Darul Spiritual

Darul spiritual - darul reprezintă un obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva,în semn de prietenie sau ca ajutor,cadou,atenţie,donaţie,...; însuşire sau aptitudine deosebită cu care se naşte cineva; vocaţie, talent.
A avea darul să... (sau de a...) înseamnă a avea puterea, posibilitatea să..., a fi în stare să..., a fi de natură să...; A avea darul vorbirii = a vorbi frumos,a fi un bun orator; A avea (sau a lua) darul beţiei = a fi (sau a deveni) beţiv.
În dar - fără plată, gratis, degeaba, plocon, donaţie
Sensul religios este de prinos, ofrandă. Sfintele daruri sunt pâinea şi vinul sfinţite pentru cuminecătură. În concepţia creştină : ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin, graţie divină. Darul preoţiei este dreptul de a exercita funcţiile preoţeşti.
Sinonime : cadou, donaţie, ofrandă, aptitudine, calitate, har, însuşire, avantaj,graţie, patimă.
Darul spiritual reprezintă talentul nativ pe care fiecare persoană îl are de la naştere, o înzestrare prin care fiecare persoană este deosebită, în mod pozitiv, de ceilalţi. Fiind spiritual şi fiind primit, se poate considera a fi un "dar" primit de la Spiritul Suprem.
Darul tău nu-ţi aparţine numai ţie, ci aparţine tuturor, şi reprezintă o formă de egoism să-l ţii doar pentru tine, fără a-l împărtăşi celorlalţi.
Fiecare om are un dar primit, care nu poate fi comparat cu al altuia, neputându-se face o evaluare corectă, căci nu pot fi fixate criterii de comparaţie valorice. Fiecare dar este valoros, atât pentru cel ce-l deţine, cât şi pentru ceilalţi, deoarece el îţi aduce bucurie ţie însuţi, cât şi celor ce te înconjoară. Cel ce simte că nu are bucurie în viaţa sa, a făcut greşeala de a nu-şi oferi darul, neavând încredere în el, şi nemanifestându-l în mod activ !
Orice dar este o exprimare creatoare a sinelui, ce revelează sinele, desfiinţând barierele separării, permiţând altora să afle cine eşti tu, de aceea el trebuie manifestat în mod liber şi natural.
A-ţi căuta bucuria nu este o manifestare egoistă, ci este o acţiune binevoitoare faţă de ceilalţi, prin necesitatea exprimării darului propriu, ce are capacitatea de a înălţa spiritul altora, când este oferit fără condiţii, oricui.
Dacă toţi oamenii ar renunţa la darurile lor, ar dispărea tot ce este mai deosebit în viaţă : cultură, artă, sport, divertisment,... golindu-ne existenţa de plăcere şi bucurie.
Actul creaţiei se naşte prin procesul în care se dă o formă conştienţei interioare,exprimată într-un mod unic şi autentic, provenind din propria experienţă, printr-o expresie care nu există înafara conştienţei umane. A fi creator înseamnă a nu fi îndrumat dinafară, a nu imita forme prestabilite, interiorizând studiul şi analiza lumii exterioare, prelucrând prin lumina propriei experienţe, printr-o viziune proprie, dintr-o perspectivă unică.
Dacă exprimarea este cinstită şi autentică, atunci ceilalţi vor rezona cu tine, împărtăşind împreună aceeaşi viziune, pentru un moment sau o perioadă mai lungă de timp. Vor apărea în viaţa ta oameni care îţi vor sprijini activitatea creatoare,făcându-ţi munca mai uşoară, iar energia pe care o depui va începe să se întoarcă înapoi spre tine, şi te vei simţi apreciat, pe plan emoţional şi financiar.
