Experienţa personală a Vocilor Interioare

Textul de mai jos constituie un răspuns dat cuiva ce postase pe un forum un dialog imaginat de el cu Dumnezeu. Altcineva comentase, referindu-se la o anume neseriozitate a sa, privind şi postarea în cauză. Intervenţia mea s-a transformat, din
ceva pornit cu tentă oarecum umoristică, în altceva, o Voce interioară preluând oarecum controlul ideilor mele :
"Mi-ar fi plăcut un dialog plin de spiritualitate, umor şi voie bună. Cea mai adâncă seriozitate nu o găseşti în vorbe de lemn serioase şi crispate în rigiditatea convenţională determinată de frică ! Frica de Dumnezeu te face să fii un serios crispat de a nu fi lovit şi pedepsit pentru fiecare din greşelile tale cu voie, cu nevoie sau făra de nevoie Ţi-e ... frică de ... Dumnezeu ? Dumnezeul care te răsplăteşte
pentru meritele tale, te şi pedepseşte pentru greşelile păcatelor tale ! Dacă tu eşti convins de faptul că Dumnezeu împarte răspleţile şi pedepsele în lumea ta, atunci înseamnă că ţi-e al dracului de frică de Dumnezeu ! Ăsta este izvorul fricilor tale interioare : Dumnezeu ! Nu nega... ar fi... inutil. Dumnezeu ştie ce este în inima ta... Şi se amuză :
"- Ce Dumnezeu ţi-am făcut de îţi este frică de ... Dumnezeu ? Tu nu vezi că Eu nu te
pedepsesc ? Tu nu vezi că te pedepseşti şi recompensezi pe tine însuţi zilnic ? Tu nu vezi că Legile mele sunt corecte şi echitabile cu toată lumea, de la microbii nevăzuţi, până la Marele Maestru Kato ? Tu crezi că eu aş putea fi ca tine, bun şi rău, şi corect deoarece recompensez şi pedepsesc pe merit ! Păi cine este corect uneori trebuie să fie incorect alteori. De ce crezi că aş putea fi incorect ? De aceea ţi-e teamă că aş putea fi incorect cu tine, că s-ar putea să nu te înţeleg, şi dacă nu te-aş înţelege nu te-aş accepta, şi dacă nu te-aş accepta ai rămâne fără de iubirea Mea...
Trezeşte-te şi citeşte Principiul compensării lui kato ! Tot ceea ce faci se întoarce la tine într-o altă formă, dar după intenţia ta ! Te recompensezi şi te pedepseşti în mod automat, tu pe tine însuţi ! Poate gândi cineva Legi mai dreapte şi mai nepărtinitoare decât Legea compensării, Legea rezonanţei, şi toate celelalte Legi ale Naturii ? Aceasta
este Natura Mea ! Nu sunt Eu astfel un Dumnezeu adevărat, şi nu unul fals ? De ce vă plângeţi în faţa Mea ? Eu nu v-am pedepsit niciodată, pe nici unul dintre voi ! Cum
Dumnezeu credeţi că aş fi putut să pedepsesc pe cineva ? Voi proiectaţi vina voastră, greşeala voastră şi păcatul vostru, asupra Mea ! Voi credeţi că Eu vă împart Iubirea cu porţia la fiecare, după meritul vostru. Aş mai fi Eu atunci Dumnezeu, sau o slugă care ar trebui să calculeze şi să împartă totul în fiecare clipă, la fiecare fiinţă din Univers ?
Iubirea nu-i ca o bucată de pîine care să poată fi feliată şi împărţită. Ea nu poate fi plămădită şi terminată. Iubirea este ca un izvor la care cel cu inima curată se opreşte şi bea cât vrea, de fiecare dată, până îşi potoleşte setea. Izvorul este nesecat, şi el poate veni ori de câte ori simte nevoia. Nu Eu îţi dau iubire, ci tu îţi iei singur, prin gândurile şi faptele tale. Doar cel cu inima curată poate vedea izvorul de lângă el !
Eu nu sunt contabilul tău, care să-ţi numere păcatele şi faptele bune, şi apoi să-ţi calculeze porţia ta de rău şi bine ! Eu nu sunt Călăul tău, şi nu sunt Îngerul tău păzitor ! De aceea am lăsat Îngeri ca să vă-ngrijească, nevăzuţi de voi ! Ei ştiu gândurile voastre bune şi pe cele rele, şi vă sfătuiesc înspre binele vostru ! Voi aveţi şi Călăuzitori între voi care să vă călăuzească prin Inspiraţia divină. Deschideţi-vă urechea la cuvintele lor, şi inima voastră, pentru a putea primi Cuvântul !
De ce Mă coborîţi pe Mine la nivelul vostru, şi nu încercaţi să vă ridicaţi voi la Mine ? Lăsaţi îndoiala ce vă macină să se macine singură, şi nu o lăsaţi să vă macine pe voi. În sufletul curat ce se ridică cu credinţă la Mine nu trebuie să mai existe îndoială ! Nu
te îndoi de Mine, căci îndoiala te va ţine mereu departe ! Nu te îndoi de tine că ai putea să ajungi la Mine, căci asta va frânge mereu elanul tău. Cu Mine în gândul tău, şi nimic altceva decât cu Mine, lasă spiritul tău să te conducă la Mine, căci el Mă găseşte urmând legătura ce ne uneşte. Bucură-te, căci pe tine nimeni şi nimic nu te desparte de Mine !"

Vocea a intervenit pe parcurs, preluând controlul discursului, folosind mintea mea, cuvintele mele... Eu cred că nici un fel de gând înălţat către Divinitate nu trebuie judecat şi condamnat ! Fiecare comunică în felul său personal cu Divinul. Prin încercări stângace şi timide, fiecare învaţă pe parcurs limbajul spiritual sufletesc al
comunicării interioare. Uneori este de ajuns doar să începi să I te adresezi, să Îi pui doar o întrebare, şi să aştepţi în pacea inimii răspunsul ! Nu este oare, un lucru minunat, să vorbeşti cu El, indiferent cum ai face-o ? Lipsa de crispare şi inhibiţii reprezintă un fel de condiţie a comunicării. Îndoiala, aşa cum a spus Vocea, de asemenea. Eu am început în joacă, joaca de-a Dumnezeu, prin care am empatizat cu El, şi am fost El şi El în mine. În gândul meu identificat cu El am auzit Vocea, şi am scris, ca la o dictare interioară...
Mulţi psihopaţi aud tot felul de voci interioare... Sper să nu mă închidă nimeni la glumeţi pentru asta....