Profeţii Mesianice

"Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine" - Ioan 5:39,
"Filip a găsit pe Natanel şi i-a zis : "-Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege, şi proorocii, pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif" - Ioan 1:45,
"O nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii ! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa ? Şi a început de la Moise şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El"- Luca 24:25-27
În continuare, va fi prezentată o listă cu evenimentele, profeţiile care se referă la fiecare eveniment în Biblie, Vechiul Testament, şi textul din Biblie, Noul Testament, în care se arată împlinirea profeţiei :
1. Născut dintr-o fecioară - Isaia 7:14 -Matei 1:22-23,
2.Din familia lui David - Isaia 11:1 - Luca 1:32,
3.Născut în Bethleem - Mica 5:2 - Matei 2:4-6,
4.Uciderea pruncilor - Ieremia 31-15,
5.Scăpat din Egipt - Osea 11:1 - Matei 2:15,
6.Uns cu Duhul Sfânt - Isaia 61:1,2,
7.Călare pe măgar la intrarea în Ierusalim - Zaharia 9:9 - Matei 21:4,5,
8.Trădat de un prieten - Psalmul 41:9 - Ioan 13:18,
9.Părăsit de ucenici - Zaharia 13:6 - Matei 26:31,
10.Vândut pe 30 de arginţi - Zaharia 11:12,13, - Matei 26:15,
11.Ţarina olarului - Zaharia 11:12,13, - Matei 27:3-10,
12.Scuipat şi pălmuit - Isaia 50:6 - Matei 27:30,
13.Băutura din oţet şi fiere - Psalmul 69:21 - Matei 27:34,48,
14.Nici un os zdrobit - Exodul 12:46 - Ioan 19:33,36,
15.Mâinile şi picioarele străpunse - Psalmul 22:16 - Ioan 20:25,
16. în lucru

Mare ceata ce s-a asternut acum. Adica profetii au stiut dinainte ce urma sa se intample. Chiar si partea cu patimile si rastignirea. Adica totul era deja scris. Daca facem o paralela si ne raportam la zilele noastre "tot ce trebuie sa se intample se intampla" pentru ca probabil e deja scris. Dar exista si liberul albitru - care nu e asa liber probabil, cum consideram eu, la un moment dat. Liberul albitru e influentat de caracterul, personalitatea, conditiile de viata si factorii care actioneaza asupra unei anumite persoane. El, fiind el, in anumite circumstante, ia decizii. Personalitatea si temperamentul unei persoane se datoreaza tot unor factori externi, necontrolati de care individ.
In concluzie, acesti factori sunt necesari pentru a ajuta o persoana sa ia deciziile corecte - decizii cu care el e impacat.
Cu alte cuvinte, tot ce are un individ de facut este sa fie el insusi si, in caz de probleme sa nu se streseze foarte tare. Adica sa treaca usor pin ele pentru ca asa a fost sa fie si nu avea cum sa fie altfel. Sa accepte mai usor tot ce s-a petrecut. Si ce se petrece. Mai grea e practica in acest caz.
Dar "la un moment dat, o persoana poate sa iasa din acest cerc sau lant al sortii" sa ii spunem asa. Dar cum? Cand?
Sau, probabil totul are o perioada limitata. Sa presupunem ca o persoana a iesit din acest lant sau cerc al sortii si va avea o constiinta morala foarte ridicata. Aceasta intra in relatii cu alte persoane care sunt inca prinse in acest cerc in diferite perioade de timp, asta inseamna ca va face parte din soarta altor persoane. Deci nu este o eliberare totala, poate doar psihica, morala, o eliberare a constiintei ....Tinand cont ca persoana cu moralitate superioara va face parte din viata altora, trebuie sa ramana ea insasi, indiferent de constiinta si gradul de moralitate pe care il are. Asa sa fie?

Cred ca am prins ideea. Oamenii inteligenti care au scris Biblia, s-au gandit ca la un moment dat vor avea nevoie de argumente mai puternice pentru a mentine supunerea poporului. Sau asale-a spus vocea. Apoi au inserat previziuni.
Apoi au gasit exact persoana potrivita care sa corespunda descrierii. Si asa a aparut Mesia. Inca nu stiu care e treaba cu vocea pe care o tot aud oamenii vremurilor. Si Isus a vb cu Dumnezeu...

