Farmecele

Observă pentru început sensurile şi semnificaţiile exprimate în dicţionarele limbii române : farmec, farmece = 1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei. Transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji). Mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare : vrajă, vrăjitorie. Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă. A face cuiva vrăji, a lega, a transforma, etc. pe cineva, prin vrăji. A face farmece = a recurge la procedee magice; a vrăji. Totalitatea mijloacelor şi formulelor magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, a fiinţelor, pentru lecuire, etc.; vrăjitorie. Practică ocultă de invocare a unor forţe supranaturale (malefice), cu scopul de a influenţa soarta cuiva; consecințele utilizării acestor practici; vrajă, magie.
Ca prin farmec = ca prin miracol.
2. Ansamblu de calităţi (frumuseţe, graţie etc.) care încântă, atrag, trezesc admiraţia. Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în faţa unui lucru extraordinar, fermecător. Din latină -pharmacum.
Sinonime : vrajă, fascinaţie, încântare, magie, şarm, (fig.) poezie (farmecul miraculos al nopţii.) ,desfătare, drăgălăşenie, atracţie, haz, (fam.) chichirez, (fig.)
savoare.
Var. ( înv.) farmăc. Mr. fărmác „venin”. Gr. φάρμαϰον „venin”, direct sau prin intermediul lat. pharmacum. Mr., direct din ngr., cf. alb., bg. farmak „venin”. Der. fermeca, vb. (a vrăji; a încînta; a seduce, a fascina); fermecător, adj. (încîntător, seducător); fermecător, s. m. (vrăjitor, vraci); fermecătoreasă, s. f. (vrăjitoare); fermecătoresc, adj. (ca vrăjitorii); fermecătorie, s. f. (vrajă, farmece); fermecătură, s. f. (vrajă, magie). Der. neol. farmacie, s. f., din fr.; farmacist, s. m., din fr.

După cum se observă din definiţii, fermecarea reprezintă o operaţiune magică sau vrăjitorească. Românii au înglobat în acest concept şi magia albă, şi pe cea neagră, şi practicile vrăjitoreşti, acest lucru creând confuzii inevitabile în mintea celor convinşi de faptul că există entităţi spirituale angelice absolut pozitive, binefăcătoare, şi entităţi demonice, absolut negative, răuvoitoare. Este vorba aici de necunoaştere şi ignoranţă, acestea fiind sursele şi originea confuziei.
În toate ţările mai mult sau mai puţin civilizate, în care Biblia a ajuns să fie considerată principala carte sfântă a oamenilor, Biserica a creat o mare confuzie în rândul populaţiei şi al membrilor ei, din momentul în care a blamat şi interzis orice fel de practici spirituale. Interzicându-le cu desăvârşire, din teamă şi dorinţa de a elimina orice concurenţă, atât preoţimea cât şi credincioşii de rând şi-au tăiat o creangă de sub picioare, căci nemaiavând contact direct cu magia şi vrăjitoria, au ajuns să nu mai înţeleagă nimic din ceea ce reprezintă aceste practici, necunoscătorii putând fi manipulaţi extrem de uşor de către cunoscătorii răuvoitori, practicanţi ai magiei negre şi vrăjitoriei. "Ţine-ţi prietenii aproape, iar pe duşmani şi mai aproape". Membrii Bisericii au încălcat acest principiu, acţionând cu violenţă şi ură împotriva tuturor curentelor spirituale, au ucis şi au pornit războaie "sfinte" de subjugare a altor popoare, au impus credinţa cu forţa armelor, şi, ca urmare, s-au divizat, fărâmiţat, au luptat unii împotriva celorlalţi, şi se luptă şi se atacă încontinuu, şi în ziua de azi. Oamenii nu au fost în stare să instaureze o religie a păcii şi iubirii, prin iubire şi pace...
Ei au încercat, şi încă mai încearcă şi azi, să o impună cu forţa. Din păcate, magia albă, singura forţă reală pe care se poate baza o astfel de religie, a fost condamnată de biserică, deşi ea a păstrat anumite ritualuri şi practici magice, aplicate în cadrul tuturor slujbelor ei. Deşi nu le mai înţelege rostul, scopul, şi importanţa reală, doar aceste forţe magice au permis bisericii să dăinuie până în ziua de azi.