Dacă ai început procesul, dar simţi că te chinui să-ţi manifeşti darul, şi vezi că nimeni nu te sprijină, şi mai ai şi impresia că greşeşti, se poate ca darul pe care încerci să-l manifeşti să nu fie darul tău, sau să fie dar tu să nu crezi suficient în el. Poţi afla adevărul, întrebându-te dacă ceea ce faci îţi produce cea mai mare bucurie,sau cauţi doar acceptul şi aprobarea celorlalţi, căci acţiunea efectuată fără bucurie nu îţi poate aduce fericire nici ţie, nici altora ! Este posibil să ai realizări, altfel decât prin manifestarea darului tău, dar mulţumirea de sine şi fericirea ta nu vor fi prezente, şi nici pe alţii nu-i vei putea mulţumi şi ferici, căci doar ceea ce vine cu mult entuziasm şi din inimă, poate prospera la toate nivelurile, şi doar ceea ce iubeşti îi poate atinge în mod pozitiv pe ceilalţi, şi-ţi va aduce preţuirea, aşa cum îţi doreşti.
Preţuirea şi aprobarea sunt două lucruri diferite, căci preţuirea reprezintă o scurgere naturală şi spontană de energie înapoi către tine, când ceilalţi se simt conectaţi la tine şi viziunea ta, neputând să faci nimic pentru a grăbi aprecierea, decât să fii tu însuţi şi să spui adevărul, neputând controla ceea ce vine înapoi către tine.
Împărtăşind cu alţii, în mod autentic, sincer şi deschis, întotdeauna se reflectă înapoi ceva important, care poate, însă, să nu îmbrace forma la care te-ai aşteptat,deoarece ego-ul tău caută aprobarea celorlalţi, nu preţuirea lor ! Dorinţa de a obţine aprobare se bazează pe convingerea faptului că nu eşti şi nu ai destul, că ai lipsuri şi goluri pe care cauţi să le umpli. Simţi că-ţi lipseşte dragostea şi vrei ca ceilalţi să ţi-o dea, simţi că eşti gol pe dinăuntru şi cauţi să fii umplut dinafară, dar această cerere a ta, recepţionată ca o pretenţie, este resimţită de ei ca un atac, ca o impunere, ceea ce va conduce la respingerea şi neacceptarea ta, la senzaţia că eşti golit, respins şi abuzat, tot mai mult, tot mai des. Pentru a primi energia dragostei şi iubirii, trebuie să o faci să se întoarcă la tine, şi acest lucru este posibil doar în condiţiile în care tu începi să emiţi această energie ! Emiterea unei pretenţii nu este emisie de energie, ci o încercare de a fura din energia celorlalţi, fără a plăti nimic, fără să oferi nimic în schimb. Nevoia de apreciere din partea altora denotă o lipsă de apreciere a ta faţă de tine însuţi ! Cât timp tu nu poţi să te iubeşti şi să te apreciezi pe tine însuţi, nimeni nu-ţi va primi darul, oricât de tare te vei strădui să-l oferi altora.
Când ai multe aşteptări în privinţa modului în care cei din jur ar trebui să-ţi primească darul, această primire devine aproape imposibilă. Dacă tu îţi poţi preţui darul tău, nu mai contează pentru tine cum îl primesc ceilalţi, şi chiar dacă nu vei recepţiona răspunsuri pozitive din partea lor, acest fapt nu te va putea convinge să nu îl oferi, în continuare. Împlinirea individuală provine dintr-o percepţie a ta despre tine însuţi, care-ţi conferă hotărârea de a acţiona în direcţia nevoilor şi trebuinţelor tale, printr-un legământ interior făcut cu tine însuţi, de a depune eforturi pentru respectarea acestor necesităţi personale. Acest legământ va fi testat tot timpul, căci încontinuu ţi se va cere să-ţi oferi darul tău, chiar şi când vei fi confruntat cu critica,scepticism, lipsa de preţuire, şi, de fiecare dată când te vei simţi respins, te vei întreba dacă mai are rost să continui, să repeţi, să perseverezi,...