Treaba cu vocea stă cam aşa : dacă vei reciti subiectele legate de mediumitate, şi cele cu ET (ET şi Vanga, etc.), şi cele unde am discutat despre mediumi, profeţi, şi profeţii, îţi vei reaminti următoarele lucruri : au existat mulţi mediumi de-a lungul istoriei, care au auzit voci, şi mediumi care au avut viziuni. Clarvederea şi clarauzul sunt denumiri date acestor capacităţi de a percepe auditiv sau vizual lucruri pe care oamenii "normali" nu le percep. Multe asemenea percepţii "paranormale" au loc în vis, după cum este scris şi în Biblie, în multe cazuri, diferiţilor oameni, mai ales celor care nu au "facultatea" de a avea asemenea percepţii în starea de conştienţă diurnă, treji fiind. Să auzi o voce nu este ceva absolut extraordinar, în sensul că nu trebuie interpretată orice voce internă care ţi se adresează, ca venind în mod obligatoriu şi absolut, ori de la Dumnezeu, ori de la Diavol. Această interpretare pur religioasă şi etremistă, denotă... extremism şi fanatism religios, credinţe şi convingeri blocante, care pot purta omul în cauză spre... templele neuropsihiatriei. Orice credincios fanatic, care va auzi o voce ce îi spune ceva de genul : "Eu sunt Dumnezeul tău !", sau "Eu sunt Diavolul !", va lua drept adevăr aceste afirmaţii, fără vreo cenzură asupra validităţii provenienţei vocii respective. Din păcate, în secţiile rezervate "Glumeţilor" , la Neuro, sunt tot felul de... profeţi, mediumi, vizionari, clarvăzători, care nu- şi pot controla prin voinţa proprie aceste percepţii auditive, vizuale, audio-vizuale. Cum oare şi le-ar putea controla un credincios convins de faptul că Dumnezeu sau Diavolul îi porunceşte să facă anumite lucruri, când el nu se îndoieşte nici o clipă de realitatea şi identitatea acelei voci ? Cu adevărat este o mare şi grea încercare să te afli într-o asemenea situaţie. Dar, în astfel de situaţii "cad" în mod special cei care au o anumită labilitate psihică, anumite disfuncţii morfofuncţionale psihice. Credincioşi fanatici, extremişti, fac, în general, parte din această categorie. La tema dezvoltată referitor la mediumi şi mediumitate, am insistat asupra faptului că există spirite "inferioare", aflate pe un nivel de evoluţie morală mai scăzută, şi care se distrează şi se bucură de tracasările pe care le pot face, în diferite condiţii, diferiţilor oameni. Este la fel cum există oameni batjocoritori, pe care îi amuză nespus să facă tot felul de farse şi glume proaste celorlalţi, chiar şi rudelor şi celor mai buni prieteni. Insist, aşadar, şi acum, asupra faptului că o credinţă oarbă este deosebit de nocivă, prin faptul că ea nu conduce spre Adevăr, spre Iluminarea conştiinţei, ci spre conformare, conformism, imitare, prejudecăţi, convingeri iraţionale acceptate fără o cenzură logică ! Ultima mostră dezastruoasă a credinţei oarbe am trăit-o în perioada glorioasă a comunismului. Şi să nu uităm faptul deosebit de important că şi acel conducător a plătit cu viaţa sa, şi sângele i-a fost vărsat, de către... poporul său !

Iisus a fost ucis datorita profetiilor. Daca nu exista profetiile, regele nu se mai spria de faptul ca va aparea un alt rege mai puternic.
Cu alte cuvinte, traim in ceea ce altii au creat pentru noi. Lumea in care ne nastem este doar cauza a
unor actiuni din trecut ale altora. Noi, la randul nostru vom produce efecte prin actiunile noatre, care vor genera consecinte care vor fi suportate de generatiile viitoare.
O persoana care ajunge la un nivel moral superior cunoaste regulile si formulele jocului, astfel e capabil sa faca previziuni.
In continuare imi scapa ceva. Partea cu sacrificiul e tot neclara. Daca ceea ce am scris mai sus, cum ca traim consecinte, ma tot intreb de ce au scris profetii asemenea lucruri. Probabil in necunostinta de cauza.
Nu ne ramane de facut decat sa speram ca regulile si formulele jocului sunt corecte si ca efectul va fi cel sperat.

