Cunoaşterea Imaginativă, Inspirată, şi Intuitivă

Cea mai accesibilă formă de cunoaştere primară poate fi caracterizată prin faptul că tu percepi lumea prin simţuri, şi o asimilezi cu ajutorul raţiunii şi a celorlalte forţe sufleteşti. Dincolo de această formă de cunoaştere există alte trei trepte de cunoaştere ale Universului:
1. Cunoaşterea Imaginativa,2. Cunoaşterea Inspirată, 3. Cunoaşterea Intuitivă, cuvântul „intuiţie" fiind folosit în sensul în care utilizat în ştiinţa spirituală.
1.Cunoaşterea imaginativă - o vei dobândi din momentul în care privirea ta spirituală va percepe sub formă de imagini ceea ce se află în spatele lumii simţurilor, într-o panoramă de imagini cosmice, prin nimic comparabile cu imaginile percepute prin ochi, în viaţa curentă. Pentru imaginile cunoaşterii imaginative nu există legea spaţiului tridimensional, existând şi alte deosebiri care fac ca viziunile imaginative să poată fi greu comparate cu ceea ce întâlneşti în lumea simţurilor. Poţi ajunge la o reprezentare a lumii imaginative dacă îţi închipui că în faţa ta se află o plantă, şi că ai fi capabili să extragi din ea tot ceea ce ochiul tău percepe ca fiind culoare, astfel încât aceasta ar pluti, pur şi simplu, liber în aer. Dacă nu ai face nimic altceva decât să extragi această culoare care este legată de plantă, şi ai lăsa-o să plutească liber, atunci ai avea în faţa ta o formă colorată moartă. Pentru un clarvăzător, această formă colorată nu rămâne o imagine colorată moartă ci, atunci când extrage ceea ce este culoare în lucruri, datorită pregătirilor şi exerciţiilor parcurse de el, această imagine colorată începe să fie animată de spiritual, la fel cum în lumea sensibilă ea a fost vitalizată prin partea substanţială din plante. Clarvăzătorul percepe o lumină colorată, plutind liber, strălucind şi scânteind în diferite moduri, dar având viaţă în interiorul său. În felul acesta fiecare culoare este expresia particularităţii unei entităţi spirituale-sufleteşti, entitate care nu este perceptibilă în lumea simţurilor. Pentru clarvăzător, culoarea existentă în planta sensibilă începe să fie expresie pentru entităţi spirituale sufleteşti.
Imagineaţi o lume plină de asemenea forme colorate, mişcându-se şi transformându-se fără încetare, şi nu limita viziunea ta despre culoare la singurul reflex al unei imagini. imaginează-ţi toate acestea ca fiind expresia fiinţelor spirituale, încât să poţi simţi că în spatele imaginii verzi care se prezintă ochilor tăi se află o fiinţă inteligentă, care înţelege; sau, dacă imaginea este roşu deschis, reprezintă-ţi că ea este expresia unei fiinţe pasionale. Gândeşte-te la această mare de culori, sau de sunete, mirosuri, gusturi, senzaţii care se îmbină lăuntric, ca întrepătrunzându-se, toate acestea fiind expresia unor fiinţe spirituale-sufleteşti, invizibile. Atunci vei înţelege ceea ce se numeşte Lumea Imaginativă, o lume care nu are nimic comun cu ceea ce se numeşte, în mod curent, "un lucru imaginar", o iluzie. Aceasta este o lume reală, percepută printr-o altă formă de viziune decât cea valabilă pentru lumea simţurilor.
