4. Eul

Eul este a 4-a parte constitutivă atribuită de cunoaşterea suprasensibilă fiinţei umane. Eul nu mai are nimic în comun cu lumea fizică înconjurătoare, terestră, reprezentând un principiu care îl diferenţiază pe om de celelalte regnuri - mineral, vegetal şi animal, evidenţiind treapta superioară în cadrul creaţiei, pe care se situează.
Cunoaşterea suprasensibilă relevă faptul că există o diferenţiere esenţială în cuprinsul vieţuirilor din stările de veghe, evidenţiabilă din momentul în care îţi îndrepţi atenţia asupra faptului că, tu stai pe de parte, în mijlocul unor trăiri ce trebuie să vină şi să treacă, şi pe de altă parte ai trăiri de altă natură. Devine mai evident în momentul în care faci o comparaţie între trăirile tale şi cele ale animalelor. Animalele vieţuiesc cu mare regularitate influenţele lumii exterioare, devenind conştiente de plăcere şi durere sub influenţa factorilor fizici externi, de exemplu a căldurii şi a frigului, şi sub influenţa anumitor procese interne, care se desfăşoară în trupurile lor, devin conştiente de foame şi sete.
Dar viaţa ta nu se limitează la aceste trăiri, la senzaţii şi emoţii, căci tu eşti capabil să îţi dezvolţi pofte şi dorinţe care depăşesc în complexitate trăirile animalelor.
Examinând fenomenul la animal, vom putea arăta când mobilul unei acţiuni se regăseşte în trup, şi când este în afara trupului. La om, însă, este mai complicat, căci în tine pot lua naştere pofte, dorinţe, sentimente, ale căror cauze nu pot fi explicate prin procesele active din corpul tău, şi nici prin ceea ce se desfăşoară în afara ta. Ceea ce aparţine acestui domeniu îşi are originea în ceea ce, în sensul ştiinţei suprasensibilului, îl formează Eul omenesc.
Dacă corpul tău astral ar fi lăsat în seama propriilor lui forţe, în el s-ar desfăşura senzaţiile de foame şi sete, plăcere şi durere, însă nu ar putea apărea sentimentul că, în trăirile tale se cuprinde şi un element permanent. Partea din tine care are capacitatea de a vieţui această permanenţă, este Eul.
Sentimentul Eului se naşte în tine o dată cu perceperea unui element de durată, a unui element permanent, ce se păstrează în cadrul fluctuaţiilor trăirilor lăuntrice.
Sentimentul Eului se manifestă când, nu numai senzaţia de foame, reînoită, te îndeamnă să mănânci, ci atunci când săturându-te altă dată, ai vieţuit o plăcere, şi ai păstrat în suflet conştienţa acelei plăceri, aşa încât nu numai foamea prezentă te predispune să mănânci, ci şi plăcerea de odinioară.
Foamea apare când în fiinţă s-au reînoit anumite condiţii. Atunci şi animalul începe să-şi caute hrana, deoarece condiţiile reînoite au apărut, şi îl determină să se hrănească.
Aşa cum corpul fizic se descompune când coeziunea sa nu mai este menţinută de corpul eteric, cum corpul eteric se cufundă în inconştienţă când nu este străluminat de corpul astral, aşa şi corpul astral ar fi nevoit să lase trecutul să se cufunde în uitare, dacă trecutul nu ar fi salvat pentru prezent de către Eu.
Ceea ce pentru corpul fizic este moartea, pentru corpul eteric somnul, pentru corpul astral este uitarea. Corpului eteric îi este proprie viaţa, corpului astral conştienţa, iar Eului amintirea.
Amintirea există pentru o fiinţă, atunci când ea nu trăieşte numai prezentul, ci când poate păstra şi trăi în prezent şi vieţuirile din trecut.
Cunoaşterea suprasensibilă relevează faptul că animalele nu au amintiri, şi nu pot retrăi trecutul, în prezent. Ele simt, au senzaţii, emoţii, reacţionează la ele, pot recunoaşte lucrurile şi fiinţele, dar trăiesc în prezent, putând recunoaşte, dar neavând amintiri. De aceea animalele nu păstrează resentimente legate de evenimente din trecut. Animalele pot învăţa, prin reflexe condiţionate, să reacţioneze într-un anumit mod, la un anumit stimul, dar de aici până la modul de gândire al omului mai este o cale foarte lungă.
Pentru Eu, amintirea şi uitarea sunt asemănătoare cu ceea ce sunt veghea şi somnul pentru corpul astral. După cum somnul cufundă în neant grijile şi necazurile zilei, uitarea întinde un văl peste experienţele supărătoare ale vieţii, stingând astfel o parte a trecutului.