Mediumi Speciali

Aptitudini speciale ale mediumilor - in afara categoriilor de mediumi enumerate, mediumitatea prezintă o varietate mare de nuanţe, ce ţin de aptitudini deosebite, constituind ceea ce putem numi mediumii speciali, făcând abstracţie de calităţile şi de cunoştinţele spiritului care se manifestă.
Natura comunicărilor este întotdeauna în concordanţă cu natura spiritului, a elevaţiei sau a inferiorităţii sale, a ştiinţei sau a ignoranţei sale. Din punct de vedere ierarhic, prezintă o înclinaţie de a se ocupa mai mult de anumite lucruri decât de altele. Astfel, spiritele care se manifestă prin lovituri, nu o mai fac şi altfel decât prin manifestări fizice, iar printre cele care provoacă manifestări inteligente există spirite poeţi, muzicieni, desenatori, moralişti, savanţi, medici etc. Acestea sunt spirite de un nivel mediu, pentru că, la un anumit palier foarte elevat aptitudinile se confundă în unitatea perfecţiunii. Pe lângă aptitudinea spiritului, există şi cea a mediumului, care este pentru el un instrument mai mult sau mai puţin comod, mai mult sau mai puţin flexibil, şi în care descoperă anumite calităţi deosebite pe care nu le putem aprecia.
La calităţi egale în puterea mediumică, spiritul va prefera un om altuia, în funcţie de genul de comunicare pe care vrea s-o facă. Astfel există persoane care scriu, ca mediumi, poezii admirabile, deşi, în condiţii obişnuite, nu au putut sau nu au ştiut să lege două versuri; altele, poeţi, care, ca mediumi, nu au putut niciodată să scrie decât proză, în ciuda dorinţei lor. La fel şi în cazul desenului, al muzicii, etc. Există unii oameni care, fără să aibă cunoştinţe ştiinţifice, sunt înzestraţi cu o aptitudinea de a primi unele comunicări savante; alţii au predispoziţie spre studiile istorice, sau pot fi folosiţi mai uşor drept interpreţi spiritelor moraliste. Indiferent de flexibilitatea mediumului, comunicările pe care le primeşte cu o mai mare uşurinţă au, în general, o amprentă specială, ba chiar există unii care nu ies dintr-un anumit cerc de idei, iar atunci când se depărtează de el, au doar comunicări incomplete, laconice şi deseori false. În afara cauzelor de aptitudine, spiritele comunică mai mult sa cu unul sau altul dintre intermediari, şi în funcţie de simpatii. Acelaşi spirit va fi mult mai explicit cu unii mediumi, doar pentru că ei îi convin lui mai mult.
Aşadar, am greşi crezând că un medium bun, care scrie cu mare uşurinţă, va obţine comunicări bune de toate felurile. Prima condiţie este să te asiguri de sursa din care emană, adică de calităţile spiritului care le transmite, dar este la fel de necesar să dai atenţie calităţilor instrumentului pe care îl pui la îndemâna spiritului. Prin urmare, trebuie studiată natura mediumului, după cum este studiată natura spiritului, acestea fiind două elemente esenţiale pentru a obţine un rezultat satisfăcător. Al treilea element important este intenţia, gândul intim, sentimentul mai mult sau mai puţin lăudabil al celui care pune întrebările. O comunicare bună trebuie să vină de la un spirit bun, şi pentru ca acest spirit bun să o poată transmite, are nevoie de un instrument bun, deoarece ca să vrea să o transmită, trebuie să-i convină scopul în care se face comunicarea. Spiritul percepe gândurile oamenilor şi evaluează dacă întrebarea propusă merită un răspuns serios, şi dacă persoana care o propune este demnă să-l primească. În caz contrar, nu-şi pierde timpul, şi atunci intervin spiritele frivole sau neserioase care, preocupându-se prea puţin de adevăr, nu sunt prea atente şi sunt, în general, destul de puţin scrupuloase în privinţa scopului şi a mijloacelor.