Subiecte similare
Căutare
Ultimele subiecte
Parteneri
Binele si Raul
2 participanți
Pagina 1 din 2
Pagina 1 din 2 • 1, 2 
Binele si Raul
Admin Mar Iun 01, 2010 1:31 pm
"Binele - ceea ce este pozitiv (util,favorabil,prielnic etc.); faptă bună; în mod prielnic,în mod favorabil,avantajos,util ; perfect,în mod sau în cantitate satisfăcătoare; aşa cum se cuvine,potrivit; în concordanţă deplină cu realitatea; cu precizie,exact ; în concordanţă cu regulile eticii sociale,în mod cuviincios,cum se cere,cuminte; în concordanţă cu regulile sau canoanele esteticii;agreabil,frumos,minunat; în concordanţă cu adevărul,cu corectitudinea;clar,precis,exact,deplin,în întregime,complet; ceea ce este util,favorabil,prielnic,ceea ce aduce un folos cuiva.
Omul de bine este un om care acţionează în folosul,în sprijinul,care ajută pe cei din jurul său.
A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) înseamnă a ajuta (pe cineva) la nevoie.
A vorbi (pe cineva) de bine echivalează cu a lăuda (pe cineva).
Ceea ce corespunde cu morala,ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
A lua (pe cineva) cu binele înseamnă a proceda cu blândeţe,cu înţelegere,cu bunăvoinţă faţă de cineva supărat,irascibil sau îndârjit.
Binele este obiectul moralei ca ştiinţă.
Antonime : rău,prost
Sinonime : plăcut,prezentabil,prieteneşte,comod,cumsecade,corect,just. exact,clar,desluşit,distinct,lămurit,limpede,binefacere.
Acceptând ideea că Divinitatea a creat tot ce există,cu un scop şi o motivaţie bine stabilite,trebuie să acceptăm faptul că totul a fost creat bine,util,prielnic,favorabil,avantajos,...existenţei şi evoluţiei umane.
Creaţia,în totalitatea ei contribuie la crearea stării de bine,binele fiind constituit din tot ceea ce există,tot ceea ce este creat,căci creaţia,în ansamblul ei,contribuie la naşterea,vieţuirea,evoluţia şi dezvoltarea fiinţei umane.
Răul pătrunde în lume prin poarta deschisă a ignoranţei,a necunoaşterii, a inconştienţei,... ce sunt caracteristici ale fiinţei umane „imperfecte”,incapabilă de a percepe realitatea în mod corect,obiectiv,datorită limitărilor conferite de corpul uman,a analizatorilor ce impun limitări perceptive asupra Naturii.
Omul consideră,în mod subiectiv,că binele este constituit din tot ceea ce serveşte intereselor,trebuinţelor,necesităţilor,dorinţelor,aspiraţiilor,...sale,generale sau particulare,individuale sau colective,de moment sau pe termen lung,...ajungându-se,din această cauză,la ideea faptului că binele unuia poate fi opus şi contrar binelui altuia.
Binele subiectiv - ceea ce ignorantul consideră că-i face bine,sieşi sau altora,diferă,de multe ori,în mare măsură,de cel obiectiv,putând provoca chiar răul celui ce se „serveşte” de el.
Urmărind,însă,efectele răului,se constată că,în final, ”tot răul este spre bine”,răul contribuind la conştientizarea binelui,în mod inevitabil !
Atât pedeapsa,cât şi recompensa,conduc spre acelaşi rezultat : constituirea unor reflexe condiţionate,învăţarea.
Binele există atât în scopurile urmărite,cât şi în modurile şi mijloacele folosite pentru atingerea acestor scopuri.
Dacă tot ceea ce faci este cu intenţia de a contribui la binele general, indiferent ce se va întâmpla legat de acţiunile tale,va fi pentru binele tuturor "
KAN (Admin)
Omul de bine este un om care acţionează în folosul,în sprijinul,care ajută pe cei din jurul său.
A face (cuiva un mare) bine sau a face (cuiva) bine (cu ceva) înseamnă a ajuta (pe cineva) la nevoie.
A vorbi (pe cineva) de bine echivalează cu a lăuda (pe cineva).
Ceea ce corespunde cu morala,ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
A lua (pe cineva) cu binele înseamnă a proceda cu blândeţe,cu înţelegere,cu bunăvoinţă faţă de cineva supărat,irascibil sau îndârjit.
Binele este obiectul moralei ca ştiinţă.
Antonime : rău,prost
Sinonime : plăcut,prezentabil,prieteneşte,comod,cumsecade,corect,just. exact,clar,desluşit,distinct,lămurit,limpede,binefacere.
Acceptând ideea că Divinitatea a creat tot ce există,cu un scop şi o motivaţie bine stabilite,trebuie să acceptăm faptul că totul a fost creat bine,util,prielnic,favorabil,avantajos,...existenţei şi evoluţiei umane.
Creaţia,în totalitatea ei contribuie la crearea stării de bine,binele fiind constituit din tot ceea ce există,tot ceea ce este creat,căci creaţia,în ansamblul ei,contribuie la naşterea,vieţuirea,evoluţia şi dezvoltarea fiinţei umane.
Răul pătrunde în lume prin poarta deschisă a ignoranţei,a necunoaşterii, a inconştienţei,... ce sunt caracteristici ale fiinţei umane „imperfecte”,incapabilă de a percepe realitatea în mod corect,obiectiv,datorită limitărilor conferite de corpul uman,a analizatorilor ce impun limitări perceptive asupra Naturii.
Omul consideră,în mod subiectiv,că binele este constituit din tot ceea ce serveşte intereselor,trebuinţelor,necesităţilor,dorinţelor,aspiraţiilor,...sale,generale sau particulare,individuale sau colective,de moment sau pe termen lung,...ajungându-se,din această cauză,la ideea faptului că binele unuia poate fi opus şi contrar binelui altuia.
Binele subiectiv - ceea ce ignorantul consideră că-i face bine,sieşi sau altora,diferă,de multe ori,în mare măsură,de cel obiectiv,putând provoca chiar răul celui ce se „serveşte” de el.
Urmărind,însă,efectele răului,se constată că,în final, ”tot răul este spre bine”,răul contribuind la conştientizarea binelui,în mod inevitabil !
Atât pedeapsa,cât şi recompensa,conduc spre acelaşi rezultat : constituirea unor reflexe condiţionate,învăţarea.
Binele există atât în scopurile urmărite,cât şi în modurile şi mijloacele folosite pentru atingerea acestor scopuri.
Dacă tot ceea ce faci este cu intenţia de a contribui la binele general, indiferent ce se va întâmpla legat de acţiunile tale,va fi pentru binele tuturor "
KAN (Admin)
Ultima editare efectuata de catre Admin in Sam Noi 27, 2010 10:58 am, editata de 1 ori
Admin- Admin
- Sex :
Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj
Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Mar Iun 01, 2010 5:34 pm
Am citit intr-o carte acum ceva vreme, despre niste invataturi religioase, cum ca - daca cineva ti-a facut rau, niciodata sa nu tii suparare, sa nu il rasplatesti cu ura - aduce boli fizice si psihice; sa il rasplatesti tot cu bine.
E greu si suna a invataturile de cand eram noi mici - pe care le credeam aberante - daca cineva iti da o palma, sa intorci si celalalt obraz - asta chiar e prea de tot ar spune unii si de ce sa mint si eu ......inca
. poate o sa ajung la un anumit nivel si o sa inteleg si asta.
In ceea ce priveste supararea pe cineva - am inceput sa fiu de acord cu rasplatirea prin bine. Binele poate fi reprezentat si printr-o vorba buna, si o fapta pe care la suparare nu ai facea-o.
Sa ne gandim la un exemplu: daca ai avut un prieten/prietena/amic - si la un moment dat a gresit - o sa ti se ofere, inevitabil ocazia sa te razbuni - ai 2 variante:
1) te rabuni - asa merita - doar el te-a tradat primul - acum sa vada ce inseamna sa nu aiba pe cineva langa el - sa inteleaga ca daca nu gresea atunci - uite acum ce bine ii prindea - razbunare! Si astfel relatia dintre voi incepe sa se distruga - si nu numai - se transforma in dusmani si ura - pentru ca si el va avea ocazia la randul lui sa te tradeze -se ajunge la boala - pentru ca ura aduce boala.
2) decat sa te razbuni, mai bine i-ai arata adevarata ta valoare si l-ai ajuta - pentru ca in sufletul tau inca mai tii la acea persoana si te-ar durea si pe tine razbunarea ta prosteasca.
Demonstrand ca indiferent de ce a facut - ii esti prieten, chiar daca a gresit in acea situatie - ii aratzi de fapt ce mare greseala a putut sa faca, doar asa ajunge sa ii para rau si sa constientizeze cat a gresit. "uite mah ....tot el, dupa ce i-am facut"
Important e sa nu acuzi - sa lasi oamenii sa isi dea singuri seama de greselile lor, sa nu ii fortezi sa vada adevarul tau ca poate nu au ajuns inca acolo.
E greu si suna a invataturile de cand eram noi mici - pe care le credeam aberante - daca cineva iti da o palma, sa intorci si celalalt obraz - asta chiar e prea de tot ar spune unii si de ce sa mint si eu ......inca
. poate o sa ajung la un anumit nivel si o sa inteleg si asta.In ceea ce priveste supararea pe cineva - am inceput sa fiu de acord cu rasplatirea prin bine
. Binele poate fi reprezentat si printr-o vorba buna, si o fapta pe care la suparare nu ai facea-o.Sa ne gandim la un exemplu: daca ai avut un prieten/prietena/amic - si la un moment dat a gresit - o sa ti se ofere, inevitabil ocazia sa te razbuni - ai 2 variante:
1) te rabuni - asa merita - doar el te-a tradat primul - acum sa vada ce inseamna sa nu aiba pe cineva langa el - sa inteleaga ca daca nu gresea atunci - uite acum ce bine ii prindea - razbunare! Si astfel relatia dintre voi incepe sa se distruga - si nu numai - se transforma in dusmani si ura - pentru ca si el va avea ocazia la randul lui sa te tradeze -se ajunge la boala - pentru ca ura aduce boala.
2) decat sa te razbuni, mai bine i-ai arata adevarata ta valoare si l-ai ajuta - pentru ca in sufletul tau inca mai tii la acea persoana si te-ar durea si pe tine razbunarea ta prosteasca.
Demonstrand ca indiferent de ce a facut - ii esti prieten, chiar daca a gresit in acea situatie - ii aratzi de fapt ce mare greseala a putut sa faca, doar asa ajunge sa ii para rau si sa constientizeze cat a gresit. "uite mah ....tot el, dupa ce i-am facut"
Important e sa nu acuzi - sa lasi oamenii sa isi dea singuri seama de greselile lor, sa nu ii fortezi sa vada adevarul tau ca poate nu au ajuns inca acolo.
georgiana_coryna- Level 2
- Sex :
Zodiac chinezesc : 
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Binele şi Răul
Admin Mar Iun 01, 2010 9:02 pm
Pe calea Raţiunii poţi urmări cum se înlănţuiesc cauzele şi efectele în jocul nesfârşit al determinismului cauzal. Raţiunea a fost dată omului,şi trebuie să se folosească de ea, ca de un instrument pe care îl are la îndemână, pentru a discerne adevărul.
Întotdeauna există 2 căi majore de a ajunge la adevăr : 1. Calea Mintii, a gândirii, şi 2. Calea Inimii, a afectivităţii.
La adevăr poţi ajunge doar printr-o stare de calm şi linişte, când mintea şi starea sufletească nu îţi sunt tulburate. Dacă mintea îţi este tulburată, nu vei fi capabil să emiţi judecăţi şi raţionamente corecte, şi să iei deciziile cele mai bune. Dacă sufletul îţi este tulburat, trăirile afective nu vor mai reflecta în mod corect realitatea, ci o vor denatura, distorsiona.
Se spune că unii judecă cu creierul, şi alţii cu inima. Cam aşa este, unii iau decizii şi fac alegeri doar în urma unei analize logice, alţii iau decizii pe bază emoţională, după cum simt că ar fi mai bine, mai plăcut pentru ei. Cine spune " Fac ce-mi place", nu face studii de caz, şi nu analizează în mod logic situaţiile şi problemele. Calea Inimii este mai uşoară, mai facilă, dar are mai multe capcane decât cea a raţiunii. Asta deoarece orice tulburare a stării afective de moment, poate influenţa deciziile. O persoană care urmează preponderent Calea Inimii, fără a deţine un bun control al vieţii sale afective, va manifesta o mare instabilitate şi inconsecvenţă în privinţa principiilor sale de viaţă. Nu te poţi baza pe o astfel de persoană, neştiind ce gândeşte şi cum gândeşte, pentru că ea ...nu gândeşte. Ea face ceea ce simte că este mai bine, în funcţie de starea sa afectivă de moment, de ceea ce îi place şi displace la un moment dat. Şi, de câte ori simţurile îi sunt tulburate, asta se va reflecta în comportamentul său, prin fluctuanţa deciziilor şi alegerilor ei.
Pentru un om care nu este suficient de dezvoltat spiritual, în care subiectivismul îşi face masiv prezenţa, sub forma dorinţelor,pasiunilor, egoismului, etc., Calea Inimii va cam da greş, în majoritatea cazurilor, căci el va urma vocea dorinţelor personale,si nu pe cea iubirii.
Pentru marea majoritate a oamenilor, Calea Raţunii reprezintă un instrument bun, pentru discernerea adevărului, a ceea ce este definit a fi "bine" şi "rău".
Cel ce se obişnuieşte să pătrundă mai în esenţa lucrurilor,întrebându-se mereu "de ce ?" se întâmplă diferitele evenimente, "cum ? " ,"din ce cauză ? ",etc., va ajunge la un moment dat la revelaţia faptului că binele individual este foarte strâns de cel general, şi că binele lui nu poate afecta binele altuia,decât în aparenţă !
Răul pe care cineva şi-l produce lui însuşi,va produce rău şi altora, şi răul produs altuia va cauza rău şi făptuitorului, prin rezonanţă ! Gândurile şi comportamentele de un anumit gen, atrag, prin rezonanţă, efecte de acelaşi gen.
Oamenii sunt porţi prin care binele şi răul intră în lumea umană, de toţi şi de fiecare în parte depinzând atât starea generală de bine, cât şi cea personală a fiecăruia.
...Să întorci şi celălalt obraz, este o exagerare, căci nu trebuie să oferi tentaţii nimănui de a-şi manifesta violenţa, nu trebuie să dai nimănui , în mod voit şi conştient, ocazia de a face un rău, de a produce suferinţă, durere, de a avea ulterior remuşcări, sentimente de vinovăţie, refulări, etc.
Ideal ar fi să poţi aplica o tehnică de detensionare,de relaxare a situaţiei, înainte de a se produce vreun act de violenţă asupra altei persoane. Nu te oferi să preiei în vreun fel energia negativă a altora, nu te oferi ca ţintă pe care să se descarce, căci nu aceasta este soluţia cea mai bună.
Cea mai bună Cale o poţi oricând recunoaşte prin faptul că ea aduce ...linişte, pace, echilibru şi armonie, tuturor ! Unii o numesc Calea Inimii, alţii Calea Iubirii, sau în alte diferite moduri. Este o cale ce uneşte oamenii, care crează şi restabileşte punţi între sufletele celor ce o urmează.
Întotdeauna există 2 căi majore de a ajunge la adevăr : 1. Calea Mintii, a gândirii, şi 2. Calea Inimii, a afectivităţii.
La adevăr poţi ajunge doar printr-o stare de calm şi linişte, când mintea şi starea sufletească nu îţi sunt tulburate. Dacă mintea îţi este tulburată, nu vei fi capabil să emiţi judecăţi şi raţionamente corecte, şi să iei deciziile cele mai bune. Dacă sufletul îţi este tulburat, trăirile afective nu vor mai reflecta în mod corect realitatea, ci o vor denatura, distorsiona.
Se spune că unii judecă cu creierul, şi alţii cu inima. Cam aşa este, unii iau decizii şi fac alegeri doar în urma unei analize logice, alţii iau decizii pe bază emoţională, după cum simt că ar fi mai bine, mai plăcut pentru ei. Cine spune " Fac ce-mi place", nu face studii de caz, şi nu analizează în mod logic situaţiile şi problemele. Calea Inimii este mai uşoară, mai facilă, dar are mai multe capcane decât cea a raţiunii. Asta deoarece orice tulburare a stării afective de moment, poate influenţa deciziile. O persoană care urmează preponderent Calea Inimii, fără a deţine un bun control al vieţii sale afective, va manifesta o mare instabilitate şi inconsecvenţă în privinţa principiilor sale de viaţă. Nu te poţi baza pe o astfel de persoană, neştiind ce gândeşte şi cum gândeşte, pentru că ea ...nu gândeşte. Ea face ceea ce simte că este mai bine, în funcţie de starea sa afectivă de moment, de ceea ce îi place şi displace la un moment dat. Şi, de câte ori simţurile îi sunt tulburate, asta se va reflecta în comportamentul său, prin fluctuanţa deciziilor şi alegerilor ei.
Pentru un om care nu este suficient de dezvoltat spiritual, în care subiectivismul îşi face masiv prezenţa, sub forma dorinţelor,pasiunilor, egoismului, etc., Calea Inimii va cam da greş, în majoritatea cazurilor, căci el va urma vocea dorinţelor personale,si nu pe cea iubirii.
Pentru marea majoritate a oamenilor, Calea Raţunii reprezintă un instrument bun, pentru discernerea adevărului, a ceea ce este definit a fi "bine" şi "rău".