A venit însă timpul să instaurăm pacea şi iubirea pe pământ, să demonstrăm că suntem fiinţe civilizate, şi că putem trăi civilizat, înainte de a fi raşi cu o nouă apocalipsă. Şi acest lucru se poate realiza doar prin instaurarea unei noi forme de educaţie şi învăţământ, prin care toţi oamenii să dobândească o cunoaştere mai apropiată de realitate. Adevărata faţă a realităţii este una magică, sublimă,fermecătoare. De aceea nu te feri ca un copil prostuţ şi speriat de magie şi vrăjitorie, ci încearcă să ai curajul unui adult de a studia aceste domenii, pentru a le înţelege, şi a le putea controla, din punct de vedere al determinismului cauzal. Doar cel ce cunoaşte şi înţelege ce este şi reprezintă un proces magic poate controla astfel de procese, în mod conştient. Dacă eşti credincios, sau chiar preot, încearcă să înţelegi faptul că biserica şi preoţii folosesc magia şi procesele magice, în toate slujbele efectuate, începând cu tămîierea, până la slujbele ţinute pentru cei ce se află pe lumea cealaltă, în stare de spirite decorporate... Ştiu că preoţii se află într-o mare dilemă. Biserica, ori îşi va transforma şi adapta învăţătura, ori va... dispărea, în curând, ca orice lucru şi fiinţă ce nu se poate adapta la condiţiile în permanentă schimbare ale vieţii... Curentele spirituale au revenit, în forţă, o dată cu instaurarea democraţiei. Biserica nu mai poate impune nimănui nimic, cu forţa. Vocile care se vor impune, în continuare, pe plan spiritual, vor fi din afara bisericii, căci ea se înăbuşe în dogmatism, cu fiecare zi. Cine nu se poate adapta, este supus pieirii. Asta este o lege eternă a evoluţiei...

Medicii nu înţeleg fenomenul prin care un om poate fi fermecat cu argint viu, crezând că în realitate este o vorba de o intoxicaţie cu mercur. Din aceasta cauză, datorită faptului că nu este depistată prezenţa unor valori ridicate a mercurului fizic în organism, nu ştiu şi nu pot să trateze tulburările prezente la persoanele fermecate, analizele relevând indici normali, apropiaţi de media normalităţii. Încă nu există aparatura adecvată care să măsoare valorile de câmp ale corpurilor energetice ale fiinţei umane, şi să depisteze prezenţa factorilor nocivi, destabilizatori, ai câmpului auric.
Farmecele cu argint viu au o anumită legătură cu prezenţa mercurului fizic în organism sau în imediata apropiere a acestuia, dar se bazează pe anumite proprietăţi energetice legate de ceea ce întreţine şi manifestează în plan fizic elementul material numit mercur. În esenţă este vorba despre anumite entităţi spirituale, numite şi spirite ale naturii, ale elementelor, a căror corp fizic este constituit de ceea ce percepem a fi materia elementului chimic numit mercur. Ele, neavând o conştienţă de sine evoluată, şi discernământul binelui şi al răului, pot fi manipulate de persoanele pe care le numim vrăjitori, care le pot implementa programe de acţiune în planul terestru material.
Studiază puţin, din următoarele rânduri, punctul de vedere medical, şi încearcă să-ţi formezi o părere proprie, citind în continuare.
Medicii susţin că intoxicaţiile cu mercur, sau absorbţia crescută a acestuia, se produc îndeosebi la persoanele care lucrează sau au lucrat într-un mediu cu noxe. Atât preoţii, cât şi medicii însă, apreciază că eliminarea mercurului nu trebuie facută prin intermediul vrăjitoarelor, care administrează, în astfel de cazuri ''apa argintului'', sau alte modalităţi de pătrundere a mercurului în organism. Descărcarea de mercur se face foarte uşor.
La Secţia de Boli Profesionale a Spitalului "Sfântul Pantelimon" sânt înregistrate foarte puţine intoxicaţii cu mercur. După cum afirma dr. Viorel Lacrima, şeful secţiei, doar 160 de persoane, care au lucrat la "Electroliza", în Combinat, sânt luate în evidenţa Clinicii de boli profesionale Colentina. În realitate însă, numărul celor care au valori crescute de mercur în urină este mult mai mare.
"Mai există intoxicaţii cu mercur la unităţile unde se lucrează cu mercur la presă, la forjă, unde mercurul se ia cu mâna, dar multe persoane nu declară că au intoxicaţia cu mercur, de frică să nu-şi piardă locul de muncă. Dacă înainte de '89 au existat trei cazuri de deces prin intoxicaţie cu mercur, după '90 nu a mai fost raportată nici o intoxicaţie la Clinica de Boli Profesionale. Absorbţii crescute de mercur au fost, dar între acestea şi intoxicaţiile cu mercur este o foarte mare diferenţă", a precizat dr. Lacrima.