Dacă nu este autentic, vei înceta să-ţi oferi darul, inevitabil, mai devreme sau mai târziu, căci vei realiza că oferindu-ţi serviciile, niciodată nu primeşti ceea ce vrei să primeşti, că ceea ce oferi este o modalitate de autopedepsire a ta, şi vei înceta această autoagresiune, nemai oferind un dar care nu te reprezintă. Dacă darul este autentic, vei învăţa din eşecul şi respingerea aparentă, învăţând să-l preţuieşti mai profund, să-l oferi într-un mod mai liber, încetând, treptat, de a-i mai agresa pe alţii prin oferta ta, începând să creezi un mediu mai plin de iubire în care darul să poată fi oferit şi primit.
Darul tău real va evolua, pe măsură ce ai încredere în el, acordându-i atenţie,interes, energie, căci,fiind un dar al Spiritului, este responsabilitatea ta de a-l îngriji ca să existe. El îţi va aduce preţuire, fapt ce va adânci apropierea şi legătura ta cu ceilalţi oameni. Darul fals este ceva la care ego-ul tău se aşteaptă a se realiza, şi care, mai devreme sau mai târziu, va trebui să cedeze lăsând loc de desfăşurare a darurilor tale autentice, şi îţi poate aduce doar aprobări şi respingeri, fiecare variantă conducând spre izolare,durere şi umilinţă.
Dacă eşti confuz,v întreabă-te clar ce cauţi : Cauţi aprobare? Vrei să nu mai fii respins ? Cauţi la alţii o mângâiere pe care nu ţi-ai acordat-o ţie însuţi?
Cauţi o modalitate de a te putea iubi şi preţui pe tine însuţi, sau cauţi dovezi ale iubirii dinafară, pentru a te convinge şi linişti că totul este în regulă cu tine ? Ai suficientă încredere în darul tău, sau eşti prea încrezător şi îi agresezi pe alţii cu oferta ta ? Formularea unor răspunsuri clare şi cinstite la întrebările de mai sus te va ajuta să elimini confuziile pe care le ai.

Darul tău este legat de ceea ce te face să simţi ce mai profund bucuria şi entuziasmul, de activităţile în care dai dovadă de o energie crescută, susţinută, şi creatoare, ce scoate la iveală ceva deosebit la tine, pentru a fi perceput de cei din jurul tău. Pentru tine, manifestarea în exterior a darului tău, faţă de alţii, poate părea ceva normal, chiar banal, neimportant, nesemnificativ, deoarece tu eşti obişnuit să îl manifeşti în mod firesc, dar pentru cei din jur reprezintă ceva deosebit, pozitiv, valoros, ce te caracterizează !
Problema care poate să apară în faptul de a-ţi depista şi recunoaşte darul, se datorează faptului că este posibil ca el să nu se potrivească cu reprezentarea ta mentală despre cum presupui că ar trebui să arate, şi ceea ce ar trebui să însemne el.
Dacă ai darul ascultării, mulţi vor veni la tine împărtăşindu-ţi problemele lor de
viaţă, şi vor pleca mai împăcaţi, mai fericiţi, mai uşuraţi şi eliberaţi, te vor aprecia ca o companie plăcută, vor simţi că îi accepţi aşa cum sunt, că îi sprijini şi ajuţi, simţind că le dai forţă, fără a le prelua problemele, prezenţa ta având un efect înălţător asupra lor. Tu poţi să nu percepi cauza, nevăzând nimic deosebit la tine, neînţelegând de ce lumea te caută să ţi se plângă, având impresia că tu nu poţi şi nu faci nimic pentru a-i ajuta, pentru a contribui la soluţionarea problemelor lor de viaţă, de greutatea cărora se plâng, nepricepând ce îi atrage spre tine, faptul putând deveni chiar deranjant şi
supărător, deoarece : 1.nu conştientizezi cauza, 2. te simţi neputincios în tendinţa de a-i ajuta, 3. te poţi simţi vinovat, deoarece percepi că nu poţi răspunde strigătului lor de ajutor adresat ţie, ca o chemare de acţiona în mod concret, mai ales dacă simţi că ai o datorie morală de a ajuta efectiv persoana în cauză, 4. te poţi simţi la un moment dat încărcat negativ de problemele descărcate în faţa ta, 5. te poţi simţi efectiv utilizat drept instrument, în mod abuziv şi excesiv, de toţi ceilalţi, care par să nu le pese deloc de viaţa ta, ci numai de a lor, vorbindu-ţi tot despre ei şi problemele lor, 6. te poţi simţi tot mai însingurat şi mai marginalizat, din cauza faptului că parcă nimeni nu este atent la ceea ce comunici despre tine şi problemele tale, fiind solicitat să asculţi doar problemele lor, 7. ...