Cel ce se obişnuieşte să pătrundă mai în esenţa lucrurilor,întrebându-se mereu "de ce ?" se întâmplă diferitele evenimente, "cum ? " ,"din ce cauză ? ",etc., va ajunge la un moment dat la revelaţia faptului că binele individual este foarte strâns de cel general, şi că binele lui nu poate afecta binele altuia,decât în aparenţă !
Răul pe care cineva şi-l produce lui însuşi,va produce rău şi altora, şi răul produs altuia va cauza rău şi făptuitorului, prin rezonanţă ! Gândurile şi comportamentele de un anumit gen, atrag, prin rezonanţă, efecte de acelaşi gen.
Oamenii sunt porţi prin care binele şi răul intră în lumea umană, de toţi şi de fiecare în parte depinzând atât starea generală de bine, cât şi cea personală a fiecăruia.
...Să întorci şi celălalt obraz, este o exagerare, căci nu trebuie să oferi tentaţii nimănui de a-şi manifesta violenţa, nu trebuie să dai nimănui , în mod voit şi conştient, ocazia de a face un rău, de a produce suferinţă, durere, de a avea ulterior remuşcări, sentimente de vinovăţie, refulări, etc.
Ideal ar fi să poţi aplica o tehnică de detensionare,de relaxare a situaţiei, înainte de a se produce vreun act de violenţă asupra altei persoane. Nu te oferi să preiei în vreun fel energia negativă a altora, nu te oferi ca ţintă pe care să se descarce, căci nu aceasta este soluţia cea mai bună.
Cea mai bună Cale o poţi oricând recunoaşte prin faptul că ea aduce ...linişte, pace, echilibru şi armonie, tuturor ! Unii o numesc Calea Inimii, alţii Calea Iubirii, sau în alte diferite moduri. Este o cale ce uneşte oamenii, care crează şi restabileşte punţi între sufletele celor ce o urmează.
Ultima editare efectuata de catre Admin in Lun Apr 18, 2011 11:39 am, editata de 2 ori
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Mar Iun 01, 2010 9:48 pm
Calea ratiunii si cale inimii.
Eu cred ca e nevoie sa ne folosim de amandoua. Un om fara inima, oricat de rational ar fi - tot s-ar pierde in conceptiile lui. La fel cum ai dat exemplu cu calea inimii - te pierzi printre placeri.
Eu zic ca si calea ratiunii are la fel de multe capcane.
Ca sa ajungi pe calea cea buna e nevoie de amandoua, alternativ, in acelasi timp.....depinde de situatii.
Calea inimii e cea care trebuie urmata si ne ajutam de ratiune - ca sa observam cand ne abatem sau suntem pe cale de a ne abate de la ea.
Cu obrazul eu tot am stat si m-am gandit si nu am gasit nimic logic in toata treaba asta. O fi....dar eu deocamdata nu sunt de acord.
Ai dreptate. Cel mai important e sa previi.
Eu cred ca e nevoie sa ne folosim de amandoua. Un om fara inima, oricat de rational ar fi - tot s-ar pierde in conceptiile lui. La fel cum ai dat exemplu cu calea inimii - te pierzi printre placeri.
Eu zic ca si calea ratiunii are la fel de multe capcane.
Ca sa ajungi pe calea cea buna e nevoie de amandoua, alternativ, in acelasi timp.....depinde de situatii.
Calea inimii e cea care trebuie urmata si ne ajutam de ratiune - ca sa observam cand ne abatem sau suntem pe cale de a ne abate de la ea.
Cu obrazul eu tot am stat si m-am gandit si nu am gasit nimic logic in toata treaba asta. O fi....dar eu deocamdata nu sunt de acord.
Ai dreptate. Cel mai important e sa previi.
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Binele şi răul
Admin Vin Aug 27, 2010 2:09 pm
Prevederea e mama înţelepciunii. A preveni efectele negative înseamnă a trăi în prezent şi a fi atent la semnalele pe care le primeşti pe diferite căi. Doar astfel ai şansa de a interpreta corect şi în timp real ceea ce se întâmplă, ceea ce aduc schimbările şi transformările continue în viaţa ta. De asemenea, capacitatea de a profita de oportunltăţi se manifestă tot doar când eşti ancorat în prezent. A preveni presupune a avea puterea de a anticipa, iar anticipaţia devine posibilă doar în condiţiile în care conştientizezi derularea evenimentelor, şi modul în care sunt influenţate în permanenţă de gândurile tale şi a celor din jur. Doar cel ce trăieşte atât mental cât şi sufleteşte prezentul, în mod obiectiv, neinfluenţat de subiectivitatea legată de trecut şi viitor, poate percepe determinismul cauzal în desfăşurarea sa implacabilă. Puterea de previziune se va manifesta în el ca ceva normal şi natural, înlocuind imaginaţia proprie subiectivă (speranţe, dorinţe, temeri, aşteptări, etc) cu imaginea efectelor în curs de declanşare. 
De obrazul unui astfel de om nimeni nu s-ar mai putea ...atinge. 
De obrazul unui astfel de om nimeni nu s-ar mai putea ...atinge.
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Mar Aug 31, 2010 6:16 am
Binele personal este in stransa legatura cu binele general.
Iluziile sunt ganduri, calatorii pe care noi le-am acceptat. Iluziile duc spre rau deci le-am creat pentru ca noi am dorit raul prin necunoastere, egoism, ignoranta etc.
Consluzie: Am fost rai si egosisti - am creat iluzii - apoi am facut compromisuri pentru a le realiza - ne-am lovit de realitate - am suferit.
Simplu.
De ce am fost rai si egoisti??
Iluziile sunt ganduri, calatorii pe care noi le-am acceptat. Iluziile duc spre rau deci le-am creat pentru ca noi am dorit raul prin necunoastere, egoism, ignoranta etc.
Consluzie: Am fost rai si egosisti - am creat iluzii - apoi am facut compromisuri pentru a le realiza - ne-am lovit de realitate - am suferit.
Simplu.
De ce am fost rai si egoisti??
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Sam Apr 16, 2011 3:04 am
Kato, ai scris la un moment dat, dar nu mai gasesc postarea cum ca nu exista bine si rau + si - pentru ca s-ar anula reciproc. Ca nu exista bine absolut si rau absolut. Exista doar oameni si fapte si lucruri care se perec in aceasta scoala a vietii.
Eu am stat si m-am gandit. Teoria mi se pare buna, concluzia mi se pare gresita. Faptul ca + si - se anuleaza e adevarat dar asta nu inseamna ca nu exista.
Incep sa cred ca exista bine absolut si rau absolut si ca noi oamenii trebuie sa invatam sa facem alegerile corespunzatoare. Sa invatam sa alegem intre bine si rau. Si cand alegem rau ni se intampla rau, cand alegem bine in jurul nostru e bine.
Dar ideea e ....cum arata raul asta si cum se manifesta? Are oare aceeasi putere si intensitate ca si binele? Sau.....cum o fi?
Eu am stat si m-am gandit. Teoria mi se pare buna, concluzia mi se pare gresita. Faptul ca + si - se anuleaza e adevarat dar asta nu inseamna ca nu exista.
Incep sa cred ca exista bine absolut si rau absolut si ca noi oamenii trebuie sa invatam sa facem alegerile corespunzatoare. Sa invatam sa alegem intre bine si rau. Si cand alegem rau ni se intampla rau, cand alegem bine in jurul nostru e bine.
Dar ideea e ....cum arata raul asta si cum se manifesta? Are oare aceeasi putere si intensitate ca si binele? Sau.....cum o fi?
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
Admin Lun Apr 18, 2011 2:22 pm
Mda, am spus că nu există în Realitate reprezentanţi ai binelui absolut şi răului absolut, decât în ...mintea oamenilor ! Dumnezeu şi Diavolul sunt astfel de reprezentări.
Eu nu afirm, însă, că ceea ce oamenii numesc Dumnezeu şi Diavol nu există, ci că aceste Entităţi sunt cu totul altceva decât îşi închipuie oamenii că sunt ! Altfel spus, oamenii, în confuzia lor, atribuie în mod incorect anumite semnificaţii. Nu există nimic, nicăieri, sub nici o formă, care să poată Întruchipa Binele Absolut, şi Răul Absolut, aşa cum percep oamenii a fi Binele şi Răul, în legătură cu persoanele şi existenţa lor !
Cum ai defini tu Binele Absolut şi Răul Absolut ? Defineşte-le, şi apoi vezi dacă Dumnezeu şi Diavolul, aşa cum ţi-i închipui tu şi majoritatea oamenilor că sunt, se potrivesc în rolurile lor de Reprezentanţi.
Eu am afirmat că dacă ar exista în Realitate un Dumnezeu, aşa cum oamenii şi-l închipuie că trebuie să fie : omnipotent, omniprezent, omniştient, ... cu puteri Absolute, şi totodată ca reprezentând Binele Absolut, nu ar mai putea exista Ceva sau Cineva care să I se poată opune în mod real, să-i ţină piept ! Căci dacă Cineva I s-ar putea împotrivi, în mod real, cu succes, atunci clar nu ar mai fi Omni, şi Puterile Sale nu ar mai fi Absolute ! Aşa-i sau nu ?
Deci : 1. ori există o singură Divinitate Absolută, care este şi bună şi rea totodată, şi nu există nici Dumnezeu nici Diavol aşa cum oamenii şi-i închipuie că sunt,
2. ori există două Entităţi, una pozitivă şi cealalta negativă, care se tăt luptă ne-ncetat prin tăt Universu', nebiruindu-se una pe alta, da' atunci clar Dumnezeu nu mai este Omni, ci cam de aceeaşi putere cu Diavolul, ceea ce iară nu-i conform cu credinţa oamenilor normali şi obişnuiţi !
Şi atunci, revin şi mai afirm o dată faptul că Dumnezeu şi Diavolul, aşa cum oamenii şi-i închipuie că sunt, ...nu pot să existe, sub nici o formă şi consistenţă.
Că Binele şi Răul există, nu neg, dar afirm că nu în Realitate, ci doar în mintea oamenilor, ca fiind nişte concepte abstracte ! În Realitate nimeni şi nimic nu poate fi doar bun sau doar rău, în mod ...absolut !
Este această lume o lume perfectă ? Este o lume bună sau rea ?
Este omul o fiinţă perfectă ? Este o fiinţă bună sau rea ? Poate ajunge omul la perfecţiune ? Cum ar trebui să arate un om perfect ? Ar trebui să fie în mod Absolut ... bun ?
Dacă omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi vedem clar cu ochii liberi cât de "buni" sunt majoritatea oamenilor, cât de "bun" este Dumnezeu ? Da' Diavolu', cât de "rău" poate fi ?
Eu nu afirm, însă, că ceea ce oamenii numesc Dumnezeu şi Diavol nu există, ci că aceste Entităţi sunt cu totul altceva decât îşi închipuie oamenii că sunt ! Altfel spus, oamenii, în confuzia lor, atribuie în mod incorect anumite semnificaţii. Nu există nimic, nicăieri, sub nici o formă, care să poată Întruchipa Binele Absolut, şi Răul Absolut, aşa cum percep oamenii a fi Binele şi Răul, în legătură cu persoanele şi existenţa lor !
Cum ai defini tu Binele Absolut şi Răul Absolut ? Defineşte-le, şi apoi vezi dacă Dumnezeu şi Diavolul, aşa cum ţi-i închipui tu şi majoritatea oamenilor că sunt, se potrivesc în rolurile lor de Reprezentanţi.
Eu am afirmat că dacă ar exista în Realitate un Dumnezeu, aşa cum oamenii şi-l închipuie că trebuie să fie : omnipotent, omniprezent, omniştient, ... cu puteri Absolute, şi totodată ca reprezentând Binele Absolut, nu ar mai putea exista Ceva sau Cineva care să I se poată opune în mod real, să-i ţină piept ! Căci dacă Cineva I s-ar putea împotrivi, în mod real, cu succes, atunci clar nu ar mai fi Omni, şi Puterile Sale nu ar mai fi Absolute ! Aşa-i sau nu ?
Deci : 1. ori există o singură Divinitate Absolută, care este şi bună şi rea totodată, şi nu există nici Dumnezeu nici Diavol aşa cum oamenii şi-i închipuie că sunt,
2. ori există două Entităţi, una pozitivă şi cealalta negativă, care se tăt luptă ne-ncetat prin tăt Universu', nebiruindu-se una pe alta, da' atunci clar Dumnezeu nu mai este Omni, ci cam de aceeaşi putere cu Diavolul, ceea ce iară nu-i conform cu credinţa oamenilor normali şi obişnuiţi !
Şi atunci, revin şi mai afirm o dată faptul că Dumnezeu şi Diavolul, aşa cum oamenii şi-i închipuie că sunt, ...nu pot să existe, sub nici o formă şi consistenţă.
Că Binele şi Răul există, nu neg, dar afirm că nu în Realitate, ci doar în mintea oamenilor, ca fiind nişte concepte abstracte ! În Realitate nimeni şi nimic nu poate fi doar bun sau doar rău, în mod ...absolut !
Este această lume o lume perfectă ? Este o lume bună sau rea ?
Este omul o fiinţă perfectă ? Este o fiinţă bună sau rea ? Poate ajunge omul la perfecţiune ? Cum ar trebui să arate un om perfect ? Ar trebui să fie în mod Absolut ... bun ?
Dacă omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi vedem clar cu ochii liberi cât de "buni" sunt majoritatea oamenilor, cât de "bun" este Dumnezeu ? Da' Diavolu', cât de "rău" poate fi ?
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Mar Apr 19, 2011 1:25 am
Ma gandesc ca aceste forte exista dar ca se pot manifesta doar cu ajutorul oamenilor. Oamenii fiind singurii care le pot pune in aplicare. Adica fortele rele au nevoie de oameni la fel si fortele bune. Si omul este cel care poate sa aleaga ce fel de forta alege. In general bineinteles ca alege gresit. Inca de mic, fortele raului il atrag datorita portitelor deschise din suflet cu care se nasc. Portite pe care au menirea sa le inchida in aceasta viata. Consider ca un om trece de partea buna atunci cand invata sa fie corect, cand refuza sa mai aleaga varianta usoara de a se manifesta in aceasta viata. Cand isi pastreaza anumite principii morale si ale bunului simt indiferent de incercarile prin care trece.
Caracterul omului este cel mai important. Cand un om reuseste sa isi formeze un caracter intangibil atunci consider eu ca a trecut de partea binelui. Cand un om reuseste sa isi stapaneasca impulsurile de moment. Ceea ce e foarte greu! La fel de greu e sa traiesti in aceasta societate in care ceilalti te devoreaza daca nu te percep ca pe o amenintare. Acea manipulare a celorlalti prin frica - aratandu-le cine suntem noi consider ca e o hranire a partii negative - care, daca exista - trebuie hranita! Si exista si o hranim mereu. Daca incetam sa o mai hranim poate pleaca! Eu asa m-am gandit.
Din experienta mea personala spun acum. Sunt constienta ca acea parte negativa a mea e foarte pronuntata si distrugatoare si placuta si ademenitoare - stiu ca e, ca daca vreau si ajung la capatul rabdarii o pot folosi - dar am hotarat sa nu o mai folosesc deloc. Incerc sa fiu cat mai corecta (ceea ce initial mi s-a parut imposibil). Eu incerc sa nu ii mai domin pe ceilalti cu felul meu de a fi. Nu ma mai impun.
Dar daca eu nu ma mai impun - ceilalti incearca sa se impuna ei. Si e cam greu sa le mai tii piept ca oamenii daca nu te stiu de frica ei te stiu de fraier. Dar eu tot incerc. E greu. Dar eu ma chinui.
Am reusit pana acum sa nu mai domin prin fapte si vorbe. Mare realizare! Mai gresesc cateodata e adevarat. Am observat ca exista si dominarea prin ganduri. Adica chiar daca nu ma manifest si e totul in mintea mea - cealalta persoana adopta o pozitie defensiva daca am ganduri de atac. Am incercat sa renunt si la aceasta metoda de manipulare. Am incercat sa nu ma mai enervez pe persoane - sa nu le mai transmit energie negativa. Reusesc - dar am si momente in care gresesc, cam multe recunosc.
De cand am incercat eu toate aceste experimente am observat ca exista ceva care ma protejeaza de raul celorlalti. Si anume - soarta in sine. Initial am crezut ca e coincidenta, dar mereu ceva se intampla si eu "cad tot in picioare". Asta imi da de gandit si mai mult. Poate asta inseamna sa ai credinta.
Am mai observat ca de cand sunt corecta sunt mai linistita. Incorectitudinea de care dadeam dovada inainte imi ardea sufletul. Eu asa credeam ca e bine. La fel si puterea mea de dominare a celorlalti - ma arunca pe culmile extazului si cand am picat de pe-acolo nu a fost prea bine.
Incet incet simt cum caracterul meu se schimba de cand cu corectitudinea asta a mea. Deja - lucruri care mi se pareau normale inainte mi se par anormale acum. Inainte, daca auzeam ca romanii au spart baza de date Western Union - eram intr-o totala aprobare cu ceea ce au facut. Acum ma gandesc ca exista oameni care au muncit pentru acei bani si nu mi se pare corect ca cineva sa ii fure. Nu simt frustrare sau suparare, doar parere de rau pentru cei ce au facut asta, pentru ca am vazut pe pielea mea ca daca nu esti corect - nici viata nu e corecta si pierzi mult mai mult.
