ET şi Vanga

"-Nu este frumos ca atunci când sânt atât de adâncită să veniţi la mine, pentru că aceasta mă deranjează, chiar dacă voi nu vedeţi cu cine stau de vorbă...Uneori sânt înconjurată de şefi mari, alteori de subordonaţii lor, dar toţi sânt din cosmos. Când vorbesc îmi pun la urechi ceva asemănător cu nişte căşti, pentru că glasurile lor vin de foarte departe şi sună ca un ecou. De aceea am nevoie de calm şi linişte... Uneori sunt foarte nervoasă şi oamenii cred că sunt rea. Eu văd împrejurimea şi cercul care se strânge treptat în jurul Pământului, trăiesc chinurile tuturor oamenilor şi nu pot, şi nici nu îndrăznesc să explic, pentru că un glas foarte aspru mă previne necontenit să nu mă chinuiesc să explic, indiferent ce-ar fi, pentru că oamenii îşi merită viaţa pe care o duc. Cum să-i ajut pe aceşti oameni care, pe zi ce trece, nu mai respectă pe nimeni, se luptă să obţină bani şi lucruri ? De parcă aspiraţia omului ar fi aceea de a călca în picioare tot ceea ce este luminos şi sfânt, la care s-a ajuns cu preţul atâtor jertfe scumpe..." 30 mai 1988 Vanga spune că în jurul ei dă ocol o femeie foarte frumoasă, îmbrăcată în alb. Ea stă în faţa oamenilor care se străduiesc să intre la Vanga. A observat-o mult timp cu plăcere, fiindcă îmbrăcămintea îi străluceşte ca argintul. Nimeni altcineva nu putea să o remarce. Când funcţionarul începea să permită accesul oamenilor la Vanga, femeia argintie se ridica la aproximativ 2 metri deasupra pământului. "-N-am mai văzut atât de multă frumuseţe adunată într-o înfăţişare omenească, nici pe vremea când vedeam şi eram asemenea vouă !" a zis Vanga. "-Voi nu vedeţi, însă în fiecare dimineaţă lângă mine se postează o femeie, de parcă ar face de gardă, îmbrăcată în toate nuanţele de alb şi albastru. Cel care vine la mine zămisleşte în conştiinţa mea imagini din viaţa sa, iar cea de lângă mine îmi spune ce trebuie să spun, iar eu retransmit." Filmul vieţii omeneşti se derulează prin faţa ochilor ei, până la invitabilul sfârşit, pe care nimeni nu-l poate schimba. Aceasta apare ca o informaţie asupra unei persoane, în afara voinţei sale, fără ca ea să o solicite. Spunea că este vorba despre un proces pe care nu-l poate controla, nu-l poate opri, şi nu poate să nu-l vadă. Spunea, despre vocile care se făceau auzite prin ea, că "-astea sunt forţele,micile forţe care se află permanent în jurul meu. Există însă şi altele mai mari, care le conduc pe acestea. Când hotărăsc să se adreseze cuiva prin gura mea, mă simt rău, iar apoi mă simt abătută pentru tot restul zilei. Întrebată fiind, ce va percepe cineva care doreşte să le vadă, a răspuns : "- Păi, vei vedea puncte lumioase în aer, asemenea licuricilor." Întrebată de un jurnalist dacă l-a văzut pe Christos, a răspuns : "- Da, numai că el nu are chip. El este un glob uriaş de foc, la care nu te poţi uita din pricina luminii. Este numai lumină. Dacă îţi va spune cineva că l-a văzut pe Dumnezeu, să ştii că nu este adevărat." Din alte răspunsuri date de ea : drumul vieţii unui individ nu depinde de forţa sa, nu poate fi schimbat, fiecare îşi urmează drumul prestabilit ; darul clarviziunii sale este dat de forţe superioare, pe care le recepţionează cel mai adesea ca glas, şi pe care le "vede" în imagini străvezii, ca propriul chip în oglinda unei ape, iar punctele luminoase din văzduh sunt manifestarea acestora, ele nu se pot materializa ; Vanga intră în legătură cu ele de obicei după dorinţa lor ; întrebările lui Vanga referitoare la aceste forţe sunt urmate de răspunsuri foarte "ceţoase" ; legătura este cel mai adesea unilaterală ; omul este alcătuit pe baza unei relaţii de reciprocitate, în simbioză cu corpul, în sensul eteric, fizic, mental ; percepe persoanele decedate văzând chip, şi auzind glas, acestea răspund la întrebărh, dar şi pun întrebări ; personalităţile se păstrează după moarte ; moartea este receptată doar ca un sfârşit fizic ; la întrebarea dacă există reâncarnare nu a răspuns ; legăura spirituală este mai puternică decât cea de rudenie ; există inteligenţă superioară paralelă comunităţi umane, în Cosmos ; pe Pământ au mai existat mari civilizaţii, în afara celei actuale ; va avea loc o întâlnire cu reprezentanţi ai unei alţe civilizaţii ; există în atmosfera terestră farfurii zburătoare ce provin de pe planeta numită de ei Vamfim (aşa auzea ea pronunţia) aceasta fiind a treia faţă de planeta Pământ, şi doar ei pot stabili contacte cu noi (noi cu ei nu) ; (din Krasimira Stoianova - "Vanga" 1989 - în lucru)

