Dorinta

"Dorinţa - stare sufletească a celui care tinde,râvneşte,aspiră la ceva; năzuinţă,dor,aspiraţie; ceea ce constituie năzuinţa,aspiraţia cuiva; poftă,gust ;voie; atracţie erotică.
Sinonime : aspiraţie,cerinţă,deziderat,doleanţă,poftă.
Este un indicator al gradului de evoluţie individuală,al nivelului „maturităţii” spirituale.
Dorinţele fiecăruia indică modul în care se raportează la lume.
Dorinţele reprezintă relaţii,raportări, pe care le stabileşti în mintea ta,între tine şi restul lumii,ceea ce-ţi doreşti exprimând modul în care gândeşti.
Dorinţa conştientă îşi ascunde cele mai înalte aspecte ale ei în viitor.
Dorinţa creează dependenţă de viitor,ce conduce la distrugere în prezent şi trecut,de aceea în privinţa viitorului nu trebuie uitat de voinţa Divină.
Dorinţele pentru care ne rugăm lui D-zeu să se împlinească ne întăresc dependenţa de dorinţe mai mari decât cele conferite de invidie şi supărare.
Dorinţele încep să se înfăptuiască toate,din momentul în care mintea lucrează la ele,nefiind necesar să ne rugăm la D-zeu,dar ele se vor destrăma împreună cu autorul lor,atunci când vor deveni periculoase pentru lumea înconjurătoare !
Dorinţele,cu cât conţin mai puţină iubire,cu atât mai puţine şanse de îndeplinire a lor există,şi,dacă se îndeplinesc,vor atrage după ele nenorocirea.
Dorinţele,cu cât se concentrează mai mult asupra umanului,cu atât vor fi mai încărcate de invidie,condamnare,gelozie şi supărare,şi cu cât ne vom ruga mai mult pentru îndeplinirea lor,cu atât mai triste vor fi consecinţele.
Evită să-ţi doreşti lucruri pe care nu le poţi avea,şi să-ţi consumi energia pentru cele de care te poţi dispensa!
Să-ţi doreşti ceea ce îţi este de trebuinţă,necesar şi util,aceasta este de dorit,căci restul constituie ceva netrebuincios,inutil,nenecesar,...un lux.
Ceea ce ţie îţi este inutil,poate fi util altuia,de aceea luxul,inutilitatea,sunt întotdeauna condamnabile,căci deţii puterea de a face bine,însă tu alegi să nu-l faci.
Binele nefăcut este la fel de condamnabil că şi răul făcut,căci ambele situaţii întreţin suferinţa şi privează omul de fericire !
Doreşte-ţi,aşadar,să ai tot ceea ce îţi este de trebuinţă,ceea ce ai nevoie, ceea ce îţi este necesar,util,şi oferă,cedând altora,ceea ce-ţi devine inutil,ce nu-ţi mai este de trebuinţă,ce nu-ţi mai satisface necesităţile.
Întotdeauna va exista cineva care să aibă nevoie de un lucrul de care tu nu mai ai !
Fă un bine,atât ţie,cât şi altora,transformând inutilitatea în utilitate,redând lucrurile circuitului lor „natural” !
Dorinţele tale influenţează lumea în care trăieşti,mersul lucrurilor,gândiri şi comportamente.
Întotdeauna va exista cel puţin un om,pentru care tu eşti un exemplu de comportament,pozitiv sau negativ - partenerul tău,copilul tău,prietenul tău,nepotul tău,subalternul tău,...
Această lume este circulară,ceea ce vei da de bunăvoie,vei primi,de bunăvoie,înapoi,un alt conţinut dar într-o formă asemănătoare,ce va compensa „pierderea” ta.
Cea mai sigură cale de îndeplinire a dorinţelor tale pozitive constă în menţinerea fermă a voinţei îndreptată în direcţia urmărită,cu credinţa puternică privind manifestarea în plan material a gândurilor tale pozitve,cu convingerea stabilă că trebuinţele şi necesităţile tale vor fi satisfăcute,şi,în tot acest timp, ajutând la îndeplinirea trebuinţelor şi necesităţilor celorlalţi,în măsura în care tu îţi poţi oferi sprijinul dezinteresat,fără a-l negocia,fără a te sacrifica în vreun fel,fără a te opune binelui general,fără a institui blocaje,în mod normal şi natural.
Nu te aştepta,însă,ca evenimentul compensaţiei să se producă instantaneu,ca efect temporal,însă te vei convinge că el este inevitabil,de neoprit,implacabil,ca şi efect „spaţial”,căci efectele sunt instantanee în plan energetic,precis "localizate",chiar dacă necesită un interval de timp oarecare pentru "materializarea" lor în plan terestru.
Tot Universul este un joc de energii şi forţe,iar ceea ce se manifestă ca efecte vizibile,sunt rezultantele !
Acţionând consecvent,cu regularitate şi perseverenţă,vei reuşi să obţii,în timp,efecte aparent imposibile,aşa cum apa ce curge încontinuu din munte,îşi sapă o cale,erodând roca foartedură.
Menţine-ţi fluxul dorinţelor în direcţia utilităţii,şi vei observa,în timp,cum efectul compensării va parcurge cercul,întorcând spre tine ceea ce ai dat altora.
Priveşte în jurul tău,priveşte locul în care te afli,oamenii ce te înconjoară, hainele tale,obiectele ce le ai la tine,priveşte-ţi casa,mobila,electrocasnicele, maşina,...şi încearcă să vezi,în fiecare lucru pe care-l consideri „al meu / a mea”,ceea ce a stat la baza alegerilor făcute: dorinţa !
Că nu ai tot ce ţi-ai dorit,că ţi-ai dorit ceva şi ai ales în final altceva,un substitut,că mai sunt,încă,multe lucruri pe care ţi le doreşti de mult timp,dar nu le ai,...acestea sunt lucruri fireşti,normale,naturale,...
Unele,le vei avea mai repede decât crezi,altele,niciodată,deşi nu vei înceta să ţi le doreşti !
Satisfacţia şi bucuria obţinerii unui lucru material,pe care ţi-ai dorit să-l ai,să-l deţii,ţine foarte puţin.
De multe ori ea se transformă în insatisfacţie chiar,în supărare şi necaz,în regrete,...când realizezi că lucrul obţinut nu este ceea ce ţi-ai închipuit,crezut, sperat,imaginat...
De multe ori realizezi că „ai cheltuit” mai mult decât „a meritat”,şi că te afli, de fapt în pierdere,nu în câştig,că te-ai înşelat sau ai fost înşelat,că te-ai încăpăţânat să investeşti mai mult decât merită,...pentru a-ţi satisface...o dorinţă !
Aceasta nu înseamnă neapărat că ai procedat greşit,că eşti rău,orgolios, prost,neatent,...ci doar că ai mai primit o lecţie de viaţă,de care ar trebui să ţii cont,să înveţi ceva din ea !
Greşelile,însă,se plătesc,inevitabil,implacabil,căci...ţii minte...totu-i rotund, totul se întoarce înapoi,totul se compensează.
Dacă ai făcut rău cuiva,dacă ai produs suferinţă,nimeni nu te poate scăpa de la a suferi,la rândul tău,efectele produse,...doar tu...străduindu-te să îndrepţi,să compensezi,cât mai rapid,răul,suferinţa cauzată !
Doreşte binele şi fericirea,tuturor,şi vei avea parte de /din ele !
Doreşte cuiva răul,şi vei avea parte de /din el !
Cu cât îţi doreşti ţie mai mult,mai multe,cu atât le doreşti altora mai puţin,şi cu atât vei avea...mai puţin!
Nu poţi primi,decât dacă dai,nu poţi primi decât ceea ce dai,nu dai - nu vei primi,nu accepţi - nu ţi se va accepta,...măsura cu care judeci este măsura cu care vei fi judecat...!
Dacă îţi sună cunoscut, nu este... întâmplător..."
KAN

Cu cat oferi mai mult - fara sa astepti ceva in schimb de la persoana caruia i-ai oferit - cu atat vei primi mai mult.

