Punerea Mîinilor

"Punerea mâinilor" este un gest magic des întâlnit în Biblie. Pentru a fi înţeles în complexitatea sa, a diverselor semnificaţii şi efecte, trebuie cunoscut şi înţeles faptul că fiecare om emite energie prin mâna dreaptă, şi primeşte prin cea stângă, având o polarizare pe linie verticală, şi una pe linie orizontală, la nivelul întregului organism.
La bărbaţi mâna dreaptă este emisivă, iar cea stângă este receptoare. La femei este invers. Fiecare părticică a corpului prezintă o anumită polarizare + / - , yin / yang. Preotul ce face în aer crucea, deasupra credincioşilor, şi înspre ei, nu o face la întâmplare, ca un gest pur simbolic ! El o face cu mâna dreaptă, cu mâna emisivă, cu care bărbatul emite energie înafara corpului său fizic. El execută un proces de transfer energetic. El transferă energie asupra credincioşilor. Ce fel de energie ? Tipul ei poate fi recunoscut din simbolul / semnul descris în aer, în timpul emisiei :simbolul crucii. Din punctul meu de vedere, este un gest... magic !
Gestul prin care un pahar cu băutură este închinat în sănătatea cuiva, cu mâna dreaptă, la fel ca şi ciocnitul paharelor, prin care se realizează contactul fizic al lor, cu urările de rigoare, reprezintă tot acte magice stravechi, perpetuate de-a lungul timpului,prin care se transmite energie pozitivă.
Îmbrăţişarea are ca efect o armonizare energetică, prin formarea unui circuit energetic între două persoane. Pentru a simţi echilibrarea şi armonizarea cu o altă persoană, ajunge să staţi faţă în faţă şi să vă daţi mîinile, dreapta ta cu stânga celuilalt şi stânga ta cu dreapta lui. Punerea mâinilor, asupra cuiva sau ceva, face parte, aşadar, din cadrul unui proces energetic.
Influenţa gestului fizic este întărită prin cuvânt, prin puterea energetică a gândului emis concomitent, ştiut fiind faptul că fiecare formă-gând are o încărcătură energetică.
O explicaţie teologică afirmă faptul că mesajul primordial al punerii mîinilor este "identificarea". Avertismentul dat de Pavel lui Timotei : "-Să nu-ţi pui mîinile peste nimeni cu grabă, şi să nu te faci părtaş păcatelor altora ; pe tine însuţi păzeşte-te curat".
Această identificare eu o percep ca o empatie profundă, proces prin care o persoană poate pătrunde, în mod energetic, în câmpul celeilalte, simţind ce simte ea, ce gândeşte ea, şi putând chiar să influenţeze acest complex câmp energetic, prin propria energie, prin fenomene de transfer. Avertizarea arată că există şi pericole ce pot surveni în urma unei utilizări incorecte a punerii mîinilor. Identificarea poate fi în mai multe domenii : identificare în binecuvântare, în destin, în slujire, în părtăşia la aceeaşi atitudine din partea lui Dumnezeu.
Aşadar, rolul, semnificaţiile, efectele urmărite, sunt variate şi diferite. Avraam şi ceilalţi patriarhi şi-au pus mîinile asupra urmaşilor lor, pentru a-i binecuvânta, şi a-i face părtaşi aceleiaşi chemări şi aceloraşi promisiuni primite din partea Domnului.(Gen. 27:27). Ajuns în Egipt, bătrânul Iacov nu s-a sfiit să-l binecuvânteze pe Faraon. Acelaşi Iacov şi-a pus mîinile pe capetele copiilor născuţi lui Iosif în Egipt, pentru a-i identifica cu sine şi a-i înfia. (Gen.48:8-20) Aaron, ca Mare Preot, la Sărbătoarea Ispăşirii făcea un transfer de vinovăţie, punând mîinile pe capul ţapului de Azazel, mărturisind peste el toate păcatele lui Israel, şi alungându-l apoi în pustie. (Lev.16:20-34) O astfel de identificare este descrisă şi în procesul aducerii jertfei de ardere de tot (Lev.1:4) Leviţii au fost acceptaţi ca reprezentanţi ai evreilor în slujirea preoţească atunci când toţi cei din poporul lui Israel şi-au pus mîinile asupra lor, identificându-se cu ei. (Lev.8:10)
În Noul Testament, liderii bisericii din Antiohia şi-au pus mîinile peste Pavel şi Barnaba, dându-le astfel autoritatea lor în slujirea la care-i chemase Domnul (Fapte 13:2,3) Cei dintîi diaconi au fost promovaţi în slujire alături de presbiteri şi apostoli prin punerea mîinilor. (Fapte 6:6) Apostolul Pavel îi aminteşte lui Timotei că printr-o procedură asemănătoare a fost şi el promovat în lucrare alături de presbiterii Bisericii ( 1Tim.4:14) La înălţarea Sa la cer, Isus şi-a ridicat mîinile asupra ucenicilor, şi i-a trimis în marea lor misiune de răspândire a Evangheliei(Luca 24:50-51) Din mîinile Lui, pe care erau semnele cuielor, a venit asupra ucenicilor puterea şi autoritatea în lucrare. Cu această autoritate apostolică, cei 12 au săvârşit lucrări asemănătoare cu ale Lui : "Prin mîinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod" (Fapte 5:12;12:12)
Punerea mîinilor era practicată şi ca un simbol al iertării, şi al vindecării celor neputincioşi (Mat.9:18 ; Fapte 9:17 ; 28:8 ; Iacov 5:14 ; Marcu 16:18) şi a fost folosită şi pentru primirea noilor convertiţi în Biserică (Fapte 8:16-17;9:17;19:6).