Binele si Raul

"Nu sunt de acord cu faptul că un
hoţ nu poate fi iertat pentru că a
furat."
Eu nu am susţinut asta. Am susţinut ideea că dacă nu-şi repară greşeala, prejudiciul adus victimei, în aşa fel încât victima să îi acorde iertarea, atunci trebuie pedepsit. În acest caz nu trebuie iertat, căci dacă va fi iertat, asta îl va stimula să fure din nou, iar pe victimă cine o va despăgubi ? Dacă cineva te va fura azi, şi nu îţi va înapoia bunurile, tu l-ai ierta ? Ar fi normal să fie iertat de judecători, şi tu să rămâi păgubită ? Eu zic că nu ! Chiar dacă te-ar fura un copil, tot nu ar fi normal. Pentru copil trebuie să fie pedepsiţi părinţii săi, dacă ei l-au forţat să fure.
" Păi dacă un copil se naşte din părinţi care îl învaţă să fure încă de mic şi el ştie că numai dacă fură mănâncă sau numai dacă fură are ....cum putem să îl acuzăm pe acel hoţ ? Nu. Acel hoţ există pentru că parinţii lui există şi pentru că .....aşa e sistemul creat. Cu hoţi, cu bătăuşi, cu oameni cinstiţi şi tot aşa."
Copilul care fură de mic, educat şi forţat de părinţi în acest sens, nu este vinovat, cât timp el nu are discernământ. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie împiedecat să fure, de către societate, că nu trebuie scos din acel mediu, şi reeducat ! Tu nu trebuie să aprobi copiii care fură, şi să-i sprijini în vreun fel, căci atunci te faci părtaş la furt ! Din momentul în care copilul conştientizează că face rău altora prin ceea ce face, începe să se facă vinovat, dacă va continua să fure ! A cerşi este una, a fura este cu totul altceva !
Sistemul este format din noi toţi, din fiecare, aşa că este o şmecherie să dea cineva vina pe sistem, pentru a-şi găsi scuze, şi a-şi motiva greşelile personale. Aşa s-a ajuns la dictatură şi totalitarism, la crimele monstruase ale naziştilor, ale colonialiştilor, ale creştinilor care i-au creştinizat pe "sălbatici", şamd. Nu Sistemul este de vină, ci fiecare participant, tacit sau implicat în mod activ, la săvârşirea unui rău faţă de alţi oameni.
"Există iertare (pentru ?) fiecare dacă fiecare reuşeşte să se ierte."
Adică, dacă hoţul se iartă pe sine însuşi, pentru că a greşit furând, el trebuie iertat şi de victimă, şi de societate ?!
În cazul ăsta, toată lumea ar fura, şi s-ar ierta, de fiecare dată Eu afirm altfel : există iertare pentru fiecare, dacă fiecare îşi repară greşeala, şi se căieşte pentru faptul că a greşit. În caz că nu, există ...pedeapsă pentru fiecare.
"Da...oamenii nu se consideră
perfecţi pentru că ei nu ştiu cât sunt de perfecţi şi sunt măcinaţi de sentimente grele, sechele din
copilărie, decizii proaste pe care le regretă ... şi care acţionează apoi împotriva lor.
"
Dacă oamenii ar fi perfecţi, atunci ar gândi perfect, şi s-ar comporta perfect, şi nu s-ar mai aprecia eronat pe ei înşişi, ar fi conştienţi de perfecţiunea lor, căci gândesc perfect, nu ar mai putea fi măcinaţi de sentimente grele, nu ar mai avea sechele de nici un fel, nu ar putea lua decizii proaste, ci numai decizii perfecte, şi nu ar mai avea nimic de regretat !
"Există perfecţiune! Totul e perfect
pentru că totul are un scop anume. Dacă nu ar avea un scop ar fi un haos. Relaţia cauză efect denotă perfecţiunea care ne înconjoară. Eu aşa consider.
"
Undeva mai sus, scriam despre Geneză, cum că Dumnezeu a creat, "a văzut că era bine", (nu perfect), dar, că ulterior, l-a alungat pe omu' lui de lângă el, că nu l-a ascultat pe El ci pe femeie, a ras în mod repetat popoare, parte din evrei, şi chiar omenirea prin Potop, văzând că oamenii au luat-o razna. Dumnezeu a văzut, în mod repetat, că oamenii n-or fost buni, de la început, ce să mai vorbim de ...perfecţiune... Scopul lui Dumnezeu, în care l-a creat pe Adam, a fost să-l creeze de la început ...imperfect ! Căci Dumnezeu nu greşeşte. El l-a creat bine, şi "a văzut că era bine"... Când a sesizat, însă, pericolul : "Iată că omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedecăm dar ca nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului..."
Cel ce nu trăieşte în veci, nu-i perfect.
Geneza, 6
"5. Domnul a văzut câ răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.
6. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ, şi S-a mîhnit în inima Lui.
7. Şi Domnul a zis : "Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare, şi până la păsările cerului ; căci Îmi pare rău că i-am făcut."
8. Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului.
9. ...Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui ; Noe umbla cu Dumnezeu.
...18. Dar cu tine am să fac un legământ; să intri în corabie, tu şi fiii tăi, nevastă-ta şi nevestele fiilor tăi împreună cu tine."
Şi uite-aşa, suntem urmaşii imperfecţi ai lui Adam şi ai lui Noe.
Perfecţiunea este doar un concept abstract, ce există, dar doar în ...minţile oamenilor ...imperfecţi

Da. E adevarat ca nu oricine oricum si orinde gaseste asa o putere de a se ierta si intelege. Asta da. Asa e. Dar exisa persoane care in aceasta viata gasesc aceasta putere de a intelege anumite evenimente, de a le analiza si recunoaste si de a intelege cauzele care l-au determinat sa actioneze sau sa nu actioneze intr-un anume fel.
Nu zic ca hotul este scutit de efecte. Zic doar ca oricine hotaraste sa se schimbe poate gasi si puterea de a se ierta. Efectele sunt cele care il determina sa traiasca intr-un anumit mediu sau stres psihic: inchisoare, urmarit in permanenta de politie si to asa.
Am inceput sa cred ca nu te urmarese mania si ura celui pe care l-ai ranit, te urmaresc de fapt mustrarile tale de constiinta. Asta e motivul pentru care daca un hot care e hot din nastere fura si nu i se intampla mare lucru, traieste in mediul lui in continuare. Dar daca un om care a fost cinstit mereu fura chiar si cel mai minor lucru si are mustrari de constiinta atunci i se intampla mare nenorocire. Eu nu zic
sa nu avem mustrari de constiinta acum ) eu zic sa ne analizam mai bine sa vedem cine suntem si ce ne lasa constiinta sa facem si ce nu.

