Cele 3 Lumi, Materială, Sufletească, şi Spirituală, ca un Întreg unitar

Lumea sufletelor şi lumea spiritelor nu pot fi percepute prin simţurile corporale ale organismului omenesc, obiectele percepţiei sensibile fiind considerate, din această cauză, ca alcătuind o lumea separată, a treia lume, pe lângă celelalte două.
Dar tu, ca om, trăieşti concomitent în cele trei lumi, clipă de clipă, putând însă percepe doar obiectele lumii sensibile, asupra cărora poţi acţiona în mod conştient.
Lumea sufletelor acţionează asupra ta prin forţe de simpatie şi antipatie, atracţie şi respingere, iar sufletul tău dă naştere unor unde de influenţă în mediul lumii sufletelor, prin vieţuirea emoţiilor şi sentimentelor.
Entitatea spirituală a lucrurilor se oglindeşte în gândurile tale, tu însuţi fiind, ca fiinţă spirituală gânditoare, un locuitor al lumii spiritelor.
Lumea sensibilă reprezintă doar o parte din întregul care te învăluie, prezentând o anumită independenţă aparentă, datorită faptului că simţurile pot percepe doar această parte a întregului. Obiectele sensibile sunt substanţă a lumii sufleteşti şi spirituale înconjurătoare, însă ele apar ca fiind separate de acestea, datorită anumitor proprietăţi care le fac perceptibile senzorial, fiind un fel de formaţiuni sufleteşti şi spirituale densificate, condensate.
Obiectele sensibile sunt numai o formă în care există o mare diversitate de fiinţe sufleteşti şi spirituale ! Doar cine înţelege această idee îşi poate forma o imagine corectă asupra realităţii.
Lumea spiritelor trece în lumea sufletelor, iar aceasta în lumea sensibilă, aceasta fiind
explicaţia faptului că omul poate să-şi facă gânduri despre obiectele sensibile. Obiectele lumii sensibile sunt entităţi spirituale densificate, de aceea omul care îşi îndreaptă atenţia şi gândurile sale spre aceste entităţi spirituale, poate înţelege natura lucrurilor prin gândire.
Obiectele percepţiei sensibile îşi au originea în lumea spiritelor, ele fiind o altă formă a entităţilor spirituale, iar când omul este străbătut de gânduri legate de obiecte, se orientează, interior, de la forma sensibilă spre arhetipurile spirituale ale obiectelor respective. Când înţelegi o anumită idee, prin gândurile care te străbat, are loc un proces imperceptibil simţurilor sensibile.

În subplanurile lumii spiritelor există arhetipurile spirituale ale lumii sensibile. În zona a cincea, a şasea şi a şaptea, aceste arhetipuri se prezintă sub forma punctelor germinale vii, iar în primele patru zone iau aspectul de formaţiuni spirituale.
Când spiritul omului vrea să înţeleagă prin gândire lucrurile sensibile, percepe aceste formaţiuni spirituale ca pe o reflectare-umbră.
Lumea înconjurătoare apare structurată modului de percepţie sensibil, în 4 niveluri separate : 1. mineral, 2. vegetal, 3. animal, şi 4. uman.
1. Regnul mineral este perceput prin simţuri şi înţeles prin gândire. Există două aspecte : obiectul sensibil şi gândul legat de obiect. Obiectul sensibil este o fiinţă-gând densificată. O fiinţă minerală acţionează asupra altei fiinţe minerale în mod exterior, iar acest mod exterior de a influenţa trebuie exprimat prin gânduri. Omul îşi face gânduri asupra felului cum acţionează lucrurile minerale unul asupra altuia, şi prin acest fapt gândurile sale izolate se lărgesc într-o formaţiune de gânduri a lumii minerale generale. Această imagine de gânduri este un reflex al imaginii primordiale a întregii lumi minerale sensibile, şi se găseşte în lumea spirituală ca un întreg.
2. Regnul vegetal la acţiunea exterioară a unui lucru asupra celuilalt se mai adaugă şi fenomenele de creştere şi de reproducere, plantele crescând şi producând din sine entităţi de acelaşi fel. La ceea ce este prezent în regnul mineral, se mai adaugă la plante şi viaţa. Planta are în sine forţa de a-şi da forma sa vie şi de a produce această formă într-o fiinţă identică cu ea. Între modul inform al substanţei minerale şi forma vie a lumii vegetale, se află formele cristalelor, în cristale existând tranziţia de la lumea minerală fără formă la capacitatea vie de a da formă, a regnului
vegetal. În acest proces sensibil, exterior, al producerii de formă, în ambele regnuri, mineral şi vegetal, trebuie să percepi densificarea sensibilă a procesului spiritual care se desfăşoară când germenii spirituali ai celor trei regiuni superioare ale lumii spiritelor se formează ca forme spirituale ale regiunilor inferioare. Procesului cristalizării îi
corespunde, în lumea spirituală, ca arhetip, trecerea de la germenul spiritual amorf la
formaţiunea formată, şi dacă această tranziţie se densifică astfel încât simţurile să-l poată percepe în rezultatul său, atunci el se prezintă în lumea sensibilă ca proces de cristalizare minerală. Şi în viaţa plantelor există un germene spiritual organizat. I-a mai
rămas fiinţei formatoare capacitatea vie de a da formă. În cazul cristalului, germenul
spiritual şi-a pierdut capacitatea formatoare, în momentul formării lui, epuizându-se prin transpunerea în existenţă a formei. Planta are formă, dar pe lângă aceasta îşi
păstrează şi capacitatea de formare. Calitatea germenului spiritual din regiunile superioare ale lumii spiritelor se păstrează în viaţa plantelor.