Astfel, tu poţi să nu înţelegi că este vorba despre un dar natural, şi să continui să-l cauţi în afara propriei tale experienţe. Nu ţi-l căuta în instruire, în carieră, în activităţile de perfecţionare educative şi profesionale, căci darul tău nu este legat de educaţie, instruire sau carieră, ci de ceea ce ai tu nativ, înscris în programul tău genetic, ţinând de tiparele tale de gândire şi comportament !
Darul nu reprezintă un mod de "a face", nu contează ce faci, căci este un fel de "a fi", o stare atitudinală de a fi, contând cum eşti, cum faci, orice ai face. Manifestarea darului este liberă, naturală, fără efort, fără premeditări, cu multă bucurie şi entuziasm, aducând în mod vizibil bucurie şi celor din jurul tău.
Îţi poţi manifesta darul, indiferent de ceea ce faci, neavând nevoie de un anumit
rol sau de o poziţie anume, deoarece a-ţi căuta roluri şi poziţii speciale pentru exprimare reprezintă un mod de a da darul la o parte, considerând a nu fi la înălţimea aşteptărilor tale, ineficient, inutil, nefiindu-ţi de ajutor, necrezând în valoarea şi autenticitatea lui. A-ţi compara darul cu cele ale altora, a invidia pe altul, preferând darul său, te va îndepărta de darul tău.
Dacă ai putea să-ţi oferi, ţie însuţi, aceeaşi iubire şi acceptare necondiţionată pe
care poţi să o oferi altora, viaţa ta s- ar schimba, deoarece ai începe să ai încredere în darul tău. Viaţa ta va începe să curgă pe măsură ce darul este oferit, fără a te aştepta la ceva în schimb. Dacă pui vreo condiţie în momentul în care vrei să-ţi oferi darul, îl vei îndepărta de tine şi ceilalţi, căci fiecare condiţie reprezintă o rezistenţă, o barieră, o amânare, un sacrificiu, un chin autoimpus.
Pentru a-ţi începe lucrarea, manifestarea plenară a darului în beneficiul tuturor, trebuie să faci primul pas ca să o porneşti, şi primii paşi vor fi întotdeauna mai mici, mai şovăitori, mai lenţi, dar ei te vor pune şi te vor ţine în mişcare. A încerca să percepi o plată pentru oferirea darului tău, a cere recompense, încă de la început,este o mare greşeală, care- ţi va bloca lucrarea.
Când conştientizezi care-ţi este darul, nu are rost să începi să-ţi faci reclamă, căci talentul tău trebuie întîi exersat, cultivat, cizelat, pentru a putea străluci la adevărata sa valoare. Este bine să-ţi găseşti un îndrumător, un profesor, un învăţător, care să-ţi asiste evoluţia prin exerciţii de exersare periodică. Când darul va fi pregătit de a fi oferit tuturor, caută un cadru lipsit de formalitate şi nepretenţios, în care să nu fii supus la o presiune mare în momentul exprimării, nici tu şi nici cei ce-l vor primi.