Când a sesizat, însă, pericolul : "Iată că omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedecăm dar ca nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.
De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului..."
Cel ce nu trăieşte în veci, nu-i perfect.
Aici vrei sa spui ca noi oamenii suntem un pericol pentru Divinitate?
Nu ma afirm inca in legatura cu Divinitatea. Sunt de acord ca exista. Si stiu si ca daca exista Divinitate, atunci exista si demoni. Cine suntem noi si pe cine ascultam ....asta incerc eu sa explic.
In legatura cu hotul - daca noi nu meritam nu o sa ne fure nimeni nimic. Daca ne fura inseamna ca undeva gresim si atunci e nevoie de hot. Nu? Deci au si ei un rol. Rolul pe care si-l merita si tot asa.

"Zic doar că oricine hotărăşte să se
schimbe, poate găsi şi puterea de a se ierta."
Da, dar ...doar cu Condiţia de a se schimba în bine ! Trebuie să aibă Intenţia de a face bine, şi Voinţa de a începe să pună în practică ceea ce şi-a propus ! El trebuie să aibă doar Binele ca Scop în mintea sa ! Pentru că doar atunci poate accesa Sursa Puterii, îndeplinind condiţiile necesare, prin atitudinea, credinţa şi voinţa sa de a face bine, intrând aşadar în rezonanţă cu Sursa. Căci Sursa este o Sursă de putere şi energie a binelui, răul trebuind perceput de fapt ca o deconectare de la Sursă, şi nu ca o cuplare la o Sursă de putere şi energie "negativă" ! Trebuie înţeles bine faptul că Diavolul nu crează nimic, nu este o Sursă de putere şi energie creatoare, ci reprezintă, simbolic, o Forţă care se opune şi se împotriveşte planului divin, derulării în mod "normal" al proceselor şi transformărilor. De aceea se spune că tot ceea ce crează el este iluzoriu, halucinant, ireal, menit să creeze aparenţa realităţii, să inducă în eroare, etc. Cel ce se lasă "furat" de astfel de iluzii şi halucinaţii perceptive, se deconectează de la Realitate, şi slăbeşte legătura sa cu Sursa. El va fi tot mai slăbit, tot mai confuz, tot mai uşor de manipulat şi controlat, cu cât mai mult pierde legătura şi contactul cu Realitatea. De aceea toţi marii Înţelepţi şi Iluminaţi, inclusiv Isus, au insistat mult asupra ideii că omul trebuie să trăiască acum şi aici, în Prezent, în mod atent, conştient, detaşat de legăturile sale diverse cu trecutul şi viitorul. Aceste legături sunt periculoase, căci prin intermediul lor conştiinţa, conştienţa, şi sufletul omului, sunt "furate", iluzionate, păcălite, etc. Clarvăzătorii, lucizii, sunt persoane foarte ancorate în prezent, foarte atente şi receptive la stimulii şi informaţiile pe care le accesează "acum şi aici", în momentul prezent ! Puterea poate fi accesată doar în momentul prezent, trăind în prezent !
Este o completare, o lămurire.

"Efectele sunt cele care îl determină să trăiască într-un
anumit mediu sau stres psihic:
închisoare, urmărit în permanenţă de poliţie şi tot aşa."

Am mai explicat faptul că fiecare are atâta libertate, de gândire, decizie, şi acţiune, în măsura în care conştientizează în ce constă libertatea sa ! Doar oamenii foarte puţin evoluaţi, care nu conştientizează libertatea lor, sunt prinşi aproape în totalitate de efecte, trăind toată viaţa lor, în mod inconştient, doar efectele faptelor lor şi ale altora. Cu cât un om începe să înţeleagă mai bine în ce constă libertatea sa individuală, de gândire şi acţiune, cu atât mai mult el poate să ia decizii şi să facă alegeri în mod conştient, influenţându-şi cursul vieţii sale, modul în care ar fi decurs la voia determinismului cauzal. Bineînţeles că pentru majoritatea oamenilor normali, influenţa conştientă este destul de redusă, şi am dat chiar şi o aproximaţie procentuală : 25 % liber arbitru (cu indulgenţă), 25 % influenţa Spiritelor, Ierarhiei, 50 % determinism cauzal - forţe şi energii "macro", planetare şi universale, a căror manifestare nu poate fi oprită, împiedecată, ocolită, prezisă, anticipată, etc.
Aşadar, există 3 sisteme principale, reglatoare a vieţii unui om : 1. unul personal, al conştiinţei individuale, 2. unul al Ierarhiei entităţilor spirituale superioare, ce protejează şi veghează la bunul mers al lucrurilor, şi 3. al influenţelor care vin de la un nivel foarte superior, exprimând Legi şi Principii cosmice, universale, naturale, care condiţionează existenţa umană şi a umanităţii.

"Am început să cred că nu te
urmăreşte mânia şi ura celui pe care l-ai rănit, te urmăresc de fapt mustrările tale de conştiinţă. Ăsta e motivul pentru care dacă un hoţ care e hoţ din naştere, fură şi nu i se întâmplă mare lucru, trăieşte în mediul lui în continuare. Dar dacă un om care a fost cinstit mereu, fură chiar şi cel mai minor lucru, şi are mustrări de conştiinţă atunci i se
întâmplă mare nenorocire. Eu nu zic să nu avem mustrări de conştiinţă acum ) eu zic să ne analizăm mai bine să vedem cine suntem şi ce ne lasă conştiinţa să facem şi ce nu."

Nu există hoţ care să fure la nesfârşit, şi să nu i se întâmple "mare lucru". Şi nici hoţ care să nu aibă niciodată mustrări de conştiinţă, regrete, căinţă, care să nu aibă niciodată dorinţa de a se schimba. Cu voinţa, lucrurile sunt mai complicate...
Mânia celui pe care l-ai prejudiciat te va urmări şi te va lovi, de atâtea ori de câte ori el a manifestat-o în mintea şi sufletul său ! Peste ani, îşi poate aminti de eveniment, amintirea îi poate trezi iar gândul răzbunării, mânia sa, şi energia degajată de el astfel, te va lovi din nou, te va influenţa în mod negativ, tu neavând de unde şti ce şi de unde provine ! De aceea insist încă o dată asupra faptului că agresorul trebuie să despăgubească victima, la modul în care ea să-şi poată redobândi pacea şi liniştea sufletească.
Mustrările de conştiinţă, de unde crezi că provin ? Tu ai doar impresia, iluzia, că sunt "ale tale" !

"În legătură cu hoţul - dacă noi nu
merităm, nu o să ne fure nimeni
nimic. Dacă ne fură înseamnă că
undeva greşim şi atunci e nevoie
de hoţ. Nu ? Deci au şi ei un rol. Rolul pe care şi-l merită şi tot aşa."
De ce ţi-e frică, nu scapi. Frica de hoţi şi hoţii atrage hoţii. Este un merit ? Merită să fie furat cel căruia îi este frică, doar pentru că îi este frică ? Nu. Doar pentru teama sa nu,dar pentru egoismul din care izvorăşte frica, da. Căci egoistul se împotriveşte binelui general, blocându-l.

