Renuntarea

Renuntarea - experienta marii renuntari, consta in ruperea de trecut si instaurarea starii de gratie, ca ghid in viata ta. Nevoia de te gandi la momentul urmator, la viitor, este o atasare de trecut. Este frica ce te tine in frica, determinandu-te sa-ti faci noi si noi planuri, sa incerci sa controlezi evenimentele, cursul vietii tale.
Renuntarea la planuri poate constitui o modalitate de a aduce pacea in sufletul tau, dar nu poate functiona daca nu gasesti ceea ce este real, adevarat si consecvent in tine, pe care poti sa te bazezi, in momentul renuntarii.
Poti renunta la ceea ce este iluzoriu doar in masura in care constientizezi realitatea din care izvorasc iluziile.
Totul se compenseaza, deci nu poti renunta la ceva fara a accepta altceva, iar renuntarea la o iluzie fara constientizarea realitatii, te va conduce spre acceptarea altor iluzii, compensatorii. Nu poti renunta la planuri, decat intelegand natura lor iluzorie, realitatea din care izvorasc ele, ca ceva necesar.
Iluziile sunt necesare pentru cunoasterea si intelegerea realitatii, ele fiind necesare parcurgerii unui anumit stadiu al constientei, dupa care devin, bineanteles, ne necesare, ceva asimilat, ceva la care trebuie renuntat, o legatura de care trebuie sa te eliberezi, pentru a continua, liber.
Este oarecum fortat spus: "trebuie", deoarece evenimentele si fenomenele se produc natural, nu le poti provoca printr-un simplu efort de vointa, in mod magic.
Ceea ce provoaca evolutia, ceea ce o declanseaza, ceea ce o intretine, sunt alegerile tale, pe care le faci pas ce pas, iar termenul "trebuie" are doar rolul de a arata o directie si un sens, nu o impunere.
In fapt, orice ai face, oricum ai alege, tu tot vei evolua, caci asa functioneaza regulile jocului, dar va diferi timpul si trairile sufletesti asociate fiecarui eveniment, fiecarei actiuni, fiecarei schimbari.
Doar cel ce are motivatie, a unui timp mai scurt, ori trairea unor stari afective predominant pozitive, sau necesitatea organica de a intelege pentru a putea controla (provoca si evita),...va actiona si schimba ceva.
Orice motivatie se cladeste pe nevoia de siguranta si control, iluzia constand in perceperea acestor doi factori ca fiind in corelatie directa.
In fapt, insasi cei doi factori sunt iluzorii, ireali, ceva izvorat din dorinta subiectiva, nu din realitate obiectiva.
Nevoia de siguranta si control exista in mintea celui ce nu cunoaste si nu intelege realitatea obiectiva. Tu nu poti fi niciodata in siguranta, aici, in aceasta lume, in sensul de a-ti putea controla aceasta siguranta, de a o "dobandi", de a o "castiga", deoarece lumea aceasta are insasi rolul de a te testa in conditii de nesiguranta, de a te conduce prin experiente pe care nu le poti controla, deoarece nu le poti intelege complet, fiind limitat, prin nasterea intr-un corp carnal ce confera anumite limitari.
Iluzia sigurantei si controlului exista pentru a nu te demotiva, deci ele exista ca un factor automotivator, pentru a nu fi tentat sa parasesti jocul, in speranta ca, jucand, vei castiga, ceva, vei obtine... ceva... Tentatiile te tin in joc...
Planul este rezultatul tendintei de a controla realitatea pentru a obtine ceva care sa-ti confere o stare de siguranta. Crezi ca poti controla viitorul, modelandu-l intr-un mod care sa-ti convina tie, sa obtii ceva care sa-ti confere siguranta zilei de maine, poimaine, a lunii viitoare, a anului viitor,... viitorul tau, al copiilor tai,...
Fa o pauza, si gandeste-te ce ai avea nevoie, acum, pentru a te simti in siguranta, pentru a simti ca iti vei putea controla viata in continuare, viitorul tau,...
Cunosti vreun om, din intreaga istorie, care sa fi trait in deplina si totala siguranta, controlandu-si destinul dupa cum a vrut el, intotdeauna ? Nici macar cei considerati a fi fost de origine divina nu au avut o asemenea "putere" ! Daca nimeni nu a putut, niciodata, oare tu... vei... putea ?