Sunt sigura ca daca un om e corect atat in fapte si vorbe cat si in ganduri e rasplatit in toate felurile posibile. Asta inseamna sa ai credinta. Daca Dumnezeu exista sau o forta pozitiva am incredere ca daca eu o aleg va avea grija de mine. Poate o sa ajung la un moment dat in care voi sti exact ceea ce am de facut si voi avea si sufletul impacat. Eu incerc.
Am analizat si gandurile. Mi-am dat seama ca in jurul meu se petrec chestii care imi aduc aminte de lucruri din trecut. Unele frumoase altele mai putin placute altele de cosmar. Mi-am dat seama ca daca nu pot sa accept evenimentele negative sau deciziile mele de care nu sunt prea mandra - daca nu pot rezista amintirii, mintea cauta un refugiu intr-un alt gand - care aparent nu are nici o legatura cu amintirea - dar cand nu rezist amintirii unui eveniment violent, de exemplu, ma trezesc in filme cu batai in care eu bineinteles ca rup cu bataia pe careva. Deci de aici vin fortele negative. Din sechelele noastre. Unele amintiri m-au chinuit in ultimul hal. Dar am renuntat sa ma mai ascund in filmele mintii mele. Le-am tinut piept. A fost greu si inca imi e greu. In timp, ranile se cicatrizeaza. De exemplu acum pot sa ma gandesc la ceva din trecut si pot sa spun ca: asta e - nu ma mai doare. Spre deosebire de conceptia de acum cateva luni cand alungam din minte imediat unele amintiri. Acum m-am obisnuit cu ele. Nu ma mai dor atat de tare. Uneori am simtit ca innebunesc de o durere innabusita pe care mi-o trezea o anumita amintire. Era ca o lupta a mea cu mine. De parca nu voiam sa recunosc. Ma minteam ca nu! Nu se poate! Nu am facut asa! Ba da! Asa a fost! Asta e, zic acuma. Inca mai doare dar trece incet asa.
M-am gandit ca aceste forte negative ne pacalesc datorita suferintei noastre interioare. Cu cat un om e mai batut de soarta cu atat devine mai rau, mai setat pe castig, mai invidios, mai barfitor, mai turnator - tocmai pentru ca face alegerile astea gresite. Lasa rautatea sa ii intre in suflet si sa il invenineze impotriva altora - deci a lui.
Dar de unde sa stie bietul de el ca daca el face rau i se intoarce rau? Nu stie pentru ca nici bine nu vrea sa faca ca sa vada diferenta. Ca sa vada ce sentimente il apuca. Pai si atunci.....fiecare isi merita soarta. Si eu imi merit soarta. Asa cum e ea. Cam subreda in prezent. Dar am incredere.
Ziceam ca exista forte ale raului pentru ca ele fac rau si distrug. Daca oamenii ar sti sa aleaga binele si nu hotia poate nu ar mai fi crize economice, poate nu ar mai fi razboaie daca ar avea pace in suflet, poate totul s-ar schimba daca am am hotara fiecare in parte sa ne schimbam, macar un pic. Ziceam eu, cea care incearca sa se schimbe
Mai stiu si ca daca eu citeam in trecut, ce am scris mai sus, poate ma prefaceam ca inteleg ceva dar in mod practic nu rezistam tentatiilor. A fost nevoie de mare suferinta, pierderi de toate natiile si toate odata si durere ca sa fac aceasta alegere. Sunt sigura ca daca un om nu traieste el personal, pana nu ajunge la marginea prapastiei nu poate lua o astfel de decizie doar pentru ca a citit aici cateva randuri.
Caracterul omului este cel mai important. Cand un om reuseste sa isi formeze un caracter intangibil atunci consider eu ca a trecut de partea binelui. Cand un om reuseste sa isi stapaneasca impulsurile de moment. Ceea ce e foarte greu! La fel de greu e sa traiesti in aceasta societate in care ceilalti te devoreaza daca nu te percep ca pe o amenintare. Acea manipulare a celorlalti prin frica - aratandu-le cine suntem noi consider ca e o hranire a partii negative - care, daca exista - trebuie hranita! Si exista si o hranim mereu. Daca incetam sa o mai hranim poate pleaca! Eu asa m-am gandit.
Din experienta mea personala spun acum. Sunt constienta ca acea parte negativa a mea e foarte pronuntata si distrugatoare si placuta si ademenitoare - stiu ca e, ca daca vreau si ajung la capatul rabdarii o pot folosi - dar am hotarat sa nu o mai folosesc deloc. Incerc sa fiu cat mai corecta (ceea ce initial mi s-a parut imposibil). Eu incerc sa nu ii mai domin pe ceilalti cu felul meu de a fi. Nu ma mai impun.
Dar daca eu nu ma mai impun - ceilalti incearca sa se impuna ei. Si e cam greu sa le mai tii piept ca oamenii daca nu te stiu de frica ei te stiu de fraier. Dar eu tot incerc. E greu. Dar eu ma chinui.
Am reusit pana acum sa nu mai domin prin fapte si vorbe. Mare realizare! Mai gresesc cateodata e adevarat. Am observat ca exista si dominarea prin ganduri. Adica chiar daca nu ma manifest si e totul in mintea mea - cealalta persoana adopta o pozitie defensiva daca am ganduri de atac. Am incercat sa renunt si la aceasta metoda de manipulare. Am incercat sa nu ma mai enervez pe persoane - sa nu le mai transmit energie negativa. Reusesc - dar am si momente in care gresesc, cam multe recunosc.
De cand am incercat eu toate aceste experimente am observat ca exista ceva care ma protejeaza de raul celorlalti. Si anume - soarta in sine. Initial am crezut ca e coincidenta, dar mereu ceva se intampla si eu "cad tot in picioare". Asta imi da de gandit si mai mult. Poate asta inseamna sa ai credinta.
Am mai observat ca de cand sunt corecta sunt mai linistita. Incorectitudinea de care dadeam dovada inainte imi ardea sufletul. Eu asa credeam ca e bine. La fel si puterea mea de dominare a celorlalti - ma arunca pe culmile extazului si cand am picat de pe-acolo nu a fost prea bine.
Incet incet simt cum caracterul meu se schimba de cand cu corectitudinea asta a mea. Deja - lucruri care mi se pareau normale inainte mi se par anormale acum. Inainte, daca auzeam ca romanii au spart baza de date Western Union - eram intr-o totala aprobare cu ceea ce au facut. Acum ma gandesc ca exista oameni care au muncit pentru acei bani si nu mi se pare corect ca cineva sa ii fure. Nu simt frustrare sau suparare, doar parere de rau pentru cei ce au facut asta, pentru ca am vazut pe pielea mea ca daca nu esti corect - nici viata nu e corecta si pierzi mult mai mult.
Sunt sigura ca daca un om e corect atat in fapte si vorbe cat si in ganduri e rasplatit in toate felurile posibile. Asta inseamna sa ai credinta. Daca Dumnezeu exista sau o forta pozitiva am incredere ca daca eu o aleg va avea grija de mine. Poate o sa ajung la un moment dat in care voi sti exact ceea ce am de facut si voi avea si sufletul impacat. Eu incerc.
Am analizat si gandurile. Mi-am dat seama ca in jurul meu se petrec chestii care imi aduc aminte de lucruri din trecut. Unele frumoase altele mai putin placute altele de cosmar. Mi-am dat seama ca daca nu pot sa accept evenimentele negative sau deciziile mele de care nu sunt prea mandra - daca nu pot rezista amintirii, mintea cauta un refugiu intr-un alt gand - care aparent nu are nici o legatura cu amintirea - dar cand nu rezist amintirii unui eveniment violent, de exemplu, ma trezesc in filme cu batai in care eu bineinteles ca rup cu bataia pe careva. Deci de aici vin fortele negative. Din sechelele noastre. Unele amintiri m-au chinuit in ultimul hal. Dar am renuntat sa ma mai ascund in filmele mintii mele. Le-am tinut piept. A fost greu si inca imi e greu. In timp, ranile se cicatrizeaza. De exemplu acum pot sa ma gandesc la ceva din trecut si pot sa spun ca: asta e - nu ma mai doare. Spre deosebire de conceptia de acum cateva luni cand alungam din minte imediat unele amintiri. Acum m-am obisnuit cu ele. Nu ma mai dor atat de tare. Uneori am simtit ca innebunesc de o durere innabusita pe care mi-o trezea o anumita amintire. Era ca o lupta a mea cu mine. De parca nu voiam sa recunosc. Ma minteam ca nu! Nu se poate! Nu am facut asa! Ba da! Asa a fost! Asta e, zic acuma. Inca mai doare dar trece incet asa.
M-am gandit ca aceste forte negative ne pacalesc datorita suferintei noastre interioare. Cu cat un om e mai batut de soarta cu atat devine mai rau, mai setat pe castig, mai invidios, mai barfitor, mai turnator - tocmai pentru ca face alegerile astea gresite. Lasa rautatea sa ii intre in suflet si sa il invenineze impotriva altora - deci a lui.
Dar de unde sa stie bietul de el ca daca el face rau i se intoarce rau? Nu stie pentru ca nici bine nu vrea sa faca ca sa vada diferenta. Ca sa vada ce sentimente il apuca. Pai si atunci.....fiecare isi merita soarta. Si eu imi merit soarta. Asa cum e ea. Cam subreda in prezent. Dar am incredere.
Ziceam ca exista forte ale raului pentru ca ele fac rau si distrug. Daca oamenii ar sti sa aleaga binele si nu hotia poate nu ar mai fi crize economice, poate nu ar mai fi razboaie daca ar avea pace in suflet, poate totul s-ar schimba daca am am hotara fiecare in parte sa ne schimbam, macar un pic. Ziceam eu, cea care incearca sa se schimbe
Mai stiu si ca daca eu citeam in trecut, ce am scris mai sus, poate ma prefaceam ca inteleg ceva dar in mod practic nu rezistam tentatiilor. A fost nevoie de mare suferinta, pierderi de toate natiile si toate odata si durere ca sa fac aceasta alegere. Sunt sigura ca daca un om nu traieste el personal, pana nu ajunge la marginea prapastiei nu poate lua o astfel de decizie doar pentru ca a citit aici cateva randuri.
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
Admin Mar Apr 19, 2011 4:02 am
Mda, nu oricine are capacitatea de a putea asimila învăţături din experienţa altora, din poveştile altora.
Omul nu se schimbă dacă nu este forţat să se schimbe. În fapt, omul nu se schimbă, ci se adaptează ! Ce se poate schimba la el ? Modul de a privi lucrurile. Punctul său de vedere. Şi asta doar când înţelege că poate să privească viaţa şi prin ochii altora, la fel de bine ca prin ai lui. Înţelegi ? Pentru tine nu contează prea mult ce gândesc eu, ci cum privesc eu viaţa ! De gândit tu trebuie să gândeşti, şi să regândeşti, pentru tine ! Căci eu o privesc dintr-un punct de vedere personal şi unic, diferit de al tău, care este la fel de unic. Dar când tu accepţi să începi să percepi viaţa şi prin ochii mei, o experienţă nouă şi interesantă îţi lărgeşte perspectiva ta asupra Realităţii. Repet că nu trebuie să accepţi şi să adopţi modul meu de gândire, ci doar viziunea mea asupra Realităţii. Este ca şi cum ai mai avea 2 ochi la Cluj. Acceptând tot mai multe viziuni, ale altora, perspectiva şi orizonturile tale se vor lărgi tot mai mult.
Cât timp crezi că există o Sursă exterioară a Binelui, şi una a Răului, atât timp vei păstra teama şi frica în suflet, teama că nu vei putea ajunge la Bine, că nu vei putea intra în contact cu el, teama că Răul te-ar putea ajunge, cuprinde, sufoca, etc.
Cât timp vei crede că Sursa de Putere se află înafara ta, atât timp te vei simţi slab şi neajutorat, şi vei avea teamă de manipulări şi influenţări negative din exterior.
Cât timp vei crede că există un Dumnezeu şi un Diavol în lumea exterioară, atât timp vei crede că Puterea ta îţi poate fi dată şi luată, şi asta va întreţine în tine un sentiment de teamă, insecuritate şi nesiguranţă !
Confuzia ta constă în faptul că tu eşti convinsă că trebuie să faci ce este Bine, şi nu ceea ce Trebuie să faci ! Confuzia ta este întreţinută de faptul că nu ai o imagine clară a Binelui şi Răului, şi atunci, implicit, nici nu ai cum să faci Bine, şi să eviţi în mod conştient Răul. Şi ceea ce este cel mai naşpa, este că această convingere îţi crează inevitabil o stare de incertitudine şi nesiguranţă, dezechilibru şi dizarmonie sufletească. Tu te autosugestionezi că este mai bine, mai bine decât înainte, încercând să ţii lucrurile sub control, să nu o ia razna din nou.
Tu crezi că trebuie să te ţii tare, să ataci, pentru a nu fi luat de fraier şi om slab, pentru a nu fi atacat, pentru a fi respectat, pentru a fi astfel protejat, căci de oamenii puternici nu se leagă nimeni, da de slabi profită toţi. Teamă, nesiguranţă, manipulare, control, ... Cât timp vei păstra convingerea câ lumea este împărţită în 2 tabere, în buni şi răi, în forţe bune şi forţe rele, atât timp confuzia şi dezechilibrul se vor manifesta în continuare în mintea şi sufletul tău.
Armonia, liniştea şi pacea, nu pot exista în mintea şi sufletul celui ce crede că lumea este într-un permanent război, între forţe bune şi rele, în care şi el este prins, deoarece face parte din ...această lume.
Omul nu se schimbă dacă nu este forţat să se schimbe. În fapt, omul nu se schimbă, ci se adaptează ! Ce se poate schimba la el ? Modul de a privi lucrurile. Punctul său de vedere. Şi asta doar când înţelege că poate să privească viaţa şi prin ochii altora, la fel de bine ca prin ai lui. Înţelegi ? Pentru tine nu contează prea mult ce gândesc eu, ci cum privesc eu viaţa ! De gândit tu trebuie să gândeşti, şi să regândeşti, pentru tine ! Căci eu o privesc dintr-un punct de vedere personal şi unic, diferit de al tău, care este la fel de unic. Dar când tu accepţi să începi să percepi viaţa şi prin ochii mei, o experienţă nouă şi interesantă îţi lărgeşte perspectiva ta asupra Realităţii. Repet că nu trebuie să accepţi şi să adopţi modul meu de gândire, ci doar viziunea mea asupra Realităţii. Este ca şi cum ai mai avea 2 ochi la Cluj.
Acceptând tot mai multe viziuni, ale altora, perspectiva şi orizonturile tale se vor lărgi tot mai mult. Cât timp crezi că există o Sursă exterioară a Binelui, şi una a Răului, atât timp vei păstra teama şi frica în suflet, teama că nu vei putea ajunge la Bine, că nu vei putea intra în contact cu el, teama că Răul te-ar putea ajunge, cuprinde, sufoca, etc.
Cât timp vei crede că Sursa de Putere se află înafara ta, atât timp te vei simţi slab şi neajutorat, şi vei avea teamă de manipulări şi influenţări negative din exterior.
Cât timp vei crede că există un Dumnezeu şi un Diavol în lumea exterioară, atât timp vei crede că Puterea ta îţi poate fi dată şi luată, şi asta va întreţine în tine un sentiment de teamă, insecuritate şi nesiguranţă !
Confuzia ta constă în faptul că tu eşti convinsă că trebuie să faci ce este Bine, şi nu ceea ce Trebuie să faci ! Confuzia ta este întreţinută de faptul că nu ai o imagine clară a Binelui şi Răului, şi atunci, implicit, nici nu ai cum să faci Bine, şi să eviţi în mod conştient Răul. Şi ceea ce este cel mai naşpa, este că această convingere îţi crează inevitabil o stare de incertitudine şi nesiguranţă, dezechilibru şi dizarmonie sufletească. Tu te autosugestionezi că este mai bine, mai bine decât înainte, încercând să ţii lucrurile sub control, să nu o ia razna din nou.
Tu crezi că trebuie să te ţii tare, să ataci, pentru a nu fi luat de fraier şi om slab, pentru a nu fi atacat, pentru a fi respectat, pentru a fi astfel protejat, căci de oamenii puternici nu se leagă nimeni, da de slabi profită toţi. Teamă, nesiguranţă, manipulare, control, ... Cât timp vei păstra convingerea câ lumea este împărţită în 2 tabere, în buni şi răi, în forţe bune şi forţe rele, atât timp confuzia şi dezechilibrul se vor manifesta în continuare în mintea şi sufletul tău.
Armonia, liniştea şi pacea, nu pot exista în mintea şi sufletul celui ce crede că lumea este într-un permanent război, între forţe bune şi rele, în care şi el este prins, deoarece face parte din ...această lume.
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Mier Apr 20, 2011 7:35 am
Referitor la manifestarea forţelor, da, putem spune că planul material terestru este ca o scenă în care acestea îşi fac simţită prezenţa. Dar prezenţa oamenilor nu reprezintă o condiţie de care depinde această manifestare ! În lumile (planurile) terestre, entitatea umană nu reprezintă o singularitate, ci doar o foarte mică parte a unei Ierarhii mari şi complexe. Chiar în plan material, numărul insectelor întrece cu mult pe cel al oamenilor, şi dacă mai pui la socoteală şi pe cel al târâtoarelor, păsărilor, mamiferelor, ierbivore, carnivore, omnivore, al tuturor fiinţelor acvatice, vei constata rapid faptul că omul reprezintă doar o mică verigă a unui lanţ impresionant de fiinţe ce convieţuiesc împreună, în cadrul unui sistem în care fiecare rasă, specie, şi individ, joacă un anumit rol, şi au o anumită raţiune de a exista.