Ehee Nutu camataru ar fi linsat de mult de blestemele oamenilor si altii ...golani de cartier. Deci....daca acestia exista la fel cum exista si Bercea Mondialu' si toti altii camatari si hoti si traficanti si toate astea ....Daca astia traiesc inseamna ca nu au mustrari de constiinta si sa te fereasca Duhul sa te incurci Doamne fereste cu ei ...nu?
Asta e rolul lor, asta fac, din asta traiesc si noi, oamenii de rand nu trebuie sa ii judecam ca nu avem acest drept - de a judeca - ca nu suntem judecatori. Nu?
Iar faza cu frica e pura fictiune. Daca cineva iti fura si tie iti aduce un prejudiciu ceva e in neregula. Cu tine ....cel prejudiciat. Il lasam in treaba lui pe cel care a furat pentru ca ...de un lucru sunt sigura - exista dreptate in lumea asta. Si dreptatea ne-o face noi prin ceea ce facem, gandim si creem in jurul nostru. Legatura cauza efect.
Imortant e sa nu mai exteriorizam vina. Cand ni se intampla cate ceva incepem si dam vina: pe vecinu', pe cumnatu', pe sotie, pe sefi, pe sistem, pe Biserica - dar pe noi uitam sa ne luam in considerare. Pai normal! pentru ca noi suntem perfecti! Pai da om fi noi perfecti si tocmai imperfectiunea care ne afecteaza denota faptul ca gresim. Cand gresim ni se intampla cate ceva. Daca ne intrebam unde am gresit noi .....gen "unde am gresit eu Doamne de mi se intampla asa ceva?" s-ar putea sa ne prindem de greseala si sa o reparam sau ...nu. Nu? E alegerea noastra si numai a noastra. Responsabilitate! Asta e cuvantul. Toti suntem responsabili pentru tot ce e in jurul nostru.

Si mai era si vorba aia din rugaciune foarte adevarata si foarte logica dupa parerea mea: "...si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam greselile gresitilor nostri.." Deci ori intelegem legaura cauza efect si nu mai acuzam pe nimeni si ne concentram asupra noastra ori traim intr-o continua nemultumire si insatisfactie si tat' asa

Este bine să aducem ca argumente, în dezbateri, excepţiile de la regulă, sau este rău ?
Am întâlnit de multe ori, la multe persoane, această obişnuinţă a oamenilor, de a-şi susţine un punct de vedere, o idee, o opinie, aducând în sprijinul ei, ca argument, o excepţie de la regulă, un caz particular, o aparenţă. Este ceea ce numim "a judeca pripit", "a judeca după aparenţe", "a generaliza nejustificat"
, etc.
Oamenii sunt tentaţi să facă în mod pripit generalizări, să traseze reguli, principii, legi, după cazuri particulare, singulare sau nu, dar care nu se încadrează într-o medie majoritară statistică, categoriei în cauză.
Pentru exemplificare, nu putem judeca un român după o singură idee enunţată de el, sau după un singur act comportamental, caracterizându-l, clasificându-l şi încadrându-l în mod pripit într-o categorie generală, afirmând despre el, fără să-l cunoaştem, că este prost, datorită faptului că a spus sau a făcut o prostie. La fel, un străin nu poate generaliza, categorisind românii, ca popor, că sunt un popor de hoţi, datorită faptului că a citit despre 1, 2, 3, 4 ...10 români că au fost prinşi furând.
Extrapolând, este greşit să crezi că hoţii, în majoritatea lor, ca şi categorie, nu-şi primesc niciodată pedeapsa, că nu suferă anumite efecte ale faptelor lor, sau că toţi au bani, toţi sunt bogaţi, niciunul nu este prins, etc., doar pentru că există câteva cazuri mai "longevive" de hoţi cărora le merge în aparenţă foarte bine.
În primul rând, doar cineva care îl cunoaşte foarte bine pe N.C. poate şti cu adevărat cât de bogat este, câte datorii are, cât de fericit este, câţi duşmani are, câţi îl vânează, câţi îl susţin, etc.
În al doilea rând, nu este de ajuns să observi doar o perioadă din viaţa unui om, pentru a face afirmaţii cu caracter general, referitoare la întreaga sa viaţă, şi la întreaga categorie din care face parte. NC nu şi-a încheiat "cariera" în plină glorie, şi probabil mai are destul de mult de trăit, timp în care se pot întâmpla multe, foarte multe...
Unii au crezut în faptul că, comunismul va dăinui în vecii vecilor, şi că Ceauşescu va muri de bătrâneţe, liniştit, în patul său... Ţin minte că părinţii mei râdeau de mine, şi mă luau peste picioare când am afirmat că mai are maxim 3 ani de stat liniştit. Nimeni nu prevedea ce va urma, atunci, căci nu se anunţa nici o schimbare. Marea majoritate era convinsă că nu va urma nimic deosebit, mult timp.
De reţinut, aşadar, că excepţiile ...întăresc regula, şi că aparenţele sunt ...înşelătoare !

Nu vorbeam de exceptii. Exemplele prezentate nu sunt exceptii sunt doar exemple. In fiecare oras din tara exista lumea interlopa. Chiar si la sat exista acei baieti rai. In intreaga lume exista lume interlopa. Ca sa nu mai spun de tigani. Care sunt tot exemple. Nu?

