Stadiile dezvoltării psihice

Principiul dezvoltării în psihologie. Psihologia modernă subliniază importanţa dimensiunii genetice evolutive a psihicului. Perspectiva psihogenetică a dezvăluit filiaţii ale unor fenomene complexe, regăsite în stadii mai timpurii în forme simple, care pot fi studiate în mod precis.
Fiecare secvenţă a dezvoltării psihice trebuie privită ca rezulta tal etapelor anterioare, şi ca premisă a etapelor viitoare.
În lipsa cadrului oferit de ideea evoluţiei şi de procesul evolutiv, conştiinţa umană ar părea un miracol. Evoluţia psihicului uman la forma actuală, a început prin forme prezente la nivel infrauman, preistoria comportamentului omenesc având prefigurări în lumea animală. Legile psihofiziologice descoperite la nivel infrauman sugerează idei şi ipoteze referitoare la procesele psihofiziologice şi psihice ale omului.
Structurile şi sistemele funcţionale depăşite în cursul evoluţiei nu dispar, ele subordonându-se unor sisteme de ordin superior, constituind un suport al achiziţiilor mai recente ale dezvoltării, chiar şi în forma lor latentă.
Baza biologică a omului nu a suferit schimbări importante, în timp. Suntem aceeaşi speţă care nu se mai schimbă la nivel filogenetic, ci ontogenetic, într-un mod dinamic şi continuu. În structura biologică a speciei homo sapiens nu s-au produs modificări importante timp de 50.000 de ani, dar în dezvoltarea sa social-istorică schimbările au fost foarte mari. În epoca modernă ritmul dezvoltării istorice a societăţii, prin cultură, ştiinţă, tehnică, artă, etc,, este accelerat.
Conştiinţa umană reprezintă un produs social, aflându-se sub incidenţa vieţii sociale, şi dezvoltându-se după legităţi proprii. La nivel de individ, psihogeneza se înscrie într-un cadru socio-cultural în care sunt rezumate, selectate şi condensate rezultatele dezvoltării istorice întregi, dezvoltarea ontogenetică beneficiind de moştenirea social-istorică în măsură să accelereze procesul formativ, care parcurge o cale mai economică şi productivă.
Principiul genetic subliniază necesitatea de a se studia produsul ca rezultat final al dezvoltării, dar să se abordeze şi procesul apariţiei şi instalării unei forme superioare a fenomenului considerat, depistând trepte parcurse şi funcţionalitatea lor în procesul evolutiv.
Descoperind filiaţiile unor fenomene complexe, ele pot fi explicate, abordarea psihogenetică având o valoare euristică recunoscută şi apreciată.