Nu da vina pe mintea ta

Există "Maeştrii" care proiecteză vina pe... minte, învăţându-te că ea este sursa tuturor relelor şi a greşelilor vieţii tale, şi că trebuie să o ...reduci la tăcere. Adepţii lor, însă, nu conştientizează faptul că şi această învăţătură provine tot din... minte, şi că "Maestrul" urmăreşte anumite interese, prin tentativa de a obţine reducerea minţii lor la... tăcere. Din astfel de "învăţături" analizăm acum o afirmaţie :
"Mintea este foarte practică, ea este un mecanism care calculează; mintea nu are nimic în comun cu iubirea. "- afirma un "Maestru".

Există aici 2 greşeli : 1.reprezentarea reducţionistă a minţii la "un mecanism care calculează", 2. afirmarea lipsei oricărei legături între minte şi iubire, datorită completei lor separaţii.
Dacă aşa ar fi, cu adevărat, atunci nici o învăţătură, a nici unui Maestru Spiritual, nu te-ar putea putea ajuta cu absolut nimic să ...ÎNŢELEGI LOGIC ce este iubirea ! Nici Învăţătura expusă mai sus, nici cea de mai jos, nici măcar cea a lui Isus...
Mintea, nu calculează, doar ! Ea este principalul tău instrument de RAŢIONARE ŞI RELAŢIONARE la mediul terestru, viaţa terestră, experienţele de viaţă, PRINCIPALUL INSTRUMENT DE ADAPTARE ! A susţine că nu are nici o legătură cu iubirea, care
este O EXPERIENŢĂ DE VIAŢĂ profundă, reprezintă o ...aberaţie intelectuală ! Adică ceva ce are legătură şi cu... mintea, deoarece ea analizează şi interpretează informaţiile provenite prin simţurile corporale, informaţii senzitiv-senzoriale care reprezintă însăşi esenţa experienţelor de viaţă în plan terestru. Analizele şi interpretările rezultatelor sunt efectuate prin procesele gândirii.
"Maeştrii" afirmă că trebuie să trăieşti "aici şi acum", în prezent, şi că acest lucru este posibil doar prin reducerea minţii la tăcere, adică prin întreruperea fluxului constituit din procesele gândirii. Ei percep gândirea, procesele gândirii şi gândurile, ca fiind ceva negativ, ce trebuie obstrucţionat, stopat, anihilat, pentru a putea trăi în mod... conştient. Dar... ce înseamnă "a fi conştient", în condiţiile în care doar gândirea poate asigura conştientizarea realităţii ? Căci Realitatea este reflectată în mintea ta doar prin... gândire, şi nimic altceva. Aceasta este definiţia gândirii : facultatea de a reflecta realitatea în conştienţă. Aşadar, orice tentativă de întrerupere / anulare a proceselor gândirii, (prin meditaţie, întreruperea aferentaţiei senzitiv-senzoriale, etc.) prin intermediul cărora realitatea fizică este reflectată în mintea ta, vor conduce, inevitabil, la "ruperea" ta de realitatea fizică terestră, datorită întreruperii procesului reflectării ! Eu mă refer, aici, strict la conştientizarea experienţei de viaţă din planul terestru, care constituie subiectul acestei teme, deoarece percepţia şi conştientizarea lumilor spirituale, a "dimesiunilor paralele", care reprezintă un rezultat (efect) al extracorporalizării, a percepţiei extrasenzoriale, nu se încadrează în acest subiect !
Ca să înţelegi şi mai bine legătura dintre minte şi realitatea fizică terestră, adu-ţi aminte de faptul că întreaga Creaţie reprezintă PRODUSUL UNEI MINŢI DIVINE CREATOARE ! Dumnezeu a gândit, a spus, şi ...zis şi făcut ! După ce a creat fiecare lucru important, Biblia spune că a analizat să vadă dacă "este bine", această analiză ulterioară reprezentând un proces al gândirii :
"Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună;
...10 Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
...12 Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care
fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că
lucrul acesta era bun."
Deci, tot ceea ce a creat Dumnezeu, inclusiv mintea omului, pentru a putea gândi, a fost bun. Să nu uităm nici faptul că omul are ceva din "chipul şi asemănarea" Sa.