Nu, G. Exemplele de care pomeneşti, le-ai adus în sprijinul şi pentru susţinerea unui raţionament. Ele au rolul de a exemplifica faptul că "asta se întâmplă în realitate, conform teoriei enunţate, a ipotezei de lucru lansate". Exemplele din practică, din realitatea cotidiană, au rol de argumenta teoria, constituind aşadar argumente.
Dar, pentru ca exemplele să constituie în mod real şi corect argumente valide, ele trebuie să se înscrie în regula generală, adică în numărul cazurilor majoritare, nu minoritare.
Eu pot lansa ipoteza "Hoţilor le merge bine, căci au bani mulţi, şi fentează legea, scăpând de condamnări dând şpagă". În sprijinul acestei ipoteze, vin cu 10 exemple luate din practică, din realitate, în care 10 hoţi au bani mulţi, şi nu au fost condamnaţi, încă, niciodată, la închisoare, pentru furt. Şi cu asta, am impresia că am demonstrat logic că aşa este, aşa se întâmplă în realitate, că am dreptate, că ăsta-i un adevăr, etc., şi nu mă mai interesează alte păreri, ale altor oameni, că eu ştiu mai bine, că eu gândesc logic şi corect...
G., nu contează Cine are dreptate ! Câtuşi de puţin ! Vorbesc, în ceea ce mă priveşte, din punctuleţu' meu de vedere. Pentru mine contează doar să pot ajunge la Adevăr, indiferent pe calea Cui, cât de simplu şi de repede, că mă grăbesc ! Sincer mi-ar conveni să apară un Super-Guru Deştept, care să-mi dea rapid nişte lecţii, din care să mă edific rapid în privinţa erorilor mele de percepţie şi judecată, şi să pot îmbrăţişa liniştit Adevăru' gol-goluţ
Din păcate, la ora actuală, problema Adevărului trezeşte manifestări spumoase de orgoliu, majoritatea oamenilor intrând în tensiune şi presiune în momentul în care sunt contrazişi, nemainteresându-i cine are Dreptate, ci numai să câştige dezbaterea, să iasă victorioşi din polemică, demonstrându-şi lor însuşi şi altora că ei nu se lasă ...dominaţi ...cu una, cu două, nici cu mai multe !
Eu nu postez aici din orgoliu, nici din plăcere, nici din interese personale oculte. Mie mi-ar fi fost foarte util să găsesc o carte, un site, un forum, un om, pe vremea adolescenţei mele, care să-mi releveze informaţiile expuse aici. Am tot căutat, internet nu era pe-atunci, sub comunism, nici cărţi, şi românii care ştiau câte ceva se ascundeau, pentru a nu ajunge prin beciurile cu gratii şi zăvoare ale secerătorilor cu ciocane Şi-atunci m-am pus pe gânduri, şi-am meditat, şi mi-am imaginat un viitor mai luminos, în care oamenii să fie liberi să gândească, să se exprime, să publice, să citească, să filosofeze, să practice orice sistem spiritual vor ei, să poată adera la orice religie vor, să-şi poată educa copii cum vor, să poată călători în lume, oriunde vor, când vor,... Şi viitorul imaginat de mine a sosit, a prins viaţă... Doar oamenii şi cărţile pe care mi le imaginau, nu se ridică la acea valoare utilitară pe care mi-o doresc. Şi, meditând la asta, am realizat că, în această privinţă trebuie să fac un efort suplimentar, să contribui în mod efectiv la materializarea lumii imaginate de mine. Eu sunt unul dintre oameni. Unul dintre cei ce trebuiau să apară. Unul dintre cei care trebuiau să scrie, şi să publice...
Adolescentul din mine, priveşte, din trecut, în viitor, în prezentul nostru, şi simt că se bucură... Un vis frumos este în curs de realizare. Comunismul este dat uitării. Adolescentul se simte liber, de parcă are aripi să zboare, ca în visul său frumos, înălţător...
Da, adolescentul este, oarecun egoist... Şi-a urmărit, într-un fel, binele său individual, personal. Dar, cât timp în visul său oamenii devin tot mai liberi, tot mai liberi, tot mai bucuroşi, mai veseli, mai optimişti, mai inteligenţi, mai morali, şi nimeni nu este afectat în mod negativ, decât în aparenţă, egoismul său nu aduce prejudicii nimănui. Şi, în plus, el simte că, oarecum, el este singur, şi că toţi ceilalţi, şi toată lumea, sunt doar un fel de proiecţie, imaginară, ca într-un ...vis.
De aceea nu mă interesează Cine are dreptate, ci doar Adevărul, şi oamenii care caută Adevărul şi îl împărtăşesc. Dar minciuna, eroarea, greşeala, şi suferinţa care decurge din ele, nu au ce căuta, aici... în lumea mea. Încet, încet, ele trebuie să dispară.
G., înainte de a posta o idee, analizeaz-o, atât logic, raţional, intuitiv, cât şi afectiv. Pe mine, personal, nu mă interesează "ideile originale", nu mă interesează volumul postărilor, ci doar calitatea lor. Valoarea şi Utilitatea lor. Adică Adevărul ! Doar Adevărul poate fi Valoros şi Util, tuturor !
Prefer ca cei care nu au nimic valoros de expus, să se reţină în a posta, căci este mai util pentru ei să citească, să se intruiască, să asimileze, decât să-şi piardă timpul în dezbateri şi polemici inutile. Şi când se vor simţi pregătiţi, atunci să contribuie, dacă vor. Dacă nu ...nu. Cei ce nu sunt pregătiţi, însă, pot să pună întrebări. Întrebările lor vor atrage oameni ce se simt pregătiţi să răspundă. În măsura în care sunt pregătit, şi eu voi contribui. Pentru multe subiecte m-am documentat, am meditat, şi o fac în continuare, neîncetat.
Documentează-te şi meditează asupra experienţei tale practice, şi tu.. Este singura cale eficientă de a contribui, în mod real, valoros, la valoarea şi utilitatea acestui forum. Am ajuns să răspund, din nou, la probleme pe care le-am mai lămurit odată, în altă parte. De aceea, repet îndemnul meu : reciteşte. Există căutare internă, stânga-sus, pe forum, după cuvânt. Foloseşte-o. Foloseşte-ţi timpul în mod eficient şi util. Este ...limitat !Şi al ...meu

