Trairea in Prezent

Problema teoretică a TRĂIRII în PREZENT trebuie privită cât mai firesc, în ceea ce ce are ea normal şi natural :
1. ÎN ACTIVITATE, când eşti ÎN ACŢIUNE, trebuie să ai întreaga atenţie concentrată asupra momentului prezent. Nu îţi poţi permite să cazi în reverii când desfăşori o activitate şi eşti prins într-o acţiune. Asta te-ar distruge. Exemplu : dacă tu conduci un automobil cu viteză, fiind grăbit, şi cazi în reverie (visul cu ochii deschişi) te vei autodistruge, provocând distrugere şi în jurul tău.
2. În clipele tale de REPAOS, INACTIVITATE, şi ODIHNĂ, din prezent, trebuie să meditezi asupra trecutului, pentru a integra experienţa ta de viaţă, pentru a asimila informaţia, lecţiile de viaţă. Dacă nu raportezi prezentul în acest fel la trecut, vei avea numai de suferit ca urmare a faptului că nu ai învăţat nimic din experienţele tale de viaţă. Dacă nu vei mai medita niciodată la ideile expuse în aceste rânduri, raportandu-le la experienta a proprie de viata, degeaba le citeşti !
Dacă nu meditezi asupra viitorului, neraportând clipa prezenta la clipele ce vor urma să fie la fel de prezente ca şi cea de faţă, nu vei putea construi nimic creativ în viaţa ta, lăsându-te târât de şi în creaţiile celor din jurul tău, participând la construirea viselor lor, şi deloc la ale tale, căci tu nu... ai nici un vis. Toţi suntem prinşi în visul ACELUIAŞI CREATOR, în visul Său creativ, deoarece noi nu avem încă o putere de a visa foarte creativă şi constructivă, învăţând de la El cum trebuie construit un vis universal. Ceilalţi reflectă toate legile lumii pe care le experimentezi acum. Totul este pentru a învăţa. Dacă reveria (visul cu ochii deschişi) din starea trează, şi visul din starea de somn, nu ar fi necesare, pur şi simplu nu le-ai avea.
Organismul tău ştie ce ai nevoie şi nu îţi oferă ceva inutil, căci asta este natura sa : de a-ţi oferi condiţiile necesare pentru a învăţa la şcoala vieţii terestre. Nici un maestru nu ştie mai bine decât Natura ce ai şi ce nu ai nevoie, iar Natura îţi oferă deoarece Creatorul a fixat toate Legile Naturii după care se desfăşoară lecţiile la Şcoala Vieţii.
Nimic nu este inutil din ceea ce ţi se oferă, doar insuficienţa şi excesul fiind dăunătoare !
Conceptele de RENUNŢARE şi ACCEPTARE sunt folosite deseori în mod eronat, greşit. Vei recunoaşte aceste erori de fiecare dată când cineva te va îndemna să Accepţi ceva sau să Renunţi la ceva, în mod ...FORŢAT !
Natura ştie ce îţi trebuie şi îţi oferă tot timpul, deoarece Creatorul a prevăzut toate situaţiile în care vei ajunge, şi El te conduce prin Natură, prin Legile Naturii fixate de El. Prin Legea Compensării tu ai posibilitatea de a alege cum vrei să arate viitorul tău. În viaţa ta actuală se reflectă alegerile şi deciziile tale luate de-a lungul tuturor vieţilor tale anterioare. Tu alegi bucuria sau suferinţa, dar conştientizezi acest fapt doar în măsura în care înţelegi Legile divine ale Naturii.

Daca nu ai mai avea amintiri, prin care sa te raportezi la trecut, dorinte si planuri de viitor, pe baza carora sa cladesti in mod constient, constructiv, viata in aceasta lume, in corp fizic omenesc, nu ar fi posibila. Daca cineva ti-ar sterge acum toate amintirile tale, ai deveni un amnezic cu amnezie totala, o persoana catalogata drept "bolnav psihic", care habar nu ar avea pe ce lume este, cine este, nici cum îl cheamă, neputand recunoaste pe nimeni si nimic din ceea ce exista in jurul tau, incapabil să executi şi cele mai uşoare sarcini pe care le execută un copil, incapabil sa te adaptezi la mediul in continua transformare, din cauza lipsei informatiilor dobandite prin experienta de viata proprie, stocata in memorie, in ... amintirile tale. Nu ai mai avea nici o personalitate, nici o identitate de sine, nici trecut, nici viitor, nici prezent, deoarece pur şi simplu nu ai intelege nimic din ceea ce se desfasoara in clipa prezenta, ce este prezentul, şi cum poate fi trăit !
