Reacţiile proprii, oglindirea şi reflectarea personalităţii

În orice comunicare interumană, cuvintele interlocutorului (partenerului) tău vor suna în urechile tale aşa cum rezonează ele în tine, conform cu mediul tău mental şi afectiv intern. Aceleaşi cuvinte vor suna altfel în urechea altuia, producând rezonanţe diferite, deoarece mediul său rezonator intern are o conformaţie diferită. Altfel spus,aveţi personalităţi diferite.
Dacă voi afirma ceva de genul :"Tu, cititorule, eşti... aşa şi aşa...", cel care SE SIMTE şi SE CREDE "aşa şi aşa", mai mult sau mai puţin conştient, va reacţiona. Ceilalţi... nu, deoarece nu are ce rezona în ei.
Tu, de fapt interpretezi cum VREI TU cuvintele şi ideile mele, adică aşa cum gândeşti şi simţi tu, conform personalităţii, caracterului şi temperamentului tău. Tu te oglindeşti astfel fidel în reacţiile tale, căci reacţiile manifestate demonstrează ceea ce gândeşti şi simţi. Este bine să meditezi la asta. La reacţiile tale. Cel puţin tot atât de mult cât la ideile mele, sau ale altora.
Partenerul tău de discuţie poate să îţi spună adevărul, sau să te mintă, cu bună ştiinţă şi sânge rece, ca să îţi studieze reacţiile, pentru a te analiza şi studia, pentru a te cunoaşte mai bine, pentru a şti ce îţi poate capul, cum te poate manipula, sau din alte motive şi scopuri mai mult sau mai puţin pozitive. Partenerul tău poate fi sincer, sau poate să nu fie sincer. El urmăreşte mereu anumite interese, şi foloseşte căile şi metodele pe care el le socoteşte a fi cele mai adecvate îndeplinirii scopurilor sale. Reacţiile tale constituie un indicator al modului în care celălalt se poate baza pe tine, se poate folosi de tine. Reacţiile celorlalţi faţă de tine îţi indică acelaşi lucru, reflectând caracteristicile lor de gândire şi comportament.
Ceea ce simţi tu ca "plăcut" sau "neplăcut" , privind modul de gândire şi comportament al altuia, reprezintă de fapt o reacţie personală, o rezonanţă, o consonanţă sau disonanţă, care oglindesc ceva ce există în... tine. A consacra un efort studierii acestei oglindiri, a reacţiilor tale şi ale celorlalţi, pentru a înţelege fenomenul, este cel puţin la fel de util şi important cu efortul depus de a demonstra altora că sunt... imperfecţi, prefăcuţi, nerealişti, încrezuţi, mândrii, orgolioşi, etc., etc. ...
Comunicarea este ca un joc de oglindiri şi reflexii, prin care jucătorii învaţă să se cunoască mai bine pe ei însuşi, dar şi pe ceilalţi jucători, analizând jocul imaginilor oglindite şi reflectate...

Cine acţionează, gândindu-se doar la sine însuşi, acela este un Nimeni şi Nimic ! Pentru ceilalţi, bineînţeles ! Căci pentru el însuşi.... este ... buricul Pământului ! Cel ce face bine cu gândul la Binele General, al tuturor, acela este Cineva ! Pentru ceilalţi,
bineînţeles ! Căci pentru el însuşi... este un... Nimeni. Oricum... nu prea se gândeşte la ...asta...
Dacă cineva afirmă că eşti obraznic, nesimţit, ...etc..., atunci nu doar cel ce afirmă asta "are o problemă" ! Problema sa constă în faptul că ai acţionat (reacţionat) inadecvat situaţiei lui proprii şi particulare, speciale, etc., determinându-l să reacţioneze ca atare, ntr-un moment, poate.... mai special pentru el. Dacă nu te interesează deloc starea şi reacţia lui, ci îl mai şi persiflezi, asta denotă faptul că eşti
Cineva doar pentru tine însuţi, iar pentru ceilalţi... Cineva care îşi permite să acţioneze cum vrea el, cum crede muşchii lui că este bine pentru.... el, cu nepăsare
vizavi de reacţiile adverse ale celor din jurul său, pe care le consideră ...inadecvate, imature, i... în mod nejustificat.
Când deranjezi pe cineva cu ceva, nu poate fi numai problema lui. Este şi problema ta, deoarece tu ai contribuit dpdv cauzal la acest deranj. Dacă a fost neintenţionat,
atunci scuzele pot şterge amintirea neplăcerii deranjante. Dacă a fost intenţionat, asta demonstrează doar că eşti Cineva, care ...îşi permite. Doar pentru tine însuţi...