Daca analizam teoretic - si sa luam in calcul doar acest lucru, ar insemna sa incepem sa aruncam in stanga si in dreapta cu ajutoare - pentru ca stim regula - daca oferi o sa primesti. Mai este ceva - totul trebuie sa vina din inima. Sa simti acea empatie. Sa faci acel lucru - pentru ca - simti ca vrei sa ajuti acea persoana cu adevarat - asta e adevarata regula.
Daca oferi doar ca sa primesti - e ceva conditionat si cu Divinitatea nu te joci si nici nu o pacalesti.
Si de aici ajungem la alta regula - ca sa ti se indeplineasca dorintele - trebuie sa ai un suflet bun si orice faci, sa faci din inima. Cand pui inima si suflet in ajutorul acordat - inevitabil ajutorul se intoarce dar asta e doar o consecinta a faptelor tale si a testelor la care ai fost supus - si nu un scop sau obiectiv luat in calcul inainte de a acorda un ajutor.

Spun "test" pentru ca atunci cand ai o dorinta -Divinitatea te pune la incercare - sa vada daca chiar meriti acel lucru.


Se poate sa te trezesti la un moment dat ca nu mai ai cum sa supravietuiesti pentru ca tot ce ai avut ai oferit altora. E foarte important sa oferi - atat cat poti oferi fara sa te afecteze pentru ca altfel - vei avea nevoie de alte persoane ca sa poti supravietui - iar regula de baza este sa nu depinzi de nimeni.

In cazul dorintelor,exista mai multe capcane.sa analizam,putin,Geoargiana : in primul rand,cel ce nu poate oferi,nu poate primi ! Cine nu este pregatit sa ofere,cine nu are capacitatea de a oferi,nu o are nici pe cea de a primi.Ce inseamna asta ? Ca,datorita convingerilor lui,a subiectivismului,e egoismului,mandriei,orgoliului,etc. ,el va refuza,in mod instinctiv,ceea ce altii ofera,in mod liber ! Pana nu inveti sa oferi in mod liber,cu advarat, nu poti invata nici sa primesti,in mod liber,cu adevarat ! Iar aceasta capacitate are legatura directa cu constienta efectelor cauzale,si doar indirecta cu ceea ce putem "suflet bun", "caritate",si tot ce tine de latura afectiva ! Mai exact : nu este logic sa oferi tuturor aceleasi lucru,in mod egal,fara nici o deosebire ! de ce ? Pentru simplul fapt ca nu toti au aceleasi nevoi,aceleasi trebuinte,in acelasi moment !
Privind dpdv al utilitatii si eficientei actiunilor tale,important nu este sa faci acte caritabile in nestire tuturor,fara discernamant,cui are si cui nu are nevoie de ele,ci sa iti orientezi actiunile printr-un proces de adaptare permanenta la realitatea obiectiva,oferind fiecaruia ceea ce el personal are nevoie,si nu altceva,inutil,de care el nu are nevoie ! Oferind ceea ce fiecare are nevoie,in parte,poti spune ca toate actiunile tale sunt utile si eficiente ! "Nu aruncati margaritare porcilor..."... tii minte ? Degeaba oferi ceva deosebit de valoros unui om care nu are nevoie de acel lucru, ca apoi sa te plangi de faptul ca acel om ti-a refuzat ajutorul tau extrem depretios, dar.... inutil ! Degeaba il oferi din suflet,din inima,cu empatie,cu dragoste,cu iubire...inutil...
Capcana lui "cu cat dau mai mult,cu atat voi primi mai mult",sper ca am reusit s-o dovedesc,astfel,ca fiind doar o iluzie,ceva fals.
Vei primi doar ceea ai nevoie,in mod automat,daca ai oferit altora ceea ce ei au avut nevoie,ceea ce s-a dovedit util si necesar !
Multi se asteapta la munti de recompense divine pentru tot felul de "actiuni caritabile" airistice ! Asteptarile lor sunt legate direct de perceptia gresita a ceea ce am expus mai sus,ei cazand in capcana celui ce a crezut ca va culege fructe bogate din seminte putine,aruncate si pe un teren nepotrivit !
Deci,sa lasam afectivitatea deoparte,sa lasam sentimentele mai deoparte,sa lasam sufletul bun la locul sau,si sa nu le mai implicam in actiunile caritabile pe care le intreprindem,caci astfel demonstram doar faptul ca nu suntem,in mod real,altruisti ! De ce ? Pentru ca cel ce cauta sa se "hraneasca" cu "sentimente nobile" in timp ce face bine altora,este un vicios, un dependent de acest drog,de aceasta placere,care este doar o placere a simturilor,o placere egoista, o recompensa pe care tu ti-o administrezi intracranian direct in neuroni,din.... altruism !
Cand faci o fapta buna,oferind celuilalt ceea ce vezi clar ca are nevoie,fara sa o faci "din dragoste",sau "din iubire",sau "din compasiune",sau "din inima",atunci poti spune,cu adevarat,ca esti altruist ! Atunci poti spune ca tu nu astepti nici un fruct al faptei tale si ca poti sa inchini,astfel,fructele acestor actiuni Divinitatii,ca o inchinare evlavioasa ! Atunci poti spune ca orice samanta pe care ai arunca-o,astfel, va cadea pe un teren bun si roditor ! Si nu va trebui,atunci,sa astepti ca samanta sadita de tine sa dea roade,pentru a-ti potoli foamea,caci vei fi intampinat,intr-un mod aproape magic,peste tot, de tot felul de fructe variate, rasarite din semintele altora,si din care tu vei putea culege,nestingherit.
Inevitabil,toti cei ce "fac din suflet" ceva pentru altii,vor suferi ! toti se vor plange, mai devreme sau mai tarziu,ca au fost tradati,inselati, desi ei au facut atata bine, s-au implicat atata, au pus atata suflet... Cata implicare afectiva,atata suferinta !
Fiecare implicare cere,cauzal,o dezimplicare ! Totul se compenseaza,in aeasta lume ! Suferinta ta va fi proportionala cu cantitatea de afectivitate pe care tu ai adus-o in relatie,in mod fortat ! Adica cum fortat ? Adica daca era iubire,atunci era o neimplicare fortata, o stare de pace,de echilibru,de armonie,in care tu nu ar fi fost nevoie sa pui nici un gram de suflet,de pasiune, de tandrete,de nu-stiu-ce,deoarece totul ar fi decurs ca de la sine,in mod normal si natural,fara s atrebuiasca sa "aduci" ceva in cadrul relatiei !
Cine iubeste cu adevarat nu sufera,caci iubirea nu se poate pierde,ea ramane in inima sa,chiar daca obiectul iubirii ...dispare !!!
Doar cand obiectul iubirii dispare,tu vei constientiza daca ai iubit sau nu,cu adevarat, daca a fost o iubire altruista,neconditionata,sau a fost un ....interes,ceva legat de...dorinte... ! !

Da. Foarte adevarat.

Cand te implici - suferi. Astepti ceva in schimb - chiar si sa lasi o impresie buna - si tot scop se cheama. Si sa iti demonsrezi tie ceva si tot scop e.

Acum incep sa inteleg mai bine.

Atunci cand cineva are nevoie - si nu te atinge cu nimic necesitatea lui - atunci iti demonstrezi cu adevarat iubirea ...? pentru ca asa e moral si normal, pentru ca asa trebuie sa se formeze personalitatea, demna, fara remuscari in viitor (ca ai stat pasiv cand puteai sa ajuti - chiar si pe betivul din colt ).

Atunci incepi sa te respecti pe tine, sa fi mandru te tine. Supeerr tare!!

