AERODINA LENTICULARĂ COANDĂ - OZN ROMÂNESC ?

AERODINA LENTICULARĂ COANDĂ
http://www.google.com/m?q=aerodina+coandă&client=ms-opera-mini-android&channel=new

"Farfuria zburătoare concepută de Henri Coandă , denumită tehnic de către inginer " aerodina lenticulară ", este exemplul perfect de proiect care poate fi studiat astăzi de oricine, dar care din păcate zace prăfuit într-un muzeu pe care mulţi îl ocolesc, deşi este amplasat într-una dintre cele mai vizitate zone de agrement din capitală. Este vorba despre Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida", situat în parcul Carol.
Aşadar, farfuria zburătoare nu este nici pe departe un proiect secret . Necunoscut, putem spune că da. Este adevărat că, la vremea la care a fost conceput, în preajma anului 1930 , nu exista şi nici nu s-ar fi dorit o mediatizare intensă.
Conceptul a luat naştere ca urmare a dorinţei inginerului de realiza un aparat de zbor sigur şi ieftin , fără piese care să se poată desprinde. El şi-a imaginat un sistem de propulsie bazat pe efectul Coandă , fenomen fizic întâlnit pentru prima dată în 1910, când lucra la realizarea primului avion cu reacţie din istorie - Coandă 1910 .
În 1932, primul prototip de aerodină lenticulară a zburat experimental la Paris. Aparatul, cuplat la reţeaua de gaze, s-a ridicat până în tavanul încăperii şi a stat acolo până s-a întrerupt alimentarea.
Din 1932 şi până în 1956 au mai avut loc experimente, însă din cauza dezinteresului finanţatorilor acestea nu au putut evolua pe măsura aşteptărilor. În 1956 , Henri Coandă a prezentat public două brevete de aerodine lenticulare fără piese mecanice în mişcare, propulsate pe verticală de puterea aburului şi având la bază ejectoare ce funcţionau tot pe principiul reacţiei. Randamentul mai slab faţă de dispozitivele cu elice era compensat de siguranţa zborului şi de costurile reduse de construcţie
şi exploatare.
Conceptele lui Coandă au intrat în vizorul Statelor Unite, iar la începutul anilor '60 inginerul român a obţinut mai multe contracte cu forţele aeriene ale S.U.A. (US Air Force), în urma cărora au fost dezvoltate două proiecte de aerodine calculate pentru a ridica un om . Farfuriile aveau fiecare diametrul de aproximativ cinci metri ,
cântăreau o tonă şi aveau un debit de aer de 500 Kg/sec. Aparatele au fost pregătite pentru zbor şi au zburat.
Ultimul proiect de aerodină făcut public de către Henri Coandă datează din 1970 , a fost executat tot în colaborare cu Statele Unite, şi este constituit de fapt dintr-un sistem de patru farfurii zburătoare care susţin un fuselaj. Forţele pe care le generează farfuriile se întâlnesc într-un punct situat la peste 10 metri deasupra corpului aeronavei, asigurându-se astfel şi stabilitatea."

"O confirmare, târzie şi neoficială, a participării lui Coandă la crearea unor astfel de aparate stranii a venit abia prin 2001. Prof. Valeriu Avram, cercetător la Muzeul Aviaţiei, ne-a relatat că, în 2001, muzeul a fost vizitat de un grup de studenţi militari americani, condus de gen.(r) prof. James T. Curie, şef de catedră la “Industrial College of The Armed Forces”. La “Sala Coandă”, unde este expusă şi o schiţă a “aerodinei”, americanul a relatat că, în 1965, a văzut “farfuria zburătoare” în hangarul unei baze militare americane secrete. “Am văzut-o de la mare distanţă şi ni s-a spus că a fost construită de Coandă. Era un disc de culoare cenuşie, care arăta exact ca acelea pe care le vedeam prin reviste sau la Discovery, când se vorbea despre OZN- uri”. Americanul mai ştia că la acest proiect s-a lucrat până în 1969. Este singura referire, repetăm, neoficială, care leagă numele lui Coandă de astfel de cercetări."