Deci, Iubirea, ca orice alt element prezent în cadrul Creaţiei, indiferent de natura sa, are o strânsă legătură cu Planul Mental, cu Mintea Creatoare ! Cum oare am putea noi să ne relaţionăm unul la altul, şi la Creator, dacă nu în Plan Mental ? Ai putea răspune : "- Şi sufleteşte (emoţional-afectiv) !" Şi atunci te voi întreba : "- Ce este Sufletul ? Ce înseamnă "sufleteşte" ?" Dacă tu crezi că Sufletul nu are nici o legătură cu Mintea, atunci înseamnă că... ai o problemă ! Una de cunoaştere şi înţelegere a realităţilor spirituale. Între Minte şi Suflet există o legătură permanentă, o conexiune, un flux ! Ele, de fapt, reprezintă două concepte abstracte, şi nu trebuie privite ca două obiecte separate şi strict delimitate între ele. Trebuie privite mai curând ca două componente ale aceluiaşi sistem, care se află într-o strânsă legătură, care conlucrează pentru îndeplinirea aceluiaşi scop. Mai exact, Sufletul trebuie privit ca o reflectare (reflexie), un instrument de care Spiritul se foloseşte pe parcursul unei vieţi terestre. Iar Spiritul conţine Principiul conştient al fiinţei umane, partea fiinţei care raţionează şi ...calculează. Sufletul reprezintă INTERFAŢA Spiritului cu Planul material terestru. Informaţiile primite prin această interfaţă, sunt analizate şi precesate mental, prin gândire. Un exemplu argumentativ simplu şi concludent : dacă aş începe să îţi descriu în detaliu o scenă de amor, sau scena unei mese copioase şi apetisante, sau scena unei violenţe ieşite din comun, etc., tu ai reacţiona ...atât mental cât şi sufleteşte, deoarece procesarea mentală a informaţiilor primite de la mine ţi-ar genera anumite idei, cât şi o anumită stare sufletească, anumite trăiri emoţionale ! Aşa este, sau nu ? Decide... singur...
Iubirea este definită ca o STARE AFECTIV-SUFLETEASCĂ. Aşa este ? Atunci... înseamnă că există legătură între ceea ce gândeşti cu mintea ta, şi starea sufletească denumită "iubire", deoarece am arătat că există legături între procesele gândirii şi trăirile emoţionale (sufleteşti). Cu atât mai mult, cu cât, poate vei înţelege acum, că iubirea este de fapt o stare MENTAL-AFECTIVĂ / SUFLETEASCĂ. Nu există stări sufleteşti care să nu producă nici o reacţie mentală, deoarece rolul şi scopul sufletului, al trăirilor sufleteşti, este tocmai cel de a influenţa gândirea şi Principiul conştient !
Ceea ce afirmă fiecare, se bazează, bineînţeles, pe gândirea sa logică. "Maestrul" a emis nişte judecăţi, construind, pe baza lor, anumite raţionamente, şi trăgând anumite concluzii. Eu am procedat la fel. O concluzie logică poate avea doar două valori : adevărat şi fals. Dar este aberant să dai vina pe minte, pe mintea cuiva, ca şi cum ea ar reprezenta ceva total separat de fiinţa lui, susţinând că mintea sa este de vină pentru faptul că el a emis judecăţi şi raţionamente incorecte, false. Este aberant să disociezi total Spiritul, ca Principu Conştient, gânditor, de gândirea sa. Că Spiritul său este confuz, că nu deţine destule informaţii, că este iluzionat, că nu este destul de conştient de realitate, este cu totul altceva. Este ca şi cum ai da vina pe mâna ta că greşeşte, că este malefică şi distrugătoare, când te tai cu cuţitul... Cuţitul este un instrument, nu poţi da vina pe un instrument. Privind mâna şi mintea ca pe nişte instrumente, mecanisme, de care Spiritul se serveşte, ce vină ai putea da pe ele ?...
Nici tu, nici eu, nici "Maestrul", nu greşim ÎNTOTDEAUNA ! Greşim doar când emitem presupoziţii şi presupuneri privind lucruri, obiecte, procese şi fenomene, pe care nu le cunoaştem şi nu le înţelegem bine, adică deloc sau insuficient. Mintea raţionează
deoarece ăsta este rolul şi scopul ei : să raţioneze logic, în scopul conştientizării cât mai rapide şi mai corecte a Realităţii, pentru a te putea adapta şi supravieţui ! Dar nu uita că mintea este şi... creatoare ! Mind is The Builder !
Nu da vina pe minte şi gândire niciodată, deoarece te servesc pe tine, servesc scopurilor tale, în măsura în care tu înţegi cum trebuie să te serveşti de aceste instrumente extrem de utile. A percepe, a simţi, nu ar avea nici o valoare pentru tine, dacă tu nu ai putea judeca, raţiona, compara... calcula ! Exemplu concludent ? Orice boală psihică, care afectează capacitatea intelectuală, de procesare, analiză şi sinteză a informaţiei, la oamenii la care percepţia nu este afectată... Dacă gândirea cuiva este perturbată, dar percepţia nu, automat reflectarea realităţii percepută, şi trăirile sale sufleşti, sunt confuze şi incoerente. Asta demonstrează că între gândire şi viaţa sufletească există o strânsă legătură, iar sentimentul iubirii face parte din ...viaţa sufletească !
Dacă Mintea ar reprezenta ceva rău, cu cât ai gândi mai puţin, cu atât ar trebui să îţi meargă mai bine ! Fă o probă practică, de verificare : urcă-te la volan, intră în trafic, şi în ce moment vrei tu, hotărăşte "-Din acest moment îmi voi întrerupe fluxul gândirii, nu voi mai efectua nici un calcul, nici o comparaţie, nici o analiză, nici un raţionament..." Poate că îţi va fi foarte bine... câteva secunde, după care...
Alt exemplu ? Păi... lasă-te condus de cineva care ...nu gândeşte...
Continuarea pe loveblog4all.blogspot.com/2014/03/maestrul-si-mintea.html?m=0