SEPARARE ŞI LIBER ARBITRU

DESPRE SEPARARE ŞI LIBER ARBITRU
 
 Oare este aşa de greu de înţeles că tocmai existenţa separării face posibilă existenţa fiinţei umane individuale, ca entitate CORPORALĂ individualizată de un întreg amorf ?
Oare este chiar aşa greu de înţeles că existenţa posibilităţii de separare îşi are valoarea şi utilitatea sa reală ?
Oare este chiar aşa de greu de înţeles că Divinitatea creatoare a creat totul cu scop şi rol precis, nu haotic şi aiurea ?
Oare este chiar aşa greu de înţeles că totul se supune legilor transformării şi evoluţiei continue, şi, ca atare, fiecare trece acum printr-o fază evolutivă necesară lui ?
Oare este chiar aşa de greu de înţeles că fiecare are libertatea de a alege, mereu, dacă vrea să se separe, şi cât, sau nu ? Forma supremă de separare a unui om, de ceilalţi oameni, o reprezintă sinuciderea. Cine te poate împiedeca ?

Da... Este greu... Dacă nu ar fi greu, toţi ar fi înţeles până acum... Dar...fiecare lucru vine la timpul lui potrivit...
Atenţie, însă : înţelegerea nu se capătă, nu se primeşte în dar, ci se dobândeşte, cu efort personal. De aceea "timpul potrivit" vine când tu decizi că trebuie să vină, conform voinţei tale de a te implica, în mod conştient, în evoluţia ta proprie. Nu aştepta nimic de la Divinitate. Divinitatea ţi-a creat condiţiile în care tu poţi să obţii ceea ce vrei, conform voinţei tale, în mod liber.
Dacă tu vrei să obţii ceva, trebuie să acţionezi în acel sens. Dacă nu vrei să obţii nimic, şi nu te vei implica cu nimic, tu nu vei obţine nimic.
Ai masă, ai scaun, ai mâncare pe masă, ai tacâmuri, şi Divinitatea îţi urează "Poftă bună !". Dar nu îţi bagă nimic în gură, în mod forţat, ci te lasă să alegi tu CE vrei să mănânci, CÂT vrei să mănânci, CÂND vrei să mănânci, CUM, vrei să mănânci.
De aceea, tu eşti liber, şi trebuie să decizi aceste lucruri, alegând conform liberului tău arbitru. După care, trebuie să treci singur la acţiune, ducând la îndeplinire deciziile tale, căci nimeni nu îţi va băga nimic în gură, dacă tu nu vrei. Dar, dacă vrei, poţi alege inclusiv să Îl rogi pe El să te sprijine, să te ajute, în alegerile, deciziile şi demersurile tale. Tu alegi...

Nimeni între oameni nu este în mod ABSOLUT INCONŞTIENT, ADORMIT. De aceea, fiecare este responsabil, şi nu există oameni compet iresponsabili de gândurile şi faptele lor. De aceea toată lumea suferă. Fiecare suferă consecinţele gândurilor şi faptelor sale...

Andra Iliana : Totuşi, afirmaţiile din ultimul paragraf mi se par... absolute. Mă întreb dacă ai vrut să spui exact ceea ce ai scris.
Oare în ce măsură oamenii cu deficienţe mintale şi cei cu boli mintale grave sunt conştienţi de gândurile, de sensul vorbelor şi de faptele lor? Astfel de oameni sunt responsabili din punct de vedere moral de acţiunile lor?

Katona Nicolae : Legile umane sânt una, Legile divine ale naturii, cu totul alta. Eu nu am vorbit mai sus despre legile societăţii umane, care variază mult de la ţară la ţară, şi cred că ţi-ai dat seama de asta.
Din punct de vedere moral ?  Şi dpdv moral, fiecare om abordează moralitatea sa şi a celor din jurul său, după cum crede el de cuviinţă. Un musulman abordează într-un fel, un budist în alt fel, un vegan, un ortodox, un baptist, un ateu, un preşedinte, un muncitor, un maestru spiritual, un novice, un preot... fiecare om şi reprezentant al unei categorii socio-umane are viziunea lui personală despre moralitate.
Dpdv medical, medicii nu prea înţeleg faptul că conştiinţa este determinată de spirit, care este factorul conştient şi raţional, şi nu de organismul fizic, care este doar un instrument. O mulţime de oameni au declarat că au fost conştienţi în timpul morţii lor clinice, şi în comă, atâta doar că pierduseră total legătura funcţională cu organismul fizic, şi nu se mai puteau exprima prin intermediul său. Dpdv medical, ANUMIŢI oameni bolnavi psihic (nu ORICE bolnav) nu sânt responsabili de faptele lor, în diferite măsuri. Unii sânt doar parţial responsabili, deoarece ei nu pierd contactul cu realitatea, şi nici capacitatea de a raţiona logic, dar deciziile lor sânt mai mult sau mai puţin influenţate de incapacitatea de a a-şi controla trăirile emoţionale, care se pot constitui în veritabile crize emoţionale, afectiv-comportamentale. Comportamentul fiecărui om este puternic influenţat de trăirile sale sufleteşti, nu-i aşa ? Unii omoară, alţii se omoară, se sacrifică sau sinucid, din... dragoste şi iubire...
Deci, şi dpdv medical, părerile sânt împărţite şi existe multe polemici pe tema responsabilităţii, care se reduce, de fapt, la CAPACITATEA OMULUI DE A-ŞI CONTROLA GÂNDURILE ŞI ACTELE SALE COMPORTAMENTALE, ACŢIUNILE ŞI REACŢIILE.

