Colegiul Invizibil

"Colegiul Invizibil" este denumirea cu care s-au întitulat un grup de aproximativ 100 de savanţi, din 5 sau 6 ţări, care au decis să studieze în mod organizat problematica OZN, în mod ştiinţific. Lucrările lor sunt revoluţionare, deoarece au pornit de la premisa faptului că toate observaţiile merită studiate, şi nici o teorie explicativă, oricât de fantastică şi neverosimilă ar părea la prima vedere, nu trebuie respinsă fără o analiză ştiinţifică amănunţită. Această ipoteză de lucru este prezentată de J. Vallée, unul din exponenţii grupului, în "Le Collége Invisible" - Ed. A. Michel, Paris, 1975. Se pleacă de la certitudinea faptului că o fortă străină se manifestă în mediul nostru înconjurător, datorită faptului că există milioane de martori oculari, pe toată planeta, care au văzut "Obiecte Zburătoare Neidentificate", care folosesc tehnologii mult superioare celei dezvoltate până în prezent de omenire. De asemenea, există martori oculari ai fiinţelor ce pilotează aceste nave spaţiale. Aceste OZN au fost urmărite cu radare civile şi militare, fotografiate şi filmate în spaţiu de piloţi, cosmonauţi, şi de camerele automate ale rachetelor-sondă, au fost atinse cu mâna de agricultori, etc. În activitatea Colegiului Invizibil se utilizează toate aparatele imaginabile din arsenalul tehnic ştiinţific, de la microscopul electronic până la spectrograful de masă, astfel fiind adunate o mulţime de informaţii asupsa OZN-urilor. O forţă puternică a influenţat până acum umanitatea, şi o influenţează în continuare. Care este scopul şi obiectivele acestei forţe, şi ce fel de tehnică utilizează pentru acţiunea sa ? Aceasta este întrebarea- problemă care formează baza de lucru a Colegiului Invizibil. Cerceările lor i-au condus spre aprofundarea uneia din teoriile ce păreau, la prima vedere, bizare şi incredibile. Concluzia lor este următoarea : în spaţiul planetei mai există încă o populaţie, care este invizibilă, nedetectabilă de către oameni, deoarece acele fiinţe sunt constituite dintr-o alt fel de materie. Şi această populaţie nu este doar un musafir temporar, ci convieţuieşte cu noi din timpuri străvechi, stăpânind de mult o cunoaştere extrem de vastă, şi posibilităţi extraordinare de a manevra materia vizibilă şi invizibilă, precum şi forme de energie, atât cunoscute, cât şi necunoscute de umanitate, de ştiinţa modernă. În acest context, manifestările acestor fiinţe continuă să pară şi azi, pământenilor, ca fiind fenomene de înaltă magie şi miracole inexplicabile.
Această concluzie dă naştere unei noi întrebări-problemă : este această populaţie invizibilă ceea ce ne reprezentăm a fi "lumea de dincolo" a spiritelor care au trăit în corp omenesc, printre noi, şi îşi continuă existenţa, ca spirite decorporate, în acelaşi spaţiu terestru, sau este o altă lume nevăzută, neştiută, necunoscută ? În această privinţă, concluziile Colegiului nu mai sunt ferme, cărţile lui J. Vallée lăsând să se întrevadă o reală diferenţiere între aceste lumi invizibile. J.Vallée lasă să se inţeleagă şi faptul că ideea coexistenţei cu o altă populaţie, în plan terestru, nu exclude, însă, ideea că Terra a fost şi este în continuare vizitată de fiinţe extraterestre, provenite din alte sisteme solare, de pe alte planete. Dar aceste vizite şi manifestări ale mesagerilor extratereştrii nu sunt foarte numeroase, şi nu constituie majoritatea observaţiilor catalogate drept OZN, ci o minoritate a raportărilor. Teoriile ştiinţifice moderne pot da şi o anumită tentă mai profundă ideii de coexistenţă : OZN-urile pot veni în spaţiul terestru, apărând şi dispărând în acest spaţiu, nefiind nevoie şi necesar ca ele să zboare în cosmos, pe o rută directă. Ele se materializează şi dematerializează în planul nostru, trecând printr-un fel de "conducere saltatorie", într-un alt spaţiu, şi, posibil, chiar un alt timp. Un lucru, însă, este cert : toată informaţia primită de omenire şi păstrată în memoria ei colectivă, în istoria scrisă sau reprezentată artistic, denotă faptul clar că nu este vorba doar de anumite intersecţii temporare cu fiinţe necunoscute, căci mulţimea mărturiilor de acelaşi gen constituie dovada unei coexistenţe permanente cu cel puţin o rasă sau specie, superioară nouă tehnico-ştiinţific.
Părerea mea ? Adevărul nu poate fi cuprins decât de o minte cu orizonturi nelimitate ! Cel ce declamă : "- Eu nu pot să cred asta !", fără o analiză atentă şi obiectivă a ideii în cauză, îşi impune limite lui însuşi, se autolimitează. A spune şi crede că : "- Este posibil, este probabil, până la proba obiectivă, a validării sau invalidării !", mi se pare un mod de a gândi pozitiv, cât se poate de deschis. Aceasta înseamnă să accepţi o Premisă, o Ipoteză, ca punct de plecare într-un studiu analitic obiectiv. Pe această idee se bazează orice experiment ştiinţific. Validarea sau invalidarea unei ipoteze de lucru. Pentru tine este important exerciţiul de gândire, analiza ipotezei, meditaţia, nu trasarea unei convingeri fixiste, blocante, rigide, la contactul cu ceea ce ţi se pare o ipoteză, o presupunere, nu un adevăr demonstrat. În evoluţia şi dezvoltarea ta spirituală nu este bine să-ţi trasezi singur piedici şi bariere. Lasă-ţi gândirea să zboare ! Doar aşa se va putea înălţa la ... Adevăr !