Inconvenientele si pericolele mediumitatii

Influenţa exercitării mediumităţii asupra sănătăţii, asupra creierului şi a copiilor
Capacitatea mediumică este indiciul unei stări anormale uneori, dar nu patologică. Există mediumi cu o sănătate robustă; cei bolnavi suferă din alte cauze.
Exercitarea prea îndelungată a oricărei capacităţi provoacă oboseala. Mediumitatea se află în aceeaşi situaţie, îndeosebi cea cu efecte fizice; ea pricinuieşte în mod necesar un consum de fluid care duce la oboseală şi se compensează prin repaus.
Există cazuri în care e prudent, ba chiar necesar, să te abţii sau măcar să moderezi folosirea mediumitatii,totul depinde de starea fizică şi morală a mediumului. De altfel, mediumul simte acest lucru, în general şi, atunci când vede că e obosit, trebuie să se abţină.Există persoane care trebuie să evite orice cauză de surescitare, şi aceasta este una dintre ele .
Mediumitatea nu poate provoaca nebunia, nu mai mult decât orice alt lucru, când nu există predispoziţii de slăbiciune a creierului. Mediumitatea nu va provoca nebunia când predispoziţia nu există; dar dacă predispoziţia există, ceea ce este uşor de recunoscut după starea morală, bunul-simţ spune că trebuie să faci uz de menajamente sub toate formele, deoarece orice cauză de zdruncinare poate să fie dăunătoare.
Dezvoltarea mediumităţii la copii este foarte periculoasa, deoarece aceste organisme plăpânde şi delicate ar fi foarte zdruncinate, şi tânăra lor imaginaţie prea surescitată. De aceea, părinţii înţelepţi trebuie să-i îndepărteze de aceste idei, sau, cel puţin, nu le vor vorbi despre ele decât din punct de vedere al consecinţelor morale.
Când, insa, capacitatea este spontană la un copil, înseamnă că e în natura lui şi constituţia proprie o susţine; nu la fel stau lucrurile atunci când este provocată şi surescitată. Copilul care are viziuni este, în general, puţin impresionat; i se pare un lucru foarte nou, căruia îi acordă o atenţie destul de scăzută şi pe care deseori o uită. Mai târziu, îşi reaminteşte de ea şi şi-o explică destul de uşor dacă cunoaşte spiritismul.
Nu există o vârstă precisă la care poţi să te ocupi de mediumitate fără nici un inconvenient, depinde în întregime de dezvoltarea fizică, şi chiar mai mult de dezvoltarea morală; există copii de doisprezece ani care vor fi mai puţin afectaţi decât unele persoane mature. Mă refer la mediumitate în general, dar cea cu efecte fizice este mai obositoare corporal. Scrierea are un alt inconvenient care ţine de lipsa de experienţă a copilului, în cazul în care ar dori să se ocupe singur şi să facă din ea un joc.
Practica spiritismului cere mult tact pentru a dejuca vicleniile spiritelor înşelătoare; dacă oameni în toată firea se lasă înşelaţi de ele, copilul şi tânărul sunt şi mai expuşi din cauza lipsei lor de experienţă, în plus, ştim că reculegerea este o condiţie fără de care nu poţi intra în contact cu spiritele serioase. Evocările făcute aiuristic şi în glumă constituie o adevărată profanare, care conferă un acces facil spiritelor zeflemitoare sau răufăcătoare. Deoarece nu te poţi aştepta de la un copil la gravitatea necesară unui astfel de act, există toate temerile ca să facă din aceasta doar un joc, dacă ar fi lăsat singur. Chiar şi în condiţiile cele mai favorabile, este de dorit ca un copil înzestrat cu capacitate mediumică să nu o exercite decât sub supravegherea unor persoane experimentate, care îl vor învăţa, prin exemplul lor, respectul datorat sufletelor celor care au trăit. După cum se vede, problema vârstei este subordonată temperamentului şi caracterului. Totuşi, din răspunsurile de mai sus reiese cu claritate faptul că nu trebuie să forţăm dezvoltarea acestei capacităţi la copiii care nu o au în mod spontan şi că, în orice caz, trebuie folosită cu o mare circumspecţie; că nu trebuie nici incitată, nici încurajată la persoanele debile. Trebuie să abatem de la acest drum, prin toate mijloacele posibile, persoanele care prezintă cel mai mic simptom de excentricitate în idei sau de slăbiciune a capacităţilor mintale, deoarece au o predispoziţie evidentă la nebunie, care poate fi accentuată de orice cauză surescitantă.
Ideile spiritiste nu au, în această privinţă, o influenţă mai mare, dar nebunia declarându-se ar căpăta caracterul de preocupare dominantă, aşa cum ar căpăta un caracter religios dacă persoana s-ar deda excesiv la practicile devoţiunii, şi s-ar spune că spiritismul este de vină.
În cazul oricărui individ care prezintă o tendinţă de idee fixă, cel mai bine este să-i dirijăm preocupările în altă direcţie, ca să se ofere repaus organelor slăbite.
sinteza Allan Kardec- Cartea mediumilor