Nu se poate percepe la plantă, în mod sensibil, decât ceea ce se vieţuieşte în forma finită. Entităţile formatoare care dau vitalitate acestei forme, în regnul vegetal, sunt imperceptibile senzorial. Entitatea-forţă formatoare este partea sensibil-invizibilă care
lucrează în lumea plantelor. Germenii spirituali au coborât cu o treaptă, pentru a acţiona în domeniul formelor.
Se poate vorbi despre regnuri elementare. Dacă desemnăm formele primordiale care încă nu au formă, ca prim regn elementar, entităţile de forţă sensibil invizibile care acţionează ca maeştri lucrători la creşterea plantelor aparţin celui de al doilea regn elementar.
În lumea animală, la capacitatea de a creşte şi de a se reproduce, se mai adaugă senzaţia şi dorinţa. Acestea sunt exteriorizările lumii sufleteşti. O fiinţă dotată cu ele aparţine acestei lumi, primeşte impresii de la ea, şi acţionează asupra ei. Orice senzaţie, orice poftă care iau naştere în fiinţa unui animal, sunt scoase din străfundurile sufletului animal. Forma are durată mai mare decât senzaţia sau dorinţa. Se poate spune că, aşa cum se raportează forma ce se modifică a plantei la forma rigidă a cristalului, tot astfel se raportează şi viaţa de senzaţie la forma vie mai statornică. Planta se epuizează într-o oarecare măsură în forţa formatoare, ea dând naştere la noi forme în timpul vieţii : rădăcina, sistemul foliar, florile, etc.
3. Animalul creşte până la o anumită dimensiune şi formă caracteristică, şi dezvoltă apoi în cadrul acesteia viaţa dinamică a senzaţiilor şi dorinţelor lui. Şi această
viaţă îşi are existenţa în lumea sufletească. Aşa cum planta prezintă ceea ce creşte şi se reproduce, animalul este prezintă ceea ce simte şi-şi dezvoltă instinctele, ele fiind
pentru animal ceea ce este fără formă, ce se dezvoltă mereu în forme noi. Ele îşi au procesele arhetipale în cele mai înalte regiuni ale lumii spiritelor, şi sunt active în lumea
sufletească. Astfel, la animale, pe lângă entităţile-forţă care dirijează creşterea şi
reproducerea, se mai adaugă cele care au coborât cu o treaptă mai jos în lumea sufletească.
Ceea ce acţionează în regnul animal, în senzaţii şi instincte, reprezintă entităţi fără formă care se îmbracă în învelişuri sufleteşti, fiind constructorii propriu-zişi ai formelor animale, aparţinând celui de-al 3-lea regn elementar.
4. Omul prezintă, în plus faţă de plante şi animale, capacitatea de a prelucra senzaţiile, obţinând reprezentări şi gânduri, de a-şi dirija instinctele prin gândire. Gândul, care la plantă apare ca formă, la animal apare ca forţă sufletească, şi chiar sub formă de gând.
Spiritul este prezent în cadrul corpului uman sensibil, el putând apărea ca acea reflectare-umbră a fiinţei-spirit, pe care-o reprezintă gândul.
Gândul este forma pe care o adoptă în om entitatea-spirit lipsită de formă, aşa cum ea preia forma la plantă, sufletul la animal. Datorită acestui fapt, omul nu are un regn elementar care să-l construiască, în afară de sine însuşi, în măsura în care el este fiinţă gânditoare. Regnul său elementar lucrează în corpul său sensibil. Numai în măsura în care omul este formă şi fiinţă în care iau naştere senzaţii, lucrează în el şi entităţi elementare de acelaşi fel cu cele care lucrează în lumea plantelor şi a animalelor.
Animalul are un sentiment de sine, omul are o conştienţă de sine. În animal, spiritul se simte suflet, nu se simte spirit. În om spiritul se recunoaşte ca spirit, chiar dacă, prin
condiţiile fizice, numai ca reflectare-umbră a spiritului, ca gând.
Cele 3 lumi pot fi împărţite, astfel, în modul următor :
1. regnul fiinţelor arhetipale lipsite de formă (primul regn elementar)
2. regnul fiinţelor formatoare de formă (al doilea regn elementar);
3. regnul fiinţelor sufleteşti (al treilea regn elementar)
4. regnul formelor create (forme cristaline)
5. regnul fiinţelor care au forme fizice vizibile, asupra cărora mai lucrează şi entităţile
formatoare (regnul vegetal)
6. regnul care devine sensibil în forme, în care mai acţionează încă şi entităţile care
vieţuiesc sufleteşte (regnul animal)
7. Regnul în care formele sunt perceptibile senzorial, pe lângă care mai acţionează
entităţile care creează formele, şi cele care se vieţuiesc sufleteşte, şi în care
prinde contur însuşi spiritul, sub forma gândului, în cadrul lumii simţurilor (regnul
uman).