Eu nu te sfatuiesc sa renunti la planuri, caci planurile nu sunt un dusman al tau, ele fiind rezultatul atasamentului tau fata de trecut. Eu iti spun ca tu singur vei renunta la planuri, incet, pe masura ce vei constientiza ca tu trebuie sa inveti sa te adaptezi la realitatea obiectiva, nu sa incerci sa-ti construiesti una subiectiva. Vei renunta, intelegand ca nu ai capacitatea, forta si stiinta de a controla ceea ce nu tu ai declansat, si nu tu intretii, acceptand de a nu te mai impotrivi Divinului, "planurilor" Lui, regulilor Lui, adaptandu-te la realitatea divina, gasindu-ti pacea si siguranta in renuntarea la tendinta nevrotica de a... controla lumea.
A face efortul de a intelege Vointa Divina si a te conforma ei, prin acceptarea ei, constituie cea mai rapida cale de a evolua ! Tu esti imperfect, gandirea ta este imperfecta, de aceea faci multe greseli, erori, si suferi ca urmare a lor, esti nemultumit, neamplinit. Solutia, este simpla, la indemana, eficienta: apeleaza la Cel Ce Stie, la Cel Ce Poate, roaga-L sa te calauzeasca, si lasa-te calauzit.
Cat timp mai faci planuri, fa-le in mod constient, urmareste-le derularea in mod constient, pentru a vedea daca structura exterioara creata de tine pentru viata ta continua sa se armonizeze cu desfasurarea realitatii interioare. Urmareste constient modul in care faci compromisuri cu tine, atunci cand iei in considerare ceea ce este adevarat intr-un anumit moment, si faci din aceasta o lege pentru momentul urmator, generalizand.
Atentia, constientizarea acestor lucruri si fapte, iti vor arata ca doar anumite lucruri, foarte putine, raman la fel, iar majoritatea se schimba, se transforma. Natura mintii tale, cu toate starile ei gand-sentiment, este schimbatoare. Aceasta este cauza pentru care, atunci cand privesti, scopul tau trebuie sa fie de a recunoaste ce este etern si ce este temporar, in aceste stari gand-sentiment. Ceea ce este etern trebuie sa devina fundamentul intregii structuri a vietii tale, iar ceea ce este temporar trebuie abandonat, continuu, constant.
Constatarea aspectului schimbator al mintii nu trebuie sa-ti produca neliniste sau panica, ci trebuie inteles, aprofundat, constientizat, pentru a putea beneficia de el. Nici o schimbare sau transformare nu este in sine ceva rau, malefic, condamnabil, ci marcheaza un drum evolutiv, evolutia fiind imposibila fara schimbari si transformari.
Fii prezent si ramai in cadrul fluxului experientei tale gand-sentiment, fara a judeca, fara a blama, fara a condamna, doar observator atent, si aceasta te va duce dincolo de limitele pe care parea a ti le impune.
Suferinta ta este creata doar de atasamentul fata de starile mintii, si nu de stari in sine ! Nu poti construi pe un teren in continua schimbare, transformare, nu-ti poti cladi viata pe ceea ce este schimbator, de aceea, trebuie sa-ti plasezi credinta acolo unde poate fi in siguranta, pe muntele experientei tale, actionand dintr-o pozitie a pacii, si nu a dorintei, deoarece dorintele, vizand schimbari, vin si se duc, pe cand pacea este eterna, neschimbatoare. Construieste pe ceea ce ai deja, nu pe ceea ce-ti doresti sa ai, dorintele fiind iluzii schimbatoare, indeplinirea uneia fiind urmata de inlocuirea ei cu alta, intr-un lant nesfarsit, ce te indeparteaza de tine insuti, creand un teren instabil pentru o constructie.
Renuntarea trebuie sa vina de la sine, in mod natural, ca un efect al alegerilor tale, nu ca o fortare, ca un efort de depus, ci ca o placuta eliberare ce vine la momentul oportun. Daca te fortezi sa renunti la ceva, este ca si cum ai incerca sa rupi violent o legatura ce te tine legat, lucru ce iti va provoca suferinta.
Daca stii cum sa desfaci nodul latului din jurul gatului tau, te poti elibera, dar daca nu stii ce este un nod, si cum poate fi desfacut, te poti sugruma singur tragand nevrotic de latul ce te leaga...