Dacă în ceea ce faci nu există ceva constructiv pentru societate, pentru cel de lângă tine, atunci viaţa ta este lipsită de sensul binelui general, fiind plină doar de sensul binelui propriu. Dacă faci pe cineva să sufere, indiferent din ce cauză, şi în ce măsură, oricât şi oricum ai argumenta, suferinţa unuia este îndreptată împotriva (se reflectă
asupra)... tuturor...
Cine poate să înţeleagă... înţelege. Cine nu... nu... Cine este centrat doar asupra propriei sale persoane, nu prea poate întelege frustrările celorlalţi. Ce denotă acest fapt ? Centrarea asupra frustrărilor personale nu prea te lasă să înţelegi şi să accepţi
frustrările altora ca pe ceva normal, firesc,.... Cu atât mai puţin să contribui la vindecarea lor...
Dacă eşti o persoană dezvoltată spiritual, un vindecator, atunci ai tendinţa instinctivă de a ajuta pe cel de lângă tine, cât şi pe cel departe de tine, să îşi depăşească
problemele sale, frustrările sale. Daca nu... nu... A fi vindecător înseamnă a simţi
în sufletul tău că ai această menire şi misiune de a contribui la binele tuturor...
Dacă la un psiholog vine un pacient cu probleme personale, indiferent de ce natură ar fi ele, pentru psiholog ar fi o mare eroare să încerce să îl "ia de sus" pe pacient, explicându-i nonşalant faptul că... problemele sale sunt... imaginare, ireale, că sunt
prezente doar în mintea lui, că sunt doar ..."problemele lui"... Dacă pacientul se va simţi neînţeles, neacceptat, şi chiar atacat, atunci acel psiholog ar trebui să... se lase de meserie, căci este clar faptul că el nu este un... meseriaş, un vindecător de suflete...
Există, însă, oameni care înţeleg frustrările altora, chiar dacă nu intervin în mod direct şi făţiş pentru a încerca s ajute persoana care şi le exprimă. Uneori acea persoană nici nu are nevoie de altceva, decât de faptul de "a se descărca". Nu au
nevoie de o intervenţie din afară.
Ceea ce trebuia să se întample s-a întamplat, dovadă faptul că ...s-a şi întâmplat.
Fiecare acţionează şi reacţionează conform naturii sale proprii. Unele experienţe sânt necesare, căci ele reprezintă lecţii care trebuiesc învăţate, şi învăţătura lor asimilată, însuşită... Cine vrea... poate. Cu un mic efort personal...
Afirmaţii de genul că "un om dezvoltat spiritual, plin de iubire, nu trebuie să reacţioneze niciodată impulsiv, ci trebuie să treacă mereu cu zâmbetul pe buze peste orice ar afirma alţii despre el şi orice fel de comportament al celorlalţi", sunt emise doar de oameni care nu sunt foarte ...dezvoltaţi spiritual, şi nu sunt ...foarte plini de iubire. Dacă ar fi, nu ar putea face astfel de afirmaţii, deoarece ar conştientiza faptul că, în această lume terestră nu există prea mulţi astfel de "sfinţi", şi că dezvoltarea
spirituală a cuiva nu trebuie pusă la încercare într-un mod ...brutal şi barbar. Este o ...copilărie să testezi astfel pe ...alţii, sau să te testeze alţii pe tine. 99,99 % vor ceda, confirmând ca regulă cele afirmate...
Dacă semeni vânt, culegi furtună... Asta este valabil pentru oricine. Seamănă
seminţele dragostei şi iubirii, peste tot în jurul tău, şi vei culege roadele dragostei şi iubirii semănate de tine, peste tot unde vei merge... Dacă... vrei... Dacă nu... nu...
Iubirea este o stare. O stare psiho-afectivă, mental-sufletească. Dacă cineva este în
starea de iubire, şi tu vii şi îl "deranjezi", scoţându-l din această stare, şi "aruncându-l" în altă stare, atunci nu poţi spune niciodată că ai contribuit la dezvoltarea sau fericirea lui. Dacă afirmi aşa ceva, înseamnă că nu conştientizezi încă în ce constă dezvoltarea şi fericirea altuia, a ta, şi cea generală, a tuturor...
Dacă cineva este într-o stare negativă (decepţie, deprimare, mânie, furie, etc.), şi tu, prin influenţa ta personală, reuşeşti să îi "alungi" acea stare, şi să îl aduci, cu blândeţe în starea de iubire, în care simte din nou faptul că este în uniune cu oamenii, Natura, entităţile spirituale, Divinitatea, că este în echilibru şi armonie cu Lumea şi Viaţa, atunci oricine va putea afirma, fără nici un dubiu, că ai contribuit cu ceva la dezvoltarea şi fericirea lui, a ta, şi a tuturor...