Dorinta- Trebuinta- Ncesitatea

Dorinta -Trebuinta- Necesitatea
Majoritatea stărilor de confuzie şi polemicilor pornesc de la folosirea inadecvată a termenilor, de la lipsa punerii de acord asupra semnificaţiei conceptelor utilizate. Mulţi oameni confunda dorinţa cu alte concepte, cum ar fi trebuinţa, necesitatea, aspiraţia, scopul, visul, idealul. Pe de altă parte, cu cât un termen are o semnificaţie mai largă, având mai multe sensuri, cu atât şi confuzia născută de utilizarea sa este mai mare. Este interesant, de exemplu, de ştiut, ce sens primar are cuvintul folosit de Buda, care în limba română a fost tradus "dorinţă". Să aruncăm o privire asupra dex-ului pentru o oarecare lămurire :
DORÍNŢĂ - STARE SUFLETEASCĂ a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie. Ceea ce constituie năzuinţa, aspiraţia cuiva.
TREBUÍNŢĂ -Nevoie, necesitate. Loc. adj., adv. De trebuinţă =folositor, necesar, util;
trebuincios. Interes. Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinţe);necesitate.
NECESITÁTE - Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. Expr. De primă necesitate= absolut necesar, indispensabil (traiului). Loc. adv. Cu necesitate= în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. Utilitate, oportunitate. Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerințelor); trebuinţă; nevoie.
ASPIRÁŢIE-Fig. Năzuinţă, dorinţă, râvnă.
SCOP -Ţintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce îşi propune cineva să înfăptuiască; ţel. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate;
ŢEL - Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop.
IDEÁL - Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conştient şi metodic năzuinţele şi activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt şi mai greu de ajuns al perfecţiunii într-o direcţie. Scop suprem (şi greu de atins) către care tinde
cineva în viaţă sau într-un domeniu de activitate.
VIS - Fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă. Dorinţă arzătoare. fig . Idee fantastică, irealizabilă. fig. Dorinţă puternică; aspiraţie; năzuinţă.
CERÍNŢĂ - Nevoie; pretenţie; exigenţă. Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesităţi curente. Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat.
La fiecare cuvânt am realizat o sinteză a elementelor principale prezente în 4 dicţionare explicative ale limbii române.După cum se vede, aceşti termeni se învârt cu toţii în zona de discuţie referitoare la dorinţe.Termenii nu sunt foarte clar definiţi, unii fiind definiţi prin ceilalţi. Confuzia este aşadar creată, în primul rând, de către termeni în sine. A discuta în limba română despre dorinţe, reprezintă un demers foarte dificil, fiind necesară adordarea unei mari atenţii la conceptele şi terminologia folosită.
Ierarhia trebuinţelor şi nevoilor umane:
http://www.google.ro...=1t:429,r:6,s:0
http://www.google.ro...1t:429,r:2,s:15
http://www.google.ro...1t:429,r:10,s:0
Privind nevoile şi motivaţiile umane, Abraham Maslow a dezvoltat o teorie a personalităţii fiinţei umane, care are o influenţă deosebită în mai multe domenii, datorată şi înaltului ei nivel practic. Ierarhia nevoilor, conform lui Maslow, are 5 nivele :
1. Nevoi elementare (primare) biologice (fiziologice) : satisfacerea nevoilor de somn, respiraţie, apă, alimente, căldură, adăpost, mişcare şi sex. Ele sunt cele mai puternice, întrucât când nevoile personale sunt ameninţate, vor fi primele pe lista încercării de a fi satisfăcute, fiind nevoi ce ţin chiar de supravieţuire.
2.Nevoi de securitate, protecţie (casă, haine, unelte, siguranţă în caz de pericole). De
multe ori adulţii nu sunt foarte conştienţi de aceste nevoi (doar cand viaţa le este ameninţată sau în perioade de dezorganizare a vieţii). Însă copiii tind să dea deseori semne de insecuritate şi au nevoie să se simtă în siguranţă.
3.Nevoi sociale, de apartenenţă la un grup : comuniune socială, comunicare,
implicare în rezolvarea problemelor sociale, participare la viaţa comunităţii al cărei membru eşti, participarea la evenimentele sociale, nevoia de iubire şi afecţiune în cuplu şi din partea celor apropiaţi
4.Nevoi de individualizare, de stimă şi recunoaştere : stima de sine, stima pe care o primeşti de la alţii, nevoia de a fi ascultat şi înţeles, aprobarea şi recunoaşterea competenţelor, meritelor şi valorii din partea altora ; uneori chiar nevoia de a fi
important, de putere, control, prestigiu, faima. Când ele sunt satisfăcute, persoana se simte încrezatoare în sine şi valoroasă. Când aceste nevoi sunt frustrate, persoana se simte inferioară, slabă, neputincioasă, lipsită de valoare.