1978 "- Voi nu vedeţi, dar acum pe cer este o mare mişcare de aparate de zbor. În mod obişnult înăuntru se găsesc câte trei persoane, şi au multe aparate deosebite. Îmi spun : "-Pregăteşte-te pentru un eveniment important", numai că nu-mi explică despre ce este vorba. Mi-au spus într-o zi că Gagarin nu a ars, şi că nu a murit, ci că a fost luat. De cine, de ce, încotro, nu mi-au explicat. I-am urmărit cu un mare interes pe cosmonauţii pământeni, care au păşit primii pe Lună. Dar ei nu v-au povestit nici cât o fărâmă din cele ce au văzut acolo..." În 1979 Vanga declara :"- Îi văd cam de un an de zile. Sânt transparenţi. Ei apar aşa cum omul îşi vede chipul reflectat în apă. Sânt îmbrăcaţi în haine, aidoma zalelor, care strălucesc precum solzii de peşte. Pare că printre ei se află şi femei. Pletele lor se asemuie cu algele şi sânt moi ca puful de gâscă, înconjurându-le capetele ca nişte aureole ! Uneori, în partea din spate au ceva asemănător cu aripile. Adesea, când mă întorc în casa mea din Petrici, îi găsesc aşezaţi prin camere. Vorbesc cu ei. Câteodată, de la distanţă, încă înainte de a ajunge la poarta casei, aud sunete lente şi tărăgănate, ceva ca o melodie, ca şi cum un cor ar cânta psalmi. Îmi spun că vin din ţara Vamfim, sau cel puţin aşa înţeleg eu, şi că aceasta este a treia faţă de Pământ. -A treia de unde ? - Nu-mi spun, iar eu nu pot să-i înţeleg. Nu-mi spun nici cu ce scop vin aici. Uneori, unul dintre ei mă prinde de mână şi mă duce în ţara lor. Pornim. Merg pe un pământ semănat cu stele. Ca şi cum aş călca pe ele. Cei care mă însoţesc se deplasează cu repeziciune, de parcă ar sări. Pleacă şi se întorc. Pe pământul lor totul este foarte frumos. Aici este o natură atât de minunată încât, pur şi simplu, nu poate fi descrisă. Însă nu ştiu de ce nicăieri nu se văd case. Aceste fiinţe sau veniţi, nu ştiu cum să-i numesc, sunt foarte severi. Când vorbesc, glasurile lor răsună ca ecoul. Uneori îmi aşează la urechi ceva asemănător căştilor. Acolo, pe pământul lor, totul este foarte bine organizat şi pe pământul lor se munceşte mult. Aceste fiinţe îmi spun că eu sânt cea mai directă legătură a lor cu Pământul. Ei comunică cu foarte puţini oameni de pe planeta noastră. Ei ne controlează. Nu îmi îngăduie să vorbesc despre ceea ce văd, despre ceea ce aud pe planeta lor. Câteodată, unii dintre ei îmi spun : "-Venim pentru puţin timp şi trebuie să ne întoarcem imediat. Nu cere prea mult de la noi, şi nu ne întreba, pentru că ne este interzis să vorbim." Într-o zi,doi dintre ei au aşezat două sculpturi, reprezentând, se pare, doi vestiţi bărbaţi de-ai lor. Cunosc locul cu exactitate, dar nu vă pot spune unde este. Una dintre sculpturi este a unui bărbat, care stă îngândurat, parcă sprijinindu-şi capul cu mâna. Cealaltă este a unui bărbat, care stă în picioare şi ţine în mâna sa dreaptă un fel de instrument, pe care, cu mare greutate, l-aş putea asemui cu un pistol. Când au aşezat sculpturile, una dintre aceste fiinţe i-a spus celeilalte : -N-ar trebui să le mutăm puţin mai la o parte, pentru a nu fi văzute de oameni ? Iar cealaltă i-a răspuns : - Nu te teme, nu vezi că ei sânt orbi ? " Câţiva ani mai târziu, sora Vangăi relata că mergând la casa de la Petrici, casă întunecată, liniştită şi pustie, Vanga i-a spus : " -Nu vorbi tare şi nu fă zgomot, pentru că în casă sânt foarte mulţi oameni !" Şi i-a mai spus : "-Am intrat în casă şi m-am aşezat în mijlocul holului, iar ei s-au rânduit în jurul meu. Erau cu toţii bărbaţi în vârstă, mai degrabă bătrâni, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. Străluceau atât de puternic, încât holul părea scăldat în lumina soarelui. Mi-au spus: -Stai în picioare şi ascultă, iar noi îţi vom vorbi despre viitor. Nu te teme de nimic, pentru că în faţa uşii tale este un paznic- un stâlp de fier. Mi-au mai spus că încă nu a venit vremea să vă povestesc tot ceea ce mi-au împărtăşit. Dar pot să vă citez următoarele : "-Lumea va suporta multe schimbări. Va urca şi va coborî. Şi echilibrul va apărea atunci când noi vom începe să vorbim cu oamenii !".