Omul care nu se poate relaţiona în fiecare clipă la amintirile lui, la informaţiile sale stocate în memorie, la EXPERIENŢA SA DE VIAŢĂ, la tot ce a asimilat din lecţiile vieţii, este un om rupt de realitate, un rătăcit, un nebun !
Cred că fiecare om ar trebui să mediteze asupra experienţei sale de viaţă, din când în gând. Să arunce câte o privire retrospectivă pe urmele sale, şi să evalueze ce a lăsat în urma lui, ce a construit, câtă mizerie a lăsat, câte gunoaie... Sa analizeze cand a actionat constructiv, si cand a actionat distructiv. Sa analizeze cum poate repara ceea ce a distrus, si cum poate compensa suferinta produsa altora, in trecut, stingand astfel karma sa negativa acumulata. Sa analizeze legaturile cauzale existente intre experientele sale din prezent, si cele prin care a trecut. Si dupa aceea, sa arunce o privire in viitor, incercand sa constientizeze ce fel de experiente il asteapta, conform efectelor care urmeaza sa se declanseze in viata lui, din punct de vedere al determinismului cauzal. Si, studiind aceasta directie a destinului sau, sa hotarasca in ce directii si sensuri vrea sa cauzeze anumite schimbari si transformari. Invatand astfel sa isi influenteze destinul propriu, va deveni, cu timpul, capabil sa poata invata si pe altii cum sa elimine suferinta din viata lor, si sa aduca trairea bucuriei si veseliei in clipa prezenta, in aici si acum, in mod permanent. Cred ca fiecare poate constientiza faptul ca, daca va depune eforturi in acest sens, viata tuturor poate fi influentata in mod pozitiv, se poate schimba in bine, si ...mai bine.

Multi oameni isi pun intreabari de genul : "De ce nu pot sa ma bucur de momentul prezent, asa cum este el ? De mine aşa cum sunt eu ? De ceilalti asa cum sunt ei ?"...
Momentul prezent nu poate fi trăit în mod conştient, cât timp conştienţa ta este ocupată cu proiecţii referitoare la trecut şi viitor. Amintiri-problema despre trecut, speranţe şi dorinţe de a găsi soluţii şi rezolvări pentru viitor. Cât timp gândul tău zboară, şi atenţia ta este comutată, prezentul scapă netrăit.
Dacă nu te poţi bucura de tine, asa cum esti, asta înseamnă că ai probleme cu amintirile tale, deoarece tu te percepi a fi ceea ce îţi aminteşti că eşti. Felul in care te percepi pe tine a fi, este in incongruenta cu felul in care ai vrea sa fii. Felul in care ai vrea sa fii, insa, este o ...proiectie.
Dacă nu ai mai avea nici o amintire, nu ai mai fi nimic. Eşti ceea ce ai gândit şi înfăptuit în trecut. Dacă nu te poţi bucura de tine aşa cum eşti, se datorează faptului că nu te bucură amintirile tale. Unele amintiri sunt dureroase, insuportabile, enervante, etc. Ceva din experienţa ta trecută a rămas nerezolvat, neînţeles, neacceptat. Amintirile-problemă te împiedică să îţi trăieşti prezentul, şi să te bucuri de el. Ceva din acele amintiri îţi transmite subconştient că nu meriţi să te bucuri. Asta înseamnă, de fapt, că tu te învinuieşti pe tine pentru ceva făcut în trecut. Acele amintiri care se referă la ceva pentru care proiectezi vina asupra ta, nu îţi dau pace în prezent.