(cu betivul ....nu stiu care e treaba - asa mi-a trecut prin cap pe moment sa scriu)

Betivul tine de mesajele mele de dincolo exemplul se pare ca ti s-a amprentat in subconstient Era vorba de faptul ca cel ce este patruns de starea de iubire ii priveste pe toti la fel,in mod egal, pe betivul jegos cazut pe jos la fel ca pe parintele său,sau oricare altul.Rolurile pe care le joaca ceilalti fata de tine sunt doar alter-ego-uri ale aceluiasi Sine !
Cineva spunea ca pe oricine vei cinsti si ajuta,pe El Il vei cinsti si ajuta... mai tii minte ? Respectand pe oricare altul te respecti pe sine, si respecti Sinele divin prezent in fiecare altul !

Acele dorinte care presupun sacrificii sunt doar iluzii...

Da ! Frumos spus ! Asta o să ajungă în Dicţionarul de maxime şi cugetări celebre ! Şi, ca să înţeleagă toată lumea : în acest context sacrificiul este perceput ca act al sacrificării de sine de către făptuitor, căci din prismele punctelor de vedere ale privitorilor spectatori, se poate să nu se perceapă nici un act sacrificial, şi nici un sacrificator ! Când dorinţa pierde orice legătură cu trebuinţa şi necesitatea, ea rămâne legată şi ancorată în iluzie. În acest caz, pentru îndeplinirea ei, sacrificiul de sine devine inevitabil. Suferinţa ulterioară provocată de decepţie are rolul de a semnala faptul că ai acţionat împotriva ta însăţi, în mod autodistructiv.

Datorita dorintelor ... ne transformam in altcineva decat suntem noi.
Numai prin suferinta incepem sa realizam ca era un drum gresit.

Asa-i ! Însă doar când acestea au o direcţie şi un sens greşit, când satisfacerea lor nu ar contribui la realizarea unui proces creator. Este cazul satisfacerii dorinţelor care ar aduce prejudicii altora şi ţie însuţi, a celor legate de plăcerile carnale, în mod excesiv, obsesiv, care se transformă în vicii, etc. Când ideea satisfacerii dorinţele ajunge să fie obsesivă, fie din cauză că ele nu pot fi satisfăcute, fie din cauză că devine obsesivă satisfacerea repetată a aceleaşi dorinţe, ele vor măcina sufletul, şi aceasta va conduce spre manifestarea unor boli ale corpului fizic, deoarece orice fixaţie obsesivă reprezintă un blocaj energetic la nivelul fiinţei, şi orice blocaj energetic persistent conduce la deteriorarea şi distrugerea trupului material. Când sufletul este în mare suferinţă, corpul va fi distrus, pentru eliberarea sufletului !

Am impresia ca ne-am nascut cu acele dorinte si intalnim in calea noastra exact persoanele potrivite care nu ne satisfac acele dorinte egoiste. Deci ne ajuta.
Faptul ca le-am intalnit nu e intamplator, cum ei ne ajuta pe noi, ii ajutam si noi demonstrand ceva - faptul ca ne pastram anumite calitati indiferent de situatiile limita la care ne supun. Le redam increderea....cumva.

Problematica dorinţei este foarte complicată. În primul rând, deoarece există 2 puncte de vedere majore, 2 perspective diferite, 2 viziuni ce par să fie în total dezacord : 1. Perspectiva omului simplu şi normal, care nu are aspiraţii spirituale căci pur şi simplu nu ştie şi nu-l interesează, datorită faptului că este foarte tare prins şi legat de planul material, şi 2. Perspectiva omului care simte nevoia eliberării sale de planul material, a dobândirii unei libertăţi mai mari a spiritului său, prins în limitările condiţiilor terestre materiale. Astfel, va exista în mod clar şi cert o diferenţă a viziunii asupra subiectului dorinţei, deoarece percepţia celor 2 categorii este foarte diferită, scopurile lor în această viaţă fiind foarte diferite. Altfel spus, prima categorie are dorinţe materiale, şi a 2-a are dorinţe spirituale, fiecare categorie minimalizând importanţa scopului celeilalte categorii. Este o tendinţă exclusivistă, şi oarecum extremistă, dar ea se regăseşte în rândul majorităţii membrilor "simpatizanţi", şi nimeni nu percepe faptul ca atare, de aceea fiecare îşi apără punctul de vedere cum poate. Problema cea mai comună şi mai frecvent întâlnită o putem remarca în rândurile "normalilor", care sunt şi majoritari ca număr la ora actuală, şi mă refer la cei ce se autodenumesc " credincioşi". Viziunea lor personală declamă faptul că dorinţele materiale sunt bune, şi că merită să se muncească luptând pentru îndeplinirea lor, pentru obţinerea prosperităţii materiale, pentru a-şi trăi viaţa în mod plăcut, în îndestulare, pentru a-şi asigura viitorul odraslelor, etc. Dar... religia credinţei lor le zice că mai greu intră bogatul în împărăţia cerurilor decât cămila prin gaura unui ac, că fericiţi sunt cei săraci, cu Duhul, că a lor va fi aceeaşi înpărăţie, etc. Şi atunci, "normalu' " ce concluzie poate el să-şi tragă, şi... de unde ? În mintea lui el s-ar îmbogăţi, da' religia ...nu şi nu ! Este amuzant, pentru unii, pentru alţii ... nu. Ce s-or face unii credincioşi cu bogăţiile lor când le va veni sorocul să se ridice la un cer ? Îşi vor putea ei cumpăra un loc în Împărăţie sau ba ? Ce să mai vorbim de reprezentanţii cultelor, care, pe de o parte au nevoie de donaţii cât mai substanţiale de la credincioşi, au nevoie deci de credincioşi cât mai mulţi şi mai înstăriţi în parohiile lor, şi pe de altă parte... De cealaltă parte a baricadei zidită din cărămizile credinţelor şi convingerilor de nezdruncinat, cei puţini dar spirituali spun că tot ce-i perceptibil e iluzoriu, e maya, şi că degeaba aduni ...iluzii, că-ţi pierzi timpul şi viaţa în zadar. Dar ei au nevoie, ca tot omu' normal, să mănânce şi să bea, ca să nu le piară de tot corpul maya-tic, au nevoie de un adăpost şi de haine pentru trupul lor iluzoriu, şi alte iluzii de aceeaşi natură profană. Şi care nu vor să cerşească pe la normali, pun osul la munca de jos, până la sosirea momentului eliberării totale de sub jugul materiei. Al 2-lea motiv măreţ care generează o mare confuzie privind subiectul dorinţei, îl constituie faptul că dorinţele oamenilor par să se-ndeplinească alandala, fiind imposibil de surprins nişte principii şi legi clare după care se desfăşoară procesul, de la momentul emiterii gândului a ceea ce îţi doreşti, până la momentul obţinerii manifestării în plan material a efectului dorit. Culmea este că, de multe ori, se obţine chiar inversul, opusul a ceea ce ţi-ai dorit, sau, alteori, câte o dorinţă se împlineşte după un timp în care nu te-ai mai gândit deloc la ea ! Adevărul, după cum ştim, este mereu pe la mijloc, aşa că acolo îl vom căuta şi în acest caz. Dorinţa, în sine, nu este şi nu poate fi ceva în mod absolut rău, nici ceva în mod absolut bun, dar este ceva invitabil, ceva ce face parte din experienţa de viaţă umană, şi, din această cauză, trebuie să încercăm să identificăm modul în care putem să transformăm fiecare dorinţă în ceva pozitiv, în ceva constructiv, util şi eficace pentru evoluţia fiecăruia şi a tuturor. Vom urmări, aşadar, modul în care îţi poţi utiliza acest instrument numit dorinţă, pentru ca viaţa ta în plan terestru să se poată desfăşura în echilibru şi armonie, indiferent de viziunea ta asupra vieţii, de poziţia geostrategică faţă de baricadă. Voi începe cu începutul, adică cu dărâmarea baricadei, pentru ca toţi să-şi poată da mâinile pentru a şi le putea folosi apoi împreună în construirea unui viitor luminos comun, care să ne radieze pe toţi cu vitalitate, bucurie, pace şi prietenie iubitoare. Aşadar, îţi voi aduce aminte un lucru foarte important : ai venit aici, pe frumoasa planetă albastră, pentru că ai vrut să participi la experienţa inefabilă de a crea în plan material, alături de mulţi alţii, pentru a învăţa să creezi în cadrul unei comunităţi largi şi diversificate. Marea majoritate a oamenilor au mai fost de multe ori aici, şi se vor mai întoarce, pentru a-şi desăvârşi evoluţia. Amintirea tuturor experienţelor anterioare, cât timp eşti în corp uman, nu este necesară, după cum nici amintirea copilăriei tale nu te-ar ajuta cu mai nimic, ci mai mult te-ar încurca. La fiecare revenire tu experimentezi anumite laturi ale acestui proces creativ, mereu altele, până la realizarea unei asimilări profunde şi corecte. În acest plan există o abundenţă în toate, deşi mintea umană percepe o limitare materială în tot ce percepe. Nu uita faptul că tot ce numeşti "materie" are o esenţă energetică, şi că energia Sursei din care provine şi este menţinut Universul este inepuizabilă.