"Poti renunta la ceea ce este iluzoriu doar in masura in care constientizezi realitatea din care izvorasc iluziile."

Iluziile.....?? sunt multe si toate ne leaga de lumea materiala si afectiva.
E greu sa te desprinzi de ele. Si realitatea din care izvorasc ele............????

Există mai multe niveluri ale iluziei. Ele pot fi pot percepute, succesiv, doar printr-un proces de extindere a conştienţei. Teoretic, o iluzie reprezintă o percepţie deformată a realităţii. Primul plan îl reprezintă legăturile mentale şi sufleteşti cu trecutul şi viitorul. Un om "normal" are foarte puţine momente în care trăieşte în prezent, el fiind "ancorat" alternativ, când în trecut, când în viitor. Percepţia corectă a prezentului devine astfel imposibilă, şi omul judecă subiectiv, neatent, insuficient focalizat asupra evenimentelor în curs de desfăşurare. Din această cauză, el nu va trăi, ci "se va lăsa trăit", şi nu îşi va putea crea viitorul, în mod conştient, ci va trăi "în voia sorţii". Bucuria creaţiei, cel mai important lucru din viaţa sa, va lipsi, din această cauză. El va dobândi astfel iluzia că este condus tot timpul de un destin implacabil, şi că nu are nici o capacitate de a conştientiza mersul lucrurilor, şi de a influenţa sau schimba acest destin. Realitatea din care izvorăsc iluziile este de natură mentală. Iluziile îmbracă forma subiectivismului, a credinţelor şi convingerilor ferme, limitative, care nu mai sunt supuse analizelor logice, fiind luate ca atare, si transmise prin procesul educativ, în mod forţat, urmaşilor. Trăim cu iluziile predecesorilor noştri, inoculate nouă prin educaţia instituţionalizată, prin cultură, prin artă, prin rellgie. Din fericire, a început o adevărată revoluţie educaţională, prin accesul la un mare depozit de informaţie, prin internet, adică prin ceea ce vechii educatori de modă veche combat cu vehemenţă. Noile generaţii vor înlătura vălurile iluziei, unul câte unul. Trăiască Revoluţia !

Renuntare

Am fost si sunt o luptatoare
Nu cunosc ideea de renuntare
Vreau sa lupt in continuare
Intr-o lume tematoare

Vreau lupte cat mai clare
Fara urme de hazardare
Fara sa remark cu stupoare
Ca nu am idealuri clare

In trecut in lupta mea
Mi-am pus in joc ambitia
De a ma lupta cu ceva
Mi-am folosit imaginatia.

Si imaginatia mea
Imi spunea mereu ceva
Sa nu renunt la lupta mea
Orice s-ar intampla

In imaginatia mea
Mi-am gasit eu linistea
Iar aceasta ascundea
Teama mea, nelinistea

M-am lovit de realitate
De ale mele vise sparte
Multe chestii combinate
Si putine constatate

Trebuie sa accept ceva
Sa inteleg si eu cumva
Nicicand nu voi renunta
E mai greu a .... accepta