În această lume imaginativă ţi se prezintă percepţiei tot ceea ce se află dincolo de lumea simţurilor, tot ceea ce simţurile tale fizice nu percep, de exemplu corpurile eterice şi corpurile astrale ale oamenilor. Învăţând să vezi lumea cu ajutorul cunoaşterii imaginative, vei cunoaşte în acelaşi timp şi entităţile superioare, după latura lor exterioară, la fel cum în lumea simţurilor tu cunoşti oamenii după aparenţa lor, forma lor vizibilă. Poţi să-i cunoşti mai bine dacă ai ocazia să discuţi cu ei, să comunicaţi. Prin ceea ce spun, prin ceea ce transmit prin comunicare, oamenii exprimă încă ceva, diferit de ceea ce vezi privindu-i, atunci când îi întâlneşti. În general nu poţi observa pe faţa trecătorilor starea lor afectivă, sentimentele lor sufleteşti, dar le poţi afla dacă vorbeşti cu ei, dacă veţi comunica. În primul caz cunoşti persoana doar prin aspectul său exterior, iar în al doilea caz, ea însăşi ţi se dezvăluie, comunicându-ţi trăirile ei interioare. La fel stau lucrurile cu entităţile lumii suprasensibile.
2. Cunoaşterea Inspirată - învăţând să cunoşti entităţile lumii suprasensibile prin cunoaştere imaginativă, înveţi să le cunoşti doar latura spiritual-sufletească exterioară. Dar când te vei ridica de la cunoaşterea imaginativă la Inspiraţie, le vei percepe exprimările, şi vei intra în contact cu ele. Ele îţi vor comunica atunci, din propria lor esenţă, cine şi ce sunt ele. Inspiraţia reprezintă, deci, un nivel mai înalt al cunoaşterii decât Imaginaţia, şi afli mai multe în ceea ce priveşte entităţile lumii spirituale, ridicându-te de la Imaginaţie la Inspiraţie.
3. Cunoaşterea Intuitivă - un nivel şi mai înalt este cel al Intuiţiei. Noţiunea de Intuiţie trebuie luată în sensul pe care îl are în ştiinţa spirituală : modul de cunoaştere prin care poţi percepe ceea ce îţi comunică entităţile superioare, şi, de asemenea, să te identifici cu ele, să pătrunzi până la esenţa lor. Acesta reprezintă un grad înalt al conştienţei spirituale. El cere ca tu să fi dezvoltat mai întâi în tine iubirea, încât să nu faci nici cea mai mică deosebire între tine şi fiinţele din anturajul tău spiritual, în care tu ţi-ai "revărsat" propria ta fiinţă, ca să devii una cu aceste fiinţe. Tu eşti în aceste fiinţe. Acest lucru nu este posibil decât într-un univers spiritual divin, de aceea termenul de Intuiţie, adică „a fi în Dumnezeu", este pe deplin justificat.

Există posibilitatea de a parcurge aceste trei etape ale cunoaşterii suprasensibile, dar se poate, de asemenea, ca, în timpul incarnării, o persoană să nu ajungă decât până la nivelul Imaginaţiei, iar nivelurile Inspiraţiei şi Intuiţiei să-i rămână inaccesibile. În acest caz, omul respectiv este un „clarvăzător". În zilele noastre, în general, nu este curent să se atingă mai întâi nivelurile superioare de cunoaştere spirituală, fără să se fi parcurs nivelul Imaginaţiei. În condiţiile actuale este aproape imposibil ca cineva să „sară" într-un anumit fel peste nivelul Imaginaţiei, pentru a fi condus direct la Inspiraţie şi la Intuiţie. Dar ceea ce astăzi nu ar fi corect, s-a putut întâmpla şi s-a întâmplat în alte epoci.
Au existat perioade, în cursul evoluţiei umane, în timpul cărora treptele cunoaşterii suprasensibile - Imaginaţia, pe de o parte, Inspiraţia şi Intuiţia, pe de altă parte, - erau oarecum repartizate între indivizi diferiţi. Existau, de exemplu, centre de Misterii unde unii aveau vederea spirituală destul de dezvoltată pentru a fi clarvăzători în domeniul Imaginaţiei. Lor le era accesibilă lumea simbolică a imaginilor, şi renunţau să atingă Inspiraţia şi Intuiţia. Deveneau capabili să vadă cu claritate şi precizie lumea Imaginaţiei, deoarece se antrenau, în mod special, să vadă această lume a Imaginaţiilor.