Cei ce percep o limitare în toate cele materiale, dezvoltă o stare de nesiguranţă şi incertitudine, având impresia că există lucruri materiale de care ei au strictă nevoie, şi care este posibil să nu le ajungă, să nu ajungă la toţi ci doar la unii, să le fie acaparate sau furate,... şi astfel, dintr-o viziune oarecum egoistă şi temătoare asupra acestei lumi finite, ei dezvoltă o psihologie de agresor sau victimă, percepând faptul că pot deveni oricând victima altora, că au motive îndreptăţite de a ataca şi contraataca, de a agresa pe alţii, că alţii îi pot fura, deposeda, priva de ceva, că pot abuza în N feluri de ei, că ei au datoria de a-şi apăra bunurile materiale, etc. De reţinut deci faptul că tu te simţi victimă, înşelat şi abuzat, atunci când eşti convins că există limite şi limitatori, că tu poţi deţine ceva de care alţii te pot deposeda, pe diverse căi necinstite şi incorecte. Atâta timp cât vei avea această convingere, vei trăi ca o victimă, căci tu îţi construieşti în mintea ta o astfel de posibilitate, o astfel de lume, un astfel de viitor. Există o legătură între toate lucrurile, şi această legătură este mentală, deoarece totul a fost creat şi este menţinut în cadrul unui Mental cosmic, atotcuprinzător. Din această cauză, tu trebuie să înveţi să creezi cu mintea, asemenea Creatorului, în condiţiile materiale terestre. Trebuie să îţi aminteşti, pentru început, că tu ai sarcina de a învăţa să creezi, şi că ai chiar obligaţia de a crea ! De fapt, a fost alegerea ta, şi se poate spune chiar că tu participi în fiecare moment la transformarea continuă a lumii în care trăieşti, mental, prin gândurile tale, cu distincţia că eşti pasiv atunci când "te laşi gândit", şi eşti activ când elaborezi în mod conştient gânduri care vrei să se materializeze în plan fizic. Astfel, toţi oamenii sunt coparticipanţi la procesul creator de transformare universal, unii mai activi, alţii mai pasivi, după experienţa şi gradul de conştientizare. Aceste gânduri, pe care omul le emite în scopul de a manifesta în plan fizic anumite efecte scontate, reprezintă ceea ce numim "dorinţe". Prin voinţa sa exprimată sub forma unor gânduri, ce capătă o orientare prin motivaţia şi scopul urmărit, omul este, mai mult sau mai puţin conştient, un cocreator, contribuind la transformarea viitorului său ! Într-o exprimare mai ştiinţifică, putem spune că, gândurile, fiind emisii energetice, unde de câmp ce au anumite proprietăţi cum ar fi puterea, frecvenţa, amplitudinea, lungimea de undă, se propagă prin diferitele medii ale naturii terestre, producând anumite vibraţii ale acestora. Din punct de vedere energetic, fiecare dorinţă emisă sub forma unui gând, începe să influenţeze totul în jurul emiţătorului, din momentul emisiei. Manifestarea unei dorinţe în plan fizic depinde de mai mulţi factori : 1.puterea gândului, privită din punct de vedere al puterii energetice emise, care este cu atât mai mare cu cât încărcătura sa afectivă este mai mare, 2.claritatea gândului, focalizarea sa cât mai precisă asupra unui anumit efect specific vizat, 3. întărirea şi amplificarea cauzei prin repetarea gândului (dorinţei) în timp (puterea ritualului, a rugăciunii zilnice), 4.polarizarea gândului - impregnarea cu un sentiment pozitiv cât mai intens, 5. neemiterea unor gânduri de sens contrar, ce ar conduce la anhilarea energetică şi anularea efectului, şi aici mare atenţie la emiterea gândului involuntar a negativului dorinţei, polarizat invers -trebuie să emiţi imaginea exactă a ceea ce vrei să se manifeste, nu a ceva de care vrei să scapi, căci vei manifesta exact lucrul la care te gândeşti, indiferent că este bun sau rău pentru tine ! Dacă vrei bani, nu cumva să gândeşti că vrei să scapi de sărăcie, căci sărăcie vei manifesta ! 6. Menţinerea, între momentele de emisie, a unei atitudini pozitive, de încredere în faptul că forţa gândului tău se va manifesta în plan material, inevitabil, implacabil, că aceasta nu depinde de merit, de credinţă, sau de altceva. Bineînţeles nu mă refer aici şi la dorinţele negative, imorale, antisociale, privative, etc, căci vorbim de creaţie şi procese creatoare, nu de distrugere, de procese distructive. Un gând emis va declanşa, prin rezonanţă, vibraţii de acelaşi fel în oamenii care îl înconjoară, şi va atrage energii de aceeaşi natură vibratorie, care vor participa la manifestarea sa în plan fizic. Se poate spune că ceea ce gândeşti vei atrage în viaţa ta, în mod inevitabil, când condiţiile sunt îndeplinite, asta însemnând că nu numai ceea ce îţi doreşti vei manifesta ! Prezentul tău, este, deci, efectul a ceea ce ai gândit tu, în mod conştient sau nu, în mod activ sau nu. Mare atenţie ! Prezentul îţi trece prin minte, în permanenţă, prin toate senzaţiile pe care le percepi, dar tu vei influenţa viitorul doar în măsura în care emiţi gânduri ce vor avea capacitatea de a se manifesta, îndeplinind condiţiile cauzale ! Şi vei influenţa la dorinţă, în mod conştient, lumea ta, viitorul tău, doar în măsura în care vei emite în mod conştient dorinţele tale privitoare la prezent şi viitor ! Poate că acum se întrevede mai bine rolul gândirii şi atitudinii permanent pozitive, şi modul în care tu ai ajuns să trăieşti în prezent, în anumite condiţii. Poţi observa mai bine acum faptul că cei din jurul tău trăiesc efectele credinţelor şi convingerilor lor,şi că atrag prin felul lor de a gândi anumite experienţe caracteristice, în rezonanţă cu caracterul, temperamentul şi personalitatea lor. Pentru o mai bună înţelegere, vom detalia fiecare aspect.