Pentru a lămuri problema exemplificării argumentative, să reanalizăm exemplele aduse ca argumentare în susţinerea ideii că gândurile victimelor nu afectează hoţii şi a ideii că hoţii nu au mustrări de conştiinţă :
"Ehee Nutu camataru ar fi (fost) linsat de mult de blestemele oamenilor si altii ...golani de cartier. Deci....daca acestia exista la fel cum exista si Bercea Mondialu' si toti altii camatari si hoti si traficanti si toate astea ....Daca astia traiesc (atunci) inseamna ca nu au mustrari de constiinta si sa te fereasca Duhul sa te incurci Doamne fereste cu ei ...nu? Asta e rolul lor, asta fac, din asta traiesc si noi, oamenii de rand nu trebuie sa ii judecam ca nu avem acest drept - de a judeca - ca nu suntem judecatori. Nu?
Iar faza cu frica e pura fictiune.
"
Două nume, şi o generalizare, prin constatarea faptului că 2 reprezentanţi nominalizaţi, şi alţii, neidentificaţi - golanii, cămătarii, hoţii şi traficanţii "există".
Dacă există atunci... înseamnă (rezultă) că ... Aceasta este o judecată. O deducţie logică. Prin înlănţuirea mai multor judecăţi se construieşte un Raţionament, şi se deduce o Concluzie.
Eu repet afirmaţia mea : 2 exemple aduse ca sprijin, ca argumente, în susţinerea ipotezei tale, nu rezistă. De ce ?
1. Ei nu trebuie să moară, neapărat, din cauza gândurilor victimelor şi a mustrărilor de conştiinţă, căci majoritatea victimelor nu doresc moartea agresorului, ci pedepsirea lui în alt mod, care să-i producă suferinţă, ca o compensare. Şi pentru ca cineva să sufere, el trebuie să trăiască, pentru a-şi ispăşi pedeapsa ! Gândurile victimelor, aşadar, în general, nu sunt criminale, în cazul de faţă, pentru că nu vorbim aici de agresori criminali ! În concluzie, faptul că cei 2, şi alţii ca ei trăiesc, nu demonstrează, de fapt, absolut nimic, şi nu este logic să aduci ca argument evidenţa faptului că ei mai sunt încă în viaţă, că trăiesc, că "există" !
2. Nu îi cunoşti atât de bine pe respectivii, şi situaţia lor, încât să poţi susţine cu certitudine că nu au probleme de nici un fel : de sănătate, financiare, familiale, duşmănii, răzbunări în curs de desfăşurare, cercetări ale organelor statului desfăşurate în secret, supravegheri, monitorizări, etc., care să infirme acea acţiune nefastă desfăşurată în plan energetic, a gândurilor, asupra lor.
3. Ei nu sunt la sfărşitul "carierii" lor, a vieţii lor, având încă, în mod normal, destul de trăit, timp în care se va confirma sau infirma teoria şi în cazul lor. Este prematur, aşadar, să credem că ei au scăpat fără să li se întâmple nimic. Ei doar au scăpat până acum, şi ăsta nu este un argument valid. Va fi doar dacă vor muri de moarte bună, sănătoşi, fără probleme, bogaţi, etc. În plus, tu practic nu ai de unde şti ce este în mintea lor, ce gândesc, dacă au avut vreodată mustrări de conştiinţă sau nu !
4. Generalizarea faptului că răufăcători "există" , în sensul că au existat şi vor exista mereu, de asemenea, după cum am explicat la punctul 1, nu constituie un argument valid, ci unul fals.
5. Faptul că, în general, marea majoritate a răufăcătorilor (statistic vorbind), sunt prinşi şi condamnaţi, uneori după o îndelungată perioadă de timp, susţine faptul că gândurile victimelor îşi ating ţinta, cât şi existenţa mustrărilor de conştiinţă, în sensul de efect al gândurilor. Orice statistică ai consulta, vei vedea că marea majoritate a răufăcătorilor sunt prinşi, şi pedepsiţi, condamnaţi. În plus, există multe pedepse pe care şi le aplică ei intre ei, şi de care cei din afară nu ştiu.
Aici nu mă refer la micile găinării, pe care oamenii, victimele, în general, le trec cu vederea, şi le uită rapid !. Aceşti mici găinari scapă nepedepsiţi, de multe ori, cât timp ei aduc doar prejudicii minore altora, şi tocmai datorită faptului că gândurile victimelor nu îi urmăresc, deoarece victimele trec rapid peste astfel de neplăceri mărunte, şi le uită, nu şi le mai reamintesc, nu se mai gândesc la ele ! În consecinţă, nu mai există gânduri ale victimelor care să îi urmărească pe agresori ! Astfel de victime, ale găinăriilor mărunte, în majoritatea cazurilor nici măcar nu mai depun plângere la poliţie, preferând să treacă cu vederea şi să fie mai prevăzători altă dată, decât să îşi mai piardă timpul cu declaraţii, pentru pierderi minore. Aşadar, în aceste cazuri, victimele "îngroapă" evenimentul neplăcut în uitare, şi datorită acestui fapt real, acest tip de agresori continuă să existe şi să îşi desfăşoare activitatea, aproape nestingheriţi. Doar acest tip de răufăcători pot să îşi păstreze o atitudine lipsită de mustrări de conştiinţă, nefiind urmăriţi de gândurile victimelor, în plus, ei conştientizând faptul că fac ce fac datorită greşelii victimelor lor, care le creează condiţii favorabile, tentante. În mintea lor, ei nu sunt culpabili, ci cei naivi, nepăsători, indolenţi, neglijenţi, proşti, etc., care parcă îi provoacă, meritând să fie fraieriţi, păcăliţi, deposedaţi, etc.
Despre teoria legată de influenţa gândurilor şi stărilor de frică, dacă vrei să o combaţi, trebuie să argumentezi poziţia ta, să expui un raţionament care ar invalida-o !
Dacă nu poţi să emiţi un astfel de raţionament, atunci care este logica şi rostul de a-ţi exprima dezaprobarea ? Cum poţi să afirmi că o teorie susţinută de mulţi înţelepţi, iluminaţi, clarvăzători "e pură ficţiune", fără să poţi să-ţi susţii afirmaţia ? Nu înţeleg poziţia ta, reacţia ta.
Tu ...o înţelegi ?
Poţi să ţi-o explici ?

[justify]Prefer ca cei care nu au nimic valoros de expus, să se reţină în a posta, căci este mai util pentru ei să citească, să se intruiască, să asimileze, decât să-şi piardă timpul în dezbateri şi polemici inutile. Şi când se vor simţi pregătiţi, atunci să contribuie, dacă vor. Dacă nu ...nu. Cei ce nu sunt pregătiţi, însă, pot să pună întrebări.

Din ce ai postat mai sus inteleg ca eu am dreptul sa pun intrebari si nu sa emit ipoteze. Mie imi place sa spun ceea ce gandesc eu si sa exprim ceea ce simt si traiesc pentru a ajunge la anumite raspunsuri logice. Spui ca nimeni nu detine adevarul suprem. Asta inseamna ca nici tu Kato. Eu cred ca ai citit si meditat. E munca ta. Nu spun eu ca nu. Dar asta nu inseamna ca eu sunt de acord cu concluziile la care ai ajuns. Eu ajung la concluzii in functie de evenimentele pe care le traiesc zilnic. Nu in functie de ceea gasesc postat pe site. Exista informatii valoroase este adevarat dar cu unele ipoteze nu sunt de acord. Putem sa dezbatem. Sunt deschisa la comunicare. Dar niciodata nu o sa fiu de acord cu ceva impus. Daca asta e atitudinea pe care trebuie sa o adopt pe acest site, anume sa pun intrebari in legatura cu ceea ce nu inteleg si sa citesc si sa insusesc ideile tale Kato, vorba ta, prefer sa ma abtin.

Şi, în plus, el simte că, oarecum, el este singur, şi că toţi ceilalţi, şi toată lumea, sunt doar un fel de proiecţie, imaginară, ca într-un ...vis.
De aceea nu mă interesează Cine are dreptate, ci doar Adevărul, şi oamenii care caută Adevărul şi îl împărtăşesc. Dar minciuna, eroarea, greşeala, şi suferinţa care decurge din ele, nu au ce căuta, aici... în lumea mea. Încet, încet, ele trebuie să dispară.
De fapt Kato, nu e vorba ca nu te intereseaza cine are dreptate, te intereseaza numai ce crezi tu - adevarul pe are tu presupui ca il detii. Presupui ca detii acest adevar din postarile de mai sus. Esti total impotriva ipotezei mele si nici macar nu vrei sa iei in calcul ca as putea avea dreptate. Deci nu te intereseaza ceea ce am eu de afirmat. Te intereseaza ca eu sa cred si sa consider cea ce crezi tu ca e bine si ca e adevarat.
Spui ca nici unul nu detinem adevarul suprem si ca mereu exista o cale de mijloc dar observ ceea ce spui nu practici. Sunt doar vorbe. Mie asta imi demonstrezi acum.