Nu se poate afirma cu tărie şi certitudine faptul că regulile jocului sunt corecte, din punctul de vedere al omului simplu, obişnuit. Asta deoarece el este un ignorant, osândit la suferinţă, în această lume, în cadrul acestui "joc de strategie" Până se dumireşte care-s regulile, va striga de multe ori "-Au !" , şi mulţi se trezesc murind cu dreptatea-n braţe. Dreptatea lor... Ideea religioasă a "păcatului originar" are legătură cu suferinţa umană. Există n logică în ideea acestui tip de determinism cauzal : "Suferi acum consecinţele acţiunilor tale, în mod greşit orientate." Şi, datorită faptului că toţi suferă, inevitabil, în cursul vieţii, în mod individual sau în grupuri colective, apare drept logică şi incitantă ideea păcatului originar, căci ea ne scuteşte, pe fiecare, de vina... proprie. Adică io nu sufăr c-am greşit io, ci datorită faptului că stră moşul meu masculin a cedat la stră moaşa mea feminină şi a muşcat fructul oprit. Da, şi, de fapt, nici ei, nu au fost de fapt vinovaţi pe deplin, ci au puternice circumstanţe extrem de atenuante, datorită faptului că ei, în ignoranţa lor stră moşească, au fost manipulaţi persuasiv de târâtorul cel parşiv şi perfid, prin sugestii vizuale şi auditive, posibil şi telepatice, hipnoză, etc. Este foarte interesant faptul că, de-a lungul atâtor generaţii, oamenii nu au reuşit, încă, să surprindă, în mod mai clar, modul în care suferinţa se perpetuează în existenţa lor. Există ceva care se transmite din generaţie în generaţie, şi are capacitatea de a influenţa gândirea şi comportamentul fiecărui individ, acţionând astfel la scară planetară. Acest "ceva" menţine oamenii în confuzie şi incertitudine, în ignoranţă. Adevărurile universale au fost întotdeauna împiedecate să se propage în mod liber, de la om la om, şi de la o generaţie la alta. Probabil că ai auzit şi tu de polemicile iscate în legătură cu faptul că există oameni de ştiinţă care susţin că omul nu a pus piciorul pe Lună, niciodată, şi că totul a fost o... înscenare regizată în stil american. Cică matematic se poate demonstra că costumul cosmonautic nu putea rezista la radiaţii, că fotografiile au fost trucate, căci nu se vedea nici o stea pe cerul pozelor, că lumina în care au fost făcute a lăsat nişte umbre de studio iluminat din mai multe direcţii şi surse luminoase, etc. Este de ajuns să "arunci" nişte informaţii care, în mod logic, par credibile, în legătură cu posibilitatea validării sau invalidării adevărului unei anumite ipoteze, a unei afirmaţii, judecăţi, raţionament, şi oamenii se scindează rapid în tabere opuse. Multe polemici degenerează rapid în scandaluri, cu ofense, injurii, şi chiar acte de violenţă fizică. Exemple avem la Ştiri, pe toate canalele, de la Sport pănă la Politică. Acest "ceva" care întunecă judecata oamenilor, a fost personificat ca fiind o entitate a "Răului Absolut", şi i s-a dat chip si înfăţişare... pământeană. Ce poate fi mai rău de atât, de a aduce Răul în mintea oamenilor, în gândirea lor, şi deci şi în acţiunile lor, comportamentul lor, viaţa lor de zi cu zi ? Am intrat pe mai multe site-uri cu caracter religios, şi pot să spun că majoritatea lor emană idei foarte... sugestive privind natura răului Internetul însăşi este prezentat în unele ca o creaţie... Diabolică, care duce tânăra generaţie la... pierzanie Pornografie, violenţă, persuasiune, minciună,... toate relele sunt prezente pe net Şi, cum cel ce vrea să cunoască adevărul, trebuie să cunoască şi minciuna, este instructiv de studiat şi site-uri de genul BSR Biserica Satanistă Română, şi chiar scrierile recomandate de ei. De ce ? Pentru că adevărul este întotdeauna undeva la... mijloc, şi din această cauză adevărata cale spirituală urmează o cale de mijloc. Oriunde este adevăr este şi minciună ! Acest dualism, însă, există doar în mintea oamenilor, datorită faptului că sunt limitaţi în perceperea realităţii, şi trăiesc astfel în iluzie. Omul numeşte "adevăr" ceea ce crede sau este convins că există, şi "minciună" ceea ce crede sau este convins că nu există. În Realitate. Şi ei numesc "realitate" ceea ce există în mod obiectiv. Dar ce există în mod obiectiv ? Savanţii contemporani se chinuie să ne explice că... Nimic ! Înţelepţii şi Iluminaţii istoriei umane, s-au... chinuit şi ei... Adevăraţii căutători, cei ce au ajuns la Înţelepciune şi Iluminare, sunt cu adevărat Mijlocitori. Cel ce ajunge să cunoască adevărata natură a Dualităţii este adevăratul Cunoscător. Nu sunt un Partizan, nu sunt un Adept, al nici un curent religios. Nu de alta, dar nu-mi place să mă las dus şi purtat de nici un... curent. Şi nici de... valuri. Cui îi place, n-are decât. Este şi asta o experienţă, amuzantă, cât timp nu devine... dureroasă