Este bine de reţinut faptul că bogăţia, îndestularea, prosperitatea materială, sunt lucruri de dorit, în mod normal şi firesc, pentru orice om. Cu cât tu devii mai prosper, cu atât ai mai multă putere şi ţi se deschid mai mulţe oportunităţi de a face bine, de a ajuta, de a sprijini, de a contribui la prosperitatea generală şi la binele general. Cel ce deţine această putere, şi nu înţelege rostul ei real, fiind orbit de egoism şi lăcomie, temându-se că cu cât va da mai mult altora cu va avea el mai puţin, este de compătimit, căci el va avea de suferit teribil, inevitabil. Puterea îţi este dată pentru a ajuta, nu pentru a asupri. Testul bogăţiei este unul dintre cele mai greu de trecut, căci tentaţiile sunt deosebit de mari şi aproape irezistibile. Puţini oameni trec testul bogăţiei de la prima încercare, majoritatea revenind iar şi iar pentru a aprofunda experienţa aceasta, din diverse unghiuri şi poziţii. Învaţă, aşadar, cum să atragi prin voinţa proprie prosperitatea, vitalitatea, sănătatea, optimismul, veselia, în viaţa ta actuală, pentru a te bucura de binele acestui plan minunat, şi pentru a răspândi bucuria ta şi altora, care se zbat în ceaţa confuziei, îndoielii, neputinţei. Citeşte şi crează-ţi cu entuziasm viitorul tău, lumea ta, gând cu gând, dorinţă cu dorinţă.

Voi începe o analiză, pas cu pas, pentru a încerca să surprindem factorii cauzali care condiţionează manifestarea în plan fizic a unui gând ce îmbracă forma şi conţinutul dorinţei. Ce este dorinţa am cam lămurit, sau m-am străduit, cel puţin, afirmând că este un gând ce conţine o intenţie precisă de a obţine o anumită manifestare specifică în plan fizic, susţinută motivaţional şi voliţional, şi având o anumită încărcătură energetică afectivă. Sună alambicat da bine. Voi continua cu Principiul Rezonanţei, care în cazul gândurilor emise evidenţiază faptul că orice gând emis reprezintă o formă energetică specifică, care, ca orice energie, este capabil să influenţeze diferite medii prin care se propagă, şi să determine vibraţii rezonatoare în ceea ce are capacitatea de a vibra la aceeaşi lungime de undă şi frecvenţă. Creaţia fiind în totalitate un produs Mental elaborat de Creator, fiecare gând are proprietatea de a evoca anumite tipare din planul vibraţional mental, care, la răndul lor, în anumite condiţii, ajung să influenţeze prin rezonanţă planul fizic. Pe lângă acest aspect, gândul, ca formă energetică emis de corpul fizic, are şi o natură subtilă materială, propagându-se sub formă de undă de câmp în planul terestru, şi determină rezonanţe diverse, în dferitele forme ale obiectelor materiale, ce intră în rezonanţă, fiecare, la anumite frecvenţe specifice. Aici includem, bineînţeles, şi tot ceea ce constituie dpdv material organismul uman. Fiecare gând al unui om, deci, are capacitatea de a influenţa toate planurile creaţiei, într-o oarecare măsură. Mai departe vom urmări tocmai această măsură de influenţă, cu referire specială la planul terestru material, care ne interesează în mod special. Tot ce îţi imaginezi în mintea ta capătă instantaneu o existenţă într-un plan energetic. Fiecare gănd contează, fiecare judecată, fiecare raţionament. Existenţa ta este şi rămâne legată de aceste gânduri emise de tine, deoarece totul fiind mental, toate legăturile au un substrat mental. Viaţa ta reprezintă, în esenţa ei, o reţea de conexiuni foarte complexă de legături logice, raţionale, care constituie întreg edificiul cauzal al experienţelor tale. Dacă reuşeşti să-ţi imaginezi faptul că tu te mişti în această realitate fizică în conformitate cu modul mental în care îţi coordonezi aceste mişcări, şi că, atunci când nu ţi le coordonezi, eşti mişcat de influenţe mentale exterioare, combinate cu efectele inerţiale ale coordonărilor tale din trecut, atunci te vei putea bucura de o viziune aproximativă a ceea ce înseamnă experienţa de viaţă, soartă, destin, liber arbitru. Să reţinem, aşadar, faptul că tu ai puterea de a influenţa, din momentul prezent, realitatea experienţelor tale viitoare, prin gândurile pe care le emiţi, prin dorinţele tale, în măsura şi orientarea în care tu vei conştientiza mai exact principiile ce stau la baza acestui proces. Aşadar, dacă tu înţelegi că eşti capabil să îţi înfluenţezi viitorul, prin ceea ce gândeşti, devine logic, atunci, pentru tine, faptul că trebuie să realizezi o selecţie a gândurilor tale, şi să le dai o orientare cât mai precisă şi mai exactă, începând cu ...acest moment prezent ! Din acest moment ar fi bine să faci efortul de a conştientiza faptul că ceea ce mintea ta emite acum, te va influenţa în viitor, datorită evocărilor tale rezonatoare. Dacă ai o sensibilitate normală, poţi chiar acum să te concentrezi asupra modului în care ceea ce citeşti, adică gândurile mele, trezeşte anumite vibraţii subtile în fiinţa ta. Tot ce se întâmplă în această lume se manifestă datorită fenomenului de rezonanţă, chiar şi înţelegerea sensului şi semnificaţiilor, căci determinismul cauzal, legătura cauză-efect, se bazează pe principiul rezonanţei. Dacă ceea ce eu îţi transmit prin aceste rânduri, pe care le citeşti acum, este "în acord" cu idei şi raţionamente prezente în gândirea ta, tu vei simţi că înţelegi, şi că, citind aceste cuvinte, dobândeşti o anumite putere şi forţă sporită a minţii tale, un plus de vitalitate mentală. Energia este transmisă în Univers, între diferitele planuri ale manifestării prin rezonanţă. Empatia, simpatia, dragostea, iubirea, atracţia,... sunt efecte ale rezonanţei. Când simţi orice fel de vibraţie sufletească pozitivă, care te încarcă energetic, îţi conferă forţă, putere, vitalitate, şi pe care o percepi ca o senzaţie sau un sentiment plăcut, atunci te afli într-o rezonanţă. Când meditezi în linişte şi repaos, frecvenţele undelor tale craniene ajung în preajma frecvenţei de bază a rezonanţei terestre Schuman, şi atunci, prin rezonanţă, te încarci rapid cu energie, vibrând sincron cu acest imens câmp energetic terestru. Acest câmp se manifestă între suprafaţa terestră şi stratul ionosferei, care se comportă ca armăturile unui condensator, polarizate diferit, între ele avănd loc mii de descărcări electrice, în fiecare secundă. Ca urmare, tot ce are o poziţie verticală, la suprafaţa Pământului, are 2 poli magnetici, + şi - . Polarizarea joacă un rol de bază în viaţa omului, influenţănd toate aspectele sale. Când vorbim de aspecte pozitive şi negative, de încărcare şi descărcare energetică, echilibre şi dezechilibre energetice, este implicat şi fenomenul de polarizare.

In spatele cercului iluziilor pe care le cream se afla adevaratele dorinte. Acestea au legatura cu trecutul nostru care le-a generat sau ne-a facut sa ni le dorim atat de mult. Atunci reusim sa ne intelegem pe noi insine pentru toate actiunile noastre. Toti avem convingeri si legi care ne guverneaza viata; important e sa nu se destrame la fieare bataie de vant. Daca se destrama inseamna ca sunt propriile creatii si ascund realitatea. Putem sa intelegem, sa nu judecam dar nu putem sa nu intrebam "de ce?" Datorita iluziilor altora, datorita sistemului si lumii in care traim, sa fie soarta? Dar inainte de asta trebuie sa acceptam, sa ne acceptam pe noi, pe ceilalti, pentru a merge mai departe.

