştientă de ele,de adaptare conştientă,de ridicare la un nivel la care ele nu mai pot acţiona asupra ta.
Nu poţi schimba lumea,nu încerca fără rost (poţi să încerci pentru a te convinge singur),ea se transformă singură,încontinuu,neîncetat,printr-un program pe care tu nu îl poţi accesa,şi orice efort depus de tine pentru a opri mersul normal al lucrurilor se va întoarce împotriva ta,înspre suferinţa şi distrugerea ta !
Afirmaţia " Tu poţi schimba lumea !",poate căpăta valoare de adevăr,luând în considerare alt sens al ei,adică faptul că tu poţi să treci în altă lume,să schimbi lumea asta cu o alta,să treci dintr-o lume în alta,...
Schimbarea pe care o poţi produce are loc întotdeauna în tine,nu înafara ta,şi nu în alţii,şi este limitată la nivelul conştienţei tale !
Sensul variabil atribuit cuvintelor şi expresiilor stă la baza multor neînţelegeri,ce constituie condiţie favorizantă declanşării polemicilor,acuzelor, certurilor,scandalurilor,violenţelor,...de aceea punerea de acord asupra sensurilor şi semnificaţiilor este o condiţie a unei bune înţelegeri !
Rolul şi scopul tău constau în adaptarea ta cât mai eficientă,în a cunoaşte cât mai mult şi mai bine,a experimenta realitatea pentru a o înţelege,pentru ca, odată ce ai înţeles cum se înlănţuie toate şi cum se produce orice eveniment, realitatea fizică devine inutilă pentru tine,pentru mintea ta,urmând un nou proces evolutiv,mai creator,mai liber,mai complex,mai incitant,mai...
Este necesar un efort susţinut de voinţă,dublat de o motivaţie adecvată, pentru a avea puterea de a sacrifica obiectele plăcerilor simţurilor,dorinţele şi pasiunile,în focul înţelegerii profunde,a cunoaşterii adevărului...
Înţelegerea faptului că eşti înlănţuit şi conştientizarea jocului în care eşti prins,îţi vor revela nevoia conştientă de a evolua pentru obţinerea libertăţii şi fericirii tale.
Pe Terra eşti condiţionat,eşti limitat,jocul vieţii constând în găsirea căilor şi mijloacelor de a-ţi dobândi fericirea.
Toate spiritele vor ajunge odată la starea de graţie,prin justeţea divină,dar unii mai au mult de suferit,alţii foarte mult,iar altora li se va părea o...veşnicie.
Bucură-te de toate lucrurile plăcute prezente în viaţa ta,observă şi experimentează utilitatea,nu te lăsa afectat excesiv,şi încearcă să percepi înlănţuirile existente peste tot în jurul tău,să le cunoşti,să le înţelegi,să te poţi elibera de ele,odată ce nu-ţi vor mai fi necesare.
Fi deschis,fi permeabil,fi tolerant,fi înţelegător,acceptă viaţa aşa cum este,încercând să ţi-o îmbunătăţeşti în mod continuu,evoluând,fără a crea blocaje şi bariere,sau a încuraja pe alţii să le creeze,în viaţa lor.
Pe Terra nu poţi fi fericit,dar te poţi bucura de o...libertate tot mai mare..."
KAN

Am intalnit persoane care avea nevoie de nu stiu ce operatie estetica - care se simteau complecsati de felul cum aratau, sau persoane care trebuia sa mearga la dentist insa nu dispuneau de suficiente resurse materiale.

Sa fie ceva karmic, gresesc ei cu ceva? Cum sa isi dea semana cu ce?

Pentru aceste persoane e mult mai greu sa isi exprime fericirea si libertatea din moment ce intra in contact cu alte persoane zilnic.


Sau poate si asta are un rost ...necunoscut inca....nu stiu ...

Cum ar trebui sa reactioneze ei?

Marile încercări şi teste ale vieţii sunt înscrise în destinul fiecăruia. Dar, bucuriile vieţii şi starea de fericire ţin, în primul rând, de atitudinea fiecăruia. Mai precis, de latura morală a atitudinii sale. Cel ce se bucură de fiecare dată când poate face un bine altora, este mult mai aproape de starea de armonie şi echilibru interior prin care se ajunge la starea de fericire, decât cel ce se bucură doar când alţii îi fac un bine.
Starea de aşteptare reprezintă o sursă de stres, de blocaje, de conflicte, de nemulţumire...
A afirma ceva de genul : "-Eu nu îi ajut decât pe cei care m-au ajutat !", relevă o atitudine negativă, autolimitativă, autoblocantă, care constituie o barieră în calea bucuriei şi fericirii tale.
Am spus că nu poţi fi fericit pe Pământ, în sensul că nu ai cum să păstrezi această stare în sufletul tău, în mod normal. Dar fiecare om are, uneori, clipe de fericire. Cel ce nu înţelege faptul că fericirea este o stare condiţionată, şi nu ştie care sunt aceste condiţii care trebuiesc îndeplinite pentru a putea trăi starea de fericire, cum ar putea, oare, să poată păstra sau reproduce, în mod conştient, starea sa de fericire ?
Încercările, problemele, dificultăţile pe care fiecare om le întâmpină în cadrul vieţii sale, sunt în conformitate cu nivelul său de înţelegere, cu nivelul său de dezvoltare morală, cu tipul său de personalitate, caracterul şi temperamentul său. Cei ce se concentrează în mod conştient, cu încredere în ei înşişi, şi cu o voinţă susţinută, reuşesc să-şi rezolve problemele, putând aborda altele, de un nivel superior. Cei ce se blochează mental la un anumit nivel, pierzându-şi încrederea în ei, în capacitatea lor de a-şi rezolva problemele existenţiale, se vor confrunta iar şi iar cu acelaşi gen de probleme, până vor învăţa cum să le rezolve. Mulţi oameni revin iar şi iar, pe pământ, în mai multe existenţe consecutive, pentru a studia şi asimila o anumită problemă, din mai multe unghiuri şi puncte de vedere.
Toţi oamenii par să se maturizeze, cu timpul, mai mult sau mai puţin. Dar câţi evoluează, cu adevărat, şi cât, în decursul unei singure vieţi ?
Calea ce conduce spre fericire trece prin bucuriile sufleteşti de zi cu zi, şi este o cale interioară, ce porneşte din mintea şi inima ta, pentru a se reîntoarce în final tot acolo, în adâncurile fiinţei tale. Este o Cale a descoperirii şi cunoaşterii de Sine, a Sinelui ce ne uneşte pe toţi în aceeaşi Fiinţă , prin aceeaşi Iubire.
A-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, ca pe o altă manifestare a aceluiaşi Sine, reprezintă o condiţie a fericirii tale. Cât timp mai păstrezi resentimente faţă de tine sau altul, fiind neîmpăcat cu Sine, nu te poţi bucura de atingerea stării de fericire.