Aşadar, jocul forţelor nu este determinat de existenţa speciei umane, nu a apărut datorită apariţiei omului, şi nu va înceta în cazul dispariţiei sale de pe Tera. Conform mitului creaţiei, omul nu a fost creat din prima zi, ci după ce au fost create Pământul, Cerurile, Luminătorii, plantele şi toate fiinţele ce populează planeta. Jocul forţelor care se manifestă în plan terestru, este, deci, premergător creaţiei fiinţei umane. Cine admite că binele şi răul există, ca şi mod de a clasifica Direcţia şi Orientarea forţelor în acest plan, trebuie să admită şi faptul că ele acţionează în acelaşi mod asemănător şi asupra celorlalte fiinţe ale creaţiei. Şi, datorită faptului că fiinţe au existat dinaintea existenţei omului pe Pământ, ce te poate împiedeca să crezi că forţele nu s-au manifestat şi în trecut, şi în prezent, asupra lor ?
Dar să nu ne limităm doar asupra fiinţelor materiale, ce reprezintă entităţi spirituale încorporate în trupuri fizice terestre. Să privim şi spre Ierarhia entităţilor spirituale, de la Spiritele Naturii, până la Serafimi şi Heruvimi. Cine crede că forţele acţionează doar în plan fizic terestru, se înşeală, bineînţeles, căci Spiritele oamenilor, înainte de încorporare în trupuri omeneşti, şi după decorporare, nu sunt lipsite de influenţa lor. Religia creştină, ca şi toate celelalte mari religii, situează entităţile benefice şi malefice, Îngerii (Păzitori şi Veghetori), şi Demonii (Diavolii, Dracii) într-un plan spiritual, în Ceruri, şi nu pe Pământ ! Aceste entităţi nu sunt corporale, nu sunt fiinţe terestre ce au corpuri fizice pământeşti, asemănătoare celor omeneşti, nu-i aşa ? Ele, însă, îşi fac simţită forţa şi puterea în plan material, prin diferite modalităţi, din care cea mai importantă este influenţa telepatică prin sugestie, transmiterea anumitor gânduri şi idei, percepute ca voci interne sau imagini sugestive. Omul este uşor influenţat de ele, datorită faptului că nu a primit o educaţie adecvată în acest sens, care să-i permită să discearnă produsele mentale personale, de cele ale altor oameni şi entităţi spirituale, prezente în atmosfera sa spiritualâ, pe care le inspiră în cadrul procesului de ...Inspiraţie. Inspiraţia nu este doar de natură ...Divină, după cum cred unii oameni !
De reţinut, aşadar, faptul că jocul forţelor pe care le consideră oamenii a fi benefice şi malefice, pozitive şi negative, bune şi rele, nu provin din planul material, perceptibil prin mijloacele de simţ corporale, din "cele văzute", ci din "cele nevăzute" ! Cei ce nu cunosc asta, cei ce nu cred asta, cei ce sunt convinşi că "nevăzutele" există doar în închipuirea şi imaginaţia umană, sunt cei ce Ignoră informaţii deosebit de utile şi valoroase, din cauza educaţiei şi incapacităţii lor de a accepta ...adevărul. Ei pot fi denumiţi Ignoranţi. Ei nu au nici Credinţă religioasă, căci toate religiile susţin existenţa Ierarhiei şi a Cerurilor, a Planurilor şi Lumilor spirituale !
Aşadar, jocul forţelor nu este determinat de existenţa speciei umane, nu a apărut datorită apariţiei omului, şi nu va înceta în cazul dispariţiei sale de pe Tera. Conform mitului creaţiei, omul nu a fost creat din prima zi, ci după ce au fost create Pământul, Cerurile, Luminătorii, plantele şi toate fiinţele ce populează planeta. Jocul forţelor care se manifestă în plan terestru, este, deci, premergător creaţiei fiinţei umane. Cine admite că binele şi răul există, ca şi mod de a clasifica Direcţia şi Orientarea forţelor în acest plan, trebuie să admită şi faptul că ele acţionează în acelaşi mod asemănător şi asupra celorlalte fiinţe ale creaţiei. Şi, datorită faptului că fiinţe au existat dinaintea existenţei omului pe Pământ, ce te poate împiedeca să crezi că forţele nu s-au manifestat şi în trecut, şi în prezent, asupra lor ?
Dar să nu ne limităm doar asupra fiinţelor materiale, ce reprezintă entităţi spirituale încorporate în trupuri fizice terestre. Să privim şi spre Ierarhia entităţilor spirituale, de la Spiritele Naturii, până la Serafimi şi Heruvimi. Cine crede că forţele acţionează doar în plan fizic terestru, se înşeală, bineînţeles, căci Spiritele oamenilor, înainte de încorporare în trupuri omeneşti, şi după decorporare, nu sunt lipsite de influenţa lor. Religia creştină, ca şi toate celelalte mari religii, situează entităţile benefice şi malefice, Îngerii (Păzitori şi Veghetori), şi Demonii (Diavolii, Dracii) într-un plan spiritual, în Ceruri, şi nu pe Pământ ! Aceste entităţi nu sunt corporale, nu sunt fiinţe terestre ce au corpuri fizice pământeşti, asemănătoare celor omeneşti, nu-i aşa ? Ele, însă, îşi fac simţită forţa şi puterea în plan material, prin diferite modalităţi, din care cea mai importantă este influenţa telepatică prin sugestie, transmiterea anumitor gânduri şi idei, percepute ca voci interne sau imagini sugestive. Omul este uşor influenţat de ele, datorită faptului că nu a primit o educaţie adecvată în acest sens, care să-i permită să discearnă produsele mentale personale, de cele ale altor oameni şi entităţi spirituale, prezente în atmosfera sa spiritualâ, pe care le inspiră în cadrul procesului de ...Inspiraţie. Inspiraţia nu este doar de natură ...Divină, după cum cred unii oameni !
De reţinut, aşadar, faptul că jocul forţelor pe care le consideră oamenii a fi benefice şi malefice, pozitive şi negative, bune şi rele, nu provin din planul material, perceptibil prin mijloacele de simţ corporale, din "cele văzute", ci din "cele nevăzute" ! Cei ce nu cunosc asta, cei ce nu cred asta, cei ce sunt convinşi că "nevăzutele" există doar în închipuirea şi imaginaţia umană, sunt cei ce Ignoră informaţii deosebit de utile şi valoroase, din cauza educaţiei şi incapacităţii lor de a accepta ...adevărul. Ei pot fi denumiţi Ignoranţi. Ei nu au nici Credinţă religioasă, căci toate religiile susţin existenţa Ierarhiei şi a Cerurilor, a Planurilor şi Lumilor spirituale !
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Mier Apr 20, 2011 11:07 am
Geneza (Facerea)Capitolul 1
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol.Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină !" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a
fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ , iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului !" Şi a fost aşa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a
văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ !
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este
bine.
26. Şi a zis Dumnezeu : "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul !"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul !"
..." 31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea."
Deci omul a apărut spre sfârşitul creaţiei, în ziua a 6-a. În plus, nu trebuie neglijat faptul că a fost creat după chipul şi asemănarea Creatorului, chiar dacă referirea concretă se face doar la faptul că omul primordial avea parte bărbătească şi femeiască, fiind hermafrodit. Diferenţierea sexuală apare doar după ce partea femeiască s-a separat prin crearea Evei din Adam, prin procedeul descris oarecum metaforic, al extragerii coastei, asemănător unei operaţii chirurgicale, şi a unei clonări genetice din materialul donatorului.
Ideea de "bine" este prezentă aici, în Geneză, prin afirmaţia : "Şi a văzut Dumnezeu că este bine.", subliniind în mod repetat faptul că tot ceea ce a fost creat a fost creat bine ! Oare de ce ? Ar fi fost oare posibil, ca ceva să intervină în Planul creaţiei, şi rezultatul material să nu fie conform cu Programul divin, sau afirmaţia repetată are doar rolul de a sublinia faptul că tot ceea ce crează Creatorul este bine creat, exact aşa cum trebuie să fie, conform Intenţiei Sale ?
După cum ştim, Dumnezeu va constata, ulterior, în mod repetat, faptul că descendenţii oamenilor rezultaţi din creaţia sa au luat-o razna, şi-i va şterge de pe faţa pământului, cum a fost în cazul împreunării Fiilor lui Dumnezeu cu Fiicele oamenilor - apariţia Uriaşilor, în cazul Sodomei şi Gomorei, a Potopului, în timpul exodului, etc.
Există, aşadar, ideea conform căreia Creaţia este bună, totul a fost bine creat, dar ulterior ...lucrurile au luat în mod repetat o desfăşurare în neconcordanţă cu Voinţa Divină. Şi în prezent constatăm acest fapt.
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol.Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină !" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a
fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ , iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20. Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului !" Şi a fost aşa.
21. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a
văzut Dumnezeu că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ !
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24. Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este
bine.
26. Şi a zis Dumnezeu : "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul !"
27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul !"
..." 31. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea."
Deci omul a apărut spre sfârşitul creaţiei, în ziua a 6-a. În plus, nu trebuie neglijat faptul că a fost creat după chipul şi asemănarea Creatorului, chiar dacă referirea concretă se face doar la faptul că omul primordial avea parte bărbătească şi femeiască, fiind hermafrodit. Diferenţierea sexuală apare doar după ce partea femeiască s-a separat prin crearea Evei din Adam, prin procedeul descris oarecum metaforic, al extragerii coastei, asemănător unei operaţii chirurgicale, şi a unei clonări genetice din materialul donatorului.
Ideea de "bine" este prezentă aici, în Geneză, prin afirmaţia : "Şi a văzut Dumnezeu că este bine.", subliniind în mod repetat faptul că tot ceea ce a fost creat a fost creat bine ! Oare de ce ? Ar fi fost oare posibil, ca ceva să intervină în Planul creaţiei, şi rezultatul material să nu fie conform cu Programul divin, sau afirmaţia repetată are doar rolul de a sublinia faptul că tot ceea ce crează Creatorul este bine creat, exact aşa cum trebuie să fie, conform Intenţiei Sale ?
După cum ştim, Dumnezeu va constata, ulterior, în mod repetat, faptul că descendenţii oamenilor rezultaţi din creaţia sa au luat-o razna, şi-i va şterge de pe faţa pământului, cum a fost în cazul împreunării Fiilor lui Dumnezeu cu Fiicele oamenilor - apariţia Uriaşilor, în cazul Sodomei şi Gomorei, a Potopului, în timpul exodului, etc.
Există, aşadar, ideea conform căreia Creaţia este bună, totul a fost bine creat, dar ulterior ...lucrurile au luat în mod repetat o desfăşurare în neconcordanţă cu Voinţa Divină. Şi în prezent constatăm acest fapt.
Ultima editare efectuata de catre Admin in Sam Apr 23, 2011 1:34 pm, editata de 4 ori
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Mier Apr 20, 2011 12:03 pm
Recitind textul de mai sus, citatele preluate de pe www.bibliaortodoxa.ro/, am constat, cu profundă stupoare şi indignare, faptul că ortodoxul cel deştept care a postat textul, şi-a permis să-l "adapteze" după bunul său plac şi înţelegerea sa limitată, denaturând sensul şi semnificaţia unor idei, prin înlocuirea unor cuvinte cu ...altele ! Din câte ştiu, modificarea şi alterarea textului sacru şi sfânt constituie un sacrilegiu, şi această idee se regăseşte chiar în Biblie. Poate că unii preoţi nu cunosc asta, ...poate nu ştiu, sau nu-i interesează, cine ştie ?! Eu, însă, am acum un motiv în plus să evit textele ...ortodoxe ! Recitiţi la Capitolul 1, 27, şi comparaţi cu traducerea Cornilescu, din care voi cita în continuare, pentru comparaţie :
"27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." Schimbarea cuvintelor de către ignorantul ortodox, care în gândirea sa limitată nu a înţeles faptul că omul primordial creat "la prima mână" de Dumnezeu, a fost o fiinţă hermafrodită, asemenea lui Dumnezeu, care nu are sex bărbătesc sau femeiesc, deci nu prezintă o diferenţiere sexuală, reprezintă o mare greşeală, un delict ! Acest naiv nu cunoaşte faptul că reprezentanţii Ierhiei, de la Îngeri la Heruvimi şi Dumnezeu, nu prezintă diferenţiere sexuală, sex masculin sau feminin, şi se înfăţişează oamenilor sugestiv, în corpuri de lumină umanoide cu înfăţişare hermafrodită, foarte frumoase, cu trăsături femine, păr lung femeiesc, având şi sânii dezvoltaţi ! De unde să ştie săracul ignorant ?
Geneza Capitolul 2
1. Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut .
3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
4. Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
5. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli , pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
( Cornilescu :" 7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." ! Extraordinar ! Ortodoxul a răstălmăcit tot ceea ce mintea sa îngustă nu a putut cuprinde ! )
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. (Cornilescu :întocmise)
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul
cunoştinţei binelui şi răului.
10. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul (Cornilescu : grădina), iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11. Numele unuia era Fison (C. : Numele celui dintîi este Pison !) . Acesta
înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu ( C. : bedelion) şi piatra de onix.
13. Numele râului al doilea este Gihon. (C. : Ghihon) Acesta înconjură toată ţara Cuş.
14. Numele râului al treilea este Tigru. (!)
Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai ! poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit !
18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi;aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi,dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup."
Capitolul 3 ..."22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi,cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci !..."
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a
pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii. "
"27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut." Schimbarea cuvintelor de către ignorantul ortodox, care în gândirea sa limitată nu a înţeles faptul că omul primordial creat "la prima mână" de Dumnezeu, a fost o fiinţă hermafrodită, asemenea lui Dumnezeu, care nu are sex bărbătesc sau femeiesc, deci nu prezintă o diferenţiere sexuală, reprezintă o mare greşeală, un delict ! Acest naiv nu cunoaşte faptul că reprezentanţii Ierhiei, de la Îngeri la Heruvimi şi Dumnezeu, nu prezintă diferenţiere sexuală, sex masculin sau feminin, şi se înfăţişează oamenilor sugestiv, în corpuri de lumină umanoide cu înfăţişare hermafrodită, foarte frumoase, cu trăsături femine, păr lung femeiesc, având şi sânii dezvoltaţi ! De unde să ştie săracul ignorant ?
Geneza Capitolul 2
1. Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
2. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut .
3. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
4. Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
5. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli , pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
( Cornilescu :" 7. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." ! Extraordinar ! Ortodoxul a răstălmăcit tot ceea ce mintea sa îngustă nu a putut cuprinde ! )
8. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. (Cornilescu :întocmise)
9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul
cunoştinţei binelui şi răului.
10. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul (Cornilescu : grădina), iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11. Numele unuia era Fison (C. : Numele celui dintîi este Pison !) . Acesta
înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
12. Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu ( C. : bedelion) şi piatra de onix.
13. Numele râului al doilea este Gihon. (C. : Ghihon) Acesta înconjură toată ţara Cuş.
14. Numele râului al treilea este Tigru. (!)
Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai ! poţi să mănânci,
17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit !
18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
19. Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi;aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20. Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi,dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup."
Capitolul 3 ..."22. Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi,cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci !..."
23. De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a
pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii. "
Ultima editare efectuata de catre Admin in Sam Apr 23, 2011 1:39 pm, editata de 3 ori
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Mier Apr 20, 2011 2:56 pm
Groaznic ! Ortodoxul cred că se împărtăşise prea mult din sângele Domnului ! Comparaţi :
Cornilescu : "
2-21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis : "Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea ! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om." ( în evreieşte femeie = işa, vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat = iş )
3 -22. Domnul Dumnezeu a zis : Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.
23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii." !
Citiţi ce vreţi, dar fiţi atenţi ce citiţi ! Naivii ce iau drept literă de lege tot ceea ce alţii le bagă pe gât ca fiind sacru şi sfânt, vor avea de suferit, datorită ignoranţei şi credulităţii lor.
Cornilescu : "
2-21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
22. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
23. Şi omul a zis : "Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea ! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om." ( în evreieşte femeie = işa, vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat = iş )
3 -22. Domnul Dumnezeu a zis : Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedecăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el, şi să trăiască în veci.
23. De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii." !
Citiţi ce vreţi, dar fiţi atenţi ce citiţi ! Naivii ce iau drept literă de lege tot ceea ce alţii le bagă pe gât ca fiind sacru şi sfânt, vor avea de suferit, datorită ignoranţei şi credulităţii lor.
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Vin Apr 22, 2011 12:54 pm
Este bine, sau este rău faptul că există traduceri atât de diferite ale textului biblic ? Traducerea Cornilescu, din câte ştiu, este unanim acceptată ca fiind o traducere corectă, chiar dacă conţine idei ce par lipsite de înţeles omului de rând. Eu cred că şi această traducere conţine mici adaptări de sensuri şi semnificaţii ale unor cuvinte şi expresii, care păreau intraductibile şi oarecum ilogice, dar în exemplele de mai sus se remarcă uşor greşeli de transcriere, cât şi "adaptări" efecuate în mod conştient, pentru a schimba textul în sensul dorit de ortodoxul "binevoitor", după cum i s-a părut lui mai "inteligibil".