Un pescar sărac, care însă visa să devină cel mai bogat om din lume, a ieşit într-o zi la pescuit, devreme de dimineaţa, ca de obicei. Şi-a lansat cîrligul cu momeala, şi a aşteptat, căzând în reveria viselor sale de îmbogăţire. Nu după mult timp, a văzut că a prins ceva în cârlig, şi, bucuros, a început să tragă firul din apă. Când a scos peştele din apă ...a rămas stupefiat ! În cârlig se zbătea un peştişor auriu, ca de aur ! Când l-a luat în palmă, peştişorul i-a spus, cu durere în glas (de la cârlig) : -Ioane, azi ai noroc, dă-mi repede drumul şi-ţi voi îndeplini o dorinţă ! Ion, mut de uimire, cu ochii bulbucaţi, bâlbâindu-se, i-a răspuns : -Vreau ca tot ce ating să se prefacă în aur ! Peştişoru' o căzut pe gânduri, şi după ce s-o ridicat i-a spus : -Asta-i o mare ...prostie ! Gândeşte-te mai bine la dorinţa ta, că numa' una pot să-ţi îndeplinesc ! Ion, enervat : -Dacă nu-mi îndeplineşti dorinţa îmi fac o brăţară ş-un ghiul din tine ! Peştişorul : -Bine, nu te nervoza, treaba ta ! Facă-se dorinţa ta. Aruncă-mă înapoi în apă, şi dorinţa ta va fi îndeplinită cât ai zice "peşte", numa' să nu mai atingi ...apa !. Ion aruncă neâncrezător peştele din mână în apă, şi, uimit, văzu că hainele zdrenţuite de pe el şi încălţămintea sa s-au transformat în ...aur ! Plin de bucurie, şi-a luat undiţa şi desaga să fugă rapid acasă, când, ce să vezi ? Şi undiţa şi desaga s-au transformat pe loc în aur ! Nebun de bucurie, a luat-o spre casă, dar a trebuit să meargă încet, căci hainele îl incomodau tare, şi pantofii la fel, şi-n plus erau şi foarte grei. Ajuns acasă, bineînţeles că ...clanţa uşii şi uşa au fost primele lucruri care s-au transformat în aur, după care, şi-a trezit ţipând de bucurie femeia şi copilul, să vină să vadă minunea. Le-a făcut demonstraţii pe tot felul de obiecte din casă, şi aceştia, nebuni de bucurie că au ajuns bogaţi, au sărit să-l îmbrăţişeze, dar ...s-au transformat pe loc în ...aur ! Două statui de aur ! Ion, dându-şi seama de grozăvia acestui fapt, a rămas încremenit, nevenindu-i să-şi creadă ochilor. Cu ochii în lacrimi, a zăcut pe-un scaun de ...aur, mult timp, privind înmărmurit statuile de aur ale soţiei şi copilului mult iubiţi. În mintea sa năucită îi răsunau ca un ecou cuvintele peştişorului de aur : "- Asta-i o mare prostie ! Gândeşte-te mai bine la dorinţa ta, că numa' una pot să-ţi îndeplinesc !" Când şi-a mai revenit în minţi, a văzut că se făcea seară, şi îi era foarte foame. Şi-a spus că trebuie să mănânce ceva, după care trebuie să se gândească foarte bine la cele întămplate. Inima şi sufletul îi erau ca sfâşiate de pierderea soţiei şi copilului. Dar, pe când să mănânce, constată faptul că toată mâncarea pe care o atingea cu mâna sau cu buzele, dinţii, sau limba, se transformau pe loc în ...aur ...bine-nţeles ! Apa ...la fel ! După primele momente de stupoare, şi-a dat seama, cu groază, că este ...condamnat la moarte, prin înfometare ! Îngrozit, plângând de disperare, se puse pe pat, pe patul de aur tare, cu pernă de aur tare... singur, înfometat, însetat, şi ...adormi, plângând. Nu după mult timp, însă, se trezi, din cauză că ceva îl scutura de mână. Deschise ochii, şi ...ce să vezi ? Stătea ...în fund, pe malu' lacului, şi undiţa îi tremura în mână, căci în cârlig se zbătea un peşte prins ! Se uită buimac, cu ochii în lacrimi, la undiţă, la hainele lui, şi începu să râdă şi să ţopăie, ca un nebun, plângând de bucurie, înţelegând că a ...adormit la pescuit, şi că totul a fost doar un ...vis... Acel vis, însă, l-a schimbat pe Ion, în mod radical. Ion a înţeles că iubirea nu se poate măsura în ...aur, că nu există măsură lumească de a o măsura, şi că oamenii sunt ...nepreţuiţi ! A înţeles şi că trebuie să se gândească foarte bine la ceea ce îşi doreşte să i se împlinească, căci îndeplinirea unor dorinţe poate fi ...autodistructivă !

Foarte interesanta povestea si foarte adevarata. "Ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample".
Eu, personal am suferit destul de mult in momentul in care mi s-au indeplinit anumite dorinte. Fericirea a fost de moment, apoi s-au intamplat evenimente si au existat personaje care mi-au spulberat orice urma de satisfactie sau fericire.
Acum simt ca detin o mare putere dar nu stiu cum sa o folosesc.
Cand ne dorim si ne construim viitorul nu trebuie sa uitam de dorinta Divina. Existi sa un destin, o cale, un drum?
Intai trebuie sa invat sa ofer (problema e ca nu am nici cea mai mica idee ce as putea oferi)
Dorintele trebuie sa fie creative, sa ajute la binele general