G., cred că te prefaci că nu înţelegi, căci nu pot să cred că nu ai înţeles ! Ai înţeles tu lucruri mai complicate, am văzut că poţi. Cel puţin când ...vrei... Pe mine nu mă păcăleşti, şi nici pe tine însuţi nu este bine să încerci să o faci. Ştii ce are rost, şi ce nu are. Şi ştii că ştiu.
Manifestarea ta de acum reprezintă o refulare. Poate că ai probleme. Poate eşti tensionată. Agitată. Supărată. ...Fiecare avem problemele noastre personale. Este bine să înţelegem asta. Eu înţeleg asta...
Poate că este bine să te descarci ...pe mine... Poate îţi va ajuta, într-un fel... Majoritatea oamenilor se simt foarte bine după ce se descarcă pe alţii ... Se detensionează. Poate că după ce te vei elibera îţi vei reveni. Poate că nu... Poate va fi mai rău. Poate vei regreta. Poate nu ... Poate te vei simţi mai eliberată scăpând de mine şi de ideile mele, de teoriile mele aşa-zis spirituale, de neînţeles, aiuristice, ...nu ? Gândeşte-te... Sunt şi eu doar unu' dintre cei mulţi, care face pe deşteptu' cu tine, încercând să pară ceea ce nu este, ceea ce visează prosteşte să fie, mare om, mare caracter, mare... deştept... Poate că ...nu...
Dar... orice ai face, orice ai gândi, şi orice alegere ai lua, te înşeli dacă tu crezi că poţi să îmi dai ceva, sau să îmi iei ceva, să îmi faci un bine, sau un rău, să mă faci mai bun sau mai rău, mai corect sau mai incorect, mai drept sau mai strâmb, mai vesel sau mai trist...
Îmi răstălmăceşti cuvintele şi ideile, le deformezi dinadins, în mod conştient. Îmi dau seama de asta. Îmi dau seama de multe lucruri de care tu nu crezi că îmi dau seama, şi de multe altele de care tu nu poţi să-ţi dai seama...
Tu ai înţeles bine de la început, şi acum testezi, verifici să vezi dacă ai înţeles bine : da, G., nu eşti liberă să faci ce vrei, în Lumea Altora ! Eşti liberă doar în Lumea Ta ! De aceea fiecare trebuie să înveţe să devină Creator, pentru a se putea bucura de libertate !
Când intri în Lumea Altcuiva, trebuie să respecţi Regulile, Legile şi Principiile după care acea Lume funcţionează. Nu se poate altfel. Eşti sancţionat şi pedepsit, altfel, pentru a înţelege câtă libertate ai, ce ai voie şi ce nu ai voie, ce drepturi şi obligaţii ţi-ai asumat când ai intrat în acea lume. Înţelege că, pentru a te bucura de experienţele Lumii Altuia, trebuie să plăteşti preţul Conformării la Regulile Jocului acelei Lumi, care sunt Legile ei de funcţionare !
Pe acest forum eşti în Lumea Mea. O mică Lume administrată de mine. Cu Regulile ei. Dacă vrei să rămâi în Lumea Mea, trebuie să respecţi Regulile mele. Este simplu. Dacă tu îţi vei construi o Lume a Ta, un forum al tău, eu va trebui să respect regulile tale, nu-i aşa ? Ţi se pare Incorect ? Ţi se pare că nu ai destulă libertate ? Tocmai în asta constă jocul ! Să înveţi şi să-ţi construieşti Lumea Ta, în care să faci ce vrei, având toată libertatea. Şi astfel vei ajunge să creezi entităţi, fiinţe, în Lumea Ta, care să-ţi admire munca ta, să te proslăvească, să ţi se închine, şi care nu ţi se închină îi razi cu câte un cataclism, cu câte un potop, cutremure, războaie, şi alte cele sfinte şi divine, până învaţă ce-i supunerea faţă de Autoritatea Supremă !
Mă întreb dacă ai prins ideea...
Sunt unele idei pe care le citeşi aici pentru prima oară. Poate le vei citi şi a doua oară. Dar nu le vei mai putea citi nicăieri altundeva, decât după ce vor fi "preluate". Există deja site-uri care au preluat informaţii din acest forum. Pagini întregi, copiate, nu doar idei. Este bine, este rău ? Tu ce zici ?
Unii se cred liberi. Alţii vor să fie liberi îngrădind libertatea altora. Alţii se cred Creatori, copiind modele, structuri şi conţinuturi, de la alţi Creatori It's a wonderful world !

Am să-ţi explic mai în detaliu Regulile :
1. Acest forum a fost creat de mine, este administrat de mine, a fost pornit din iniţiativa mea, cu un anumit scop precis : Utilitatea sa.
2. Eu fiind Administratorul, cel ce munceşte pentru a-şi împlini un scop, un vis, etc., îmi rezerv dreptul de a-l administra aşa cum cred de cuviinţă, pentru ca scopul utilităţii să fie realizat, după viziunea mea
3. Viziunea mea asupra utilităţii forumului : am spus clar, şi în Regulament, şi repet : nu urmăresc Cantitatea postărilor, ci Calitatea lor ! Prin Calitate înţeleg idei şi teorii valide, care pot fi aplicabile în practica de zi a oricărui cititor, sau care îl ajută în mod real să înţeleagă realitatea !
4. Am spus în mod clar că nu mă interesează cine are Dreptate, ci numai Adevărul şi Căile ce conduc spre Adevăr ! Eu nu sunt aici să fac Dreptate nimănui, nici chiar mie ! Eu nu am nevoie de Dreptate, şi nimeni nu are nevoie de Dreptate de la mine ! Înţelege prin asta că nu sunt un Luptător pentru Dreptate, un Războinic al Luminii, sau alte bazaconii de acest gen ! Luptele şi războaiele, imaginare sau reale, sunt pentru cei cu mintea înceţoşată, care nu pot învăţa decât prin suferinţă fizică, prin frică şi teroare, ca şi animalele.
5. În forumul meu trebuie respectate Regulile mele !
În forumurile altora, trebuie respectate regulile altora.
Eu respect Regulile altora !
6. Respectarea Regulilor altora, întotdeauna a impus şi va impune o Limitare a Libertăţii Personale !
Este Logic să fie aşa, şi este Corect aşa ! De ce ? Pentru că, pur şi simplu, altfel ...nu se poate !
7. Unde-i Lege, nu-i tocmeală !
Dar unde nu-i Lege, Reguli, Regulament ... Haos este !!!
8. Ai libertatea de a adera şi a te retrage oricând. Nimeni nu te obligă să aderi !

Eu nu pot sa respect astfel de reguli si principii. Daca astea's regulile aleg sa ma retrag din lumea ta.

Şi astfel vei ajunge să creezi entităţi, fiinţe, în Lumea Ta, care să-ţi admire munca ta, să te proslăvească, să ţi se închine, şi care nu ţi se închină îi razi cu câte un cataclism, cu câte un potop, cutremure, războaie, şi alte cele sfinte şi divine, până învaţă ce-i supunerea faţă de Autoritatea Supremă !

Nu am nevoie sa creez asa ceva, nici sa mi se inchine cineva nici sa invat pe cineva ce e supunearea. Si daca tu consideri a eu trebuie sa ma inchin, supun sau alte tampenii pe cae le-ai scris mai sus imi pare rau ca am intrat vre'odata pe acest site.

A fost ultima postare. Cu parere de rau.

