Aparitiile vizuale

Apariţiile vizuale
Spiritele pot să se facă vizibile oamenilor, mai ales în timpul somnului. Unele persoane le văd şi în stare de veghe, dar aceasta este mai greu, de aceea se întâmplă mai rar.
In timp ce corpul se odihneşte, spiritul se desprinde de el, şi dobândind libertate de mişcare şi percepţie- percepţia nemaifiind mediată prin analizatorii corpului carnal, poate mai uşor să perceapă spiritele fără trup, cu care poate intra şi în comunicare. Visul este amintirea acestei stări; când nu îţi amintinteşti nimic, crezi că n-ai visat, dar sufletul a tău a văzut şi s-a bucurat de libertatea sa.
Spiritele care se manifestă vederii pot să aparţină tuturor claselor, mai mult sau mai puţin elevate.
Toate pot să se manifeste vizibil, dar nu au întotdeauna permisiunea sau voinţa.
Scopul manifestării vizibilitaţii este în funcţie de natura lor, putând să fie bun sau rău.
Permisiunea dată lor, de către spiritele evoluate, când scopul este rău, are rolul de a permite să-i pună la încercare pe cei cărora li se arată. Intenţia spiritului poate să fie rea, dar rezultatul poate să fie bun. Intenţia rea a spiritelor ce se fac vizibile este de a speria omul, şi, deseori, de a se răzbuna.
Intenţia bună constă în a consola persoanele care le regretă,în a dovedi faptul că există şi sunt alături de oameni, în a da sfaturi şi, uneori,în a cere ajutor pentru ele.
Omul fiind în mod constant înconjurat de spirite, vederea lor permanentă l-ar tulbura, l-ar stingheri în acţiuni, şi i-ar anula iniţiativa în majoritatea cazurilor, în timp ce, crezându-se singur, acţionează mai liber. În ceea ce-i priveşte pe cei care nu cred, aceştia au destule mijloace ca să se convingă, dacă vor să profite de ele, şi nu sunt orbiţi de orgoliu. Există persoane care au văzut şi care totuşi nu cred, crezând că sunt iluzii. Nu vă preocupaţi de aceşti oameni, Dumnezeu va avea grijă de ei.
Vederea spiritelor este permisă în unele cazuri, pentru a prezenta o dovadă că nu totul moare o dată cu corpul, şi că sufletul îşi păstrează individualitatea după moarte. Această vedere pasageră este de ajuns ca să se ofere dovada, şi să se ateste prezenţa prietenilor alături de voi, neprezentând incovenienţele permanenţei.
Cu cât omul se apropie mai mult de natura spirituală, cu atât intră mai uşor în contact cu spiritele. Învelişul corpului, grosier, face mai grea şi mai rară perceperea fiinţelor eterate.
Trebuie să înţelegi că un spirit, indiferent care, este mai puţin periculos decât un om viu. De altfel, spiritele sunt peste tot, şi nu este nevoie să fie văzute ca să se ştie că poţi avea unele lângă tine.
Spiritul care ar vrea să-ţi dăuneze poate să o facă fără să se arate, şi chiar ar fi mai uşor şi mai sigur pentru el, aşa. Nu este primejdios pentru că este spirit, ci prin influenţa pe care o poate exercita asupra gândirii tale, abătând-o de la bine şi împingând-o la rău.
Cel căruia îi apare spiritul poate să aibă o conversaţie cu el, şi chiar asta ar trebui făcut întotdeauna în astfel de cazuri, întrebându-l cine este, ce doreşte şi ce poţi face ca să-i fi de folos. Dacă spiritul este nefericit şi suferă, mila faţă de el îl uşurează; dacă e un spirit binevoitor, poate să vină cu intenţia de a da sfaturi bune.
Spiritul comunică uneori prin sunete articulate, cum ar face o persoană vie,dar de cele mai multe ori are loc transmiterea gândurilor (telepatie).
Spiritele nu au aripi, nu au nevoie, deoarece pot să se deplaseze peste tot, prin natura lor. Pot însă să se manifesteze vizibil în funcţie de felul în care doresc să afecteze persoana căreia li se arată: unele vor apărea într-un costum obişnuit, altele, înfăşurate în draperii, altele având aripi, ca atribut al categoriei de spirite pe care o reprezintă.
Persoanele pe care le vezi în vis sunt aproape întotdeauna acele persoane pe care le caută spiritul tău, sau care te caută pe tine. Spiritele zeflemitoare iau înfăţişări fantastice doar ca să se distreze pe socoteala oamenilor, dar există lucruri cu care nu le este permis să se joace.
Spiritele nu au întotdeauna posibilitatea să se manifeste vederii, nici în vis, în ciuda dorinţei pe care poţi să o ai de a le vedea. E posibil să fie împiedicate de cauze independente de voinţa lor. Deseori este şi o încercare, care nu poate fi anulată nici de dorinţa cea mai arzătoare. În ceea ce priveşte persoanele necunoscute, dacă nu vă gândeşti la ele, este posibil ca ele să se gândească la tine.