Prima cale de absorbţie a mercurului în organism este cea respiratorie, ştiindu-se că, la 18 grade C mercurul începe să se evapore, şi poate fi absorbit pe cale respiratorie. În plus, mercurul poate pătrunde în organism şi prin tegumentele intacte, cutanat, calea digestivă fiind mai puţin probabilă, dar nu imposibilă, dupa opinia specialiştilor. Depinde însă cât stă mercurul în stomac, dar în legatură cu mecanismul de acţiune a acestuia asupra organismului, se poate spune că leziunile primare, care să explice intoxicaţiile cu mercur, nu sânt încă determinate, şi nu se ştie aproape nimic despre perturbările biochimice pe care le produce mercurul în organism.
Aproape zilnic, din ce în ce mai multe persoane care nu lucrează în mediu cu mercur, se prezintă la medic, cu absorbţie crescută de mercur. După examenul clinic efectuat la Secţia de Boli Profesionale, sânt îndrumate către laboratoarele de toxicologie, pentru determinarea de mercur.
Descărcarea de mercur se face foarte uşor, cu o internare de până la zece zile, dar acesta se poate elimina şi pe cale naturală, urmând un regim cu ceaiuri. Există însă multe persoane care apelează la tot felul de babe, care dau mercurul sub diferite pomezi : cu mercur introdus în margarină sau în seu de oaie, ung bolnavii pe picioare, împotriva durerilor reumatice, şi în aceste condiţii, mercurul se absoarbe prin tegumentele intacte. De reţinut este faptul că, după absorbţia mercurului în sânge, el este imediat oxidat, ceea ce este foarte periculos. Sub formă de albuminat de mercur, se dizolvă în grăsimile sângelui, care reprezintă cea mai frecventă cale de depozitare şi de acumulare a mercurului în creier, de unde se elimină foarte încet !
Acumularea şi depunerea mercurului în creier produce o simptomatologie foarte asemănătoare cu cea a bolilor psihice ! Bolnavul are stări de instabilitate, dureri de cap, oboseală permanentă, ameţeli, tulburări de somn. Se poate produce chiar o inversare a timpului de somn, bolnavul prezentând somnolenţă diurnă si insomnie noaptea. Când valorile absorbţiei de mercur sânt crescute, apar semnele caracteristice ale intoxicaţiei cu mercur, manifestate prin : tulburare psihică, de la tremurul ploapelor şi mîinilor pâna la stâri de anxietate, frică, timiditate, nesiguranţă sau iritabilitate, aspecte care îl fac pe omul bolnav să aibă o atitudine inexplicabilă, de neînţeles de către cei apropiaţi lui. Foarte rar, dupa cum susţin specialiştii, apar şi eruţii pe piele, şi bolnavii sânt îndrumaţi către medicii dermatologi. Mulţi însă merg la babe, care îi ung cu aşa-zisa apă a argintului, sau le dau sămânţă de varză, care au metil mercur, o substanţă foarte toxică. Ei merg practic pentru o erupţie cutanată, dar se ajunge la o creştere a valorilor de mercur, datorită manevrelor nemedicale utilizate. De cele mai multe ori, după astfel de "tratamente" aplicate de diverse persoane care utilizează magia neagră pentru eliminarea argintului-viu , bolnavii ajung la cabinetul de toxicologie pentru determinarea de mercur, analiză care le certifică existenţa sau lipsa unei absorbţii crescute de mercur în sânge.
Zilnic, 1- 2 persoane se adresează laboratorului, afirmând că au argintul viu. Uneori, oamenii spun că au apelat la ghicitori, la magia neagră, şi atunci este foarte greu să-i convingi că nu poate fi vorba despre aşa ceva, şi că o cantitate infimă de mercur
se poate ingera din alimente, din apă, din aer. De regulă, îi redirecţionează la specialişti, la internişti, la dermatologi, sau către alte specialităţi, dar este foarte greu să colaborezi cu astfel de oameni, care susţin că li s-a făcut ceva, şi au argintul viu. Uneori spun că simt cum merge argintul prin corp, dar în realitate aşa ceva nu este posibil.
Când unele persoane iau mercurul dat de diferite vrăjitoare, sau beau apa argintului, abia atunci se pot intoxica, iar simptoamele sânt foarte variate, de la cele dermatologice până la cele neurologice.