Dacă există profeţi mincinoşi ? Da, există. Şi Biblia susţine asta, şi... pofeţii ! De ce n-ar exista ? Un cercetător care a studiat validitatea predicţiilor lui Vanga Dimitrovna- singurul om al lumii moderne recunoscut de oficialităţi ca fiind prezicător şi profet, a declarat că procentul de validitate a predicţiilor sale se situează în jurul cifrei de 80 %. Hmmm... atunci să ne afirmăm că ea a fost un profet adevărat, sau... ba ? Cercetătorul nu a mai dat un astfel de verdict... Însă a decretat că acest procent se situează clar peste media unei probabilităţi previzionale obţinute de la un lot-martor de oameni obişnuiţi cu normalitatea. Deci concluzia ar fi că Vanga poate fi declarată "prezicătoare", "profet", şi alte sinonime, dar că nu tot ceea ce prezice ea se... adevereşte 100 % întocmai în detaliile a 20 %. Ne-am lămurit ? Există falşi profeţi ? Parcă... Mai concret, dacă ei există, oare ce procent nimeresc ei ? Ce înseamnă, oare, o "profeţie mincinoasă" a unui "profet mincinos" ? Cum am putea-o oare defini ? Adică are ea un sâmbure de adevăr, ca legendele românilor, sau e un fruct făr-de sâmburi ? Ar trebui să conţină ea sâmburi falsificaţi, ceva cu aparenţă de sâmbure de adevăr, care să ne inducă în vreo eroare, sau ba ? Altel spus, putem afirma că o profeţie care se adevereşte incomplet, de exemplu 80 %, este mincinoasă, sau nu ? Că este adevărată 80 % şi mincinoasă 20 %, ar fi mai aproape de... adevăr ? Dar... fifty-fifty, 50-50 % ? Există profeţi mincinoşi ? Da, şi Biblia spune că există, şi că vor exista, şi că se vor îmulţi în vremurile de pe urmă, din cauze anumite. Dar cum definim termenul şi noţiunea de "profet mincinos" ? Acceptăm, în primul rând, faptul că "este o fiinţă umană care are daru' profeţiei", nu ? Că dacă n-are daru' nu mai putem accepta a-l numi "profet", ci doar, simplu... "mincinos" Da' dacă-i dotat cu daru' profeţiei, asta ne presupune faptul că a făcut şi face... profeţii, adică... pe bune, verificate şi validate, ca fiind... adevărate. Da' pe alea adevărate, nu le nimereşte nici el mereu 100 % în toate detaliile. Şi dacă nu le nimereşte mereu 100 %, cât % trebuie să fie validat în practica realităţii ulterioare şi consecutive, ca să admitem faptul că a emis o profeţie adevărată şi nu una mincinoasă ? Şi după ce tragem regula şi linia, putem afirma, în mod categoric şi absolutist că există profeţi mincinoşi şi profeţi nemincinoşi, la modul absolut, 100 %, sau afirmăm că totu-i... relativ, şi-i relativ la convenţia pe care o stabilim de comun acord ? Şi, oare, ne-am putea pune cu toţii de acord ? Că românii ştim doar că se acordează mai greu unii cu ceilalţi, şi chiar şi cu ei înşişi... No' aşadar, există profeţi mincinoşi ? Da... nemincinoşi ? Cum îi deosebim, în scopul de a nu-i încurca, confundându-i pe unii cu alţii ? Ştii ce zic eu ? Că anu' viitor va avea loc un cutremur. Cu siguranţă de 100 % ! Tu ce zici ? Este o profeţie ? Este adevărată sau mincinoasă ? Sunt un profet ? Adevărat sau mincinos ?