Este bine sau este rău să respecţi Regulile ?
În casa Tatălui, copilul trebuie să respecte regulile Tatălui.
Într-un magazin trebuie să respecţi regulile magazinului.
Ca să poţi juca un joc, trebuie să respecţi regulile jocului.
Când vei avea Casa Ta, şi vei fi Proprietarul, copilul tău, părinţii tăi, musafirii, vizitatorii, invitaţii, prietenii, rudele, cunoştinţele, etc., toţi oamenii vor trebui să respecte regulile casei, regulile casei tale, stabilite de tine.
Este bine să fie aşa, sau este rău ? Este bine, sau este rău, să respecţi pe cel de lângă tine, respectând regulile sale, stabilite de el, pe Proprietatea Sa, în Casa Sa ?
Eu respect Regulile altora, Proprietatea, Munca, şi Eforturile tuturor, respectând regulile trasate de fiecare, în casa sa, magazinul său, forumul său, terenul său, cât şi Proprietatea şi Regulile Statului. Sunt respectuos, de felul meu, de mic copil.
Învăţ să-L respect pe Dumnezeu, regulile şi legile sale, îmi dau silinţa, căci sunt în Lumea Sa, creată de El. Citatul tău subliniat se referea la această Lume, la această Realitate, pe care trebuie să o respecţi, aşa cum este ea, mai mult sau mai puţin bună şi corectă. Era o aluzie. O aluzie la faptul că există fel şi fel de creaţii şi creatori. Nu la faptul că acesta ar fi un model de urmat. Poate sunt eu prea subtil. Poate mă exprim prea greu, dificil, neadecvat, neinteligibil, ... Poate...
Fă ceea ce crezi tu că este mai bine pentru tine. Nu ţi-am impus niciodată nimic care să-ţi afecteze binele tău personal, şi nici nu o voi face. Regulile mele sunt pentru binele tuturor, pentru o utilitate generală, fără excepţii. Pentru menţinerea ordinii, şi evitarea haosului. Cine intră aici trebuie să găsească ceva util, de calitate, necesar lui, nu să citească bazaconii fără sens şi logică, teorii "originale". De aceea nu postez nici idioţienii de gen "conspiraţii mondiale", "ştiri de scandal", etc. Nu am nevoie să atrag lumea. Nu Eu, şi nu pentru Mine o atrag ! Forumul trebuie să îi atragă, prin ideile sale, subiectele sale, calitatea sa, utilitaea sa. Eu, personal, nu am nevoie de nimeni şi nimic. Nu aştept şi nu pretind nimic de la nimeni, înafară de a respecta Regulile forumului. Dacă pentru tine este prea mult, prea mare efortul, poate că într-adevăr te vei simţi mai bine să nu mai ai nimic de-a face cu acest forum, să nu-ţi mai pierzi timpul pe-aici. Eu nu mă supăr, că nu sunt supărăcios. Nu te împing, şi nu te trag. N-am făcut-o şi n-am s-o fac. Îţi respect decizia şi alegerea, şi încerc să o înţeleg cât mai bine.
Ideile prezentate aici sunt, în general, conforme cu marile învăţături ale Marilor Maeştrii. Să respingi sau să încerci să combaţi aceste teorii, fără să le cunoşti, fără să meditezi la ele, fără argumente, este o copilărie, o naivitate... ceva lipsit de sens şi scop practic. Utilitate zero. Adevăr ? De unde, dacă nu poţi, şi nici nu vrei să-l vezi ?
Nimic nu se poate obţine fără efort. Nici Cunoaşterea. Unii consideră util acest efort. Alţii, inutil. Este o chestie de opţiune personală. Fiecare alege ceea ce vrea să fie, conform aptitudinilor şi posibilităţilor sale...
...Georgiana va reveni in Lumea mea, cand va considera ca este pregatita. De ce ? Probabil ca sa-si infrunte Maestrul ! In partea 2-a Pentru asta trebuie sa se ...pregateasca. Daca nu se va pregati, nu se va considera pregatita niciodata. Si nu va reveni niciodata.
Glumeam Georgiana va trece peste problemele sale cotidiene, si va realiza, cand se va calma, in meditatiile ei, faptul ca a gresit fata de Marele Maestru ! Si va reveni la Marele Forum, jurand sa respecte Regulamentul ! In partea 2-a
Aleluia !

-Alo ! G. ?
Nu te prosti...

Dupa pauza... mai merge o repriza ?

"G. se aplecă, luă cu amândouă mâinile noroiul în căuşele palmelor, şi-l aruncă cu forţă spre faţa Maestrului. El nu clipi. Decât cu un ochi. Şi zâmbi. Nu putea să râdă, căci îi intra noroiul în gură.
G. râdea, satisfăcută, mândră de faptul că îşi atinse ţinta. Maestrul a primit ceea ce merita ! Dar, atunci se întâmplă minunea : noroiul se uscă, ca prin farmec, şi căzu, la pământ. Faţa Maestrului se ivi, mai curată şi mai luminoasă, parcă, decât înainte ! Maestrul nu clipi. Decât cu un ochi. Cu celălalt privea spre G. Ea, pentru a putea lua noroi cu mâinile sale, intrase cu picioarele în pământu' mâlos. Şi nu observase faptul că se afunda tot mai tare. Făcând eforturi să iasă, se umplu toată, din cap până pe pulpe, şi arăta ca o ciocolată glazurată. Spectatorii priveau fără să clipească. Hainele i se mulaseră pe corp, pline de noroiul ce se prelinge pe ele. G. se afunda tot mai tare, tot mai mult.
Maestrul îi întinse mâna. Cea dreaptă. În stânga ţinea pipa păcii. Kent HD click cu mentol. Şi în cealaltă avea un cuţit, o sabie, şi un pistol. Ştia că cu G. nu-i de glumit, şi trebuie să te aştepţi la orice. În buzunar avea o grenadă lacrimogenă, o trusă de farduri, şi o cutie cu bomboane de ciocolată umplute. Cu mâna lui. Era pregătit pentru orice situaţie. Sau aproape orice... Îşi aduse aminte că a uitat buchetu' cu flori, cătuşele, crucea, lumânarea şi usturoiul, în Forum, pe Altar.
G., scufundată până la brâu, privea mâna Maestrului întinsă spre ea. Ştia că nu mai poate ieşi singură.
Spectatorii priveau cu sufletu' pe buze şi ochelari 3D. Oare va lua mâna, sau nu o va lua ? Şi dacă i-o va lua, cu ce i-o va lua ? G. este foarte imprevizibilă, niciodată nu ştii cum va reacţiona... Suspans... Muzica măreşte tensiunea...
Zbang ! Cortina cade. Filmu' s-o terminat ! The End Rumoare în sală, printre spectatori. To be continued. Continuarea în partea 2-a."
În rolu' lu ' G. - Angelina Giolie
În rolu' lu' Maestru - Sergiu Nicolaescu
...Un fleac !... M-a ciuruit...