Fiinţele care comunicau cu Vanga şi îi vizitau adesea casa, au o anumită ierarhie, au şefi care veneau mai rar, în general atunci când făceau comunicări despre evenimente excepţionale, sau când urma să se întâmple mari catastrofe pe Pământ. Aceste fiinţe se foloseau de Vanga ca de un medium, pentru a face comunicările respective. Ea devenea palidă, leşina, şi din gura ei se audea un glas care nu avea nimic în comun cu al său, un glas foarte puternic şi cu un timbru total diferit. Vocabularul folosit diferea şi el mult, totul demonstrând faptul că o conştiinţă şi o personalitate străină comunica prin intermediul corpului ei fizic, despre evenimentele majore ce urmau să aibă loc. Fiinţele cu care comunica erau desemnate de Vanga, cel mai adesea, prin termenii "putere mare" sau "spirit mare". Glasul auzit suna în ea însăşi, în capul ei, în mintea ei, şi ea îl înţelegea şi îi răspundea în gând. Nu-şi putea explica mecanismul, dar spunea că această comunicare se produce uşor şi natural, fără nici un efort din partea ei. Ea nu îl provoca, dar nici nu îl putea întrerupe sau evita. Spunea că aceste "puncte" sau "forţe" stau, de regulă, suspendate în aer, pentru că Pământul este întinat. În 11 august 1988, ziarul Narodna Mladej a publicat un material despre o persoană din Plovdiv, care dobândise capacitatea de a vindeca cu mâinile, şi care susţinea faptul că a fost vizitată de fiinţe extraterestre, care i-au examinat creierul, şi este posibil să îi fi produs anumite modificări structural-funcţionale. Fiind întrebată Vanga despre opinia ei asupra cazului respectiv, a răspuns : "-De ce vă miraţi ? Doar ei merg deja printre noi !".

În apropierea satului Prepecene, între oraşele Sandanski şi Petrici, există un loc numit Rupi, vestit prin apele sale minerale termale. Acel loc este înconjurat de un mic munte, Kojuh, la poalele căruia se află albia secată a rîului Struma. În acel loc avea Vanga o căsuţă, unde se odihnea în mijlocul naturii, şi unde îşi primea şi vizitatorii. În fiecare an, în 15 octombrie, de ziua Sfintei Paraschiva, ea aduna sute de oaspeţi şi dădea un praznic. În 1985 ea a relatat, că în această zi, cu mii de ani în urmă, a avut loc o erupţie vulcanică, şi sub lava arzândă a fost îngropat un mare oraş, cu mii de oameni. Aceştia erau foarte învăţaţi, înalţi, robuşti, îmbrăcaţi în haine fine şi strălucitoare, ca staniolul. Râul care curgea prin oraş, şi în care era scufundat fiecare nou-născut, era aurifer. Porţile oraşului erau împodobite cu imaginile poleite ale unor animale înaripate. În acest loc erau trei lăcaşuri : Sfânta Paraschiva, Sfânta Născătoare, şi Sfântul Pantelimon. Acum din pământ ies aburi care vindecă.Vanga şi-a adresat rugămintea tuturor, de a prăznui acea zi, de a da respectul cuvenit tuturor oamenilor morţi de-a lungul timpului. Acest loc are un efect apăsător şi deprimant asupra multor oameni, dar Vanga spunea că acolo aude glasuri, care îi vorbesc despre multe lucruri. Şi exact acolo unde se află căsuţa ei, ea zicea că se situează centrul, care uneşte sanctuarele aflate împrejur, din timpuri foarte vechi. În acel loc, cu urme de temple trace, unde veneau numeroşi pelerini pentru izvoarele minerale tămăduitoare,considerate sacre, bătrânii locului povesteau că a fost îngropată statuia din aur a unui călăreţ, în mărime naturală, pentru a fi ferită de profanarea cotropitorilor. Unii sustin că este vorba de statuia Sfântului Constantin, care a fost ascunsă acolo când turcii au pătruns pe acele meleaguri. În acel loc au fost descoperite şi plăci de marmură pe care era înfăţişat zeul trac Heros. Important, însă, pentru subiectul de faţă, este faptul că primele viziuni ale lui Vanga au fost legate de un călăreţ, care a înştiinţat-o că va începe războiul, că va deveni clarvăzătoare, şi că va proroci despre vii şi morţi. Pe acest călăreţ Vanga îl vedea întotdeauna atunci când urma să se producă un eveniment foarte important. 