De altfel, este greu de înţeles relaţiile din lumea spiritelor, aici întâlneşti o mulţime de cunoştinţe intime, vechi sau noi, despre care nu aveai nici o idee în stare de veghe.
Unele viziuni au loc şi în stare de sănătate perfectă, dar, în cazul maladiilor, legăturile materiale nu mai sunt atât de strânse, slăbiciunea corpului lasă mai multă libertate spiritului, care intră mai uşor în legătură cu celelalte spirite.
Apariţiile, zgomotele, toate manifestările sunt egal răspândite pe pământ, dar prezintă caractere distinctive în funcţie de popoarele la care au loc. De exemplu, la cele la care scrisul este puţin răspândit, nu există mediumi-scriitori; la altele, abundă, în alte părţi se manifestă mai des zgomote şi mişcări decât comunicaţii inteligente, deoarece acestea sunt mai puţin preţuite şi căutate.
Apariţiile par să aibă loc mai mult noaptea şi în locuri întunecoase, pentru acelaşi motiv din care vezi noaptea stele pe care nu le vezi în plină zi. Lumina puternică poate să şteargă o apariţie uşoară; dar ar fi o greşeală să se creadă că noaptea este o cauză.
Vederea spiritelor poate să aibă loc în condiţii cât se poate de normale. Totuşi, persoanele care le văd sunt destul de des într-o stare deosebită, vecină cu extazul, care le conferă un fel de vedere dublă.
Cei care văd spiritele cred că le văd cu ochii, dar, în realitate, sufletul le vede, dovadă că pot fi văzute cu ochii închişi.
Principiul prin care spiritul se face vizibil este acelaşi ca pentru toate manifestările, ţinând de proprietăţile perispiritului, care poate suferi diferite modificări, după dorinţa spiritului.
În starea materială terestră, spiritele nu se pot manifesta decât cu ajutorul învelişului lor semimaterial; prin intermediul lui acţionează asupra simţurilor umane. Folosind acest înveliş, iau formă umană, sau orice altă formă, fie în vis, fie chiar în stare de veghe, la lumină sau la întuneric.
O comparaţie ar putea să te ajute să înţelegi fenomenul, deoarece nu are loc cu adevărat o condensare. Prin combinaţia fluidelor, se produce în perispirit o dispunere deosebită, care nu are analogie la om, şi care îl face perceptibil.
Spiritele care apar, sunt insesizabile, ca într-un vis, în starea lor normală. Totuşi, pot să acţioneze asupra sensibilităţii tactile, şi să lase urme ale prezenţei lor şi, în unele cazuri, chiar să devină momentan tangibile, ceea ce dovedeşte că între ele şi om există o materie.
În somn toţi oamenii sunt apţi să vadă spiritele, da, nu şi în stare de veghe; în somn, sufletul vede fără intermediar; în stare de veghe, este întotdeauna mai mult sau mai puţin influenţat de organe: de aceea condiţiile nu sunt aceleaşi.
Capacitatea de a vedea spiritele în stare de veghe depinde de organizare; ea ţine de capabilitatea mai mare sau mai mică pe care o are fluidul celui care vede de a se combina cu cel al spiritului. Astfel, nu este de ajuns ca spiritul să dorească să se arate, mai trebuie să găsească în persoana căreia vrea să i se manifeste aptitudinea necesară.
Această capacitate se poate dezvolta prin exerciţiu, ca toate celelalte capacităţi, dar face parte dintre acelea la care e bine să aştepţi dezvoltarea naturală decât să o provoci, de teama surescitării imaginaţiei. Vederea generală şi permanentă a spiritelor este excepţională şi nu constituie una dintre stările normale ale omului.
Uneori se poate provoca apariţia spiritelor, dar foarte rar; ea este aproape întotdeauna spontană. Pentru asta, ar trebui să fii înzestrat cu o capacitate specială.
Forma umană este forma normală; spiritul poate să varieze înfăţişarea, dar întotdeauna este vorba de tipul uman.
Pot să producă flăcări, lumini, ca toate celelalte efecte, ca să-şi dovedească prezenţa; dar nu e vorba de spiritele înseşi. Flacăra este deseori doar un miraj sau o emanaţie a perispiritului, fiind în aceste cazuri doar o parte, perispiritul apărând în întregime doar în viziuni.
Nu toţi mediumii clarvăzători văd în aceeaşi măsură, după cum mediumii-scriitori nu spun toţi acelaşi lucru.
.
Spiritele pot să apară si sub formă de animale, dar această înfăţişare este întotdeauna luată de spirite foarte puţin elevate, si în toate cazurile, ar fi doar o înfăţişare momentană; deoarece ar fi absurd să se creadă că un animal adevărat oarecare ar putea fi încarnarea unui spirit. Animalele sunt doar animale şi nimic altceva.