Căutare
Ultimele subiecte
Rezonanţa, Compensarea, Complementaritatea, Asemănarea şi Deosebirile
UNIVERSUL SPIRITUAL :: Prima categorie :: INIŢIEREA SPIRITUALĂ :: Relatiile Interpersonale si Comunicarea
Pagina 1 din 1
Rezonanţa, Compensarea, Complementaritatea, Asemănarea şi Deosebirile
Rezonezi cu ceea ce există în afară, asemănător ţie, şi disonezi cu ceea ce este diferit.
Acea complementaritate mult pusă pe tapet de unii, (alegerea unor persoane opuse ca şi gândire şi comportament, care să te"completeze" pe tine), invocată ca şi cauză a alegerilor şi nevoilor personale ale unora, funcţionează doar pe termen scurt, în cazul în care simţi la tine o lipsă (deficit) de compensat, sau un exces (surplus) care ar trebui temperat, prin compensare, de către alţii. Această percepţie, însă, a necesităţii de a-ţi compensa defectele prin altul, este o iluzie, nu funcţionează pe termen lung, ci doar prin autosugestie, pe termen scurt, şi are ca efect decepţii, deziluzii şi alte stări psihice negative.
Să crezi că te poţi împlini prin altul, scăpând astfel de slăbiciunile tale, devenind mai puternic alături de altul, să speri şi să îţi doreşti asta, să te foloseşti de el pentru
împlinirea ta personală,... unde oare te poate conduce acest drum, decât spre ...trezirea ta din acest vis fantasmagoric, prin suferinţă...
În plus, cel ce crede că altul i-ar putea compensa lipsurile sale, crede inevitabil şi în reciproca ideii, în faptul că şi el ar putea compensa lipsurile şi greşelile altora !
Acest mod de a raţiona, asupra complementarităţii şi compensării, m-a determinat şi pe mine să alunec uneori în tentative de a completa în mod forţat ceea ce eu percepeam a fi lipsă sau greşeală la altul. Nu sunt fanul teoriei cum că lipsurile (greşelile, imperfecţiunile) percepute în altul, reprezintă în fapt lipsurile (greşelile, imperfecţiunile) proprii, dar voi medita şi analiza această teorie, separat.
Eu afirm că suntem atraşi, prin rezonanţă, în mod normal, de oameni, stări, lucruri, procese, evenimente, şi în mod artificial prin "artificii" ale gândirii, prin care ne înşelăm pe noi înşişi.
Oricât de puternic ar fi un alt om, el nu îmi va putea CEDA din puterea lui, pentru a deveni astfel eu mai puternic decât sunt. Oricât de puternic aş fi eu, nu voi putea
niciodată CEDA din puterea mea altui om, pentru a-l putea face mai puternic decât este el.
Nimeni nu poate primi ceva, dacă nu iniţiază procesul compensării, oferind ceva întîi. Asta am încercat să expun la Principiul compensării kato. Deci, a deveni mai puternic, a ACUMULA forţă, putere, avere, prosperitate, prietenie, sau orice altceva, reprezintă o iluzie, cât timp crezi că tu poţi CÂŞTIGA sau PIERDE aceste lucruri. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul ...curge într-o continuă transformare. Cel ce OFERĂ ceva, orice, fără pretenţii, intră automat în fluxul transformării, absorbit de acest
flux, care va transforma oferta sa în ALTCEVA, ceva de care el are ...NEVOIE !
Oamenii cred că pentru a CÂŞTIGA IUBIREA cuiva, trebuie să CEDEZE IUBIRE acelui cuiva. Eu încerc să demontez acest mod de a gândi, gândirea comercială, în care se încearcă în zadar negocierea iubiri : "Câtă iubire îţi dau, atâta iubire, cel puţin, am
pretenţia de a-mi da tu înapoi !"
Când începi să emiţi pretenţii, încetezi de a mai oferi, blocând fluxul transformării ce ar trebui să treacă prin tine, sau altfel spus tu ieşi astfel din flux, nemaiprimind
nimic.
Tu nu poţi CEDA IUBIRE, oricât te-ai strădui de mult, deoarece iubirea este o stare, nu un obiect, o substanţă ! TU POŢI DOAR OFERI CELOR DIN JUR CEEA CE EI AU NEVOIE CU ADEVĂRAT, PENTRU A-I AJUTA ASTFEL SĂ INTRE ÎN ACEA STARE INEFABILĂ DE ECHILIBRU ŞI ARMONIE, NUMITĂ IUBIRE.
Orice pretenţie emisă de tine va întrerupe fluxul.
Din când în când meditez asupra intenţiilor, motivaţiilor şi scopurilor mele, asupra ofertei mele :
1. Am oferit eu, oare, până acum, ceva de care alţii au cu adevărat nevoie ?
2. Ai găsit tu, cel ce citeşti, ceva de care ai cu adevărat nevoie, în ceea ce eu ţi-am oferit până acum ?
3. Am afirmat eu, oare, vreodată, faptul că ţi-am cedat ţie din ...iubirea mea ?
4. Am emis eu, oare, vreo pretenţie faţă de tine, de a fi... iubit ?
5. Am emis, eu, oare, vreo pretenţie îndreptată asupra ta, cititorule ?
6. Am iniţiat vreo negociere ?
7. Ţi-am cerut vreodată ceva... în schimb ?