Învaţă, evoluează şi cultivă-ţi darul, până când va ajunge să se manifeste într-un
mod cât mai util şi valoros. Riscurile asumate trebuie să fie cât mai mici, la început,putând să crească, cu timpul. Evoluează întîi în faţa unui public redus şi câştigă-i încrederea, şi vei vedea că, fără să faci nimic deosebit, în continuare, publicul tău se mări treptat, continuu. Dacă refuzi să porneşti modest, nu vei putea realiza nimic,niciodată, căci datorită pretenţiilor tale vei fi respins mereu !
Nu te teme de perioada uceniciei, nu -ţi fie teamă sau jenă să ceri lecţii de la vreo
persoană pe care o admiri, şi care are un dar asemănător cu al tău, căci aceasta
este o modalitate de a învăţa să ai încredere în darul tău. Nu vei fi veşnic elev, căci momentul în care vei fi suficient de pregătit va veni, inevitabil, şi atunci vei pleca,având încredere în tine şi talentul tău, în toată perioada în care ţi l-ai exersat,maturizat, şi vei fi gata să-ţi urmezi calea.
Modul în care te exprimi în legătură cu darul tău arată cât de fericit te face el să
fii, căci oamenii fericiţi vorbesc tot timpul despre darurile lor, oriunde şi în orice
împrejurare, iar cei nefericiţi ţin totul în ei, din frică şi teamă, căutând mereu un
moment şi un mediu perfect, ideal, pentru oferirea darului lor. Momentul şi mediul perfect nu poate fi găsit niciodată, căci chiar dacă viaţa ţi-ar oferi ceea ce ţi-ai imaginat a fi perfect, atunci când momentul vine, el nu arată deloc aşa cum îţi închipuiai că va arăta. Trebuie să renunţi la orice imagine pe care ţi-ai creat-o, şi la a crea altele noi, să renunţi la modul în care tu crezi că alţii ar trebui să îţi primească darul, căci aceasta nu este treaba ta, grija ta, şi, indiferent cât de important vei deveni prin talentul tău, tot nu vei ştii niciodată cine va fi atras de lucrarea ta şi cine va fi
îndepărtat.
Pentru a-ţi putea oferi darul necondiţionat, trebuie să-l laşi să plece liber, fără a
te gândi la cine îl va primi şi cine nu-l va primi, şi la motivele lor, căci nimeni nu
poate vorbi tuturor, nici tu, fiecare avându-şi auditoriul său, publicul său, şi tu vei avea doar un segment din populaţie căruia i se va adresa mesajul şi talentul tău.
Unii se adresează câtorva persoane, alţii câtorva milioane de persoane, în primul
caz împărtăşirea darului făcându-se în intimitate şi profund, în al doilea fiind de
suprafaţă şi pe scară largă.
Nu este treaba şi responsabilitatea ta să judeci, nu judeca darul în sine, modul în
care este primit, şi oferă-l fără grija gândurilor referitoare la rezultate, fără
aşteptarea chinuitoare de a obţine ceva în schimb, căci ceee ce trebuie să conteze, în primul rând, pentru tine, este bucuria pe care ţi-o aduce exprimarea talentului tău,care îţi va oferi mereu energia de a continua lucrarea ta, fără oprire, făcându-te fericit !
Nu poţi să-ţi oferi darul, şi să-l ţii, în acelaşi timp, doar pentru tine, şi din momentul în care vei înţelege, darul tău va putea ajunge în mod natural la cei ce întind mâna după el, energia lui va trece prin ei şi se va întoarce la tine, ciclul dare-primire fiind
astfel închis şi complet. Vei simţi faptul că energia emisă de tine se întoarce asupra ta sub forma preţuirii, şi va începe un nou ciclu de dăruire.

Darurile Duhovniceşti - 1 Corinteni 12 :
1 În ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
2 Când eraţi păgâni, ştiţi că vă duceaţi la idolii cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.
3 De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4 Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh;
5 sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;
6 sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.
7 Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
8 De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh;
9 altuia, credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh;
10 altuia, puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.
11 Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.