Bucuria

DESPRE BUCURIE (extras dintr-un subiect dezbatut pe Facebook)
A dărui înseamnă a acţiona într-o anumită direcţie, sensul fiind spre ceilalţi. Cel ce este în echilibru şi armonie, dăruieşte cu efort minim, în mod natural, emanând din sine, prin orice manifestare, ceva ce ceilalţi vor preţui foarte mult, atât ca formă cât şi ca şi conţinut...

Darul real poate veni numai de la un om foarte bine echilibrat, care nu oferă din nevoia de a primi ceva în schimb, încercând astfel de fapt să negocieze tot timpul ceva cu ceilalţi...
Majoritatea partenerilor oferă ceva, doar pentru a putea emite pretenţii ulterioare privind ceva ce ar trebui să primească înapoi. Dacă nu primesc înapoi cel puţin cât au dat ei, în opinia lor, se declară nemulţumiţi, declarând că au fost înşelaţi datorită faptului că...schimbul nu a fost corect !  
Bieţi oameni care încearcă cu desperare să negocieze totul, inclusiv iubirea... În favoarea lor, bineînţeles...

Când relaţia ajunge un pingpong de pretenţii şi reproşuri, dragostea s-a transformat într-un simplu proces de negociere. Aceasta este însă tot o lecţie utilă celor care mai au ceva de asimilat din astfel de experienţe. Nu trebuiesc condamnaţi, ci sprijiniţi să asimileze ceea ce au de asimilat.
Nici o relaţie nu este perfectă, şi nici un om. De aceea, negocierile şi acceptarea de compromisuri se impun cu necesitate, în majoritatea cazurilor. Excesul, bineînţeles, va conduce la destrămarea relaţiei, deoarece atunci când ajungi să negociezi totul, şi să faci încontinuu compromisuri, viaţa devine tot mai stresantă, tot mai insuportabilă.
De reţinut însă şi faptul că, pentru un om obişnuit, absenţa totală a compromisurilor şi negocierilor va fi percepută ca o lipsă, şi îl va determina să le caute şi să le provoace, din când în când, pentru "a se simţi bine", "a se simţi viu", isteţ, etc.
Insuficienţa şi excesul sunt dăunătoare...

Există iubirea în exces, iubirea sufocantă, unii au simţit-o încă de copii. Există şi lipsa, insuficienţa. Există şi percepţii false privind excesul şi insuficienţa. Şi mai există multă, multă confuzie...

Majoritatea oamenilor sunt convinşi de faptul că iubirea reprezintă o stare de linişte şi pace, de inactivitate. Ei confundă starea de echilibru cu iubirea ! Iar viziunea mea este cu totul alta, mai... ştiinţifică :
IUBIREA ÎNSEAMNĂ ATRACŢIE, URA RESPINGERE. IUBIREA ESTE DINAMICĂ, ACTIVĂ, NU O STARE PASIVĂ !
FRICA ESTE O SUPAPĂ DE DESCĂRCARE ENERGETICĂ, DE DEVITALIZARE.
STAREA DE LINIŞTE, PACE ŞI ARMONIE, ESTE O STARE DE ECHILIBRU, OBŢINUTĂ DOAR CÂND ATRACŢIA ŞI RESPINGEREA SUNT ÎN ECHILIBRU.
STAREA DE ARMONIE RESIMŢITĂ ÎN PUNCTUL DE ECHILIBRU NU TREBUIE CONFUNDATĂ CU IUBIREA, CARE ESTE UN PROCES, ADICĂ CEVA DINAMIC, ACTIV...