5.Nevoia de auto-realizare : împlinirea visurilor şi scopurilor propuse, reuşită în viaţă, hobby, activitatea de creaţie, conştientizarea rolului şi rostului nostru în lume,v relaxare, meditaţie, realizarea potenţialului maxim, crearea şi împlinirea destinului său înalt.
Există o relaţie de dependenţă între aceste 5 trepte. Atâta vreme cât nu ţi-ai satisfăcut nevoile inferioare ierarhic de pe treptele unu şi doi, nu vei putea accede la
sistemul motivaţional dat de treptele superioare trei, patru şi cinci. Perceperea şi satisfacerea nevoilor sociale, de individualizare şi de auto-realizare sunt condiţionate de satisfacerea mai întâi a nevoilor de bază biologice şi de siguranţă. Nu numai că satisfacerea treptei 3, 4 sau 5 sunt trecute pe plan secund, în aşteptare, până se
satisfac nevoile treptelor inferioare, dar aceste trebuinţe superioare nici măcar nu sunt percepute sau conştientizate suficient. Nu îţi arde de viaţă socială, recunoaşterea meritelor, sau crearea înaltă a propriului destin, cat timp nu ai ce mânca, eşti bolnav, nu ai casă, o relaţie satisfăcătoare...
Maslow afirma că singurul motiv pentru care oamenii nu se mişcă în direcţia auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales
printr-o educaţie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viaţă, într-o persoană cu o abordare pozitivă, şi că educatorii ar trebui să fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său.
După cum am remarcat, termenul "dorinţă" este foarte vag definit în dicţionare. Din această cauză este şi foarte uşor să se ajungă la disensiuni şi polemici în discuţiile referitoare la dorinţa umană.
Conform dicţionarului, o semnificaţie a dorinţei reprezintă STAREA SUFLETEASCĂ a celui care vrea să obţină ceva. Acceptând acest sens ca sens primar, remarcăm următoarele :
1. Nimeni nu poate renunţa la dorinţele sale, la stările sufleteşti pe care le are atunci când vrea să obţină ceva, deoarece ele sunt normale şi fireşti, sunt motivatoare, influenţând energetic comportamentul, prin excitaţie sau inhibiţie
2. Dorinţele nu au nimic rău, distructiv, malefic, în ele, ci doar intenţiile care stau la baza orientării acţiunii pot conţine ceva bun sau rău.
3. Încercarea de reprimare a dorinţelor conduce la producerea un dezechilibru sufletesc, ce se va reflecta în mod negativ asupra voinţei şi motivaţiei de a desfăşura activităţi în mod natural în viaţă
4. Dorinţa nu poate conduce spre suferinţă, dar ea poate fi resimţită ca suferinţă, ca ceva neplăcut. Starea sufletească a omului care vrea să obţină ceva şi nu poate, poate fi resimţită ca ceva negativ, ca o tensiune neplăcută, şi interpretată ca o suferinţă psihică. Starea sufletească a celui care vrea şi poate să obţină ceea ce vrea, este resimţită ca ceva plăcut, pozitiv, ca o bucurie.
5. Intenţia, care motivează acţiunea şi orientează comportamentul, conduce spre obţinerea anumitor rezultate şi efecte, care vor provoca plăcere sau neplăcere, bucurie sau suferinţă.
6. Dorinţa poate fi influenţată mental, în sensul creşterii sau scăderii nivelului ei energetic excitator sau inhibitor
7. Conceptul de dorinţă este frecvent confundat cu cel de vis (utopic), în sensul figurativ al termenului VIS : - Fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă, idee fantastică, irealizabilă. Existenţa concomitentă şi a sensului termenului vis : dorinţă arzătoare, puternică; aspiraţie; năzuinţă, oarecum opus celui prezentat înainte, produce multă confuzie.
INTENŢIA INSISTENTĂ DE A PUNE ÎN PRACTICĂ UN VIS UTOPIC, O IDEE FANTASTICĂ IREALIZABILĂ, CONDUCE INVARIABIL SPRE SUFERINŢĂ !