Adevărul este că astfel de erori am mai întâlnit, în mai multe cazuri, referitor la traducerea unor texte vechi, scrise de iniţiaţi, iluminaţi, sau mai recente, scrise de persoane clarvăzătoare, care şi-au descris viziunile. Traducerile efectuate de neiniţiaţi întotdeauna conţin erori, deoarece neiniţiatul nu este capabil să înţeleagă anumite idei, şi atunci le "adaptează" înţelegerii sale, crezând că autorul s-a exprimat în mod greşit, neadecvat, eronat, etc. Şi astfel traducătorii deştepţi îşi permit să denatureze textele săracilor iluminaţi şi clarvăzători, care se exprimări de multe ori atât de ...greşit, neadecvat, greoi, etc.
Dar, când cineva traduce "grădină" prin "rai", ca să înţeleagă tăt ortdoxu' neştiutor că grădina era Raiul, că aşa crede el, când schimbă cuvinte, denumiri, expresii, după mintea sa, atunci textul se transformă, din "original", într-un text de interpretare personală a originalului !
Am acasă o lucrare "Biblia cu explicaţi", a cărei text original este tot traducerea Cornilescu. Explicaţiile sunt date separat. Foarte frumoasă, foarte utilă, cu multe precizări şi date istorice, referitoare la fiecare capitol. Din păcate, şi aici am remarcat unele interpretări dogmatice, adaptări de sensuri şi semnificaţii făcute cu mâna, în mod grosolan. Se pare că, în general, oamenii nu vor şi nu pot să recunoască faptul că anumite lucruri îi depăşesc. Asta nu-i foarte grav. Mai grav devine când un educator şi formator de conştiinţe se crede infailibil, şi îşi permite să îi corecteze pe toţi, iluminaţi şi neiluminaţi, iniţiaţi şi neiniţiaţi, clarvăzători sau neclarvăzători, etc., fără deosebire. De aceea eu nu pot rezona cu oamenii dogmatici, cu susţinătorii extremişti şi fanatici ai multiplelor dogme religioase, şi n-am să mă declar niciodată susţinător sau partizan al vreunei religii, oricare ar fi ea. Poate este bine, poate este rău, depinde cine şi de unde mă priveşte. Eu afirm că adevărul este undeva la mijloc, întotdeauna, şi că nici o religie nu este deţinătoarea exclusivă a Adevărului. Eu prefer să urmez Calea de Mijloc, a concilierii extremelor şi extremiştilor. Biblia nu este a mea. Dar nici a ta, şi a nimănui altcuiva, a ortodocşilor, a catolicilor, a protestanţilor, etc. Însă, nici privind din acest punct de vedere, nici din altele, nu este bine, corect, util, necesar, etc., ca textul ei să fie schimbat, să sufere modificări, alterări, corecţii, adăugiri.
Ortodocşii nu au vrut să mă cunune, că eu nu eram botezat ortodox. Este bine, este corect să fie aşa ? M-am botezat, din această cauză, şi în religia ortodoxă, deoarece "jumătatea mea" a insistat că aşa este "mai bine". Când am dat de greu, jumătatea mea a intentat divorţ, căci a considerat că aşa este "mai bine", pentru ea. Nu pot să nu remarc faptul că ortodocşii au un ascuţit simţ al binelui. Istoria consemnezează asta, indubitabil. Ei au supravieţuit comunismului, înfrăţindu-se cu comuniştii, trecând astfel peste încă o punte a istoriei. Eu îi admir. Sunt oameni hotărâţi, puternici, ambiţioşi, care se descurcă, în orice împrejurare, prin orice mijloace. Ei luptă pentru supravieţuire, sunt buni supravieţuitori, buni luptători, care nu iartă nimic. Şi pe nimeni. Ei urmează Calea Dreaptă, de aceea se numesc "Ortodocşi" , "orto" = "drept".
Scriu acest articol de pe telefon. Am ajuns la spălătorie, unde sunt două aparate cu fise. Cel la care am intrat eu mi-a mâncat fisa. A venit şi responsabilul cu funcţionarea lor, mi-a cerut chitanţa, şi a mai adus o fisă. "-S-a stricat cititorul ! Mergeţi, vă rog la celălalt." Şoferul care era la rând în spatele meu, observând mişcarea, s-a băgat rapid la celălalt cealaltă boxă, la celălalt aparat, şi abia am ieşit cu spatele de el, ca să mă reaşez la rând, după el, bineînţeles ! Ce să mai zic ? A procedat bine ? Din puncul lui de vedere, de supravieţuitor şi luptător, se pare că da, că faţa lui iradia mulţumire şi satisfacţie. Şi-a început ziua bine, de dimineaţă, cu un succes ! Sigur îi va merge bine toată ziua ! A câştigat 3 minute din viaţa lui ! Atât ţine un jet. Eu am pierdut 6 minute din viaţa mea, că el şi-a dat 2 jeturi. Am stat, uitându-mă la el, şi am cugetat. Am început să mă simt tot mai bine. Am înţeles că mi s-a oferit o oportunitate. Mi-am încheiat noaptea bine ! Am mai făcut un om ...fericit ! ...Mă rog, bucuros, mulţumit, satisfăcut, ...
Adevărul este că astfel de erori am mai întâlnit, în mai multe cazuri, referitor la traducerea unor texte vechi, scrise de iniţiaţi, iluminaţi, sau mai recente, scrise de persoane clarvăzătoare, care şi-au descris viziunile. Traducerile efectuate de neiniţiaţi întotdeauna conţin erori, deoarece neiniţiatul nu este capabil să înţeleagă anumite idei, şi atunci le "adaptează" înţelegerii sale, crezând că autorul s-a exprimat în mod greşit, neadecvat, eronat, etc. Şi astfel traducătorii deştepţi îşi permit să denatureze textele săracilor iluminaţi şi clarvăzători, care se exprimări de multe ori atât de ...greşit, neadecvat, greoi, etc.
Dar, când cineva traduce "grădină" prin "rai", ca să înţeleagă tăt ortdoxu' neştiutor că grădina era Raiul, că aşa crede el, când schimbă cuvinte, denumiri, expresii, după mintea sa, atunci textul se transformă, din "original", într-un text de interpretare personală a originalului !
Am acasă o lucrare "Biblia cu explicaţi", a cărei text original este tot traducerea Cornilescu. Explicaţiile sunt date separat. Foarte frumoasă, foarte utilă, cu multe precizări şi date istorice, referitoare la fiecare capitol. Din păcate, şi aici am remarcat unele interpretări dogmatice, adaptări de sensuri şi semnificaţii făcute cu mâna, în mod grosolan. Se pare că, în general, oamenii nu vor şi nu pot să recunoască faptul că anumite lucruri îi depăşesc. Asta nu-i foarte grav. Mai grav devine când un educator şi formator de conştiinţe se crede infailibil, şi îşi permite să îi corecteze pe toţi, iluminaţi şi neiluminaţi, iniţiaţi şi neiniţiaţi, clarvăzători sau neclarvăzători, etc., fără deosebire. De aceea eu nu pot rezona cu oamenii dogmatici, cu susţinătorii extremişti şi fanatici ai multiplelor dogme religioase, şi n-am să mă declar niciodată susţinător sau partizan al vreunei religii, oricare ar fi ea. Poate este bine, poate este rău, depinde cine şi de unde mă priveşte. Eu afirm că adevărul este undeva la mijloc, întotdeauna, şi că nici o religie nu este deţinătoarea exclusivă a Adevărului. Eu prefer să urmez Calea de Mijloc, a concilierii extremelor şi extremiştilor. Biblia nu este a mea. Dar nici a ta, şi a nimănui altcuiva, a ortodocşilor, a catolicilor, a protestanţilor, etc. Însă, nici privind din acest punct de vedere, nici din altele, nu este bine, corect, util, necesar, etc., ca textul ei să fie schimbat, să sufere modificări, alterări, corecţii, adăugiri.
Ortodocşii nu au vrut să mă cunune, că eu nu eram botezat ortodox. Este bine, este corect să fie aşa ? M-am botezat, din această cauză, şi în religia ortodoxă, deoarece "jumătatea mea" a insistat că aşa este "mai bine". Când am dat de greu, jumătatea mea a intentat divorţ, căci a considerat că aşa este "mai bine", pentru ea. Nu pot să nu remarc faptul că ortodocşii au un ascuţit simţ al binelui. Istoria consemnezează asta, indubitabil. Ei au supravieţuit comunismului, înfrăţindu-se cu comuniştii, trecând astfel peste încă o punte a istoriei. Eu îi admir. Sunt oameni hotărâţi, puternici, ambiţioşi, care se descurcă, în orice împrejurare, prin orice mijloace. Ei luptă pentru supravieţuire, sunt buni supravieţuitori, buni luptători, care nu iartă nimic. Şi pe nimeni. Ei urmează Calea Dreaptă, de aceea se numesc "Ortodocşi" , "orto" = "drept".
Scriu acest articol de pe telefon. Am ajuns la spălătorie, unde sunt două aparate cu fise. Cel la care am intrat eu mi-a mâncat fisa. A venit şi responsabilul cu funcţionarea lor, mi-a cerut chitanţa, şi a mai adus o fisă. "-S-a stricat cititorul ! Mergeţi, vă rog la celălalt." Şoferul care era la rând în spatele meu, observând mişcarea, s-a băgat rapid la celălalt cealaltă boxă, la celălalt aparat, şi abia am ieşit cu spatele de el, ca să mă reaşez la rând, după el, bineînţeles ! Ce să mai zic ? A procedat bine ? Din puncul lui de vedere, de supravieţuitor şi luptător, se pare că da, că faţa lui iradia mulţumire şi satisfacţie. Şi-a început ziua bine, de dimineaţă, cu un succes ! Sigur îi va merge bine toată ziua ! A câştigat 3 minute din viaţa lui ! Atât ţine un jet. Eu am pierdut 6 minute din viaţa mea, că el şi-a dat 2 jeturi. Am stat, uitându-mă la el, şi am cugetat. Am început să mă simt tot mai bine. Am înţeles că mi s-a oferit o oportunitate. Mi-am încheiat noaptea bine ! Am mai făcut un om ...fericit !
...Mă rog, bucuros, mulţumit, satisfăcut, ...
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Lun Apr 25, 2011 6:44 am
A trecut şi noaptea de Înviere... Mă uitam cum credincioşii mergeau tăcuţi spre casele lor, majoritatea cu candele aprinse, şi diferite recipiente în care aveau pâinea muiată în vin. Ei cred în magia lucrurilor sfinţite, cred în puterea şi forţa care se transmite prin ele. Ei sunt convinşi că duc acasă, de la biserică, o bucăţică de sfinţenie, de putere, de forţă Divină, de puritate, de energie tămăduitoare. Ei cred în ceea ce văd, în ceea ce percep cu simţurile corporale, ei cred în ceea ce are formă şi consistenţă. Majoritatea merg la biserică, mai mult pentru asta, pentru a-şi lua bucăţica lor, obiectivă, formală şi consistentă, şi s-ar simţi nefericiţi să se întoarcă cu mâna ... goală, acasă, fără o dovadă materială ce serveşte de mărturie a faptului că ei au fost acolo, prezenţi, şi au ... participat. Fiecare în felul lui. Ce-i în mână ...le oferă o certitudine, ceva palpabil. Ce-i în minte şi suflet, le pare, multora, atât de iluzoriu, de efemer, de nesemnificativ şi lipsit de importanţă...
Îmi amintesc de o scenă difuzată la televizor, la ştirile de scandal senzaţional de zi cu zi, în care drept credincioşii de la o biserică s-au luat la bătaie pentru că nu le ajungea apa sfinţită. Au fost imagini hilare. Oamenii erau desperaţi că vor merge acasă cu mâna goală, după ce au stat ore întregi la coadă, să-şi ia porţia materială de sfinţenie...
Verba volens ...cuvintele par atat de inconsistente, superflue şi inutile, deseori, pentru mulţi oameni. Dacă nu ar primi ceva palpabil în mână, ar avea impresia că aşteptarea lor a fost zadarnică. Căci pentru ei, slujba, asta este, o aşteptare. Aşteptarea momentului ...încheierii. Cuvintele, ideile, şi imaginile pe care slujba le evocă, zboară pe lângă ei, printre ei, peste ei, şi se pierd în spaţiu, în spaţiul sacru al lăcaşului sfânt, întărindu-i aura energetică de lumină. Acelaşi ritual, aceleaşi slujbe, aceleaşi citate, ...totul se repetă. Nimic nou...
Dar repetiţia este mama învăţării. Ceea ce se repetă, este reîntărit, şi se fixează mai bine. Repetiţiile formează reflexe condiţionate...
Priveam oamenii cum mergeau tăcuţi prin noapte, atenţi să nu li se stingă candelele, lumânările, şi să nu verse paştile. Acei oameni îşi atinseseră scopul. Păreau satisfăcuţi şi mulţumiţi. Au făcut ceea ce şi-au propus să facă. Au stat în aşteptare, până la sfârşit, până la încheiere. Aşteptarea le-a fost răsplătită. Au primit mărturia, şi o duc acasă, pentru a-şi sfinţi mai mult casa şi trupul. Totul a decurs bine pentru ei. Conform planului...
... În prima zi, am fost în vizită. Familia reunită, fraţii, sora, cumnate, cumnatul, nepoţi, părinţi, ne-am adunat la masă. Mi-a atras atenţia o Biblie mare, nouă, frumoasă, elegant legată, cu titlu auriu, şi marginile paginilor la fel, sclipind auriu, ce trona pe o poliţă. Am simţit imboldul de a o cerceta, de a vedea cine, când, şi cum a tipărit-o. Era o Biblie ortodoxă, tipărită prin grija şi sub îndrumarea Preasfinţiei Sale ... Am citit în prefaţă cum că din 1868 s-a tot tradus şi răstradus la ea de numa. Am deschis la Geneză, şi am remarcat rapid că este aceeaşi versiune ca cea prezentată pe site-ul de mai sus. Bănuiala mi s-a adeverit. Când am citit, însă, explicaţiile date în josul paginii, care motivau înlocuirea cuvintelor originale, cu altele, şi mai "originale", am simţit că mi se face rău. De înălţime. În faţa mea se căsca un hău adânc, tot mai adânc, cu fiecare cuvânt. Motivaţiile evidenţiau confuzia existentă în mintea celui ce a scris acele rânduri. Acel Preafericit susţinea faptul că este mai bine să înlocuiască cuvântul "grădină" cu cel de "paradis" sau "rai", să dea direct, în original, o "traducere" a ideii îmbrăcării, învelirii în Duh a Spiritului, printr-o expresie ce are o cu totul altă semnificaţie, ... şi alte "corecturi" ale textului biblic, pe care am renunţat să le mai aprofundez, din cauza ...abisului pe care ele îl creau .
Cei ce au citit subiectele referitoare la Corpurile Spirituale, poate au reţinut ideea că un Spirit care vine pentru încorporare în plan terestru, primeşte un Perispirit, un înveliş al Spiritului numit şi Corp Planetar sau Corp Duh, de formă umanoidă, fără de care el nu se poate încorpora în trup omenesc, deoarece Perispiritul reprezintă ceva absolut necesar pentru a intermedia legătura Spiritului cu planul material, respectiv trupul fizic. Dar pleiada de traducători ai zilelor noastre nu cunosc şi nu înţeleg aceste procese energetice şi informaţionale, şi îşi permit să schimbe radical sensuri şi semnificaţii, în mod barbar, corectând ...adevărul, ştergând ceea ce leagă creştinismul de celelalte religii ale lumii, anulând şi denaturând informaţii extrem de valoroase.
"Este bine sau rău ?" , devine în acest caz o întrebare retorică. Viziunile clarvăzătorilor din trecut, la fel ca şi cele ale clarvăzătorilor din ziua de azi, rămân la fel de neînţelese de către neiniţiaţi.
Eu ştiu că cei ce denaturează adevărul cărţilor sfinte, o fac din ignoranţă şi neştiinţă, şi nu din dorinţa meschină de a-l ascunde, masca, din anumite ...interese ... oculte. Compătimirea este de ajuns. Unde iertare nu există,se ajunge la crimă
. La război.
Nu are rost să mă mai agit pe tema asta. Nu-mi place să condamn şi să combat. Este ceva distructiv, chiar autodistructiv. Fiecare cu ignoranţa şi naivitatea sa. Nimic nu se câştigă, nimic nu se pierde, totul se transformă. Trăim un timp al transformărilor spirituale. Eu îl trăiesc. Tu ? Fă ce crezi că este mai bine, pentru tine.
Îmi amintesc de o scenă difuzată la televizor, la ştirile de scandal senzaţional de zi cu zi, în care drept credincioşii de la o biserică s-au luat la bătaie pentru că nu le ajungea apa sfinţită. Au fost imagini hilare. Oamenii erau desperaţi că vor merge acasă cu mâna goală, după ce au stat ore întregi la coadă, să-şi ia porţia materială de sfinţenie...
Verba volens ...cuvintele par atat de inconsistente, superflue şi inutile, deseori, pentru mulţi oameni. Dacă nu ar primi ceva palpabil în mână, ar avea impresia că aşteptarea lor a fost zadarnică. Căci pentru ei, slujba, asta este, o aşteptare. Aşteptarea momentului ...încheierii. Cuvintele, ideile, şi imaginile pe care slujba le evocă, zboară pe lângă ei, printre ei, peste ei, şi se pierd în spaţiu, în spaţiul sacru al lăcaşului sfânt, întărindu-i aura energetică de lumină. Acelaşi ritual, aceleaşi slujbe, aceleaşi citate, ...totul se repetă. Nimic nou...
