Life is not fair !?

Life's not fair ! What is fair ? Who's fair ? Is anybody fair ? Who wants to be fair ?...
Am mai afirmat că nimeni nu este perfect. Şi că viaţa reprezintă un complex joc de interese. Că binele propriu este strâns legat de binele general, al fiecăruia dintre cei din jur. Ca urmare, fiecare om greşeşte, inevitabil, mai mult sau mai puţin conştient, şi suferă consecinţele greşelilor sale. O parte a suferinţei tale provine din reacţiile celor din jur faţă de greşelile făcute. Ei au liberul arbitru de a sancţiona sau ierta aceste greşeli. De a te ajuta, cu bunăvoinţă, să îţi conştientizezi greşeala, pentru a putea evita pe viitor repetarea ei, sau de a te penaliza, cu indiferenţă, pentru a încerca să te condiţioneze prin suferinţă, să nu mai repeţi acel act de gândire şi comportament. Indiferenţă faţă de suferinţa ta, şi faţă de faptul de a dobândi
înţelegerea mecanismului care te-a condus la efectuarea greşelii.
Totul depinde de capacitatea fiecăruia de a înţelege modul în care acţionează determinismul cauzal, la modul general, şi influenţa particularităţilor privind fiecare caz în parte. Cel ce nu înţelege, se crede complet separat de ceilalţi, şi trăieşte cu
convingerea faptului că binele şi răul de care are parte, nu au nimic în comun cu binele şi răul celor din jurul său, nefiind în conexiune, sau poate adopta o convingere eronată, de exemplu asupra faptului că binele său este în concurenţă cu binele celorlalţi, ca şi cum binele ar reprezenta o cantitate fixă şi constantă, iar populaţia fiind în creştere...
Am mai afirmat faptul că există anumite condiţionări operante în viaţa fiecărui om, anumite programări, şi că liberul arbitru nu este chiar aşa de liber precum pare majorităţii oamenilor, la prima vedere. Fiecare gândeşte şi acţionează conform
anumitor tipare de gândire şi comportament. Liberul tău arbitru este cu atât mai liber cu cât conştientizezi mai bine în ce anume constă libertatea fiecărui om,
posibilităţile efective de a influenţa desfăşurarea proceselor şi evenimentelor, gândirea şi comportamentul celor din jur. Însă acea măsură a libertăţii tale,
măsura în care îţi ghidezi în mod conştient gândirea şi comportamentul, reprezintă ceva ce reflectă măsura responsabilităţii personale privind toate manifestările tale. Măsura în care acţionezi conştient, oglindeşte măsura responsabilităţii proprii.
Măsura cu care judeci, este măsura cu care vei fi judecat...
Orice forţare, orice manifestare a forţei asupra altcuiva, orice impunere forţată, conduc inevitabil spre instituirea anumitor blocaje încursul natural al evoluţiei
proceselor şi evenimentelor. Înţelegerea nu poate fi dobândită prin impunere forţată. Pedeapsa şi răzbunarea reprezintă impuneri forţate, manifestări ale violenţei. Şi
violenţa atrage violenţă, iniţiind un lanţ al violenţelor...
La ora actuală, educaţia se bazează pe sistemul de condiţionare prin recompensă şi pedeapsă. Este un sistem rudimentar, care funcţionează şi în lumea animală. Sunt încurajate astfel efectuarea anumitor acţiuni, şi descurajate efectuarea altora. Dar, aplicarea acestui sistem, deşi îşi are eficienţa sa privind canalizarea actelor
comportamentale, nu permite dobândirea conştientizării motivelor datorită cărora trebuie sau nu trebuie să întreprinzi anumite acţiuni. Degeaba se laudă un părinte că are un copil cuminte şi ascultător, dacă această "cuminţenie" reprezintă efectul
aplicării în mod repetat a pedepsei, pentru a-l disciplina în mod forţat. El este cuminte doar în aparenţă. În realitate este un biet copil terorizat de părintele său, care trăieşte cu frică faţă de el, neîndrăznind să facă nimic în prezenţa sa. Refulările
sale se vor exprima în comportamentul său faţă de alţi copii, mai mici decât el, şi astfel se creează un lanţ al propagării violenţei... Copilul învaţă să pedepsească. El preia modelul învăţat de la părintele său. El nu recompensează pe nimic cu nimic,
căci nu a învăţat cum, şi de ce, să facă aşa ceva. El nu cere şi nu oferă explicaţii nimănui. El nu a primit, şi nu i s-au cerut explicaţii. El nu dialoghează, căci nu înţelege valoarea şi utilitatea dialogurilor. Şi, la rândul său, va ajunge ...părinte...
Suntem aici, unii pentru alţii, pentru a ne ajuta să evoluăm, să devenim mai conştienţi, pentru a ne conştientiza mai bine posibilităţile, capacităţile, responsabilităţile. Acest lucru se poate realiza prin dialog. Cine deţine o funcţie, are un rol cu atât mai important. Dar şi o responsabilitate mai mare...
Life is not fair !? You are... fair ?
Your life is ...just like... you are...