1941 : "Era înalt, blond şi dumnezeiesc de frumos. Era îmbrăcat ca un războinic din antichitate, într-o armură ce strălucea în lumina lunii. Calul său îşi flutura coada albă şi scurma pământul cu copita. S-a oprit în faţa porţii Vangăi, a descălecat, şi a intrat în cămăruţa întunecoasă. Iradia atâta strălucire, că înăuntru s-a făcut lumină ca ziua. S-a întors către Vanga şi a glăsuit cu voce puternică : -În curând lumea se va tulbura şi mulţi oameni vor pieri. Tu vei rămâne în acest loc şi vei proroci despre morti şi despre vii. Nu te teme ! Eu îţi voi spune ce să prezici !" Vanga şi-a ales acel loc, spunând că este un loc aparte, ce îi serveşte ca acumulator, şi că din el îşi trage energia şi forţa. Spunea că coama muntelui care se ridică deasupra lor, deasupra albiei secate a râului Struma, ascunde o mare taină, acolo fiind cheia pentru descifrarea trecutului nostru îndepărtat. 1988 "-Eu sunt pusă aici ! Cei care vin la mine sânt oameni dezorientaţi, iar eu trebuie să-i îndrum. Unii găsesc apoi drumul drept, alţii nici măcar nu ajung până el. Eu sânt un trimis, întind mâna celor rătăciţi şi deznădăjduiţi şi îi îndrum încotro să meargă ! " Cu alte ocazii a spus " - Dacă aş spune oamenilor tot ceea ce văd şi ştiu, ei şi-ar dori, cât ai clipi, să părăsească lumea aceasta." "-Când se aşează lângă mine un om oarecare, am sentimentul că în capul meu se deschide o fereastră şi viaţa omului trece prin faţa ochilor mei ca pe o peliculă, iar deasupra mea aud un glas, care îmi spune ce să transmit." Despre Tibet şi Himalaya spunea că pe acele locuri se află cea mai veche istorie a umanităţii. "-Sânt prezentă în punctele cele mai fierbinţi ale planetei. Văd şi vărsarea de sânge şi catastrofele naturale şi nenorocirile. Voi, seara, dormiţi, iar eu răsfoiesc pagini din existenţa umană şi trăiesc tragediile tuturor oamenilor."

Am grupat puţin ideile prezentate de Vanga, pentru a scoate în evidenţă anumite aspecte importante :
1. CINE SUNT, DE UNDE VIN :
Toţi sânt din cosmos. Vanga a afirmat că "ei merg deja printre noi".
În atmosfera terestră există farfurii zburătoare ce provin de pe planeta numită de ei "Vamfim" (aşa auzea ea pronunţia), aceasta fiind a treia faţă de planeta Pământ, dar Vanga nu a înţeles mai clar ce înseamnă asta.
Vanga afirma că pe cer este o mare mişcare de aparate de zbor, pe care oamenii nu le pot vedea. În mod obişnult, în ele se află câte trei persoane, şi au multe aparate deosebite.
Uneori, unul dintre ei o prindea de mână, şi o ducea în "ţara" lor. Vanga percepea că merge pe un pământ semănat cu stele, ca şi cum ar călca pe ele. Cei care o însoţeau se deplasau cu repeziciune, de parcă ar fi sărit. Plecau şi se întorceau. Pe pământul lor totul este foarte frumos, acolo existând o natură atât de minunată încât este indescriptibilă în cuvinte, pentru Vanga. Nu a văzut însă nicăieri locuinţe, case. Acolo, totul este foarte bine organizat, şi pe pământul lor se munceşte mult.

2. CE ÎNFĂŢIŞARE AU, CUM SE MANIFESTĂ OAMENILOR :
Uneori era înconjurată de şefi mari, alteori de subordonaţii lor.