Acea complementaritate mult pusă pe tapet de unii, (alegerea unor persoane opuse ca şi gândire şi comportament, care să te"completeze" pe tine), invocată ca şi cauză a alegerilor şi nevoilor personale ale unora, funcţionează doar pe termen scurt, în cazul în care simţi la tine o lipsă (deficit) de compensat, sau un exces (surplus) care ar trebui temperat, prin compensare, de către alţii. Această percepţie, însă, a necesităţii de a-ţi compensa defectele prin altul, este o iluzie, nu funcţionează pe termen lung, ci doar prin autosugestie, pe termen scurt, şi are ca efect decepţii, deziluzii şi alte stări psihice negative.
Să crezi că te poţi împlini prin altul, scăpând astfel de slăbiciunile tale, devenind mai puternic alături de altul, să speri şi să îţi doreşti asta, să te foloseşti de el pentru
împlinirea ta personală,... unde oare te poate conduce acest drum, decât spre ...trezirea ta din acest vis fantasmagoric, prin suferinţă...
În plus, cel ce crede că altul i-ar putea compensa lipsurile sale, crede inevitabil şi în reciproca ideii, în faptul că şi el ar putea compensa lipsurile şi greşelile altora !
Acest mod de a raţiona, asupra complementarităţii şi compensării, m-a determinat şi pe mine să alunec uneori în tentative de a completa în mod forţat ceea ce eu percepeam a fi lipsă sau greşeală la altul. Nu sunt fanul teoriei cum că lipsurile (greşelile, imperfecţiunile) percepute în altul, reprezintă în fapt lipsurile (greşelile, imperfecţiunile) proprii, dar voi medita şi analiza această teorie, separat.
Eu afirm că suntem atraşi, prin rezonanţă, în mod normal, de oameni, stări, lucruri, procese, evenimente, şi în mod artificial prin "artificii" ale gândirii, prin care ne înşelăm pe noi înşişi.
Oricât de puternic ar fi un alt om, el nu îmi va putea CEDA din puterea lui, pentru a deveni astfel eu mai puternic decât sunt. Oricât de puternic aş fi eu, nu voi putea
niciodată CEDA din puterea mea altui om, pentru a-l putea face mai puternic decât este el.
Nimeni nu poate primi ceva, dacă nu iniţiază procesul compensării, oferind ceva întîi. Asta am încercat să expun la Principiul compensării kato. Deci, a deveni mai puternic, a ACUMULA forţă, putere, avere, prosperitate, prietenie, sau orice altceva, reprezintă o iluzie, cât timp crezi că tu poţi CÂŞTIGA sau PIERDE aceste lucruri. Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul ...curge într-o continuă transformare. Cel ce OFERĂ ceva, orice, fără pretenţii, intră automat în fluxul transformării, absorbit de acest
flux, care va transforma oferta sa în ALTCEVA, ceva de care el are ...NEVOIE !
Oamenii cred că pentru a CÂŞTIGA IUBIREA cuiva, trebuie să CEDEZE IUBIRE acelui cuiva. Eu încerc să demontez acest mod de a gândi, gândirea comercială, în care se încearcă în zadar negocierea iubiri : "Câtă iubire îţi dau, atâta iubire, cel puţin, am
pretenţia de a-mi da tu înapoi !"
Când începi să emiţi pretenţii, încetezi de a mai oferi, blocând fluxul transformării ce ar trebui să treacă prin tine, sau altfel spus tu ieşi astfel din flux, nemaiprimind
nimic.
Tu nu poţi CEDA IUBIRE, oricât te-ai strădui de mult, deoarece iubirea este o stare, nu un obiect, o substanţă ! TU POŢI DOAR OFERI CELOR DIN JUR CEEA CE EI AU NEVOIE CU ADEVĂRAT, PENTRU A-I AJUTA ASTFEL SĂ INTRE ÎN ACEA STARE INEFABILĂ DE ECHILIBRU ŞI ARMONIE, NUMITĂ IUBIRE.
Orice pretenţie emisă de tine va întrerupe fluxul.
Din când în când meditez asupra intenţiilor, motivaţiilor şi scopurilor mele, asupra ofertei mele :
1. Am oferit eu, oare, până acum, ceva de care alţii au cu adevărat nevoie ?
2. Ai găsit tu, cel ce citeşti, ceva de care ai cu adevărat nevoie, în ceea ce eu ţi-am oferit până acum ?
3. Am afirmat eu, oare, vreodată, faptul că ţi-am cedat ţie din ...iubirea mea ?
4. Am emis eu, oare, vreo pretenţie faţă de tine, de a fi... iubit ?
5. Am emis, eu, oare, vreo pretenţie îndreptată asupra ta, cititorule ?
6. Am iniţiat vreo negociere ?
7. Ţi-am cerut vreodată ceva... în schimb ?
UNIVERSUL SPIRITUAL :: Prima categorie :: INIŢIEREA SPIRITUALĂ :: Relatiile Interpersonale si Comunicarea
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Sam Feb 07, 2015 1:19 am Scris de Admin
» Materiale audio-video personale
Sam Mai 03, 2014 7:58 pm Scris de Admin
» casa veche
Lun Dec 16, 2013 12:44 am Scris de Admin
» an overview on laughter yoga
Lun Dec 09, 2013 12:02 pm Scris de stephanieanna
» BLOGUL MEU
Joi Sept 19, 2013 9:56 pm Scris de Admin
» Noua Medicină Germană (Germanică)
Joi Aug 15, 2013 5:42 pm Scris de Admin
» Ho'oponopopo
Mier Aug 14, 2013 11:32 pm Scris de Admin
» Huna
Mier Aug 14, 2013 11:29 pm Scris de Admin
» Magnetoterapia
Sam Iul 20, 2013 7:13 pm Scris de Admin