"Este foarte interesant faptul că, de-a lungul atâtor generaţii, oamenii nu au reuşit, încă, să surprindă, în mod mai clar, modul în care suferinţa se perpetuează în existenţa lor. Există ceva care se transmite din generaţie în generaţie, şi are capacitatea de a influenţa gândirea şi comportamentul fiecărui individ, acţionând astfel la scară planetară. Acest "ceva" menţine oamenii în confuzie şi incertitudine, în ignoranţă
Eu am observat ca e ceva care se perpetueaza de la parinti la copii. Modul de gandire si comportamentul in anumite stuatii. Oricat de razvratiti ar fi, anumite gesturi si atitudini, mai ales cele negative raman bine fixate.

Daca tu spui ca anul viitor va avea loc un cutremur -eu te cred. In fiecare zi au loc cutremure de magnitudne mica in zona Vrancea si in alte locuri din lume. )
Profetia ta cu siguranta de 100% imi aduce aminte de un alt profet care a prezicea cutremure. Anul trecut a facut aeeasi predictie. Asemuia cutremurul cu cel din '77 cu precizarea ca acesta va fi mult mai mare. Imi aduc aminte ca eu am facut diferite calcule numerologice si astrologice prin care comparam data predictiei cu data cutremumului. Dupa calculele rezultate - avea dreptate. Planetele si cifrele aratau asemanator dar nu identic ca in data cutremurului. Am stat si m-am gandit si am luat in calcul posibilitatea ca si el sa fi pornit de la aceleasi calcule astrologice si numerologice ca si mine. Apoi, dupa alte calcule mi-am dat seama ca ar trebui sa fie un cutremur devastator aproape in fiecare an. Ce ma punea pe gaduri era siguranta cu care se facea prezicerea. Ma gandeam ca daca acel om nu ar crede cu atata tarie in ceea ce spune nu ar risca sa se faca de ras dupa. Deci el, era sigur ca va fi un cutremur, dar nu a fost. De ce era el atat de sigur??
Asa cum ai spus, un profet adevarat nu poate sa prevada totul 100% si toate detaliile si uneori se inseala. Uneori imi dadeam si eu seama de lucruri ce urma sa se intample dar asta nu insemna ca aveam puteri supranaturale ci doar ca imi dadeam seama foarte repede prin gandire logica si rationala de cursul lucrurilor. Uneori ma inselam, alteori avem dreptate dar nu aveam cum sa-mi dau seama de toate detaliile.
Deci tocmi faptul ca spui 100% ma face pe mine sa cred ca aceste cuvinte vin de la un profet mincinos. Un profet adevarat lasa o marja de eroare intotdeauna.
De unde vin profetiile? Ce efecte produc? sunt necesare?

Daca acceptam faptul ca afirmatia mea se incadreaza in ceea ce numim o "profetie", inseamna ca eu pot fi numit "profet" ! Si, datorita faptului ca nu am specificat unde, cand anume, ce magnitudine va avea cutremurul, si alte detalii mai amanuntite, cu siguranta de 100 % va avea loc anul viitor un cutremur, dupa cum am prezis ! Asa ca o putem incadra in profetii adevarate, nemincinoase, chiar daca nu are nici o utilitate practica.
Deoarece ,insa, afirmatia mea se bazeaza doar pe o probabilitate logica, si este prea generala pentru a surprinde manifestarea viitoare a unui eveniment SINGULAR, ea nu poate fi incadrata in categoria profetiilor. Si nici eu in cea a profetilor... mincinosi sau ba.
Astfel, un "fals profet" este o persoana care nu face profetii, deci nu este profet, ci doar emite afirmatii care seamana, intr-o anumita masura, cu profetiile. Dar nu sunt ! Astfel de oameni nu au darul profetiei, dar incearca sa convinga pe altii ca il au, urmarind anumite interese personale. Profetiile lor au un caracter atat de general, incat este foarte Probabil ca un eveniment Asemanator cu cel profetit de ei sa aiba loc, intr-un viitor... nu prea bine precizat de profetie.

Sa ne amintim de Cartea lui Iona. Profetia nu s-a implinit deoarece ninivitenii se pocaiesc. De aceea, nu toate profetiile nu se implinesc. Numai profetiile care privesc mantuirea se implinesc sigur, cele prin care se anunta catastrofe pot sa nu se implineasca, pentru ca, in acest caz, hotararea divina nu e definitiva, ci conditonata de sansa pe care Dumnezeu o da omului de a se indrepta. Profetiile biblice nu sunt fataliste ,ca in unele mitologii, ci relative.