Este bine să ne reamintim, din când în când unele lucruri, sau este bine să uităm totul, să ştergem totul cu buretele ?
Din mesajele mele către G. :
"Admin Joi 17 Mar 2011 - 4:10
Nu-i foarte simplu, dar nici foarte
greu, însă devine aproape
imposibil cât timp te laşi purtată de emoţii şi sentimente ! Când vei privi cu detaşare tot ce ţi s-a întâmplat, ca şi când ai privi prin ochii unui necunoscut, ca şi un spectator la un film, atunci va fi totul mult mai simplu ! Da, mult mai simplu. Nu te mai implica emoţional ! În multe locuri am subliniat rolul detaşării afective. Emoţiile şi sentimentele
denaturează realitatea, făcând
u-te să priveşti în mod subiectiv evenimentele, experienţele tale.
Nu degeaba ţi-am spus că abia
după ce vei citi de 3-4 ori, vei
înţelege mai bine. Ai impresia că
ştii, dar totul se uită. Ai impresia că ai înţeles pe moment, dar nu
conştientizezi substratul, esenţa.
Raţionamentele nu se fixeaxă în
mintea ta, decât dacă sunt
reîntărite, în permanenţă ! O
rugăciune spusă o singură dată are un mic efect. Dar dacă este
repetată zilnic, efectul va fi tot mai puternic. La fel şi cu spiritualitatea.
Doar efortul mental continu poate să producă transformări în fiinţa ta, în viaţa ta. Când abandonezi efortul, revii la vechile legături care te înlănţuiesc !
Cine se gândeşte la moarte, la
sinucidere, va atrage oameni care
sunt în rezonanţă cu ideea morţii,
care te pot "ajuta" să mori. Ucigaşi.
Universul te ajută să îţi pui în
practică intenţiile. Dacă cineva a
vrut să te omoare, a fost
instrumentul prin care se înfăptuiau efectele gândurilor tale.
Puterea gândului, Legea Atracţiei,
rezonanţa, ... Am vorbit mult
despre asta... Dacă nu-ţi vine să
crezi, dacă nu poţi accepta ideea,
înseamnă că, probabil, încă nu ai
conştientizat faptul că aceste Legi
nu sunt vorbărie goală. Şi, totuşi,
mecanismul este atât de ...simplu !
Meditează , cât mai detaşată, la
teorie, şi la ceea ce ţie ţi s-a
întâmplat, şi ţi se întâmplă, în mod practic. {}
"

Este bine sau este rău să ai Credintă ?
Nu mă refer doar la Credinţa religioasă, ci, la modul general. La faptul de a crede, la un moment dat, că "Aşa este", că "Asta este Realitatea", că "Acesta este Adevărul".
Când afirmi ceva de genul "Cred că aşa este", "Eu cred în...", te raportezi, mental, la două lucruri principale :
1. La experienţa ta de viaţă, în modul : "Eu cred că aşa este, pentru că mie aşa mi s-a întâmplat, sau într-un mod foarte asemănător".
Pe invers : "Eu nu cred că aşa este, pentru că mie nu mi s-a întâmplat niciodată asta, şi în nici un mod asemănător, nimic de genul ăsta, etc."
Dar, experienţa ta de viaţă, mai ales în anii tinereţii, este limitată, şi nici nici nu poţi să-ţi dai seama câte surprize, experienţe cu totul noi pentru tine, te aşteaptă, de azi încolo. Nici trăind 100 de vieţi, nu ai putea să aduni o experienţă atât de boagată, încât la capătul lor să poţi afirma cu certitudine "Eu nu mai am nimic nou de experimentat, nimic nou de cunoscut, nimic nou de învăţat" ! Experienţa tuturor oamenilor ce trăiesc la ora asta pe pământ, miliarde de oameni, adunată toată într-o singură minte, tot nu ar cuprinde întreaga suma tuturor experienţelor posibile în plan terestru ! Nici nu poţi să îţi dai seama cât de puţină experienţă de viaţă ai, până nu te raportezi la suma tuturor experienţelor posibile în această lume, a tuturor categoriilor de oameni, clasificate după vărstă, sex, ocupaţie, funcţie, stare socială, stare de sănătate, temperament, caracter, personalitate, aptitudini, capacităţi, etc. Miliarde de vieţi ţi-ar fi necesare, calculând matematic, pentru a acumula toată experienţa ce poate fi acumulată în acest plan. De fapt, dacă putem considera că experienţa de viaţă a fiecăruia este Unică, atunci rezultă că ar trebui să trăieşti toate vieţile tuturor oamenilor ! Şi tot nu ar fi de ajuns, căci oameni se tot nasc, totul evoluează încontinu...
Multe experienţe, însă, putem spune că sunt asemănătoare. Dar ele nu sunt identice. Există oameni care gândesc în mod asemănător, dar nu există 2 oameni care să gândească şi să se comporte în mod identic ! În plus, condiţiile de viaţă nu sunt identice, mediul se schimbă neîncetat, totul se ...transformă !
De aceea, îmi permit să zâmbesc, de fiecare dată când cineva aduce ca argument experienţa sa de viaţă, cu atât mai mult cu cât experienţele celor de lângă el, şi a miliardelor de alţi oameni, pentru el nu valorează nimic, nu le consideră deloc importante şi utile, nu merită nici o atenţie din partea sa... "Eu ştiu, pentru că eu vorbesc din experienţa mea !" Cum să nu zâmbeşti, cum să nu te umfle râsul ? Mai ales că eu am un simţ al umorului foarte dezvoltat, în toate punctele lui de vedere
Da, omule, experienţa ta, şi a mea, şi a oricui altcuiva, sunt atât de mici, încât pot fi comarate cu bobiţele de nisip de pe o plajă.
Cât timp te raportezi la Realitate, doar prin prisma experienţei Tale de viaţă, atât timp vei fi limitat în bobiţa ta, cu toate credinţele şi convingerile tale iluzorii ! Dacă vrei să percepi Adevărul, trebuie să ai voinţa de a ieşi din bobiţa ta, şi de a te ridica la nivelul la care toate experienţelor celorlalţi devin vizibile !
Trebuie să te detaşezi, să te disociezi de experienţa Ta personală, ca să poţi percepe, dinafară, Experienţa acestei Lumi, aşa cum este, de fapt, ea, în Realitate ! Cunoaşterea Spirituală nu poate fi obţinută decât prin Detaşare ! De aceea egoistul, cel ce nu se poate detaşa de materialitatea lumii, cel prins în experienţa senzorială trupească, carnală, nu poate accede la Cunoaşterea Spirituală a Lumii sale !
2. La viaţa ta afectivă, prin prisma tentaţiei de a judeca în felul : "Eu cred că aşa este, pentru că mi-ar place să fie aşa, mi-aş dori să fie aşa, mi-ar fi bine să fie aşa". Pe invers : "Nu cred că aşa este, pentru că nu mi-ar place, şi nu mi-aş dori să fie aşa, mi-ar fi rău să fie aşa"
-în lucru-