Dar repetiţia este mama învăţării. Ceea ce se repetă, este reîntărit, şi se fixează mai bine. Repetiţiile formează reflexe condiţionate...
Priveam oamenii cum mergeau tăcuţi prin noapte, atenţi să nu li se stingă candelele, lumânările, şi să nu verse paştile. Acei oameni îşi atinseseră scopul. Păreau satisfăcuţi şi mulţumiţi. Au făcut ceea ce şi-au propus să facă. Au stat în aşteptare, până la sfârşit, până la încheiere. Aşteptarea le-a fost răsplătită. Au primit mărturia, şi o duc acasă, pentru a-şi sfinţi mai mult casa şi trupul. Totul a decurs bine pentru ei. Conform planului...
... În prima zi, am fost în vizită. Familia reunită, fraţii, sora, cumnate, cumnatul, nepoţi, părinţi, ne-am adunat la masă. Mi-a atras atenţia o Biblie mare, nouă, frumoasă, elegant legată, cu titlu auriu, şi marginile paginilor la fel, sclipind auriu, ce trona pe o poliţă. Am simţit imboldul de a o cerceta, de a vedea cine, când, şi cum a tipărit-o. Era o Biblie ortodoxă, tipărită prin grija şi sub îndrumarea Preasfinţiei Sale ... Am citit în prefaţă cum că din 1868 s-a tot tradus şi răstradus la ea de numa. Am deschis la Geneză, şi am remarcat rapid că este aceeaşi versiune ca cea prezentată pe site-ul de mai sus. Bănuiala mi s-a adeverit. Când am citit, însă, explicaţiile date în josul paginii, care motivau înlocuirea cuvintelor originale, cu altele, şi mai "originale", am simţit că mi se face rău. De înălţime. În faţa mea se căsca un hău adânc, tot mai adânc, cu fiecare cuvânt. Motivaţiile evidenţiau confuzia existentă în mintea celui ce a scris acele rânduri. Acel Preafericit susţinea faptul că este mai bine să înlocuiască cuvântul "grădină" cu cel de "paradis" sau "rai", să dea direct, în original, o "traducere" a ideii îmbrăcării, învelirii în Duh a Spiritului, printr-o expresie ce are o cu totul altă semnificaţie, ... şi alte "corecturi" ale textului biblic, pe care am renunţat să le mai aprofundez, din cauza ...abisului pe care ele îl creau .
Cei ce au citit subiectele referitoare la Corpurile Spirituale, poate au reţinut ideea că un Spirit care vine pentru încorporare în plan terestru, primeşte un Perispirit, un înveliş al Spiritului numit şi Corp Planetar sau Corp Duh, de formă umanoidă, fără de care el nu se poate încorpora în trup omenesc, deoarece Perispiritul reprezintă ceva absolut necesar pentru a intermedia legătura Spiritului cu planul material, respectiv trupul fizic. Dar pleiada de traducători ai zilelor noastre nu cunosc şi nu înţeleg aceste procese energetice şi informaţionale, şi îşi permit să schimbe radical sensuri şi semnificaţii, în mod barbar, corectând ...adevărul, ştergând ceea ce leagă creştinismul de celelalte religii ale lumii, anulând şi denaturând informaţii extrem de valoroase.
"Este bine sau rău ?" , devine în acest caz o întrebare retorică. Viziunile clarvăzătorilor din trecut, la fel ca şi cele ale clarvăzătorilor din ziua de azi, rămân la fel de neînţelese de către neiniţiaţi.
Eu ştiu că cei ce denaturează adevărul cărţilor sfinte, o fac din ignoranţă şi neştiinţă, şi nu din dorinţa meschină de a-l ascunde, masca, din anumite ...interese ... oculte. Compătimirea este de ajuns. Unde iertare nu există,se ajunge la crimă
. La război.
Nu are rost să mă mai agit pe tema asta. Nu-mi place să condamn şi să combat. Este ceva distructiv, chiar autodistructiv. Fiecare cu ignoranţa şi naivitatea sa. Nimic nu se câştigă, nimic nu se pierde, totul se transformă. Trăim un timp al transformărilor spirituale. Eu îl trăiesc. Tu ? Fă ce crezi că este mai bine, pentru tine.
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Mar Apr 26, 2011 8:29 pm
Eu cred ca este mai bine ca fiecare sa isi analizeze greselile proprii si sa inteleaga cate ceva din propriile experiente.
Mai cred si ca e nevoie de sentimente, de "calea inimii" neaparat. pentru ca, parerea mea, e ca acea cale a ratiunii e egala cu zero. E doar ceva aditional consider eu. E un fel de ajutor, ceva secundar.
N-ai de unde sa sti daca faci ceva bine daca nu simti ca e bine oricat de rau ar parea.
"Si unde dragoste nu e, nimic nu e"
Mai cred si ca e nevoie de sentimente, de "calea inimii" neaparat. pentru ca, parerea mea, e ca acea cale a ratiunii e egala cu zero. E doar ceva aditional consider eu. E un fel de ajutor, ceva secundar.
N-ai de unde sa sti daca faci ceva bine daca nu simti ca e bine oricat de rau ar parea.
"Si unde dragoste nu e, nimic nu e"
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
Admin Mier Apr 27, 2011 11:16 am
"...cred şi că e nevoie de sentimente, de "calea inimii"
neapărat. pentru că, părerea mea, e că acea cale a raţiunii e egală cu zero. E doar ceva adiţional consider eu. E un fel de ajutor, ceva secundar. N-ai de unde să şti dacă faci ceva bine, dacă nu simţi că e bine oricât de rău ar părea."
Mda, aceste afirmaţii sunt izvorâte din suflet, fără să aibă o cenzură prea riguroasă a mentalului intelectiv. Este bine, sau este rău, să emitem judecăţi şi raţionamente logice, fără a le analiza dpdv logic ? Ştim că Logica este Ştiinţa Gândirii Corecte. Ea studiază produsele gândirii, dpdv al corectitudinii, deosebind Adevărul de Fals. Logica este, deci, o Cale de a ajunge la Adevăr, de a deosebi şi discrimina ...binele de rău, la nivel conceptual.
Psihologia are ca obiect de studiu modul în care apar şi se desfăşoară procesele gândirii şi procesele afective, fără a se preocupa de corectitudinea produselor gândirii. La ora actuală, psihologia tinde spre a se dezvolta într-o ştiinţă care să cuprindă studiul, analiza şi evaluarea produselor proceselor afective, emoţiile, sentimentele, dpdv al corectitudinii modului în care acestea reflectă realitatea. Dar, pentru a studia acest aspect, îi lipsesc instrumentele adecvate. Ea trebuie să culeagă rodele Medicinii, a Anatomiei, Fiziologiei, şi a Neuroştiinţelor, pentru a le integra şi asimila, şi tot nu este de ajuns. Studierea proceselor dpdv fizic şi chimic oferă date importante asupra derulării proceselor, şi asupra disfuncţionalităţilor, dar nu şi asupra cauzelor primare care stau la baza apariţiei lor. Ştiinţele moderne studiază efectele, şi mai puţin cauzele, neavând instrumentele necesare pentru evidenţierea laturii energetice cauzale. Observaţiile obţinute prin Clarvedere nu pot fi reproduse cu nici un fel de aparatură tehnică, la ora actuală. Ştiinţa bîjbîie încă, făcând observaţii referitoare la manifestarea în plan material a diferitelor procese şi fenomene, a căror cauzalitate rămâne ascunsă, încă, într-un plan energetic insondabil. Religia creştină nu oferă informaţii referitoare la planurile energetice, câmpurile vibratorii, entităţile spirituale. Astfel de informaţii există în Kabbalah (Cabala), în Hinduism, Budism, Yoga, în religiile şi tradiţiile altor popoare. Au existat şi la noi, dar au fost suprimate, fiind considerate a fi "păgâne", păstrându-se doar anumite elemente disparate în folclorul popular. Creştinismul a ras şi şters totul în calea sa, atât pe meleagurile noastre, cât şi ale altora. Dar, românii, având o deosebită "deschidere" spre elementele de import, au început să-şi reconstituie patrimoniul spiritual, puternic deteriorat, printr-un proces de ...reimportare, de reînoire, devenit posibil odată cu căderea comunismului.
Revenind la citat, la Calea Raţiunii, care e egală cu zero, dar care constituie totodată ceva de ajutor, adiţional,secundar, ...consider util să atrag atenţia asupra contradicţiei logice, pe Calea Raţiunii, subliniind faptul că ceva ce este egal cu zero, fără nici o valoare, nu poate fi, în acelaşi timp, şi ceva de ajutor ! Calea Raţiunii, Logica, îşi au rolul lor, de aceea omul este o fiinţă gânditoare, şi cea mai inteligentă fiinţă corporală terestră. Omul a fost creat după chipul şi asemănarea Creatorului, care a creat prin Cuvânt, şi nu prin Emoţie sau Sentiment. Legile divine nu sunt legi afective, nu se bazează pe afectivitate, ci pe logica determinismului cauzal. Cel ce crede că scopul ultim al omului constă în obţinerea fericirii, şi că această fericire constă în plăcerea veşnică obţinută prin simţurile corporale, este o fiinţă aflată într-o continuă vănătoare a plăcerilor senzoriale, ce-l va conduce spre extremisme, spre desfrîu. Evoluţia spirituală nu a fost, şi nu va putea fi obţinută, niciodată, doar pe cale afectivă, cât timp omul nu va Înţelege, prin Gândire, pe Cale Raţională, ce este Iubirea, şi care este rolul ei. De asemenea, scopul şi obiectivele fiinţei umane, în plan terestru, nu pot fi pătrunse, cunoscute şi înţelese, decât prin Gândire, pe Calea Raţiunii. Ştiinţele nu pot fi înţelese, aprofundate şi dezvoltate, decât pe Calea Raţiunii. De altfel, tot ceea ce specia umană a creat mai util şi mai valoros, până în prezent, s-a efectuat pe Calea Raţiunii.
Este bine s-o reducem la ...zero ? Ce am deveni, oare, în acest caz ? Nu ne-am reduce, oare, şi noi, pe noi înşine ?
Poate mai ţii minte, G., faptul că cineva m-a acuzat de faptul că eu vorbesc despre iubire, dar cuvintele şi ideile mele sunt reci, şi nu degajă căldură afectivă. În concluzie, eu aş vorbi despre ceva ce îmi este necunoscut. Era un ...raţionament. Aparent coerent şi corect. Persoana afişa o atitudine caldă şi iubitoare, vorbind mult despre iubire, folosind multe adjective şi superlative. Considera că iubirea nu poate fi definită în cuvinte, şi din această cauză definiţiile mele o deranjau puternic. A defini un concept presupune un efort de gândire personal. A căuta să înţelegi definiţiile elaborate de alţi oameni, de asemenea. Nu orice om este, însă, capabil, de a face astfel de eforturi. Nu oricine poate avea capacitatea de a analiza şi a înţelege ceea ce percepe, ceea ce simte. Din această cauză, mulţi confundă iubirea cu altceva, cu alte lucruri şi concepte. Câţi oameni, oare, au meditat vreodată, la asemănările şi deosebirile dintre iubirea carnală şi cea spirituală, sau cele existente între dragoste şi iubire ? Este uşor să arunci cuvinte, să spui că iubeşti. Dar ...dovezile iubirii, cum pot fi, oare, analizate, confirmate,validate... ?!
neapărat. pentru că, părerea mea, e că acea cale a raţiunii e egală cu zero. E doar ceva adiţional consider eu. E un fel de ajutor, ceva secundar. N-ai de unde să şti dacă faci ceva bine, dacă nu simţi că e bine oricât de rău ar părea."
Mda, aceste afirmaţii sunt izvorâte din suflet, fără să aibă o cenzură prea riguroasă a mentalului intelectiv. Este bine, sau este rău, să emitem judecăţi şi raţionamente logice, fără a le analiza dpdv logic ? Ştim că Logica este Ştiinţa Gândirii Corecte. Ea studiază produsele gândirii, dpdv al corectitudinii, deosebind Adevărul de Fals. Logica este, deci, o Cale de a ajunge la Adevăr, de a deosebi şi discrimina ...binele de rău, la nivel conceptual.
Psihologia are ca obiect de studiu modul în care apar şi se desfăşoară procesele gândirii şi procesele afective, fără a se preocupa de corectitudinea produselor gândirii. La ora actuală, psihologia tinde spre a se dezvolta într-o ştiinţă care să cuprindă studiul, analiza şi evaluarea produselor proceselor afective, emoţiile, sentimentele, dpdv al corectitudinii modului în care acestea reflectă realitatea. Dar, pentru a studia acest aspect, îi lipsesc instrumentele adecvate. Ea trebuie să culeagă rodele Medicinii, a Anatomiei, Fiziologiei, şi a Neuroştiinţelor, pentru a le integra şi asimila, şi tot nu este de ajuns. Studierea proceselor dpdv fizic şi chimic oferă date importante asupra derulării proceselor, şi asupra disfuncţionalităţilor, dar nu şi asupra cauzelor primare care stau la baza apariţiei lor. Ştiinţele moderne studiază efectele, şi mai puţin cauzele, neavând instrumentele necesare pentru evidenţierea laturii energetice cauzale. Observaţiile obţinute prin Clarvedere nu pot fi reproduse cu nici un fel de aparatură tehnică, la ora actuală. Ştiinţa bîjbîie încă, făcând observaţii referitoare la manifestarea în plan material a diferitelor procese şi fenomene, a căror cauzalitate rămâne ascunsă, încă, într-un plan energetic insondabil. Religia creştină nu oferă informaţii referitoare la planurile energetice, câmpurile vibratorii, entităţile spirituale. Astfel de informaţii există în Kabbalah (Cabala), în Hinduism, Budism, Yoga, în religiile şi tradiţiile altor popoare. Au existat şi la noi, dar au fost suprimate, fiind considerate a fi "păgâne", păstrându-se doar anumite elemente disparate în folclorul popular. Creştinismul a ras şi şters totul în calea sa, atât pe meleagurile noastre, cât şi ale altora. Dar, românii, având o deosebită "deschidere" spre elementele de import, au început să-şi reconstituie patrimoniul spiritual, puternic deteriorat, printr-un proces de ...reimportare, de reînoire, devenit posibil odată cu căderea comunismului.
Revenind la citat, la Calea Raţiunii, care e egală cu zero, dar care constituie totodată ceva de ajutor, adiţional,secundar, ...consider util să atrag atenţia asupra contradicţiei logice, pe Calea Raţiunii, subliniind faptul că ceva ce este egal cu zero, fără nici o valoare, nu poate fi, în acelaşi timp, şi ceva de ajutor ! Calea Raţiunii, Logica, îşi au rolul lor, de aceea omul este o fiinţă gânditoare, şi cea mai inteligentă fiinţă corporală terestră. Omul a fost creat după chipul şi asemănarea Creatorului, care a creat prin Cuvânt, şi nu prin Emoţie sau Sentiment. Legile divine nu sunt legi afective, nu se bazează pe afectivitate, ci pe logica determinismului cauzal. Cel ce crede că scopul ultim al omului constă în obţinerea fericirii, şi că această fericire constă în plăcerea veşnică obţinută prin simţurile corporale, este o fiinţă aflată într-o continuă vănătoare a plăcerilor senzoriale, ce-l va conduce spre extremisme, spre desfrîu. Evoluţia spirituală nu a fost, şi nu va putea fi obţinută, niciodată, doar pe cale afectivă, cât timp omul nu va Înţelege, prin Gândire, pe Cale Raţională, ce este Iubirea, şi care este rolul ei. De asemenea, scopul şi obiectivele fiinţei umane, în plan terestru, nu pot fi pătrunse, cunoscute şi înţelese, decât prin Gândire, pe Calea Raţiunii. Ştiinţele nu pot fi înţelese, aprofundate şi dezvoltate, decât pe Calea Raţiunii. De altfel, tot ceea ce specia umană a creat mai util şi mai valoros, până în prezent, s-a efectuat pe Calea Raţiunii.
Este bine s-o reducem la ...zero ? Ce am deveni, oare, în acest caz ? Nu ne-am reduce, oare, şi noi, pe noi înşine ?
Poate mai ţii minte, G., faptul că cineva m-a acuzat de faptul că eu vorbesc despre iubire, dar cuvintele şi ideile mele sunt reci, şi nu degajă căldură afectivă. În concluzie, eu aş vorbi despre ceva ce îmi este necunoscut. Era un ...raţionament. Aparent coerent şi corect. Persoana afişa o atitudine caldă şi iubitoare, vorbind mult despre iubire, folosind multe adjective şi superlative. Considera că iubirea nu poate fi definită în cuvinte, şi din această cauză definiţiile mele o deranjau puternic. A defini un concept presupune un efort de gândire personal. A căuta să înţelegi definiţiile elaborate de alţi oameni, de asemenea. Nu orice om este, însă, capabil, de a face astfel de eforturi. Nu oricine poate avea capacitatea de a analiza şi a înţelege ceea ce percepe, ceea ce simte. Din această cauză, mulţi confundă iubirea cu altceva, cu alte lucruri şi concepte. Câţi oameni, oare, au meditat vreodată, la asemănările şi deosebirile dintre iubirea carnală şi cea spirituală, sau cele existente între dragoste şi iubire ? Este uşor să arunci cuvinte, să spui că iubeşti. Dar ...dovezile iubirii, cum pot fi, oare, analizate, confirmate,validate... ?!