Vanga spunea că în jurul ei dădea ocol o femeie foarte frumoasă, îmbrăcată în alb. Ea stătea în faţa oamenilor care se străduiau să intre la Vanga. Îmbrăcămintea îi strălucea ca argintul. Nimeni altcineva nu putea să o remarce. Când funcţionarul începea să permită accesul oamenilor la Vanga, femeia argintie se ridica la aproximativ 2 metri deasupra pământului.
Ceilalţi oameni nu puteau percepe, dar în fiecare dimineaţă lângă Vanga se posta o femeie, de parcă ar face de gardă, îmbrăcată în toate nuanţele de alb şi albastru.
Vanga a afirmat că vocile care se făceau auzite prin ea, sunt "mici forţe" care se află permanent în jurul ei, dar că există şi altele mai mari, care le conduc pe acestea, şi că, cine doreşte să le perceapă, le poate vedea sub forma unor puncte luminoase în aer, asemenea licuricilor.
OBSERVAŢIE : am mai întîlnit, în mai multe mărturii, descrierea entităţilor spirituale, şi a spiritelor, atât a celor încorporate în trupuri omeneşti, cât şi a celor decorporate, ale defuncţilor, ca putând fi percepute sub forma unor scântei / puncte luminoase. Spriritul este descris în diferite religii ca fiind o scânteie din Dvinitate. Acest fapt arată că ei au o natură spirituală, nu au corpuri fizice, organisme formate din materie planetară, precum cele omeneşti. Nu ştiu exact ce legătură există, dar ceea ce poate fi perceput vizual, "asemenea licuricilor", destul de uşor, am descris aici : https://universulspiritual.twilight-mania.com/t186-clarvederea-infraeterica
Darul clarviziunii i-a fost dat lui Vanga de forţe superioare, pe care le recepţiona cel mai adesea ca glas (voci), şi pe care le "vedea" în imagini străvezii, transparente, ca propriul chip reflectat în oglinda unei ape, punctele luminoase din aer fiind manifestarea acestora. Ele nu se pot materializa ! Sânt îmbrăcaţi în haine asemănătoare zalelor, care strălucesc precum solzii de peşte. I se părea că printre ei se află şi femei. Pletele lor se asemuie cu algele şi sânt moi ca puful de gâscă, înconjurându-le capetele ca nişte aureole. Uneori, în partea din spate au ceva asemănător cu aripile !
Vanga percepea persoanele decedate, văzând chipuri, şi auzind glasuri, acestea răspunzând la întrebări, şi punând întrebări. Spunea că personalitatea omului se păstrează după moarte. Această percepţe a spiritelor oamenilor decedaţi, seamănă oarecum cu percepţia vamfimienilor.
Adesea, când Vanga se întorcea în casa ei din Petrici, casă întunecată, liniştită şi pustie, îi găsea aşezaţi prin camere. Vorbea cu ei. Câteodată, înainte de a ajunge la poarta casei, auzea sunete lente şi tărăgănate, ca o melodie, ce semăna cu un cor care ar cânta psalmi. Probabil că sunt mai curând mantre, dar Vanga nu cunoştea acest termen.

3. CE SCOPURI ŞI PRINCIPII MORALE AU :
Lui Vanga nu i s-a spus scopul clar pentru care ei vin aici. Au afirmat că Vanga este cea mai directă legătură a lor cu Pământul, şi că ei comunică cu foarte puţini oameni. Vanga afirma că sunt foarte severi.
Dar Vanga afirma că ei ne controlează ! Nu îi îngăduiau să vorbească despre ceea ce a văzut şi auzit când a fost pe planeta lor. Câteodată, unii îi spuneau că vin pentru puţin timp, şi că trebuie să se întoarcă imediat, să nu ceară prea mult de la ei, să nu le pună întrebări, deoarece le este interzis să vorbească !
Vanga nu putea, şi nici nu îndrăznea să explice oamenilor, ceea ce percepea şi ştia despre ei, deoarece un glas foarte aspru o prevenea necontenit să nu se chinuiescă să explice, indiferent ce-ar fi, pentru că oamenii îşi merită viaţa pe care o duc. Motivul : acei oameni care, pe zi ce trece, nu mai respectă pe nimeni, şi se luptă să obţină bani şi obiecte, de parcă aspiraţia omului ar fi aceea de a călca în picioare tot ceea ce este luminos şi sfânt, la care s-a ajuns cu preţul atâtor jertfe scumpe, trebuie să trăiască consecinţele faptelor lor.