Senzaţia de putere potenţială dobândită, deţinută, provine întotdeauna dintr-o deschidere spirituală a fiinţei tale. Ce reprezintă o "deschidere spirituală" ? În esenţa ei, o rezonanţă a fiinţei tale cu o anumită "putere cosmică". Ce reprezintă o "putere cosmică" ? În esenţa ei, un câmp energetic ce acţionează la nivel "local", de exemplu planul terestru, sau la un nivel mai amplu, al sistemului solar, galaxiei, etc. Senzaţia de putere este resimţită în plan mental, căci la nivelul organismului uman toate energiile sunt percepute în plan mental. Senzaţiile resimţite pot fi confuzorii, deoarece interpretarea lor este subiectivă. Când te simţi bine, încărcat energetic, este destul de dificil să poţi şi aprecia în mod corect ce anume ţi-a provocat acea stare de bine. De aceea este util să cunoşti şi să memorezi bine anumite legi energetice universale, ca să poţi aproxima cât mai bine cauzele ale căror efecte le resimţi. O deschidere spirituală apare într-un moment de relaxare, lipsit de stres şi încordare, în care reuşeşti să te detaşezi mental de sursele de conflicte mentale, reuşind să te branşezi la sursele de forţă şi putere naturale, printr-o deschidere a chakrelor şi o permeabilitate energetică internă crescută. Când organismul este relaxat, şi mintea este relaxată. Procedeul prin care se obţine relaxarea corporală şi mentală l-am menţionat la topicul referitor la respiraţie, fiind deosebit de eficient şi util. Practic, el constituie baza relaxării necesară meditaţiei. În urma oricărei relaxări profunde, indiferent în ce scop a fost efectuată, meditaţie, hipnoză, odihnă, somn, etc. , organismul se încarcă automat cu energie, se regenerează, branşându-se la sursa de energie a vieţii. Care este rolul Cunoaşterii şi a Înţelegerii în dobândirea forţei şi puterii ? Practic, Cunoaşterea şi Înţelegerea elimină confuzia, incertitudinea, stresul, încordarea, anihilând conflictele interne, demontând sursele de tensiune. Ceea ce este extrem de important, este faptul că Iubirea nu poate fi forţată, nu poţi iubi sau să te faci iubit, decât în măsura în care tu dobândeşti Cunoaşterea şi Înţelegerea cât mai profundă a oamenilor, lucrurilor, proceselor, transformărilor, evenimentelor. Doar astfel vei putea Accepta în mod natural şi firesc ceea ce se întâmplă cu tine şi cu ceilalţi, doar astfel te vei putea accepta pe tine aşa cum eşti, şi pe ceilalţi aşa cum sunt. Fără Liniştea şi Pacea conferite de Acceptare, nu te poţi branşa la planul, câmpul vibraţional, şi domeniul de frecvenţe pe care poţi simţi, prin rezonanţă, starea de Iubire Universală. În continuare, întrebarea devine, din "ce Pot să fac ?", "ce Trebuie să fac ?", căci Puterea şi Forţa resimţite îţi dau senzaţia de Îndumnezeire, de o măreaţă Creativitate spontană, pe care Poţi şi chiar Trebuie să o foloseşti ! În primul rând, trebuie să faci ceea ce faci, în aşa fel, încât să poţi să rămâi branşat cât mai mult timp la starea de iubire. Asta înseamnă Cunoaştere, Înţelegere, Acceptare, Relaxare, Meditaţie. Prin exerciţiu mental şi antrenament susţinut, vei reuşi, cu timpul, tot mai bine. Va trebui să renunţi, în mod treptat, la tot ceea ce reprezintă "gândire negativă", printr-un proces de purificare mentală, rupând în mod conştient legăturile cu sursele de stres şi tensiune, în timp ce totodată, lucrezi la antrenamentul menţionat, practicând relaxarea. Ruperea legăturilor cu sursele de stres şi tensiune devine posibilă printr-o reorientare a priorităţilor, încercând să conştientizezi cât mai bine faptul că nu trebuie să îţi mai pierzi timp şi energie în activităţi care nu te conduc spre starea de iubire ! Vei înţelege că nu trebuie să forţezi pe nimeni cu nimic, că nu trebuie să te forţezi nici pe tine cu nimic, şi că linia ta directoare este cea care te poate menţine într-o stare cât mai relaxată, liniştită şi pacificatoare. Te vei reorienta, probabil, pe plan social, pe plan profesional, sentimental şi afectiv. Nu îţi vei mai exercita profesia actuală, dacă ea nu îţi conferă linişte, pace, şi bucurie, sau îţi vei schimba locul de muncă. În planul relaţiilor, transformările vor fi profunde, căci vei atrage oameni care urmăresc aceleaşi scopuri şi obiective ca şi tine, unii sprijinind ,fără a te forţa, demersul tău, alţii fiind sprijiniţi de către tine, fără a te forţa, într-un mod simplu, firesc, şi natural, prin exemplul personal pe care tu îl conferi. Nu trebuie, şi nu va trebui să-ţi faci vreodată griji în legătură cu ceea ce ai tu de oferit altora, ceea ce ar trebui să oferi, căci darul tău natural se revelează de la sine, singur, când gândeşti şi te comporţi aşa cum simţi că trebuie să o faci pentru a te menţine relaxat, în adevăr, pace şi iubire. Dacă vrei să-ţi cunoşti mai îndeaproape darul tău spiritual, ceea ce tu ai primit pentru a putea oferi celorlalţi, (re)citeşte topicul despre Darul Spiritual, şi întreabă-ţi prietenii şi rudele ce apreciază mai mult la tine, care este trăirea afectivă majoră şi pozitivă pe care o resimt ei în prezenţa ta şi când se gândesc la tine. Nu trebuie să-ţi faci probleme, să te stresezi că ai avea ceva de îndreptat la tine, la imaginea ta, căci simplul fapt de a te menţine relaxat, pe calea iubirii şi adevărului, îţi va crea o imagine tot mai bună, tot mai pozitivă. Sacrificiile personale şi forţările de orice fel sunt inutile, şi chiar dăunătoare, căci cei ce-ţi cer să te sacrifici pentru ei nu-ţi vor binele, şi nici măcar nu-şi conştientizează binele lor ! Iubirea şi Adevărul nu cer şi nu necesită Sacrificiul !

În legătură cu planurile de viitor, da, ele trebuie să ţină cont de Voinţa Divină, căci, în mod logic, voinţa omului ce se opune voinţei divine, prin dorinţe neadecvate, reprezintă un eşec din start, şi chiar ceva autodistructiv, ca în povestea de mai sus.
Întrebarea care se naşte, în mod firesc, se va referi la conţinutul şi sfera voinţei divine. Cum putem şti care este voinţa divină, cum ne putem conforma voinţei divine, cum ştim când am încălcat voinţa divină ?, etc. Unii spun că este imposibil să găseşti vreun răspuns la astfel de întrebări, că nu are rost să-ţi baţi capul cu astfel de filozofii care depăşesc nivelul de înţelegere uman, şi îi şi critică cu vehemenţă pe cei ce încearcă un astfel de demers.
Există tone de absurdităţi scrise pe această temă. Deci nu ar trebui să deranjeze pe nimeni câteva ... grame în plus. Dar, cu greu am putea găsi un subiect mai elevat şi mai înălţător, dpdv spiritual, decât cel ce priveşte voinţa divină ! Pentru cel ce aspiră la dezvoltarea sa spirituală, la o lume mai bună, mai spiritualizată, ce poate fi, oare, mai important, decât cunoaşterea voinţei divine ? Chiar dacă demersul este extrem de dificil, el este sublim prin însuşi scopult său. Personal am toată admiraţia şi respectul pentru toţi cei ce îl iniţiază, sub orice formă, şi oricât ar greşi, oricâte absurdităţi ar emite. Atitudinea contează, la fel şi efortul depus prin implicarea în scopuri pozitive. Astfel de greşeli nu trebuie condamnate, căci din greşelile înaintaşilor vor învăţa şi vor trage foloase urmaşii lor.
Deci, cum se manifestă voinţa divină ? Eu cred că ea se manifestă prin tot ceea ce există, gândindu-mă că fiecare lucru îşi are Rolul său, Scopul său, Semnificaţia sa, şi că nimic din ceea ce există nu este în plus, şi nu există degeaba ! Fiecare părticică a Creaţiei îşi are Funcţia sa, binestabilită în cadrul Sistemului Global, deservind sistemul. Fiecare lucru ce există, există pentru un ...altul ! Fiecare părticică a corpului tău are o existenţă proprie, îşi are funcţia sa bine stabilită, o anumită funcţionalitate, deservind un sistem superior ca organizare şi funcţionalitate. Sistemul nu manifestă doar o sumă a funcţiilor componentelor sale, ci mult mai mult, existând relaţii funcţionale complexe, noi, la nivel sistemic.
Extrapolând, umanitatea reprezintă o reţea sistemică, un sistem, a cărui funcţii capătă proprietăţi nebănuite la nivel de individ. După cum o celulă a corpului tău nu poate avea conştiinţa a ceea ce reprezintă sistemul om din care face parte, nici omul nu poate percepe în mod direct ceea ce reprezintă el pentru umanitate, sau pentru Univers, ca sisteme ierarhice organizate în mod superior, ci doar poate întrevedea acest lucru prin gândire. (în lucru)

Dorinta

Stiu ca totu’I trecator,
Ca e doar o stare
Ca toate vin la timpul lor
N-am idealuri clare!

Vreau sa inteleg ceva
Din toata experienta
Ca sa pot inainta
Sa imi exprim dorinta.