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
Admin Mier Apr 27, 2011 3:23 pm
Este bine că există acest forum, sau este rău ? Cum aş putea să îmi dau seama, în mod corect, de asta ? Cum pot afla, cu certitudine, adevărul, în mod obiectiv, fără ca judecata mea să fie întunecată de subiectivism ? Dacă pentru mine nu este bine că există, atunci nu are rost să îmi mai pierd timpul scurt al vieţii mele, postând aici, deoarece aş putea face altceva în acest timp, mai util, mai plăcut, mai ...bun, nu-i aşa ?
Dar dacă pentru mine este bine, da' pentru alţii este ...rău ? Poate exista această situaţie, în realitate, în practică, sau doar în teorie, în imaginaţia mea ? Şi dacă ar fi aşa, cum ar trebui să procedez ? Ar trebui să suprim forumul, sau nu ? În fond, eu nu oblig pe nimeni cu nimic să intre aici şi să citească, nu-i aşa ? Fiecare alege ceea ce crede că este mai bine pentru el, nu ? Dar, dacă aici intră şi persoane a căror discernământ nu este matur, corect, sănătos, normal, etc., şi îşi fac astfel rău, fără să îşi dea seama ? Sau ...dacă există oameni care interpretează în mod greşit ideile expuse, şi, prin punerea lor în practică, vor avea de suferit efecte neplăcute ? Sunt eu responsabil pentru răul produs, pentru suferinţa lor, şi voi suferi, şi eu, la rândul meu, consecinţe neplăcute, sau nu ?
Cum pot, oare, eu să aflu dacă este bine bine sau rău să continui administrarea acestui forum ? Dacă îmi analizez sentimentele care mă leagă de el, realizez faptul că, fiind creaţia mea, simt un fel de afecţiune paternă ce mă leagă de existenţa sa. Simt o oarecare trăire emoţională de câte ori intru în acest spaţiu virtual, simt o oarecare responsabilitate, şi o datorie în a-i asigura existenţa. Fiind creaţia mea, îl percep ca pe ceva născut din mine, şi care, însă, are nevoie, în continuare, de îngrijirea mea, pentru a-şi desfăşura existenţa în condiţii ...bune. Este bine, sau este rău, faptul că există acest ataşament afectiv în legătură cu un lucru lipsit de viaţă ? Este bine sau este rău faptul că în ultimul an, de când a luat fiinţă forumul, am petrecut mai mult timp aici, decât în compania fiicei mele ? Este bine sau este rău, faptul că, de când a luat fiinţă, datoriile mele financiare au tot crescut, de-a dreptul alarmant ?
Dacă ar fi să decid doar prin prisma laturii afective, anumite trăiri m-ar determina să-i suprim existenţa pe loc, bifând răspunsul "Yes" la întrebarea "Delete this forum ?", chiar dacă alte trăiri m-ar face să simt ulterior suferinţa pierderii unui lucru drag, mult timp, în viitor...
Există, oare, ceva, în lumea asta, care să-ţi aducă numai plăcere, sau numai neplăcere, la modul absolut ? Un lucru, un obiect, o fiinţă, o acţiune, un eveniment, un act comportamental, o anume trăire afectivă, etc. Dacă tu consideri că da, numeşte un astfel de lucru.
A medita la acest subiect, sau la oricare altul, înseamnă a folosi Calea Raţiunii. Analiza situaţiei prezente, identificarea problemelor, a datelor problemelor, cât şi determinarea celei mai bune soluţii, pentru fiecare problemă specifică, se poate face doar pe Calea Raţiunii.
Dacă ar fi să iau o decizie existenţială, doar prin prisma laturii afective, a trăirilor sufleteşti, motivat de plăcere şi neplăcere, m-aş sinucide imediat, fără să clipesc, pentru că am realizat şi simt faptul că omul nu se naşte pe Pământ pentru a duce o existenţă plăcută. Numărul clipelor neplăcute este mult mai mare decât al celor plăcute, în fiecare caz, pe ansamblul unei vieţi întregi. Calea Raţiunii mă determină, însă, să nu iau, totuşi, această decizie, deoarece nu este cea mai bună soluţie, decizie, alegere...
Există o vorbă în popor : "Râzi ca prostu' !". Proştii râd mult, de multe ori chiar fără motiv. Copiii la fel. La polul opus, înţelepţii doar surâd, înţelegător. Nu râd, dar nici nu plâng, nu se bucură, dar nici nu se întristează. Ei doar se amuză, uneori. Ei ştiu că în tot binele este şi rău, şi-n tot răul este şi bine. De aceea, nu se bucură de lucrurile bune, percepând răul ascuns, şi nu se întristează de lucrurile rele, percepând binele ce le însoţeşte nevăzut.
Pentru cei care nu pot păşi pe Calea Raţiunii, din diferite motive, acest forum este lipsit de valoare şi utilitate. Pentru cei nu pot înţelege teoria, doar practica le va servi drept sistem educaţional şi material didactic. Ei vor învăţa şi vor asimila doar din greşelile proprii, suferind efectele neplăcute ale acelor greşeli. Cu cât mai multe, cu atât mai multă suferinţă...
Dar dacă pentru mine este bine, da' pentru alţii este ...rău ? Poate exista această situaţie, în realitate, în practică, sau doar în teorie, în imaginaţia mea ? Şi dacă ar fi aşa, cum ar trebui să procedez ? Ar trebui să suprim forumul, sau nu ? În fond, eu nu oblig pe nimeni cu nimic să intre aici şi să citească, nu-i aşa ? Fiecare alege ceea ce crede că este mai bine pentru el, nu ? Dar, dacă aici intră şi persoane a căror discernământ nu este matur, corect, sănătos, normal, etc., şi îşi fac astfel rău, fără să îşi dea seama ? Sau ...dacă există oameni care interpretează în mod greşit ideile expuse, şi, prin punerea lor în practică, vor avea de suferit efecte neplăcute ? Sunt eu responsabil pentru răul produs, pentru suferinţa lor, şi voi suferi, şi eu, la rândul meu, consecinţe neplăcute, sau nu ?
Cum pot, oare, eu să aflu dacă este bine bine sau rău să continui administrarea acestui forum ? Dacă îmi analizez sentimentele care mă leagă de el, realizez faptul că, fiind creaţia mea, simt un fel de afecţiune paternă ce mă leagă de existenţa sa. Simt o oarecare trăire emoţională de câte ori intru în acest spaţiu virtual, simt o oarecare responsabilitate, şi o datorie în a-i asigura existenţa. Fiind creaţia mea, îl percep ca pe ceva născut din mine, şi care, însă, are nevoie, în continuare, de îngrijirea mea, pentru a-şi desfăşura existenţa în condiţii ...bune. Este bine, sau este rău, faptul că există acest ataşament afectiv în legătură cu un lucru lipsit de viaţă ? Este bine sau este rău faptul că în ultimul an, de când a luat fiinţă forumul, am petrecut mai mult timp aici, decât în compania fiicei mele ? Este bine sau este rău, faptul că, de când a luat fiinţă, datoriile mele financiare au tot crescut, de-a dreptul alarmant ?
Dacă ar fi să decid doar prin prisma laturii afective, anumite trăiri m-ar determina să-i suprim existenţa pe loc, bifând răspunsul "Yes" la întrebarea "Delete this forum ?", chiar dacă alte trăiri m-ar face să simt ulterior suferinţa pierderii unui lucru drag, mult timp, în viitor...
Există, oare, ceva, în lumea asta, care să-ţi aducă numai plăcere, sau numai neplăcere, la modul absolut ? Un lucru, un obiect, o fiinţă, o acţiune, un eveniment, un act comportamental, o anume trăire afectivă, etc. Dacă tu consideri că da, numeşte un astfel de lucru.
A medita la acest subiect, sau la oricare altul, înseamnă a folosi Calea Raţiunii. Analiza situaţiei prezente, identificarea problemelor, a datelor problemelor, cât şi determinarea celei mai bune soluţii, pentru fiecare problemă specifică, se poate face doar pe Calea Raţiunii.
Dacă ar fi să iau o decizie existenţială, doar prin prisma laturii afective, a trăirilor sufleteşti, motivat de plăcere şi neplăcere, m-aş sinucide imediat, fără să clipesc, pentru că am realizat şi simt faptul că omul nu se naşte pe Pământ pentru a duce o existenţă plăcută. Numărul clipelor neplăcute este mult mai mare decât al celor plăcute, în fiecare caz, pe ansamblul unei vieţi întregi. Calea Raţiunii mă determină, însă, să nu iau, totuşi, această decizie, deoarece nu este cea mai bună soluţie, decizie, alegere...
Există o vorbă în popor : "Râzi ca prostu' !". Proştii râd mult, de multe ori chiar fără motiv. Copiii la fel. La polul opus, înţelepţii doar surâd, înţelegător. Nu râd, dar nici nu plâng, nu se bucură, dar nici nu se întristează. Ei doar se amuză, uneori. Ei ştiu că în tot binele este şi rău, şi-n tot răul este şi bine. De aceea, nu se bucură de lucrurile bune, percepând răul ascuns, şi nu se întristează de lucrurile rele, percepând binele ce le însoţeşte nevăzut.
Pentru cei care nu pot păşi pe Calea Raţiunii, din diferite motive, acest forum este lipsit de valoare şi utilitate. Pentru cei nu pot înţelege teoria, doar practica le va servi drept sistem educaţional şi material didactic. Ei vor învăţa şi vor asimila doar din greşelile proprii, suferind efectele neplăcute ale acelor greşeli. Cu cât mai multe, cu atât mai multă suferinţă...
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Mier Apr 27, 2011 3:42 pm
Kato, daca ai petrecut mai mult tipm pe acest forum decat cu fiica ta si acum regreti nu e bine. Si daca datoriile tale financiare au crescut e tot un semnal de alarma. Asta inseamna ca te sacrifici pentru forum. Iar sacrificiul nu e bun.
Eu, personal mi-am dat seama ca un om poate invata doar din experientele proprii. Degeaba ii spui si ii tot repeti. Pana nu traieste el totul e in zadar.
Eu mi-am petrecut o parte din timp pe acest forum in cautarea unor raspunsuri. Si am gasit o persoana gata sa ma asculte si sa imi dea un sfat cand am nevoie de el.
Kato, tu de ce iti petreci atat de mult timp pe forum?
Eu, personal mi-am dat seama ca un om poate invata doar din experientele proprii. Degeaba ii spui si ii tot repeti. Pana nu traieste el totul e in zadar.
Eu mi-am petrecut o parte din timp pe acest forum in cautarea unor raspunsuri. Si am gasit o persoana gata sa ma asculte si sa imi dea un sfat cand am nevoie de el.
Kato, tu de ce iti petreci atat de mult timp pe forum?
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
Admin Joi Apr 28, 2011 10:41 am
Este bine, sau este rău să ai regrete ? Este normal să ai regrete ?
Cine afirmă că nu regretă nimic, ori minte cu bună-ştiinţă, din jena de a-şi recunoaşte greşelile, ori este incapabil să-şi recunoască propriile greşeli.
A recunoaşte faptul că ai greşit, a şti unde şi când ai greşit, denotă atât o bună percepţie a Realităţii, cât şi faptul că eşti cinstit cu tine însuţi şi cu ceilalţi.
Cel ce ştie unde a greşit, va şti ce şi cum să facă în cazuri asemănătoare, pentru a nu mai repeta greşelile efectuate. A învăţa din experienţa proprie presupune faptul de a-ţi conştientiza greşelile. Cel ce nu ştie unde a greşit, nu a învăţat nimic din greşeala sa, din acea experienţă de viaţă ! Acea experienţă se va repeta, sub altă formă, până omul va asimila acea lecţie a vieţii sale.
Nu există oameni perfecţi, care găndesc şi se comportă în mod perfect, fără de greşeală. Nici eu nu sunt eu o excepţie. Şi eu greşesc. Şi, când realizez că am greşit, regret acea greşeală, în sensul că îmi pare rău că am gândit şi acţionat într-un mod inadecvat. Privind dpdv creştinesc, mă căiesc pentru păcatele mele, făcute cu voie sau fără de voie. Şi încerc să îndrept răul produs, şi să obţin iertarea persoanelor afectate. Păcatul comis faţă de Divinitate trebuie iertat de Divinitate. Păcatul comis faţă de oameni trebuie iertat de oameni. Eu nu mă rog de Divinitate să-mi ierte răul produs aproapelui meu, ci încerc să repar răul produs aproapelui meu, pentru ca acesta să mă poată ierta. Este ilogic ca hoţul să fie iertat de Divinitate pentru că a furat, cât timp el nu a înapoiat bunul proprietarului, şi nu i-a redat acestuia pacea şi liniştea sa sufletească, nu-i aşa ? Gândurile ce însoţesc sentimentele omului prejudiciat, îl vor urmări pe hoţ, ca un magnet, ca un stigmat, până ce el îşi va plăti datoria creată, prin suferinţa proprie. Suferinţa se plăteşte cu suferinţă. Când omul nu poate repara răul făcut, din diverse motive, atunci el poate opri lanţul cauzal prin căinţa sa sinceră, prin rugăciunea spre iertare, către victimă şi Divinitate, şi prin faptele sale bune care vor dovedi faptul că are dorinţa îndreptării. Intervenţia Divină se face simţită doar când este strict necesară.
Nu îmi este ruşine şi jenă să recunosc că sunt imperfect şi greşesc. Am multe lucruri pe care regret că le-am făcut, sau că nu le-am făcut atunci când trebuia să le fac. Dar evit să mă culpabilizez în mod excesiv, sau să mă complac în imperfecţiunea mea.
Ştiu că mulţi mă judecă şi mă condamnă, mai mult sau mai puţin obiectiv. Şi mai ştiu că, cu cât un om este mai imperfect, cu atât mai mult îi place şi se bucură să observe şi să evidenţieze greşelile altora. Ce bine se simt unii, când văd că şi alţii greşesc, nu numai ei ! Ce tare se enervează unii, când alţii le descoperă şi trâmbiţează greşelile !
Înţeleptul surâde, înţelegător. El nu se bucură, nu se enervează, nici nu se întristează. În tot răul este şi-un bine, şi-n tot binele şi-un rău... Condiţia umană nu este perfectă. Oamenii nu au fost creaţi perfecţi, şi nu pot deveni perfecţi, în această lume, deşi evoluează. Ei greşesc, inevitabil. Unii mai mult, alţii mai puţin, unii mai des, alţii mai rar, unii mai grav, alţii ...foarte grav...
Nu te bucura, şi nu te întrista, din cauza mea. Încearcă să ...înţelegi...
Cine afirmă că nu regretă nimic, ori minte cu bună-ştiinţă, din jena de a-şi recunoaşte greşelile, ori este incapabil să-şi recunoască propriile greşeli.
A recunoaşte faptul că ai greşit, a şti unde şi când ai greşit, denotă atât o bună percepţie a Realităţii, cât şi faptul că eşti cinstit cu tine însuţi şi cu ceilalţi.
Cel ce ştie unde a greşit, va şti ce şi cum să facă în cazuri asemănătoare, pentru a nu mai repeta greşelile efectuate. A învăţa din experienţa proprie presupune faptul de a-ţi conştientiza greşelile. Cel ce nu ştie unde a greşit, nu a învăţat nimic din greşeala sa, din acea experienţă de viaţă ! Acea experienţă se va repeta, sub altă formă, până omul va asimila acea lecţie a vieţii sale.
Nu există oameni perfecţi, care găndesc şi se comportă în mod perfect, fără de greşeală. Nici eu nu sunt eu o excepţie.
Şi eu greşesc. Şi, când realizez că am greşit, regret acea greşeală, în sensul că îmi pare rău că am gândit şi acţionat într-un mod inadecvat. Privind dpdv creştinesc, mă căiesc pentru păcatele mele, făcute cu voie sau fără de voie. Şi încerc să îndrept răul produs, şi să obţin iertarea persoanelor afectate. Păcatul comis faţă de Divinitate trebuie iertat de Divinitate. Păcatul comis faţă de oameni trebuie iertat de oameni. Eu nu mă rog de Divinitate să-mi ierte răul produs aproapelui meu, ci încerc să repar răul produs aproapelui meu, pentru ca acesta să mă poată ierta. Este ilogic ca hoţul să fie iertat de Divinitate pentru că a furat, cât timp el nu a înapoiat bunul proprietarului, şi nu i-a redat acestuia pacea şi liniştea sa sufletească, nu-i aşa ? Gândurile ce însoţesc sentimentele omului prejudiciat, îl vor urmări pe hoţ, ca un magnet, ca un stigmat, până ce el îşi va plăti datoria creată, prin suferinţa proprie. Suferinţa se plăteşte cu suferinţă. Când omul nu poate repara răul făcut, din diverse motive, atunci el poate opri lanţul cauzal prin căinţa sa sinceră, prin rugăciunea spre iertare, către victimă şi Divinitate, şi prin faptele sale bune care vor dovedi faptul că are dorinţa îndreptării. Intervenţia Divină se face simţită doar când este strict necesară. Nu îmi este ruşine şi jenă să recunosc că sunt imperfect şi greşesc. Am multe lucruri pe care regret că le-am făcut, sau că nu le-am făcut atunci când trebuia să le fac. Dar evit să mă culpabilizez în mod excesiv, sau să mă complac în imperfecţiunea mea.
Ştiu că mulţi mă judecă şi mă condamnă, mai mult sau mai puţin obiectiv. Şi mai ştiu că, cu cât un om este mai imperfect, cu atât mai mult îi place şi se bucură să observe şi să evidenţieze greşelile altora.