Gustul metalic în gură este primul semn de intoxicare efectivă cu mercur. Ajuns în organism, acesta produce breşe pe unde se scurge energia, iar omul se simte devitalizat, pierdut în timp şi spaţiu. Mercurul are afinitate cu rinichii, afectează sistemul imunitar, memoria, iar manifestările fizice pot fi sub formă de infecţii. La nivel cutanat pot apărea bubiţe sau eczeme, iar în cavitatea bucală se observă tot felul de leziuni, depozite albicioase la nivelul tegumentului, care nu- şi găsesc rezolvare pe calea medicinei alopate. De asemenea, la nivel digestiv apar tulburări gastro-intestinale, iar la nivelul esofagului pot apărea arsuri. În corp, argintul viu
se depune pe celule, se lipeşte ca o pilitură de fier şi, fiind o energie grea, atacă mai întâi organele genitale.
Când argintul viu este trimis cu adresă precisă, orice tratament pe calea medicinei alopate devine inutil. Mercurul nu are voinţă proprie, nu poate să discearnă între bine şi rău, el primeşte o comandă pe care o execută cu precizie. Odată ajuns la destinaţie, începe prin a crea în biocâmpul victimei spărturi prin care organele din jur încep să piardă energie, de aici starea de sfârşeală. Mai mult, mercurul "mănâncă" efectiv din biocâmpul uman, creând breşe care permit energiilor străine să intre. Are şi capacitatea de transmutare, adică trece din stare materială în stare energetică sau invers. Dacă unei persoane i s-a trimis doar partea energetică a mercurului, analizele vor ieşi bine, deoarece materia nu este infestată.
De ce organismul nu intră în alertă ? De îndată ce a ajuns în câmpul unei persoane, agentul străin se localizează în zona bazinului, iar de acolo afectează atât fizicul, cât şi psihicul. Poţi pierde timp şi bani mergând pe la doctori, psihoterapeuţi sau psihanalişti. Poate părea greu de crezut, dar o descântătoare pricepută poate rezolva problema în câteva minute.
De ce vrăjile cu mercur nu-i ocolesc nici pe cei mai buni credincioşi ? Medicina tradiţională chineză afirmă că unele câmpuri energetice ale omului sunt "de cinabru" (sulfură de mercur), având ceva energetic în comun cu energia (probabil câmpul eteric) care întreţine existenţa (manifestarea în plan fizic) acestei substanţe. Este posibil ca aceste "câmpuri de cinabru" care există în structurile energetice umane, să permită energiei argintului viu să pătrundă fără a-i opune rezistenţă. Astfel energia distructivă poate păcăli organismul, spiritul şi sufletul.
După ce se descoperă prezenţa mercurului în organism, se poate aplica un tratament bioenergetic asupra persoanei afectate, indiferent dacă intoxicaţia este în corpul fizic, în câmpul energetic sau în amândouă. Pentru partea materială, sunt recomandate anumite suplimente nutritive alimentare (de exemplu anumite ceaiuri) care pot să cureţe corpul de metale grele la nivel celular. Tratamentul holistic permite acţiunea pe toate nivelele structurale, curăţind mercurul cu energia lui cu tot.
O tehnică eficientă cale de a-l elimina din organism este "tehnica celor trei ouă", ţinute la nivelul creştetului bolnavului. Albuşul are capacitatea de a "prinde" energia mercurului. Când ouăle sunt sparte într-un borcan cu apă, albuşurile se ridică, lăsând să se vadă nişte bule argintii (acestea reprezintă forma energetică a argintului viu), mai mari sau mai mici. Dacă gălbenuşul de ou se sparge, este semn că avem de-a face cu un atac psihic. Un remediu de primă urgenţă poate fi preparat din 10 albuşuri de ouă amestecate cu lapte dulce, compoziţia realizând o absorbţie la nivelul stomacului, împiedicând răspândirea metalului în organism.
Argintul viu reprezintă o energie densă, condensată, manifestată de anumite entităţi spirituale (spirite) ale naturii, care se găseşte din punct de vedere spiritual în mijlocul Pământului, în corespondenţă corporală cu elementul fizic numit mercur.Argintul viu o dată pătruns în câmpul unui om, se localizează întâi în micul bazin, ca pe fundul unui vas, şi de acolo exercită o influenţă perturbatoare asupra proceselor fizice şi psihice organice, prin influenţa perturbatoare exercitată asupra entităţilor spirituale care coordonează procesele interne ale organismului uman. La bărbaţi se „depune" la nivelul testiculelor, producând impotenţă sau „împietrirea" lor.
Simptome: dureri de cap, insomnii, gânduri stranii, necesitatea de a urina imediat după fiecare ingerare de lichide, greţuri, vărsături, scaune moi, probleme digestive, meteorism abdominal (balonare).