Fiinţele care comunicau cu Vanga, şi îi vizitau adesea casa, au o anumită ierarhie, au şefi care veneau mai rar, în general atunci când făceau comunicări despre evenimente excepţionale, sau când urma să se întâmple mari catastrofe pe Pământ.
O avertizau, de multe ori, să se pregătească pentru câte un eveniment important, dar nu-i explicau despre ce este vorba. I-au dat diverse informaţii, ca de exemplu faptul că Gagarin nu a ars, şi nu a murit, ci "a fost luat". Însă nu au explicat de cine, de ce, unde. Au afirmat că i-au urmărit cu mare interes pe cosmonauţii pământeni care au păşit primii pe Lună, şi că aceştia au relatat foarte puţin din cele ce au văzut acolo.
La un moment dat i-au spus că încă nu a venit vremea să povestescă oamenilor tot ceea ce i-au împărtăşit, dar că le poate cita următoarele : "-Lumea va suporta multe schimbări. Va urca şi va coborî. Şi echilibrul va apărea atunci când noi vom începe să vorbim cu oamenii !".
Relatarea următoare este ciudată, căci indică un mod de viaţă asemănător celui uman, în privinţa artei : Într-o zi, doi dintre ei au aşezat două sculpturi, reprezentând, se pare, doi vestiţi bărbaţi de-ai lor. Vanga cunoştea locul cu exactitate, dar nu avea voie să spună unde este. Una dintre sculpturi este a unui bărbat, care stă îngândurat, parcă sprijinindu-şi capul cu mâna, cealaltă este a unui bărbat, care stă în picioare şi ţine în mâna sa dreaptă un fel de instrument, oarecum asemănător cu un pistol. Când au aşezat sculpturile, una dintre aceste fiinţe a întrebat-o pe cealaltă dacă nu ar trebui să le mute puţin mai la o parte, pentru a nu fi văzute de oameni. Răspunsul a fost să nu se teamă, că oamenii sânt "orbi"...


4. CUM COMUNICĂ CU OAMENII :
Ca regulă, Vamfimienii, pot stabili contacte cu oamenii, dar oamenii cu ei nu. Iniţierea legăturii este cel mai adesea unilaterală, dar se pare că excepţiile întăresc regula
Fiinţele au afirmat că Vanga este cea mai directă legătură a lor cu Pământul, şi că ei
comunică cu foarte puţini oameni.
Când vorbesc, glasurile lor răsună ca ecoul. Uneori îi aşezau la urechi ceva asemănător căştilor audio, pentru că, spunea Vanga, glasurile lor vin de foarte departe, şi sună ca un ecou. De aceea ea avea nevoie de calm şi linişte pentru a percepe vocile.
Fiecare om care veneau la Vanga, declanşa, în conştiinţa, ei imagini din viaţa lui, "femeia" de lângă ea îi spunea ce trebuie să îi zică, iar Vanga retransmitea. Filmul vieţii omului se derula prin faţa ochilor ei, până la inevitabilul sfârşit, pe care afirma că nimeni nu-l poate schimba. Informaţiile asupra persoanei, apăreau în afara voinţei sale, fără ca ea să le solicite. Era un proces pe care nu-l putea controla, nu-l putea opri, şi nu putea să nu-l vadă. "-Când se aşează lângă mine un om oarecare, am sentimentul că în capul meu se deschide o fereastră şi viaţa omului trece prin faţa ochilor mei ca pe o peliculă, iar deasupra mea aud un glas, care îmi spune ce să transmit."
Vanga spunea, despre vocile care se făceau auzite prin ea, că sunt micile forţe care se află permanent în jurul ei, dar că există şi altele mai mari, care le conduc pe acestea. Când se hotărau să se adreseze cuiva "prin gura ei", Vanga se simţea rău, apoi se simţea abătută pentru tot restul zilei. Afirma că, cine doreşte să le perceapă, le poate vedea sub forma unor puncte luminoase în aer, asemenea licuricilor.
Christos a fost desris de Vanga ca fiind numai lumină, un glob uriaş de foc, care nu are chip, şi la care nu te poţi uita, din pricina luminii intense pe care o radiază. Spunea că nimeni nu îl poate vedea pe Dumnezeu.
Darul clarviziunii i-a fost dat de forţe superioare, pe care le recepţiona cel mai adesea ca glasuri, voci, şi pe care le "vedea" imaginativ ca imagini străvezii, punctele luminoase din aer fiind manifestarea fizică a acestora, ele neputându-se materializa trupeşte. Vanga intra în legătură cu ele, de obicei, la dorinţa lor. Întrebările puse de Vanga referitoare la natura acestor forţe au primit răspunsuri neclare.