Ce bine se simt unii, când văd că şi alţii greşesc, nu numai ei ! Ce tare se enervează unii, când alţii le descoperă şi trâmbiţează greşelile ! Înţeleptul surâde, înţelegător. El nu se bucură, nu se enervează, nici nu se întristează. În tot răul este şi-un bine, şi-n tot binele şi-un rău... Condiţia umană nu este perfectă. Oamenii nu au fost creaţi perfecţi, şi nu pot deveni perfecţi, în această lume, deşi evoluează. Ei greşesc, inevitabil. Unii mai mult, alţii mai puţin, unii mai des, alţii mai rar, unii mai grav, alţii ...foarte grav...
Nu te bucura, şi nu te întrista, din cauza mea. Încearcă să ...înţelegi...
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Joi Apr 28, 2011 11:08 pm
Eu consider ca inainte de iertarea Divinitatii, fiecarea trebuie sa gaseasca puterea sa se ierte si sa se inteleaga. Daca a gresit a avut un motiv. Poate un spirit rauvoitor l-a indemnat cine stie.....Eu cred ca degeaba ne rugam sa ne ierte Dumezeu daca noi nu putem sa ne iertam pentruu ceea ce am facut si sa ne intelegem. Daca noi nu ne intelegem nimeni nu va putea. Nici macar Divinitatea. Eu asa consider.
Nu sunt de acord cu ideea de a trai intr-o continua pocainta. Consider ca trebuie sa acceptam greselile si sa trecem peste. Sunt de acord cu ideea de schimbare dar nu cu cea de a trai o viata in continue regrete.
Nu sunt de acord cu faptul ca un hot nu poate fi iertat pentru ca a furat. Pai daca un copil se naste din parinti care il invata sa fure inca de mic si el stie ca numai daca fura mananca sau numai daca fura are ....cum putem sa il acuzam pe acel hot? Nu. Acel hot exista pentru ca parintii lui exista si pentru ca .....asa e sistemul creat. Cu hoti, cu batausi, cu oameni cinstiti si tot asa. Exita iertare fiecare daca fiecare reuseste sa se ierte.
Da...oamenii nu se considera perfecti pentru ca ei nu stiu cat sunt de perfecti si sunt macinati de sentimente grele, sechele din copilarie, decizii proaste pe care le regreta ... si care actioneaza apoi impotriva lor.
Exista perfectiune! Totul e perfect pentru ca totul are un scop anume. Daca nu ar avea un scop ar fi un haos. Relatia cauza efect denota perfectiunea care ne inconjoara. Eu asa consider.
Nu sunt de acord cu ideea de a trai intr-o continua pocainta. Consider ca trebuie sa acceptam greselile si sa trecem peste. Sunt de acord cu ideea de schimbare dar nu cu cea de a trai o viata in continue regrete.
Nu sunt de acord cu faptul ca un hot nu poate fi iertat pentru ca a furat. Pai daca un copil se naste din parinti care il invata sa fure inca de mic si el stie ca numai daca fura mananca sau numai daca fura are ....cum putem sa il acuzam pe acel hot? Nu. Acel hot exista pentru ca parintii lui exista si pentru ca .....asa e sistemul creat. Cu hoti, cu batausi, cu oameni cinstiti si tot asa. Exita iertare fiecare daca fiecare reuseste sa se ierte.
Da...oamenii nu se considera perfecti pentru ca ei nu stiu cat sunt de perfecti si sunt macinati de sentimente grele, sechele din copilarie, decizii proaste pe care le regreta ... si care actioneaza apoi impotriva lor.
Exista perfectiune! Totul e perfect pentru ca totul are un scop anume. Daca nu ar avea un scop ar fi un haos. Relatia cauza efect denota perfectiunea care ne inconjoara. Eu asa consider.
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
Admin Joi Apr 28, 2011 11:49 pm
Ai citit pe fugă, şi nu ai înţeles ideile prezentate. Slow down Reciteşte...
Reciteşte...
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Re: Binele si Raul
georgiana_coryna Vin Apr 29, 2011 2:13 am
Am inteles ideile prezentate . Si m-am gandit sa postez alte idei. Ale mele. Personale.
. Si m-am gandit sa postez alte idei. Ale mele. Personale.
georgiana_coryna- Level 2
- Sex : Zodiac chinezesc :
Mesaje : 163
Puncte : 174
Reputatie : 3
Data de inscriere : 29/05/2010
Varsta : 38
Localizare : Bucuresti
Re: Binele si Raul
Admin Vin Apr 29, 2011 11:37 am
OK ! Atunci să le analizăm :
"Eu consider că înainte de iertarea Divinităţii, fiecare trebuie să găsească puterea să se ierte şi să se înţeleagă. Dacă a greşit a avut un motiv. Poate un spirit răuvoitor l-a îndemnat, cine ştie.....Eu cred că degeaba ne rugăm să ne ierte Dumezeu dacă noi nu putem să ne iertăm pentru ceea ce am făcut şi
să ne înţelegem. Dacă noi nu ne
înţelegem, nimeni nu va putea. Nici măcar Divinitatea. Eu aşa consider.
"
Bun. Dar unde putem găsi acea "putere" de a ne ierta şi înţelege ? De unde o putem lua, accesa ? Oricine poate vedea în mod clar faptul că unii se pot înţelege şi se pot ierta, într-o măsură mai mică, alţii mai mare. Dacă este în mod real o "putere", ea clar nu este prezentă, în mod egal, la toţi oamenii. Dacă ea este o putere internă, personală, atunci este condiţionată de factori interni, ce ţin de fiecare persoană în parte. Dacă este externă, atunci totul ţine de modurile şi mijloacele de a o accesa.
După cum ai remarcat, există o legătură între Iertare şi Înţelegere. Psihologii consideră că cel ce înţelege unde a greşit, când, şi de ce a greşit, reuşeşte să se elibereze singur de efectele nefaste cauzate de greşelile sale de gândire şi comportamentale. Este o realitate faptul că oamenii se simt eliberaţi astfel de incertitudine şi nesiguranţă, datorită faptului că înţeleg de unde provin anumite efecte a căror determinism cauzal nu şi-l puteau explica. Dar, ce nu înţeleg psihologii şi nici pacienţii, este determinismul cauzal karmic al greşelii, modul nevăzut în care păcatul afectează păcătosul. Isus afirma că atât greşeala cu gândul (intenţia), cât şi cea cu fapta, sunt la fel de grave, şi au efecte, urmări. Pacientul, făptaşul, păcătosul, nu scapă, de fapt, niciodată, în mod complet, de urmări, când a păcătuit, doar prin înţelegerea faptului că a greşit. Este ca şi cum un hoţ ar fi iertat, de fiecare dată, de judecător, dacă şi-ar recunoaşte greşeala, furtul, şi ar fi total absolvit de vina sa, de răul pricinuit altuia. Adică, dacă cineva ţi-ar fura banii, sau ţi-ar da foc la casă, sau te-ar lovi cu maşina ologindu-te, s-ar achita de vină, doar recunoscând faptul că ţi-a pricinuit un rău !
Cel ce nu crede în nici o instanţă de judecată superioară, crezând că ajunge să se înţeleagă şi să se ierte pe sine însuşi, şi că astfel scapă de urmări, clar nu are nici un sentiment religios în sufletul său ! Dumnezeul omniprezent, care vede şi ştie tot, Îngerii păzitori şi veghetori, şi toată Ierarhia, sunt reduse la zero. La fel şi determinismul karmic, care exprimă Legile Divine trasate pentru funcţionarea acestei lumi.
Hoţul care crede că poate scăpa nepedepsit, doar pentru că nu l-a văzut şi prins nimeni, nici un om, este atât ignorant, cât şi necredincios. El nu are "puterea", capacitatea de a înţelege faptul că nici un om nu-i singur, niciodată, şi că tot ce gândeşte şi face în această lume lasă urme şi declanşează efecte în plan energetic, ce vor determina, la rândul lor, alte efecte, în lanţ.
Toate religiile susţin existenţa unei instanţe de judecată superioare, a unor Legi divine de funcţionare a acestei lumi, a faptului că omul este monitorizat "de sus", dintr-un plan superior, şi că este influenţat, fără a putea percepe această influenţă nevăzută. De asemenea, se susţine faptul că iertarea poate fi obţinută prin căinţă sinceră, prin smerenie şi pocăinţă. Mai rămâne de înţeles ce înseamnă, în realitate, căinţa, smerenia şi pocăinţa, pe ce se bazează, şi care este principiul lor de funcţionare.
"Nu sunt de acord cu ideea de a trăi într-o continuă pocăinţă. Consider că trebuie să acceptăm greşelile şi să trecem peste. Sunt de acord cu ideea de schimbare dar nu cu cea de a trăi o viaţă în continui regrete."
N-am susţinut asta, faptul că trebuie să trăieşti tot timpul cu pocăinţa şi regretele în minte şi suflet. Reafirm faptul că cel ce spune că nu regretă nimic, este ori un mincinos, ori un inconştient care nu realizează faptul că a greşit, şi nici gravitatea păcatelor sale. A nu regreta faptul că ai produs suferinţă altuia, a-ţi fi indiferent sau a te bucura, este ceva ...inuman. A-ţi accepta greşelile şi a trece peste, fără regrete şi căinţă, este ca şi cum ai citi lecţia, dar nu ai înţelege nimic din ea, şi nu ai asimila învăţătura ei. Înţelegerea, regretul, căinţa, smerenia, pocăinţa, rugăciunea de iertare, sunt instrumentele care te pot dezlega de efectele determinismului cauzal. Cel ce nu are "puterea" de a înţelege unde şi când a greşit, neştiind ce are de acceptat, de îndreptat, are şansa dată de Divinitate, de a scăpa de suferinţă, prin căinţa şi smerenia sa sinceră ! Dacă un om nu se poate înţelege şi ierta pe el însuşi, Divinitatea poate înţelege asta, şi de aceea i-a oferit un instrument pentru izbăvirea sa de suferinţă, şi în acest caz. Divinitatea care a creat omul şi omenirea, poate înţelege pe fiecare om, dar ...nu fiecare om poate înţelege Divinitatea !
Credinţa îşi are, aşadar, rolul şi scopul ei, care nu trebuie nici minimizat, dar nici absolutizat. Sursa de Putere a fiecăruia, este atât în interiorul, cât şi în exteriorul său. În interior prin scânteia divină ce-l animă, Spiritul său, şi-n exterior prin Spiritul Sfânt, Spiritus Sanctis, care guvernează toate Spiritele creaţiei. Accesarea Puterii Divine rămâne, în fiecare caz, o problemă de credinţă, înţelegere, voinţă, liber arbitru. Cel ce crede că poate fenta şi jongla, se înşeală. Tot ce gândeşte şi face fiecare om, este cunoscut, monitorizat, şi influenţat.
Atunci să le analizăm :"Eu consider că înainte de iertarea Divinităţii, fiecare trebuie să găsească puterea să se ierte şi să se înţeleagă. Dacă a greşit a avut un motiv. Poate un spirit răuvoitor l-a îndemnat, cine ştie.....Eu cred că degeaba ne rugăm să ne ierte Dumezeu dacă noi nu putem să ne iertăm pentru ceea ce am făcut şi
să ne înţelegem. Dacă noi nu ne
înţelegem, nimeni nu va putea. Nici măcar Divinitatea. Eu aşa consider.
"
Bun. Dar unde putem găsi acea "putere" de a ne ierta şi înţelege ? De unde o putem lua, accesa ? Oricine poate vedea în mod clar faptul că unii se pot înţelege şi se pot ierta, într-o măsură mai mică, alţii mai mare. Dacă este în mod real o "putere", ea clar nu este prezentă, în mod egal, la toţi oamenii. Dacă ea este o putere internă, personală, atunci este condiţionată de factori interni, ce ţin de fiecare persoană în parte. Dacă este externă, atunci totul ţine de modurile şi mijloacele de a o accesa.
După cum ai remarcat, există o legătură între Iertare şi Înţelegere. Psihologii consideră că cel ce înţelege unde a greşit, când, şi de ce a greşit, reuşeşte să se elibereze singur de efectele nefaste cauzate de greşelile sale de gândire şi comportamentale. Este o realitate faptul că oamenii se simt eliberaţi astfel de incertitudine şi nesiguranţă, datorită faptului că înţeleg de unde provin anumite efecte a căror determinism cauzal nu şi-l puteau explica. Dar, ce nu înţeleg psihologii şi nici pacienţii, este determinismul cauzal karmic al greşelii, modul nevăzut în care păcatul afectează păcătosul. Isus afirma că atât greşeala cu gândul (intenţia), cât şi cea cu fapta, sunt la fel de grave, şi au efecte, urmări. Pacientul, făptaşul, păcătosul, nu scapă, de fapt, niciodată, în mod complet, de urmări, când a păcătuit, doar prin înţelegerea faptului că a greşit. Este ca şi cum un hoţ ar fi iertat, de fiecare dată, de judecător, dacă şi-ar recunoaşte greşeala, furtul, şi ar fi total absolvit de vina sa, de răul pricinuit altuia. Adică, dacă cineva ţi-ar fura banii, sau ţi-ar da foc la casă, sau te-ar lovi cu maşina ologindu-te, s-ar achita de vină, doar recunoscând faptul că ţi-a pricinuit un rău !
Cel ce nu crede în nici o instanţă de judecată superioară, crezând că ajunge să se înţeleagă şi să se ierte pe sine însuşi, şi că astfel scapă de urmări, clar nu are nici un sentiment religios în sufletul său ! Dumnezeul omniprezent, care vede şi ştie tot, Îngerii păzitori şi veghetori, şi toată Ierarhia, sunt reduse la zero. La fel şi determinismul karmic, care exprimă Legile Divine trasate pentru funcţionarea acestei lumi.
Hoţul care crede că poate scăpa nepedepsit, doar pentru că nu l-a văzut şi prins nimeni, nici un om, este atât ignorant, cât şi necredincios. El nu are "puterea", capacitatea de a înţelege faptul că nici un om nu-i singur, niciodată, şi că tot ce gândeşte şi face în această lume lasă urme şi declanşează efecte în plan energetic, ce vor determina, la rândul lor, alte efecte, în lanţ.
Toate religiile susţin existenţa unei instanţe de judecată superioare, a unor Legi divine de funcţionare a acestei lumi, a faptului că omul este monitorizat "de sus", dintr-un plan superior, şi că este influenţat, fără a putea percepe această influenţă nevăzută. De asemenea, se susţine faptul că iertarea poate fi obţinută prin căinţă sinceră, prin smerenie şi pocăinţă. Mai rămâne de înţeles ce înseamnă, în realitate, căinţa, smerenia şi pocăinţa, pe ce se bazează, şi care este principiul lor de funcţionare.
"Nu sunt de acord cu ideea de a trăi într-o continuă pocăinţă. Consider că trebuie să acceptăm greşelile şi să trecem peste. Sunt de acord cu ideea de schimbare dar nu cu cea de a trăi o viaţă în continui regrete."
N-am susţinut asta, faptul că trebuie să trăieşti tot timpul cu pocăinţa şi regretele în minte şi suflet. Reafirm faptul că cel ce spune că nu regretă nimic, este ori un mincinos, ori un inconştient care nu realizează faptul că a greşit, şi nici gravitatea păcatelor sale. A nu regreta faptul că ai produs suferinţă altuia, a-ţi fi indiferent sau a te bucura, este ceva ...inuman. A-ţi accepta greşelile şi a trece peste, fără regrete şi căinţă, este ca şi cum ai citi lecţia, dar nu ai înţelege nimic din ea, şi nu ai asimila învăţătura ei. Înţelegerea, regretul, căinţa, smerenia, pocăinţa, rugăciunea de iertare, sunt instrumentele care te pot dezlega de efectele determinismului cauzal. Cel ce nu are "puterea" de a înţelege unde şi când a greşit, neştiind ce are de acceptat, de îndreptat, are şansa dată de Divinitate, de a scăpa de suferinţă, prin căinţa şi smerenia sa sinceră ! Dacă un om nu se poate înţelege şi ierta pe el însuşi, Divinitatea poate înţelege asta, şi de aceea i-a oferit un instrument pentru izbăvirea sa de suferinţă, şi în acest caz. Divinitatea care a creat omul şi omenirea, poate înţelege pe fiecare om, dar ...nu fiecare om poate înţelege Divinitatea !
Credinţa îşi are, aşadar, rolul şi scopul ei, care nu trebuie nici minimizat, dar nici absolutizat. Sursa de Putere a fiecăruia, este atât în interiorul, cât şi în exteriorul său. În interior prin scânteia divină ce-l animă, Spiritul său, şi-n exterior prin Spiritul Sfânt, Spiritus Sanctis, care guvernează toate Spiritele creaţiei. Accesarea Puterii Divine rămâne, în fiecare caz, o problemă de credinţă, înţelegere, voinţă, liber arbitru. Cel ce crede că poate fenta şi jongla, se înşeală. Tot ce gândeşte şi face fiecare om, este cunoscut, monitorizat, şi influenţat.
Admin- Admin
- Sex : Mesaje : 1362
Puncte : 2934
Reputatie : 40
Data de inscriere : 21/05/2010
Localizare : al noualea cer, la ultimul etaj Stare de spirit : nirvana -
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Pagina 1 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
» Materiale audio-video personale
» casa veche
» an overview on laughter yoga
» BLOGUL MEU
» Noua Medicină Germană (Germanică)
» Ho'oponopopo
» Huna
» Magnetoterapia