 Conform celor expuse mai sus, doar omul care este TOTAL INCONŞTIENT DE SINE poate fi absolvit de ÎNTREAGA SA RESPONSABILITATE PRIVIND ACTELE SALE COMPORTAMENTALE.
Dar...un om total inconştient de sine, cum mai poate gândi, raţiona, şi acţiona ??? Ar trebui, de fapt, să fie... MORT, dpdv medical, în moarte clinică, sau comă ! Un om TOTAL INCONŞTIENT nu îşi mai poate controla DELOC gândirea şi comportamentul, în mod... conştient, deoarece este total inconştient ! Păi... atunci cum de există oameni care gândesc şi acţionează, aflându-se într-o astfel de stare de totală inconştienţă de sine ? Ce zici ? Meditează puţin...

 Eu, la fel ca şi Isus, îi consider pe aceşti oameni "bolnavi"... "posedaţi". Organismul lor este posedat de un spirit care se manifestă prin intermediul lui. Medicii nu ştiu nimic despre substratul real al acestei "boli", despre care Isus afirma că se poate trata "cu post şi rugăciune".
Aşadar, judecat la modul absolutist, eu afirm următoarele :
1. orice om este responsabil de faptele sale, în măsura în care el este conştient de ceea ce face. Unele afecţiuni, tulburări şi disfuncţii organice şi fiziologice, pot "întuneca" conştienţa oamenilor, în diferite feluri şi măsuri. Dar nimeni nu poate fi 100 % conştient, sau 100 % inconştient de sine însuşi şi realitatea înconjurătoare. De aceea toţi sânt responsabili, fiecare într-o anumită măsură, măsură variabilă, şi specifică fiecărui caz în parte.
2. Excepţia de la regulă este reprezentată de oamenii posedaţi spiritual, caz în care prin intermediul organismului lor se manifestă un alt spirit, o altă entitate spirituală, care a reuşit să preia controlul organismului pentru perioade variabile de timp. În general, când spiritul proprietar îşi reia stăpânirea şi controlul instrumentului corporal de manifestare în planul fizic terestru, nu are conştienţa celor întâmplate pe perioada în care a fost înlăturat, dpdv medical afirmându-se că ...prezintă amnezie...
Dar, şi în această categorie, a posedaţilor, se manifestă o mare diversitate şi variabilitate, căci, în general, omul "cade" sub influenţa altui spirit, în timp, în mod progresiv, nu brusc şi dintr-o dată. În marea majoritate a cazurilor, omul se lasă, de fapt, posedat, tot mai mult, datorită faptului că ACCEPTĂ, în mod progresiv, să gândească şi să se comporte într-un anumit fel, direcţionat din afara sa, prin sugestii telepatice, pe care le interpretează a fi gânduri proprii... El este responsabil de delăsarea sa, căci deşi el este manipulat din invizibil, este conştient că nu ar trebui să accepte acele gânduri atrăgătoare din anumite pdv, ci să le respingă ferm şi hotărât, deoarece ele vizează exploatarea slăbiciunilor şi defectelor sale ! Aceasta este poarta de intrare în fiinţa umană a prădătorilor, răuvoitorilor, infractorilor, atacatorilor, care folosesc idei sugestive implimentate în ganduri, sugestionate telepatic, in scop de a influenta gandirea oamenilor in anumite directii oculte, adica necunoscute victimelor umane...
De aceea, Isus afirma faptul că fiecare om trebuie să vegheze în PERMANENŢĂ la poarta minţii şi sufletului său, pentru a nu permite orice intruziune !
Eu doar repet, ca un ecou, anumite idei...