Fiinţele care comunicau cu Vanga, şi îi vizitau adesea casa, se foloseau de ea ca de un medium , pentru a face comunicări importante oamenilor. Ea devenea palidă, leşina, şi din gura ei se audea un glas care nu avea nimic în comun cu al său, un glas foarte puternic şi cu un timbru total diferit. Vocabularul folosit diferea şi el mult, totul demonstrând faptul că o conştiinţă şi o personalitate străină comunica prin intermediul corpului ei fizic, despre evenimentele majore ce urmau să aibă loc. Fiinţele cu care comunica erau desemnate de Vanga, cel mai adesea, prin termenii
"putere mare" sau "spirit mare". Glasul auzit suna în ea însăşi, în capul ei, în mintea ei, şi ea îl înţelegea şi îi răspundea în gând. Nu-şi putea explica mecanismul, dar spunea că această comunicare se produce uşor şi natural, fără nici un efort din partea ei. Ea nu îl provoca, dar nici nu îl putea întrerupe sau evita. Spunea că aceste "puncte" sau "forţe" stau, de regulă, suspendate în aer, pentru că Pământul este întinat.

Aspecte particulare ale comunicării dintre Vanga şi entităţile spirituale :
Importanţa locaţiei : în apropierea satului Prepecene, între oraşele Sandanski şi Petrici, există un loc numit Rupi, vestit prin apele sale minerale termale. Acel loc este înconjurat de un mic munte, Kojuh, la poalele căruia se află albia secată a rîului Struma. În acel loc avea Vanga o căsuţă, unde se odihnea în mijlocul naturii, şi unde îşi primea şi vizitatorii. În 1985 ea a relatat, că, în acel loc, cu mii de ani în urmă, a avut loc o erupţie vulcanică, şi sub lava arzândă a fost îngropat un mare oraş, cu mii de oameni, care erau foarte învăţaţi, înalţi, robuşti, îmbrăcaţi în haine fine şi strălucitoare, ca staniolul. Râul care curgea prin oraş, şi în care era scufundat fiecare nou-născut, era aurifer. Porţile oraşului erau împodobite cu imaginile poleite ale unor animale înaripate.
În acest loc erau trei lăcaşuri : Sfânta Paraschiva, Sfânta Născătoare, şi Sfântul Pantelimon. Acum din pământ ies aburi care vindecă.
Vanga spunea că ACOLO AUDE GLASURI, care îi vorbesc despre multe lucruri. Şi exact acolo unde se află căsuţa ei, ea zicea că se situează CENTRUL, care uneşte sanctuarele aflate împrejur, din timpuri foarte vechi. În acel loc, cu urme de temple trace, unde veneau numeroşi pelerini pentru izvoarele minerale tămăduitoare,considerate sacre, bătrânii locului povesteau că a fost îngropată statuia din aur a unui călăreţ, în mărime naturală, pentru a fi ferită de profanarea cotropitorilor. Unii sustin că este vorba de
statuia Sfântului Constantin, care a fost ascunsă acolo când turcii au pătruns pe acele meleaguri. În acel loc au fost descoperite şi plăci de marmură pe care era înfăţişat zeul trac Heros.
Primele viziuni ale lui Vanga au fost legate de un călăreţ, care a înştiinţat-o că va începe războiul, că va deveni clarvăzătoare, şi că va proroci despre vii şi morţi. Pe.acest călăreţ Vanga îl vedea întotdeauna atunci când urma să se producă un eveniment foarte important. Înalt, blond şi dumnezeiesc de frumos, îmbrăcat ca un războinic din antichitate, într-o armură ce strălucea în lumina lunii. Calul său îşi flutura coada albă şi scurma pământul cu copita. S-a oprit în faţa porţii Vangăi, a descălecat, şi a intrat în cămăruţa întunecoasă. Iradia atâta strălucire, că înăuntru s-a făcut lumină ca ziua. S-a întors către Vanga şi a glăsuit cu voce puternică : -În curând lumea se va tulbura şi mulţi oameni vor pieri. Tu vei rămâne în acest loc şi vei proroci despre morti şi despre vii. Nu te teme ! Eu îţi voi spune ce să prezici !" Vanga şi-a ales acel loc, spunând că este un loc aparte, ce îi serveşte ca acumulator, şi că din el îşi trage energia şi forţa. Spunea că coama muntelui care se ridică deasupra lor, deasupra albiei secate a râului Struma, ascunde o mare taină, acolo fiind cheia pentru descifrarea trecutului nostru îndepărtat.
