Modele ale Sanatatii si Bolii

Modele ale sănătăţii şi bolii
Obiective operaţionale: prin parcurgerea acestui material veti cunoaşte:
1. Dimensiunile, componentele şi gradele procesului de sănătate
2. Factorii care determină starea de sănătate şi boală
3. Dimensiunile stării de bine şi a calităţii vieţii
4. Relaţia dintre sănătate şi boală
5. Modele explicative şi aplicative ale stării de sănătate şi boală
2.1. Conceptul de sănătate
O caracteristică esenţială a psihologiei sănătăţii este, aşa cum arată şi numele disciplinei, focalizarea pe sănătate. Psihologia sănătăţii se numără printre primele discipline care propune comutarea atenţiei de la boală către sănătate. Astăzi se cunoaşte mai mult despre cauzele bolii decât despre factorii care contribuie la menţinerea sănătăţii. Reconceptualizarea noţiunii de sănătate şi boală prin prisma noilor abordări reprezintă după unii autori a doua “revoluţie medicală” (Yanovitz, 1992).
Sănătatea este percepută de multi dintre noi doar prin prisma uneia din aceste dimensiuni:
NEGATIV vs. POZITIV
• Sănătatea ca absenţă a bolii şi dizabilităţii
• Sănătatea ca stare de bine fizică, psihică şi socială.
FUNCŢIONAL vs. EXPERIENŢIAL
• Sănătatea ca adaptare şi rezultat al unor procese de reglare optimă (Annandale, 1999)
• Sănătatea ca măsură în care individul este capabil, pe de o parte, să îşi realizeze aspiraţiile şi nevoile proprii, iar pe de altă parte, să răspundă adecvat mediului social, fizic şi biologic (Starfield, 2001)
Cercetările realizate de Blaxter (1990) şi Staiton-Rogers (1991) pe loturi populaţionale largi, identificat următoarele percepţii laice (de simţ comun) asupra sănătăţii:
• Sănătatea ca un dat natural
• Sănătatea ca o valoare
• Sănătatea ca dar divin
• Sănătatea ca responsabilitate individuală
• Sănătatea ca voinţă
• Sănătatea ca drept fundamental
• Sănătatea ca lipsă a bolii
• Sănătatea ca resursă (de a muncii, de a te bucura de viaţă)
• Sănătatea ca produs
În fapt, sănătatea este o:
• stare complexă şi multidimensională
• stare relativă şi variabilă
• stare procesual-dinamică
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) definişte sănătatea ca "integritate anatomică şi funcţională, capacitate de confruntare cu stresul fizic, biologic, psihic şi social, capacitate de protecţie împotriva îmbolnăvirilor şi morţii premature, comfort fizic, psihic, social şi spiritual, ca stare de bine".
Sănătatea nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în întregime. Starea de sănătate completă este aproape la fel de iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea stării de sănătate este dată de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care le presupune:
I. Dimensiunile sănătăţii:
• biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
• psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
• socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
• spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)
II. Componentele sănătăţii :
• absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
• rezistenţă fizică şi fiziologică
• atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)
• asumarea controlului propriei vieţii
• acceptarea de sine
• relaţionare socială pozitivă
• stare subiectivă de bine
III. Grade ale sănătăţii:
• sănătate optimă
• sănătate
• sănătate aparentă
• sănătate precară
• sănătate foarte precară
Aşa cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este unul holistic, ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale multiple cât şi determinismul complex. Factorii care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în patru mari categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)

2.2. Conceptul de boală
Boala, ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie de perspectiva din care este privită:
• formă particulară de existenţă a materiei vii
• abatere de la normă
• consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
• semne, simptome, disfuncţii
• manifestarea eşecului în adaptare
Termenul de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic) se relaţionează cu alte concepte:
 Deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în funcţionarea fizică şi psihică optimă a individului
 Dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijire
 Handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitate
 Suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).
Graniţa dintre starea de sănătate şi cea de boală nu este atât de distinctă precum s-ar crede. Sarafino descrie procesul sănătate-boală ca şi un continuum, în care la un pol se situează sănătate optimă, respectiv starea de bine iar la celălat dizabilitatea creată de boală, respectiv uneori moartea prematură
2.3. Conceptul de stare de bine
În ultimii ani se pune un accent tot mai mare pe aspectele calitative ale stării de sănătate. Prin acestea nu se diminuează rolul integrităţii somatice şi fiziologice a organismului dar se doreşte sublinierea faptului că sănătatea înseamnă mai mult decât atât. În acest context două concepte devin relevante, şi anume : starea de bine şi calitatea vieţii.
Starea de bine presupune :
• Acceptare de sine
• Relaţii pozitive cu ceilalţi
• Autonomie
• Control asupra propriei vieţi
• Sens şi scop în viaţă
• Dezvoltare personală
2.4. Conceptul de calitatea vieţii
Noţiunea de calitatea vieţii este complexă şi multidimensională. Calitatea vieţii este definită ca : percepţia subiectivă a poziţiei în lume în relaţie cu standardele şi aşteptările personale (WHO, 1993).
Calitatea vieţii poate fi evaluată în diverse domenii, şi anume :
• Ecologic
• Economic
• Cultural
• Fizic
• Social
• Psihic
Dimensiunile calităţii vieţii relevante pentru starea de sănătate sau boală sunt :
• fizică (mobilitate, îngrijire personală, controlul reflexelor, absenţa durerii, vitalitate, energie)
• psihică ( reacţii emoţionale, funcţionare cognitivă)
• socială (relaţii interpersonale, comunicare, roluri)
• comportamentală (somn, alimentatiei, recreere, hobiuri)
• economică (financiar)
• independentă (sexualitate)