Majoritatea stărilor de confuzie şi polemicilor pornesc de la folosirea inadecvată a termenilor, de la lipsa punerii de acord asupra semnificaţiei conceptelor utilizate. Mulţi oameni confundă dorinţa cu alte concepte, cum ar fi trebuinţa, necesitatea, aspiraţia, scopul, visul, idealul. Pe de altă parte, cu cât un termen are o semnificaţie mai largă, având mai multe sensuri, cu atât şi confuzia născută de utilizarea sa este mai mare. Este interesant, de exemplu, de ştiut, ce sens primar are cuvintul folosit de Buda, care în limba română a fost tradus "dorinţă". Să aruncăm o privire asupra dicţionarelor, pentru o oarecare lămurire :
DORÍNŢĂ - STARE SUFLETEASCĂ a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva; năzuinţă, dor, aspiraţie. Ceea ce constituie năzuinţa, aspiraţia cuiva.
TREBUÍNŢĂ -Nevoie, necesitate. Loc. adj., adv. De trebuinţă =folositor, necesar, util;
trebuincios. Interes. Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerinţe);
necesitate.
NECESITÁTE - Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. Expr. De primă necesitate= absolut necesar, indispensabil
(traiului). Loc. adv. Cu necesitate= în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil.
Utilitate, oportunitate. Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerințelor);
trebuinţă; nevoie.
ASPIRÁŢIE-Fig. Năzuinţă, dorinţă, râvnă.
SCOP -Ţintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce îşi propune cineva să înfăptuiască; ţel. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate;
ŢEL - Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop.
IDEÁL - Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conştient şi metodic năzuinţele şi activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt şi mai greu de ajuns al perfecţiunii într-o direcţie. Scop suprem (şi greu de atins) către care tinde
cineva în viaţă sau într-un domeniu de activitate.
VIS - Fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă. Dorinţăarzătoare. fig . Idee fantastică, irealizabilă. fig. Dorinţă puternică; aspiraţie; năzuinţă.
CERÍNŢĂ - Nevoie; pretenţie; exigenţă. Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea
unor necesităţi curente. Sarcină care trebuie îndeplinită neapărat.
La fiecare cuvânt am realizat o sinteză a elementelor principale prezente în 4 dicţionare explicative ale limbii române.După cum se vede, aceşti termeni se învârt cu toţii în zona de discuţie referitoare la dorinţe.Termenii nu sunt foarte clar definiţi, unii fiind definiţi prin ceilalţi. Confuzia este aşadar creată, în primul rând, de către termeni în sine. A discuta în limba română despre dorinţe, reprezintă un demers foarte dificil, fiind necesară adordarea unei mari atenţii la conceptele şi terminologia folosită.
Privind nevoile şi motivaţiile umane, Abraham Maslow a dezvoltat o teorie a personalităţii fiinţei umane, care are o influenţă deosebită în mai multe domenii,
datorată şi înaltului ei nivel practic. Ierarhia nevoilor, conform lui Maslow, are 5 nivele :
1. Nevoi elementare (primare) biologice (fiziologice) : satisfacerea nevoilor de somn,
respiraţie, apă, alimente, căldură, adăpost, mişcare şi sex. Ele sunt cele mai puternice, întrucât când nevoile personale sunt ameninţate, vor fi primele pe lista încercării de a fi satisfăcute, fiind nevoi ce ţin chiar de supravieţuire.
2. Nevoi de securitate, protecţie (casă, haine, unelte, siguranţă în caz de pericole). De
multe ori adulţii nu sunt foarte conştienţi de aceste nevoi (doar când viaţa le este ameninţată sau în perioade de dezorganizare a vieţii). Însă copiii tind să dea deseori semne de insecuritate şi au nevoie să se simtă în siguranţă.
3.Nevoi sociale, de apartenenţă la un grup : comuniune socială, comunicare, implicare în rezolvarea problemelor sociale, participare la viaţa comunităţii al cărei membru
eşti, participarea la evenimentele sociale, nevoia de iubire şi afecţiune în cuplu şi din partea celor apropiaţi
4. Nevoi de individualizare, de stimă şi recunoaştere : stima de sine, stima pe care o primeşti de la alţii, nevoia de a fi ascultat şi înţeles, aprobarea ş recunoaşterea competenţelor, meritelor şi valorii din partea altora ; uneori chiar nevoia de a fi
important, de putere, control, prestigiu, faima. Când ele sunt satisfăcute, persoana se simte încrezatoare în sine şi valoroasă. Când aceste nevoi sunt frustrate, persoana se simte inferioară, slabă, neputincioasă, lipsită de valoare.
5. Nevoia de auto-realizare : împlinirea visurilor şi scopurilor propuse, reuşită în viaţă, hobby, activitatea de creaţie, conştientizarea rolului şi rostului nostru în lume, relaxare, meditaţie, realizarea potenţialului maxim, crearea şi împlinirea destinului său înalt.
Există o relaţie de dependenţă între aceste 5 trepte. Atâta vreme cât nu ţi-ai satisfăcut nevoile inferioare ierarhic de pe treptele unu şi doi, nu vei putea accede la sistemul motivaţional dat de treptele superioare trei, patru şi cinci. Perceperea şi satisfacerea
nevoilor sociale, de individualizare şi de auto-realizare sunt condiţionate de satisfacerea mai întâi a nevoilor de bază biologice şi de siguranţă. Nu numai că satisfacerea treptei 3, 4 sau 5 sunt trecute pe plan secund, în aşteptare, până se
satisfac nevoile treptelor inferioare, dar aceste trebuinţe superioare nici măcar nu sunt percepute sau conştientizate suficient. Nu îţi arde de viaţă socială, recunoaşterea meritelor, sau crearea înaltă a propriului destin, cat timp nu ai ce mânca, eşti bolnav, nu ai casă, o relaţie satisfăcătoare...
Maslow afirma că singurul motiv pentru care oamenii nu se mişcă în direcţia auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de societate, mai ales
printr-o educaţie deficitară ce nu poate schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viaţă, într-o persoană cu o abordare pozitivă, şi că educatorii ar trebui să fie răspunzători de potenţialul pe care îl are un individ pentru a ajunge la auto-actualizare în felul său.
După cum am remarcat, termenul "dorinţă" este foarte vag definit în dicţionare. Din această cauză este şi foarte uşor să se ajungă la disensiuni şi polemici în discuţiile
referitoare la dorinţa umană. Conform dicţionarului, o semnificaţie a dorinţei reprezintă STAREA SUFLETEASCĂ a celui care vrea să obţină ceva. Acceptând acest sens ca sens primar, remarcăm următoarele :
1. Nimeni nu poate renunţa la dorinţele sale, la stările sufleteşti pe care le are atunci când vrea să obţină ceva, deoarece ele sunt normale şi fireşti, sunt motivatoare, influenţând energetic comportamentul, prin excitaţie sau inhibiţie
2. Dorinţele nu au nimic rău, distructiv, malefic, în ele, ci doar intenţiile care stau la baza orientării acţiunii pot conţine ceva bun sau rău.
3. Încercarea de reprimare a dorinţelor conduce la producerea un dezechilibru sufletesc, ce se va reflecta în mod negativ asupra voinţei şi motivaţiei de a desfăşura activităţi în mod natural în viaţă
4. Dorinţa nu poate conduce spre suferinţă, dar ea poate fi resimţită ca suferinţă, ca ceva neplăcut. Starea sufletească a omului care vrea să obţină ceva şi nu poate, poate fi resimţită ca ceva negativ, ca o tensiune neplăcută, şi interpretată ca o suferinţă psihică. Starea sufletească a celui care vrea şi poate să obţină ceea ce vrea, este
resimţită ca ceva plăcut, pozitiv, ca o bucurie.
5. Intenţia, care motivează acţiunea şi orientează comportamentul, conduce spre
obţinerea anumitor rezultate şi efecte, care vor provoca plăcere sau neplăcere, bucurie sau suferinţă.
6. Dorinţa poate fi influenţată mental, în sensul creşterii sau scăderii nivelului ei energetic excitator sau inhibitor
7. Conceptul de dorinţă este frecvent confundat cu cel de vis (utopic), în sensul figurativ al termenului VIS : - fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă, idee fantastică, irealizabilă. Existenţa concomitentă şi a sensului termenului vis : dorinţă arzătoare, puternică; aspiraţie; năzuinţă, oarecum opus celui prezentat înainte, produce multă confuzie.
INTENŢIA INSISTENTĂ DE A PUNE ÎN PRACTICĂ UN VIS UTOPIC, O IDEE FANTASTICĂ IREALIZABILĂ, CONDUCE INVARIABIL SPRE SUFERINŢĂ !