1988 "-Eu sunt pusă aici ! Cei care vin la mine sânt oameni dezorientaţi, iar eu trebuie
să-i îndrum. Unii găsesc apoi drumul drept, alţii nici măcar nu ajung până la el. Eu sânt un trimis, întind mâna celor rătăciţi şi deznădăjduiţi şi îi îndrum încotro să meargă ! " Cu alte ocazii a spus " - Dacă aş spune.oamenilor tot ceea ce văd şi ştiu, ei şi-ar dori, cât ai clipi, să părăsească lumea aceasta."
"-Sânt prezentă în punctele cele mai fierbinţi ale planetei. Văd şi vărsarea de sânge şi
catastrofele naturale şi nenorocirile. Voi, seara, dormiţi, iar eu răsfoiesc pagini din existenţa umană şi trăiesc tragediile tuturor oamenilor."

Alte afirmaţii făcute de Vanga : Drumul vieţii unui individ nu depinde de forţa sa, nu poate fi schimbat, fiecare îşi urmează drumul prestabilit.
Omul este alcătuit pe baza unei relaţii de reciprocitate, în simbioză cu corpul, în sensul eteric, fizic, mental.
Moartea reprezintă doar un sfârşit fizic, al trupului. Întrebată dacă există reâncarnare, Vanga nu a răspuns.
Legătura spirituală dintre oameni este mai puternică decât cea de rudenie.
Există inteligenţă superioară paralelă comunităţii umane, în Cosmos.
Pe Pământ au mai existat mari civilizaţii, în afara celei actuale.
Va avea loc în viitor o întâlnire cu reprezentanţi ai unei alte civilizaţii.
Despre Tibet şi Himalaya spunea că pe acele locuri se află cea mai veche istorie a umanităţii.

Cazul Vanga, ca şi altele, asemănătoare, este interesant, atractiv, exotic. Vanga a avut acces la o mulţime de informaţii inaccesibile omului de rând, normal, dar, din informaţiile prezentate de ea, cele mai confuze sunt cele referitoare la fiinţele care o influenţau, în mod evident. Vanga le prezintă ca fiind extraterestre, venind din cosmos, de pe o planetă numită de ei Vamfim, a treia de la Pământ, dar, descrierile despre acea planetă şi viaţa de acolo îi sunt interzise ! Mai mult, vamfimienii nu prezintă o consistenţă fizică materială, nu se pot materializa, spunea Vanga, în sensul că nu au corpuri fizice, precum cele umane, alcătuite din materia (elementele chimice ale) astrului lor ceresc. Şi totuşi, Vanga afirmă că au... nave de transport, care brăzdează cerul nostru, invizibile însă pentru oameni, şi o bogată aparatură tehnlogică ! Şi, pentru ca totul să devină şi mai confuz şi neinteligibil, Vanga declara că deseoari a fost transportată pe planeta Vamfim, dar, culmea, nu într-o navă extraterestră, ci în mod uimitor de asemănător cu descrierile despre "răpirile" la cer a unor personaje istorice, de către îngeri, metodă care s-a practicat de-a lungul istoriei şi se mai pracică şi în prezent, mărturie fiind numeroase cazuri relatate de mulţi oameni, de diverse credinţe şi naţionalităţi.
...Uneori, unul dintre ei O PRINDEA DE MÂNĂ, ŞI O DUCEA în "ţara" lor. Vanga percepea că MERGE PE UN PĂMÂNT SEMĂNAT CU STELE, CA ŞI CUM AR CĂLCA PE ELE. Cei care o însoţeau se deplasau cu repeziciune, de parcă ar fi sărit. Plecau şi se întorceau...
Această metodă de călătorie astrală, în care omul percepe că este luat de mână de un Înger, un Spirit superior, a fost descrisă în multe cazuri. Dar aceşti Îngeri, Spirite superioare, nu au fost asimilaţi cu fiinţe extraterestre, asemănătoare omului, ci cu
entităţi spirituale asemănătoare spiritelor care sunt întrupate în trupuri umane...
Rămâne aşadar, să ne punem, în mod logic, întrebarea : a fost Vanga indusă în eroare de către nişte spirite care îşi duc de fapt existenţa aici, printre oameni, în mod imperceptibil, sau există cu adevărat vamfiemi, fiinţe extraterestre, de o natură corporală mult mai subtilă şi mai spiritualizată decât cea omenească, apropiată de cea a spiritelor neîntrupate ?
Ceea ce mă pune cel mai mult pe gânduri, este ideea prezentată de Vanga, cum că aceste fiinţe extraterestre vamfimiene controlează întreaga evoluţie umană, în mod imperceptibl, din nevăzut. Cum să te poţi opune unei influenţe pe care nu o poţi percepe ? Cum poate fi interpretat atunci conceptul de "liber arbitru" al omului ? Dar cel de "destin" ?...