2.5. Modele ale sănătăţii şi bolii
Noua morbiditate a secolului XX solicită o paradigmă complexă de explicare, abordare şi tratare a bolilor, direcţionată mai ales asupra prevenţiei lor prin intermediul identificării şi modificării factorilor de risc. Stadiul actual al datelor dovedeşte că modelul tradiţional, bio-medical de explicare şi abordare a bolilor cronice este restrictiv şi unilateral, neluând în considerare variabilele nonbiologice. Noua paradigmă, cea biopsihosocială incorporează atât achiziţiile medicinei biologice, cât şi variabilele psihocomportamentale, sociale, culturale şi ecologice ca factori importanţi în etiologia şi evoluţia bolilor (Matarazzo, 1980). Cele două modele diferă în funcţie de modul cum răspund teoretic dar mai ales practic la întrebările de mai jos:
• Cine cauzează bolile?
• Cine este responsabil pentru boli?
• Ce afectează boala?
• Cum trebuie tratată boala?
• Cine este responsabil pentru tratament?
• Care este relaţia dintre soma şi psihic?
• Care este relaţia dintre sănătate şi boală?
• Care este rolul psihologiei în sănătate şi boală?
Prin răspunsurile pe care le oferă în practicile medicale, modelul biomedical este un model reducţionist (ia în considerare doar factorii biologici), şi cauzal de tip liniar (bacil – boală), încorporează dualismul cartezian (departajează somaticul de psihic), pune accentul pe starea de boală, ignoră sănătatea, respectiv prevenţia bolilor, se focalizează pe organul bolnav făcând abstracţie de persoană, medicul este responsabil de tratarea bolii.
Modelul biopsihosocial s-a dezvoltat ca reacţie la cel biomedical şi are următoarele caracteristici:
1. Boala are o cauzalitate multifactorială
2. Psihicul nu poate fi separat de fizic şi invers
3. Subliniază atât sănătatea cât şi boala
4. Pune accent nu doar pe tratament dar şi pe prevenţie
5. Suferinţa organului induce suferinţă persoanei
6. Responsabili de prevenţia bolilor, tratament şi recuperare nu este doar personalul medical, ci şi societatea şi persoana în cauză.
Odată cu apariţia modelului biopsihosocial s-au petrecut transformări în accentele puse pe diverse aspecte ale sănătăţii şi bolii, de la:
 BOALĂ ACUTĂ la BOALA CRONICĂ
 BOALĂ la SĂNĂTATE
 ÎNGRIJIREA ÎN SPITAL la ÎNGRIJIREA IN COMUNITATE
 TRATAMENT la ÎNGRIJIRE
 ABORDARE CURATIVĂ la ABORDARE PREVENTIVĂ
 INTERVENŢIE la MONITORIZARE
 PACIENT la PERSOANĂ
Alte concepte fundamentale în ştiinţele medicale şi sociale ale sănătăţii şi bolii, relaţionate cu cele prezentate mai sus, care sunt indicatori relevanţi pentru starea de sănătate a unei populaţii sunt:
- Speranţă de viaţă
- Mortalitatea generală şi specifică
- Mortalitatea infantilă
- Mortalitatea maternă
- Fertilitate
- Morbiditate
- Prevalenţă
- Incidenţă
- Vulnerabilitate (generală şi specifică)
- Condiţii de risc
- Grupuri de risc
- Comportament de risc
- Factori de risc
Variabilele de risc pot fi clasificate şi după alte două criterii (a distanţei dintre risc şi îmbolnăvire, respectiv a rolului acestora în relaţia cu patologia), şi anume în factori:
A.- Proximali (eg. Fumat, alcool)
- Distali (factori macro-sociali)
- Intermediari (eg. ocupaţie, familie, sistem medical)
B.- Predispozanţi (eg. convingeri, fumat)
- De precipitare (eveniment stresant)
- De menţinere (convingeri, fumat)
Sumar: Modulul prezintă dimensiunile, componentele şi gradele procesului de sănătate, argumentând de ce sănătatea nu se reduce la absenţa bolii. Boala este descrisă în relaţie de continuum cu sănătatea. Starea de bine, cu dimensiunile sale : acceptare de sine, relaţii interpersonale pozitive, autonomie, control, sens şi scop şi dezvoltare personală este o componentă fundamentală a stării de sănătate. Calitatea vieţii, din punct vedere fizic, psihic, social, comportamental şi economic este afectată negativ în condiţii de boală şi tratament. Sunt descrise şi aduse argumente pro şi contra modelelor biomedicale şi biopsihosociale explicative ale sănătăţii şi bolii.