"hotărârea divină nu e definitivă, ci condiţionată de şansa pe care Dumnezeu o dă omului de a se îndrepta."
Am scris mult despre condiţii. Oamenii sunt condiţionaţi din naştere, şi entităţile Ierarhiei veghează permanent la îndeplinirea Planului Divin. Omul nu poate schimba soarta altor oameni, şi cu toţii îşi urmează destinul, care este trasat de la naştere până la moarte, pentru fiecare. Unii cred că pot fenta, dar nimeni nu ştie cum. Am citit mărturii ale unor diferiţi clarvăzători (Vanga, Edgar Cayce, etc.), care au avertizat mulţi oameni în legătură cu momentul morţii fiecăruia, dar, culmea, deşi ştiau, niciunul nu a scăpat, toţi au murit când le-a fost prevăzut, profeţit...
1. De ce crezi că "îndreptarea" ar putea influenţa momentul morţii cuiva, sau o catastrofă naturală, un eveniment mai mult sau mai puţin major, care afectează o colectivitate de oameni ? Şi, mai ales, cum ai defini tu personal această "îndreptare", ce reprezintă ea, în viziunea ta ?
2. Dumnezeu fiind omniscient cunoaşte perfect toţi oamenii, şi ştie dinainte care se va "îndrepta" în condiţiile sale de viaţă, şi care nu. Viitorul nu îi este străin Lui, şi din punctul Său de vedere este fix, lipsit de surprize neaşteptate pentru El. Pe deasupra, toate entităţile Ierarhiei veghează să nu se întâmple nimic neaşteptat, neconform cu Planificarea. Dacă eşti de acord cu această idee, atunci ar trebui să accepţi faptul că profeţii inspiraţi divin pot profeţi cu exactitate viitorul, un viitor imuabil şi neschimbabil, trasat de Dumnezeu ca Plan Divin.
3. Există Legi divine, sau naturale, cum vrei să le numeşti, care sunt atât de stricte, concise şi precise, încât ele guvernează atât de exact procesele şi evenimentele, fizice şi psihice, încât liberul arbitru al fiecărui om reprezintă în fapt o iluzie pentru cel ce crede că are libertatea,capacitatea şi puterea de a face orice îi trece prin cap. Fiecare om reacţionează exact aşa cum trebuie să reacţioneze, conform naturii sale proprii şi individuale, în mod foarte predictibil. Am mai spus şi că ceea ce îi trece prin minte fiecăruia, nu este întâmplător, şi face parte din procesul de condiţionare a sa, de conformare la norme... planificate. Libertatea de alegere, pentru omul obişnuit, este o iluzie. Fiecare este condiţionat să gândească şi să se comporte într-un anumit mod, ca şi cum ar fi programat. Unii reuşesc să priceapă cam cum funcţionează acest program, şi încearcă să schimbe câte ceva în viaţa lor, după mintea lor, dar ... Îngerii şi Arhanghelii doar nu veghează degeaba, nu ? Vorba unui deştept : "Totu-i posibil, dar nu orice este ...permis..."
Încearcă să ataci punctual ideile de mai sus, cu argumente clare şi logice. Exerciţiul de gândire este important, este totul. Restul sunt ...poveşti...

Capitolul 3
1. Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, pentru a doua oară, zicând:
2. "Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune!"
3. Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu; îţi trebuia trei zile ca s-o străbaţi.
4. Şi a pătruns Iona în cetate, zicând: "Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!"
5. Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
6. Şi a ajuns vestea până la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe tronul său, şi-a lepădat veşmântul lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a culcat în cenuşă.
7. Apoi, din porunca regelui şi a dregătorilor săi, s-au strigat şi s-au zis acestea: Oamenii şi animalele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă;
8. Iar oamenii să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi de la nedreptatea pe care o săvârşesc mâinile lui;
9. Poate că Dumnezeu Se va întoarce şi Se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei Lui ca să nu pierim!"
10. Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit."

Dacă luăm textul ca atare, şi nu ca o poveste cu tâlc de învăţătură, nu este vorba aici despre nici o profeţie, căci Iona doar a transmis o ameninţare verbală, nu a perceput prin clarvedere viitorul, un eveniment din viitor, care va avea loc. Este cu totul altceva... Iona nu a avut nici o viziune profetică, nu a profeţit nimic, ci doar a transmis cuvântul Domnului, după cum i s-a poruncit...

Ioan 1: 41 El, cel dintâi, a găsit pe fratele său Simon şi i- a zis: „Noi am
găsit pe Mesia ” (care tălmăcit înseamnă Hristos) .
Ioan 4: 25 „Ştiu” , I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice
Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”