Prezenţa argintului viu se poate constata în mod simplu cu un pendul, căci acesta este atras puternic de mercur, şi va rămâne nemişcat, fixat deasupra zonei infestate. Se poate afla dacă este argint viu sau nu, prin întrebări simple, cu răspuns „da" sau „nu", coresponzând mişcărilor dreapta-stânga ale pendulului.
Câteva şedinţe de terapie cu lumină, şi terapia chakrelor, pot face ca pacientul să se simtă mai bine. Lumina, terapia cu lumină, obligă argintul viu să se scurgă în pământ.
Folosirea tehnicilor energetice, tip Yoga, Reiki, etc., pot face ca argintul viu să se scurgă în pământ, bolnavul simţind efectiv acest proces de scurgere. Se mai pot folosi rugăciunea Sfântului Ciprian şi Molitfele de dezlegare de farmece şi vrăji ale bisericii ortodoxe, care au efect mai puternic dacă se face şi stropirea cu apă sfinţită la sfârşitul slujbei. Psihoterapia, psihanaliza, sau orice formă de terapie prin cuvânt, nu prezintă valoare în aceste cazuri, pentru că, dacă nu este preluată energia malignă din câmpul pacientului, ea rămâne stocată la nivelul profund al subconştientului. Descântecul are efect, dacă descântătorul ştie formula prin care entităţile spirituale pot fi "deprogramate", şi reprogramate în scopul de a părăsi organismul infestat, în mod definitiv.
Victimele pot prezenta toate chakrele închise, acestea putând fi deschise prin mai multe tehnici spirituale, de tip yoga, Reiki, medicină tradiţională chineză, presopunctură, polaritate, acupunctură, etc.
Entitatea care reprezintă argintul viu, principiul spiritual al elementului fizic mercur, nu are inteligenţă proprie, nici capacitatea de discernământ a binelui şi răului, şi poate fi condiţionată de vrăjitor, care îi poate implementa un program mental ce conduce la iniţierea şi desfăşurarea unui proces ce vizează dezorganizarea ţesuturilor umane în care pătrunde. Are şi capacitatea de a trece de la o persoană la alta, prin simpla apropiere. Dacă la o masă o persoană este intoxicată de argint viu, după un timp toate persoanele vor fi infestate cu cantităţi mai mici sau mai mari de argint viu, în funcţie de protecţia divină personală.
De multe ori este de ajuns să spui din suflet Tatăl Nostru, pentru ca toate chakrele să se deschidă şi să permită argintului viu să se scurgă în pământ.
Argintul viu reprezintă o energie de tip teluric, densă, condensată, existentă în centrul pământului, reprezentând manifestarea unor entitatăţi spirituale (spirite) a căror corporalitate fizică elementală este numită mercur. Fiind o energie foarte grea, condensată, se acumulează de obicei în bazinul mic, dar când cantitatea acumulată este foarte mare, poate umple tot corpul spiritual, inclusiv capul, producând tulburări mentale.
Folosind un pendul, se poate descoperi faptul că toate chakrele sunt închise, pendulul stând fixat deasupra chakrei, ca şi cum ar fi atras de un magnet. Pacientul
nu mai are voinţă proprie, nu mai putea gândi coerent, nu mai este capabil să ia decizii şi să acţioneze în mod corect. O astfel de situaţie, prelungită în timp, dezactivează omul, pentru că el nu mai poate relaţiona cu exteriorul, întâi din punct de vedere energetic, şi apoi la propriu. Victima începe să perceapă lumea înceţoşat, ca printr-o ceaţă.
Există un tip de farmece care se înnoiesc singure, periodic. Ca metodă de contracarare, cel mai bine este ca pacientul să înveţe să se vindece singur (de exemplu întâiul grad de Reiki este de multe ori suficient).
Cauza se poate descoperi prin mai multe metode, de exemplu prin masaj osteopat, la deblocarea articulaţiilor pacientului, el putând să primească în câmpul conştienţei informaţii stocate în memorie, referitoare la persoana sau persoanele implicate în influenţarea stării sale de sănătate.
De reţinut faptul că nu entităţile spirituale implicate în proces reprezintă cauza şi sursa răului, ci intenţia şi voinţa celui ce comandă realizarea lui, precum şi a celui ce transpune intenţia în faptă ! Omul face rău omului, nefiind implicaţi nici un fel de diavoli, demoni, draci, sau alte entităţi malefice. Dar ...dacă mergem mai în esenţă, spre sursa şi originea reală a intenţiei diabolice, atunci vei putea constata că ea întotdeauna îi este indusă omului, telepatic ...dinafară...
În general, cine a avut de-a face o dată cu farmecele şi magia, are mari şanse să se reîntâlnească cu ea, fiind adesea vorba de un context de natură karmică...