În această viziune, iubirea, atracţia, se poate manifesta insuficient, sau excesiv, sufocant, distructiv !
Cum se traduce asta, într-un limbaj mai... ştiinţific : FORŢA DE ATRACŢIE EXCESIVĂ, MANIFESTATĂ DE O PERSOANĂ ASUPRA ALTEIA, DETERMINĂ O APROPIERE EXCESIVĂ, ŞI MENŢINEREA APROPIERII EXAGERATE, CEEA CE CAUZEAZĂ IMPLICIT O PRIVARE DE LIBERTATE, O REDUCERE A GRADELOR DE LIBERTATE PE CARE LE-A AVUT ANTERIOR FIINŢA ATRASĂ ÎN SFERA DE ACŢIUNE ŞI MANIFESTARE A CELEI CARE A ATRAS-O. ACEASTĂ STARE, CONFERITĂ DE REDUCEREA GRADELOR DE LIBERTATE, VA FI PERCEPUTĂ EMOŢIONAL CA O SUFOCARE, PRIVARE DE SPAŢIU ŞI AER, ŞI VA FI URMATĂ, ÎN MOD NORMAL, DE O TENTATIVĂ DE ELIBERARE DIN SFERA DE ACŢIUNE LIMITATOARE, ÎNGRĂDITOARE, PRIN MANIFESTAREA ENERGICĂ A UNEI FORŢE DE ÎNDEPĂRTARE, DE RESPINGERE !

În viziunea mea, trebuie să ajung la Teoria Unificării, care să pună în acord spiritualitatea cu religia şi ştiinţa (fizica, chimia, psihologia, logica...). Asimilând iubirea cu atracţia şi ura cu respingerea, ca poli ai manifestării emoţionale, am stabilit o legătură foarte importantă, între toate 3 (spiitualitate, religie, ştiinţă).
De asemenea, stabilind că starea de deplină armonie psihoafectivă este asimilabilă stării de echilibru existente între procesele (forţele) de atracţie şi cele de respingere. Starea de samadhi, nirvana, în care subiectul se simte în deplină ARMONIE cu lumea şi viaţa, este resimţită în momentul în care el ajunge în punctul de echilibru, nemaifiind atras şi respins în mod dezechilibrant. Dar această stare de echilibru total nu poate fi menţinută în mod permanent, ci doar în starea de meditaţie specială, când spiritul este detaşat de corporalitate şi viaţa corporală terestră. Când omul revine la viaţa terestră, estf supus fluctuaţiilor vieţii afective, atracţiilor şi respingerilor. Excepţia care întăreşte regula, câţiva Mari Maeştrii clarvăzători, care şi-au depăşit condiţia umană, vieţuind la un alt nivel, de neînţeles omului obişnuit, fără o pregătire superioară spirituală.
Acei Mari Maeştrii s-au ridicat chiar deasupra necesităţii vieţuirii sentimentului de iubire, mult aclamat de majoritatea oamenilor, care reprezintă doar un pol al polarităţii vieţii afective ! Ei au transcens această polaritate a vieţii sufleteşti, aceasta fiind CONDIŢIA OBŢINERII STĂRII DE ECHILIBRU PSIHOAFECTIV : DEPOLARIZAREA, SUB TOATE ASPECTELE EI !
Maestrul nu are NEVOIE DE IUBIRE ! Maestrul nu are nevoie să primească de la nimeni iubire, sau să ofere cuiva iubire ! Dacă ar simţi (avea) o astfel de nevoie, nu ar fi încă DECONDIŢIONAT DE NECESITATEA VIEŢII AFECTIVE BIPOLARE ! Transcenderea înseamnă decondiţonare, depolarizare, echilibrare, centrare, FĂRĂ FLUCTUAŢII AFECTIV-SUFLETEŞTI. ACEASTA ESTE O STARE DE GRAŢIE DIVINĂ, ÎN CARE SPIRITUL ESTE ELIBERAT DE CONDIŢIONĂRI, DE TREBUINŢE ŞI NECESITĂŢI.
"Distruge acel duşman al cărui nume este dorinţa", spune un vechi text hindus. "Să fii egal în câştig şi pierdere, cu mintea neclintită". Atunci vei fii în Yoga... Foarte greu de înţeles pentru un neiniţiat, şi imposibil de ajuns în această stare, fără o iniţiere serioasă. Nu încerca asta acasă, de unul singur, nesupravegheat !  
Exprimarea care a folosit termenii "distruge" şi "duşman", nu este cea mai potrivită, fiind mai mult menită să inducă în eroare pe neiniţaţi. Căci dacă tu crezi că ai de dus o luptă, că ai de distrus ceva, şi că ai vreun duşman, nu ai nici o şansă de reuşită să ajungi în echlibru. Este o exprimare metaforică, dar al cărei înţeles este corect perceput de un iniţiat...