Poate că acum, dacă ţi-am spus asta, ai şi realizat despre ce fel de eveniment(e) este vorba. Poate nu este un eveniment clar, ci o persoană clară. Dacă nu îţi apare nimic clar, atunci trebuie să meditezi un pic la trecut, parcurgându-l retrospectiv în derularea sa înapoi, până intalnesti un moment dureros. Retrăieşte acea clipă la intensitatea cu care se prezintă ea conştienţei tale, fără să o blochezi cu nimic. Deblochează astfel toate amintirile dureroase reprimate, pe care nu ţi-ai permis să le retrăieşti. Lasă-le să se scurgă prin tine, fără frică, chiar dacă produc pe moment suferinţă. Incearca sa percepi lectia de viata pe care acele amintiri au misiunea de a ti-o transmite. Invata lectia, si treci mai departe. Împacă-te cu amintirile tale şi cu tine insuti.
Întrebările existenţiale au legătură cu trecutul. Problemele nerezolvate din trecut le proiectezi în viitor, căutând soluţii externe, şi asta îţi afectează clipa prezentă.
Nu proiecţiile în sine reprezintă problema, cauza faptului că nu poţi trai în mod normal şi plenar prezentul. Proiecţiile în trecut (vina) şi viitor (frici, dorinţe, speranţe) reprezintă efectele naturale şi normale ale unei lecţii neînvăţate, a unei învăţături neasimilate. Cauza deci, o constituie informaţiile neasimilate, sau asimilate incorect, parţial, care generează anumite blocaje. Blocajele generează suferinţe sufleteşti care trebuiesc vindecate prin înţelegere şi conştientizare, prin retrăirea amintirilor dureroase, şi asimilarea corectă a lecţiei de viaţă. Vei fi vindecat complet doar când în tine nu va mai exista nici o amintire dureroasă, şi nu vei mai simţi nici intenţia /nevoia de a mai proiecta vreo vină asupra cuiva, nici asupra ta însuţi. Atunci şi fricile tale se vor dizolva, înţelegând că nu mai are de ce să îţi fie frică, deoarece nu vei mai repeta aceleaşi greşeli făcute în trecut, care ţi-au cauzat suferinţă. Nu trebuie să renunţi la nimic, ci doar să ai curajul de a depune efortul de a conştientiza cauzele suferinţei, RETRĂIND AMINTIREA CLIPELOR DUREROASE DE CARE SIMŢI CĂ ESTE LEGATĂ SUFERINŢA TA. Retrăind acele momente, asimilând lecţia rămasă neînvăţată, pacea care îţi va inunda sufletul, te va elibera de fantomele trecutului, şi vei putea trăi prezentul la intensitatea normală a trăirii sufleteşti, simmtind ca esti liber sa traiesti in prezent...
Adevărul, ca întotdeauna, te va elibera, te va vindeca, dizolvând tot ce a fost fals şi artificial în trăirile tale.

Întreabă-te cine eşti, şi vei stârni un val de …amintiri. A te indentifica cu personajul principal al filmului acestei vieţi, reprezintă o necesitate, însă doar până în momentul în care îţi vei aduce bine aminte cine eşti, şi ce rol joci acum. Atunci vei putea alege, în mod conştient, dacă mai vrei sau nu să continui, si in ce directie.
Până atunci… zâmbeşte, bucură-te de tot ce poţi, căci acest rol actual nu va dura prea mult, si el poate fi interpretat în n feluri, în funcţie de atitudinea ta. Tu poţi da interpretarii un aer de dramă, tragedie, sau …comedie. Rolul tău este să creezi, să participi, să te implici, creativ, atât cât poţi şi ţi se permite. Dacă ţii ochii închişi, poţi simţi muzica de fond a filmului tău. Dansează … nu renunţa …dansează…
Acesta este primul pas : (re)echilibrarea şi armonizarea stării tale de spirit şi sufleteşti. Totul pleacă de aici, din această stare, orice demers spiritual real.
Respiră adânc şi rar. Umple-ţi fiinţa de energie. Calm şi centrat, cu gândul la prezent, aici şi acum, întrebările tale îşi vor găsi răspunsuri ce vor izvorî din esenţa care ne uneşte şi deţine Cunoaşterea. Din acel moment, unii te vor căuta să le împărtăşeşti şi lor magia, şi adevărul, care este în… ei…