Corpul fizic, corpul eteric, corpul sufletesc, şi sufletul raţiunii, sunt arhetipuri ale lumii spiritelor, densificate în lumea sensibilă.
Corpul fizic se formează datorită faptului că arhetipul omului este densificat până la apariţia sensibilă, din această cauză putând fi numit şi entitate a primului regn elementar densificat până la un grad de percepţie sensibilă.
Corpul eteric ia naştere prin faptul că silueta obţinută în acest mod este menţinută în mobilitate printr-o entitate care-şi extinde activitatea în regnul sensibil, dar care nu este perceptibilă prin simţurile corporale. Ea îşi are originea în regiunile cele mai înalte ale lumii spiritelor, luând formă în cea de a doua regiune, devenind un arhetip al vieţii. Ca arhetip al vieţii, acţionează în lumea sensibilă. În mod asemănător, entitatea care construieşte corpul sufletesc simţitor îşi are originea în zonele cele mai înalte, iar în cea de a treia regiune ia forma arhetipală a lumii sufleteşti, şi acţionează
ca atare în lumea sensibilă.
Sufletul raţiunii se formează prin faptul că arhetipul omului ia în cea de a patra regiune forma gândului, şi acţionează în lumea sensibilă ca entitate umană gânditoare.
În acest fel lucrează spiritul la corpul său fizic, la corpul său eteric şi la corpul său sufletesc simţitor, şi devine aparent în sufletul raţiunii.
Aşadar, la cele trei părţi inferioare ale omului colaborează arhetipurile sub formă de entităţi care într-un anumit mod i se opun în mod exterior. În sufletul său al raţiunii, el devine lucrător conştient la propria sa fiinţă. Iar entităţile care lucrează asupra corpului său fizic sunt aceleaşi care formează natura minerală. Asupra corpului său eteric acţionează entităţi de aceeaşi natură cu cele care acţionează asupra regnului vegetal, asupra corpului său sufletesc cu cele ce elaborează senzaţii, cele care trăiesc în regnul animal în mod sensibil-imperceptibil, dar care îşi extind activitatea în aceste regnuri.
Lumea în care trăieşte omul este expresia acestei coacţionări.
Aceste informaţii deschid şi calea înţelegerii pentru fiinţe de alt fel decât cele care îşi au existenţa în cele patru regnuri ale naturii. Un exemplu de astfel de entităţi este ceea ce se poate numi spiritul unei naţiuni, care nu se manifestă în mod sensibil. El se vieţuieşte în senzaţiile, sentimentele, înclinaţiile observate ca fiind comune unui popor, fiind o entitate care nu se încorporează în mod sensibil, ci îşi modelează corpul din substanţe ale lumii sufleteşti. Acest corp al spiritului naţiunii este ca un nor în care trăiesc elementele unui popor, ale căror acţiuni apar în sufletele oamenilor, dar care nu îşi au originea în sufletele lor. Pentru cine nu îşi poate reprezenta spiritul poporului în acest fel, acesta rămâne o simplă imagine fantomatică, fără fiinţă şi viaţă, o abstracţiune goală.
Ceva asemănător s-ar putea spune şi despre ceea ce se numeşte spiritul timpului.
Prin aceasta, vederea spirituală se lărgeşte, acoperind o multitudine de alte entităţi, inferioare şi superioare, care trăiesc în ambianţa omului, fără ca el să le poată percepe prin simţuri. Oamenii care au capacitatea clarvederii spirituale percep însă astfel de entităţi, şi le pot descrie. Unor specii inferioare de astfel de fiinţe le aparţine ceea ce a fost numit salamandre, silfi, undine, gnomi. Ele sunt vizualizări ale unui adevăr spiritual care nu se lasă prezentat decât în acest fel, ca parabole. Pentru ochii sensibili, ele nu pot fi vizibile, evident, pentru că ele nu au un corp fizic.
Superstiţia nu constă în faptul că astfel de fiinţe sunt privite ca fiind reale si adevărate, ci în credinţa faptului că ele pot să apară în mod sensibil ! Fiinţe cu astfel de formă coacţionează la construcţia lumii, şi le poţi întâlni când pătrunzi în regiunile superioare ale lumii. Superstiţioşi nu sunt cei care văd în astfel de descrieri imaginile unor adevăruri spirituale, ci aceia care cred în existenţa sensibilă a imaginilor, dar şi cei care contestă spiritul, pentru că ei cred că trebuie să respingă imaginea sensibilă.
Trebuie consemnate şi fiinţele care nu coboară până în lumea sufletească, al căror
înveliş este ţesut doar din formaţiunile lumii spiritelor. Tu le vei percepe atunci când îti deschide simturile spirituale pentru ele.