Maestrul care a transcens condiţia umană este numit şi "eliberat în viaţă", în sensul că mai vieţuieşte încă experienţa corporalităţii, dar trebuie ştiut şi înţeles faptul că el este deja detaşat în mod parţial de corpul fizic pe care îl mai foloseşte încă doar pentru a mai putea fi încă perceput de oameni. Moartea nu implică încetarea activităţii spiritului, ci doar detaşarea de trup, instrumentul de experimentare folosit ocazional. Spiritul omului ce moare neîmpăcat, nu va dobîndi în mod automat liniştea şi pacea (echilibrul) odată cu decorporarea sa, ci va păstra ataşate de el lucrurile (aspecte karmice) de care nu s-a putut detaşa (nu le-a putut "stinge", "anula") până în momentul morţii. Acest "bagaj karmic" îi condiţionează noi şi noi reîncorporări, până la decondiţionarea sa totală...

Dacă analizezi forţele care stau în mod real la baza manifestării vieţii, vei găsi 2 principale : forţa de ATRACŢIE, şi forţa de RESPINGERE. Ele stau la baza existenţei Universului şi a vieţii. Totul în Univers tinde să ia forma Sferică. De ce ? Tocmai datorită acţiunii forţelor de atracţie şi respingere, a generării unui volum minim, sferic. De aceea, şi în spiritualitate, şi în religie, şi în ştiinţă, se vorbeşte de SFERE de existenţă, de manifestare, de acţiune, etc. La niveul sferelor, forţelele de atracţie şi respingere sunt manifestate de forţele CENTRIPETE şi forţele CENTRIFUGE.
Iubirea este forţa de atracţie, forţă centripetă, iar ura este forţa de respingere, centrifugă...
Oamenii se învârtesc unii în jurul altora, se atrag şi se resping în permanenţă, păstrând astfel o anumită distanţă între ei, plasându-se pe anumite... orbite...

Orice discuţie este menită să conducă spre anumite clarificări, chiar dacă ele nu apar pe moment ca fiind foarte evidente. Efectul lor cumulat se va observa însă pe viitor. Încercând să analizez punctul de vedere al altora, perspectiva lor, am beneficiat de momente de iluminare. Cei ce nu aprobă tacit viziunile noastre personale, ne pot ajuta astfel să ne mobilizăm în scopul dobândirii unor noi şi noi perspective, tot mai ample, mai globale, asupra realităţii. Eu am fost şi rămân deschis transformării evolutive, în permanenţă. Credinţele şi convingerile mele pot suferi astfel în orice moment modificări. Nimeni nu-i perfect, dar deschiderea către nou oferă toate oportunităţile posibile necesare perfecţionării continue...

Fiecare defineşte termenul "iubire" după cum crede el, de aceea nu mai există nici un acord între oameni privind iubirea. În plus, nici dexul nu îl defineşte prea bine. "Sentiment de dragoste şi afecţiune faţă de cineva."
Este clar că trebuie redefinit, clarificat, pentru a exista un acord general...

Nimeni nu-i perfect. Dacă ar fi, nu ar mai avea nevoie de experienţe pentru a evolua. Nu s-ar mai încorpora în acest plan terestru pentru a asimila învăţătura unor noi şi noi lecţii. De aceea cu toţii greşim, facem erori, şi suferim. Suferim consecinţele faptelor noastre, a alegerilor şi deciziilor proprii.
Ce poate face un om conştient, mai util, decât să îi sprijine şi să îi ajute pe ceilalţi să conştientizeze determinismul cauzal al suferinţei ? Ce poate fi mai plăcut şi mai frumos decât să te bucuri de bucuriile celorlalţi ca şi cum ar fi ale tale, ştiind că ai contribuit cu ceva şi tu la ele ? Poate că la acelaşi nivel se poate ridica numai bucuria celorlalţi care au contribuit la bucuriile tale.
Să ne bucurăm aşadar unii de alţii