Nimic din ceea ce ne este dat nu este inutil, şi de aceea nu trebuie renunţat niciodată în mod complet la nimic, in mod fortata si brusc. Renuntarea trebuie sa se desfasoare ca un proces normal, in momentul in care nu mai ai nevoie de ceva in viata ta.
Unii oameni afirma faptul ca trebuie sa renunti la visele tale. Visele nu reprezintă ceva rău, malefic, nici ceva extraordinar de bun, ci pur şi simplu un instrument de care omul trebuie să se folosească pentru a-şi îndeplini scopuri în viaţă. Cine nu are vise nu are viitor ! Cine nu are amintiri nu are trecut ! Este imposibil să nu ai vise ! Încearcă să nu visezi în somn ! Încearcă să nu cazi pe gânduri în reverii...
Visele pe care le ai acum, se vor transforma, pe măsura evoluţiei tale, în ceva tot mai superior ! Ele sunt necesare evoluţiei tale normale, dintr-un anumit punct de vedere, imperceptibil ţie în prezent.
Oricât ai vrea tu să renunţi la vise, forţându-te să aplici mari teorii ...inaplicabile, nu ai să reuşeşti ! Îmi este milă de cei ce se chinuiesc să renunţe la tot ce au mai frumos în viaţa asta : capacitatea de a visa ! Cine vrea să-şi omoare visele sale şi ale celor din jur, încearcă pur şi simplu să distrugă viitorul lumii şi lumea însăşi ! El se autodistruge pe sine însuşi, încercând să renunţe la viitorul său ! Cu cât vei insista mai mult, cu cât te vei forţa mai mult, cu atât mai repede şi mai mult te vei îmbolnăvi, contractând o boală cronică, ce te va distruge. Aceasta va fi reflectarea în organismul fizic a tendinţei autodistructive manifestate mental. Nu încerca să ne omori visele. Oricum nu ai reuşeşti. Te vei autodistruge doar....
Unii oameni cred ca trebuie sa avem incredere ca ceea ce viitorul ne va aduce, este ceea ce ne trebuie din punct de vedere al misiunii pe care o avem, si ca nu trebuie sa ne bazam pe ceea ce ne dorim si credem noi ca ne trebuie. Aceasta este un fel de încredere in faptul că viitorul îţi va pune ceva pe tava ta ...goală. De unde încrederea că vei primi ceva, fără să faci nimic, observând doar prezentul ? Poti sa crezi că experienţa si gandirea ta nu mai are nici o importanţă ? Dacă te forţezi să trăieşti exclusiv în prezent, nemaiacordând nici o importanţă trecutului, este ca şi cum te-ai forţa să uiţi cine eşti, să îţi ştergi imaginea ta şi pe tine însuţi. Un om fără trecut este un om pierdut. Este o tendinţă autodistructivă. Citeşte legea compensaţiei. Nimic primeşti pentru ...nimic ! Ce crezi că primeşti pentru ceea ce te forţezi să... distrugi ?
Echilibrul şi armonia a tot ceea ce există pe pământ, trebuie să îţi fie scopul, nu a distruge ceva în tine sau alţii. Lasă-i pe alţii în pacea inimii lor, nu-i îndemna la distrugere. Este greşit să urmezi teoriile unui maestru care te îndeamnă la renunţări forţate, căci aste înseamnă tendinţă distructivă.
Renunţarea trebuie să vină ÎNTOTDEAUNA ca un proces normal şi firesc, în situaţia în care ceva va deveni inutil pentru tine, deoarece ai asimilat esenţa şi lecţia acelui lucru, trecând mai departe. Practic nici nu este propriu-zis o renunţare, decât dacă mai simţi vreo tendinţă de a păstra un ataşament faţă de lucrul ce ţi-a devenit ...inutil !
Totul este Spirit, Universul este Mental. Fiind mental, el poate fi influenţat mental. Este drept însă că nu oricine ştie, poate, şi este lăsat să o facă de capul lui. Cine nu ştie şi nu poate, trăieşte de fapt în... visul Altcuiva, cu totul pierdut, lipsit de control. Noi toţi traim în visul Creatorului acestui Univers, Spiritul care a creat Mental Universul. Suntem co-creatori, şi putem să contribuim schimbând cate ceva, doar mental, prin gândurile noastre. Cei ce înţeleg asta, încep să îşi manifeste imediat capacităţile creatoare, creând adevărate opere de artă, în absolut orice domeniu ar activa.
Citeşte cu atenţie, şi judecă logic, nu prin prisma convingerilor tale fixe. Aceste idei aduc forţă, optimism şi bucurie !

A renunţa la aşteptări este una, a renunţa la speranţe, sau la pretenţii… alta.
Aşteptare înseamnă pasivitate, imobilitate, inactivitate. A renunţa la aşteptări înseamnă a trece la acţiune, a acţiona.
Speranţa reprezintă un sentiment de încredere în rezolvarea favorabilă a unei acţiuni sau a unei dorinţe. A renunţa la speranţe înseamnă a renunţa la proiecţiile şi planurile tale optimiste referitoare la viitor. Omul obişnuit care renunţă la speranţe, se autodistruge, deoarece îşi distruge motivaţia care îl îndeamnă la acţiune, susţinându-i energetic comportamentul.
Pentru iniţiat lucrurile se schimbă radical, căci iniţiatul nu mai trăieşte din speranţe, ci din certitudini.
Pretenţia reprezintă revendicarea unui drept (real sau închipuit), sau a unui favor (mai rar). A renunţa la pretenţii înseamnă a renunţa la revendicarea drepturilor tale reale sau închipuite. Omul obişnuit trăieşte în confuzie privind drepturile şi îndatoririle sale. El nu trebuie să renunţe la revendicări, de dragul renunţării, cât timp logica şi inima îl îndeamnă să nu renunţe, căci îşi va pierde scopul în viaţă, şi se va simţi pierdut, distrus.
Cu iniţiatul lucrurile stau altfel, căci el îşi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, acţionează în conformitate, şi nu mai trebuie să revendice nimic, nimănui. El renunţă astfel în mod firesc şi natural, nu forţat sau obligat de cineva…
Acestea fiind zise, nu renunţa la nimic în mod forţat, căci te autodistrugi. Fiecare lucru vine la timpul său. Păstrează echilibrul şi armonia. Fă ceea ce simţi (logic şi afectiv ) că trebuie să faci. Renunţarea trebuie să vină în mod normal, ca ceva firesc şi natural, în firea lucrurilor, ca un efect al dezvoltării tale spirituale.
Cine crede că prin renunţări forţate şi autoimpuse (cică sacrificii ) va ajunge să evolueze spiritual, acela nu ştie ce face… cât rău (îşi) face…