Dualitate şi Polaritate

Dualitate = calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă;coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. Ansamblu format din două elemente diferite, opuse.
Omul judecă prin comparaţie. Comparaţia impune prezenţa dualităţii în judecăţile omeneşti. Se impun sistemele de clasificare, ordonatoare, faţă de care se raportează totul, şi sistemele de clasificare ierarhice reprezintă, în general, un ansamblu compus din două elemente diferite, opuse, + -. Există o mulţime de sisteme conceptuale, abstracte, creaţii ale minţii omeneşti, elaborate în scopul posibilităţii efectuării de analize şi sinteze logice. Ele îşi au utilitatea lor, dar creează premisele unei false înţelegeri a realităţii. De exemplu, când spui "lumină şi întuneric", tu nu percepi că, de fapt, este vorba, în realitate, despre prezenţa şi absenţa luminii, ci consideri întunericul drept o prezenţă. Iar întunericul nu există în mod obiectiv, ca undă sau corpuscul, ci doar lumina. Deci tu atribui o prezenţă materială, obiectivă, pentru ceva ce nu există. În spiritualitate acest fenomen este denumit "cădere în iluzie". La fel se întâmplă cu căldura şi frigul.
Frigul nu există, el desemnează doar o lipsă, o scădere, a energiei termice care manifestă căldura. Doar căldura există, în mod obiectiv, material, ca efect perceptibil al energiei termice.
Pe de altă parte, totul în Univers prezintă o polarizare. Polarizare înseamnă doi poli complementari. Fizica ne învaţă că Universul reprezintă un sistem în care există un echilibru de sarcini pozitive şi negative. Şi că doar lumina poate intra şi ieşi dintr-un sistem, fără a afecta acest echilibru. De aceea lumina reprezintă cheia înţelegerii
Creaţiei. Lumina are o şi ea natură duală : undă şi corpuscul...
Dualitatea, aşadar, există în mod obiectiv în Univers, prin Polaritate. Polarizarea
influenţează toate procesele fiziologice care se desfăşoară în organismul uman. Toate membranele celulare sunt polarizate ionic. Terra însăşi prezintă o polarizare, un pol la nivelul scoarţei terestre, şi altul la nivelul ionosferei. Existenţa mediului atmosferic între aceste două straturi diferit polarizate face ca Pământul şi ionosfera să se comporte ca armăturile unui condensator. Efectul : descărcările electrice sub forma fulgerelor.
Toate schimburile membranare de substanţe, cât şi transmiterea influxului nervos prin neuroni, au loc prin fenomene de depolarizare şi repolarizare locală. Acest fenomen impune prezenţa în permanenţă a ionilor pozitivi şi negativi.
Cel ce înţelege esenţa fenomenului universal de polarizare, natura şi rolul luminii,
pătrunde misterele Creaţiei. Gândirea trebuie să analizeze dualitatea şi complementaritatea prin prisma conceptelor de "prezenţă" şi "absenţă". De exemplu, un Învăţat clarvăzător susţinea ideea că materia reprezintă, în esenţă, un
gol existent în mediul luminos. În ziua de azi ştiinţa ne-a dezvăluit deja faptul că
Pământul reprezintă CU ADEVĂRAT UN MARE SPAŢIU GOL, căci dacă toate particulele
atomice care alcătuiesc materia terestră ar fi condensate astfel încât să nu mai existe deloc spaţiu gol între ele, Pământul ar încăpea într-o sferă cu diametrul mai mic
de... 1 m !