Lor le era, însă, necesar un lucru. Cel care vrea să vadă numai în lumea Imaginaţiilor, şi renunţă să mai pătrundă în lumea Inspiraţiei şi a Intuiţiei, trăieşte până la un anumit punct în incertitudine. Această lume fluctuantă a Imaginaţiilor este fără maluri, şi când rămâi în voia ta, sufletul înoată fără direcţie şi scop, încoace şi încolo. Era, deci, necesar ca indivizii care au renunţat să ajungă până la nivelurile de Inspiraţie şi Intuiţie să se asocieze, cu toată dăruirea, conducătorilor lor, celor care atinseseră aceste trepte. Căci numai Inspiraţia şi Intuiţia dau în lumea spirituală certitudinea percepţiei drumului de urmat şi a scopului de atins. Când lipseşte cunoaşterea inspirată, nu poţi percepe calea pe care trebuie s-o urmezi pentru a ajunge la scopul propus. Şi atunci trebuie să te încrezi într-un ghid competent, care să-ţi indice această cale. De aceea se insista, pe drept, întotdeauna, asupra necesităţii, pentru oricine se ridica mai întâi la cunoaşterea imaginativă, să se ataşeze de un ghid care să-i indice calea şi scopul de urmat.
Pe de altă parte, era util ca, în anumite perioade, anumiţi oameni să fie lăsati să ajungă de la început la cunoaşterea inspirată şi, dacă era posibil, până la Intuiţie. Aceşti oameni renunţau atunci să vadă tabloul imaginativ al lumii spirituale care îi înconjura. Ei se dăruiau numai acelor impresii primite din lumea spirituală care sunt emanaţii ale interiorului entităţilor care o populează. Ei ascultau cu urechile lor spirituale ceea ce spuneau entităţile lumii suprasensibile. Este ca şi cum un zid te-ar despărti de o persoană pe care nu o vezi, dar pe care o auzi vorbind în spatele zidului. Este cu totul posibil să se renunţe la viziunea lumii spirituale, pentru a fi condus să auzi mai curând comunicările făcute de entităţile spirituale. Dacă cineva este capabil să audă prin spirit ceea ce spun despre ele însele entităţile lumii suprasensibile, se va spune despre el, fie că percepe sau nu viziunile lumii imaginative, că este înzestrat cu Cuvântul interior, în opoziţie cu Cuvântul exterior, care se foloseşte în lumea fizică, în comunicările de la om la om. Există, deci, oameni care, fără să vadă lumea imaginativă, sunt înzestraţi cu acest cuvânt interior, şi care pot asculta şi ne pot comunica ceea ce spun entităţile spirituale.
A existat un anumit moment în evoluţia umană în care, în Misterii, aceste două genuri de experienţe ale cunoaşterii suprasensibile coacţionau. Datorită faptului că fiecare renunţa la ceea ce percepea celălalt, el putea să se dezvolte mai perfect, cu mai multă claritate din punctul său de vedere şi prin aceasta în anumite timpuri, în cadrul Misteriilor, rezulta o coacţionare splendidă. Au existat, aşadar, clarvăzători imaginativi care se antrenau în mod special să vadă lumea imaginilor. Alţii, depăşind lumea Imaginaţiilor, se antrenau în mod special să primească în sufletul lor Cuvântul interior aşa cum se revelează el Inspiraţiei. Atunci ei îşi puteau comunica reciproc tot ceea ce trăiseră datorită pregătirii lor speciale. Acest lucru era posibil în acele timpuri în care fiinţele omeneşti aveau o încredere unele în altele imposibilă în prezent, datorită dezvoltării noastre în timp. În zilele noastre, nimeni nu mai are o încredere atât de mare încât să asculte descrierea lumii imaginative făcută de altul şi să adauge ceea ce el însuşi a aflat prin cunoaşterea inspirată, fiind convins că descrierile celuilalt sunt corecte. Astăzi, fiecare vrea să vadă prin sine însuşi. Aceasta este atitudinea justificată a epocii noastre. Foarte puţini oameni s-ar mulţumi în zilele noastre cu o dezvoltare unilaterală a Imaginaţiei, aşa cum era de la sine înţeles într-o anumită epocă. Pentru omenirea actuală este deci necesar ca omul să fie condus în mod progresiv prin cele trei etape ale cunoaşterii superioare, fără a omite pe vreuna din ele.
sinteza din prelegerile lui R. Steiner