Mecanismele neurofiziologice ale senzaţiei

Organul morfofiziologic al senzaţiei este analizatorul. Rolul lui este de a converti energia exterioara sau interioara organismului într-un fapt de constiinţă.
Senzatiile sunt rezultatul activitatii reflexe a analizatorilor, ca raspuns la stimularile simple.Analizatorul este constituit din următoarele verigi:
1. Receptorul - segmentul periferic al analizatorului, alcătuit din numeroase celule senzoriale, cu rol în de transformare a acţiunii stimulilor fizici sau chimici în semnale nervoase. Prin intermediul receptorilor se realizeaza deci captarea informatiilor din mediul intern şi extern. Celulele receptoare,cca 400.000.000, sînt [i]specializate ,fiecare, pentru receptionarea anumitor forme de energie- stimuli adecvaţi sau specifici, faţă de care au capacitatea de a manifesta o mare sensibilitate, şi sunt insensibile,sau puţin sensibile, faţă faţă de alte forme de energie -stimuli inadecvaţi, nespecifici. Fac excepţie stimulii electrici, şi într-o oarecare măsură cel mecanici, consideraţi universali.
Celulele receptoare ale analizatorului vizual -conurile şi bastonaşele din
retină, recepţionează undele electromagnetice cu lungimi cuprinse între 390
si 800 milimicroni; organul Corti -receptorul analizatorului auditiv,recepţionează undele sonore cu frecvenţe cuprinse între 16 şi 20.000 Hz., etc.

2. Conducerea influxului nervos la creier reprezinta un al doilea mecanism implicat în producerea senzatiilor.Transmiterea la creier a influxului nervos se face prin intermediul fibrelor aferente, mai putin numeroase decât receptorii.Se considera ca ar exista în total 4.000.000 de asemenea fibre, deci fiecare fibra nervoasa vine în contact cu circa 100 de celule receptoare.Traseul cerebral, care porneste de la receptor la creier, nu este continuu, ci prezinta 3–4 întreruperi sinaptice, amplasate la diferite niveluri ale sistemului nervos central.
Rolul esential al cailor de conducere aferente este acela de prelucrare succesiva tot mai complexa a semnalelor nervoase. Daca în receptor are loc codarea primara a informatiilor,în caile de conducere asistam la recodificarea informatiilor, la reorganizarea elementelor informationale, la filtrarea lor. Unele dintre ele, cele cu mare încarcatura informationala, sunt retinute, în timp ce altele, mai putin semnificative, sunt eliminate, fie blocate la nivel subcortical. Cercetarile au demonstrat ca pe caile aferente circula o cantitate imensa de informatii (100.000.000 biti pe secunda), în timp ce creierul nu poate opera decât cu o cantitate relativ mica de informatii (100 biti pe secunda).
Aceasta înseamna ca travaliul realizat de etajele inferioare în prelucrarea informatiilor este imens. În caile de conducere are loc elaborarea neurogramelor, ce cuprind informatia senzoriala menita a fi transmisa spre creier.
3.Interpretarea informatiilor nervoase de catre creier- se produce în zonele de proiectie corticala ale analizatorului, compusa dintr-o portiune centrala primara, numita nucleul analizatorului, si alta periferica.Aria senzoriala primara cuprinde aria vizuala -lobul occipital, aria auditiva -lobul temporal si aria somatosenzoriala -lobul temporal. În imediata vecinatate a ariei senzoriale se afla aria motorie principala, neuronii din ea controlând motricitatea voluntara rapida, precisa si coordonata a musculaturii scheletice din partea opusa corpului.
4. Sanctionarea activitatii verigilor periferice (receptoare si efectoare) reprezinta mecanismul final al senzatiei. Ea se produce prin intermediul conexiunii inverse -feedback, care constituie un mecanism reglator. Instantele superioare ale creierului controleaza activitatea receptorilor, obligându-i la modificarea starilor functionale, în sensul amplificarii sau eliminarii excitabilitatii, selectivitatii etc., în functie de necesitatile momentane ale organismului (trebuinte, expectatii etc). În acest caz, receptorul devine si efector, deoarece sub influenta semnalelor de comanda sosite de la creier el îsi schimba starea functionala.Confruntarea dintre influxurile nervoase aferente declansate de stimuli si influxurile nervoase eferente comandate de scoarta cerebrala permite reproducerea adecvata, optima a realitatii.
Toata scoarta cerebrala reprezinta un analizator gigantic, verigile sale fiind specializate în reflectarea anumitor însusiri ale obiectului.
Analizatorul are o activitate reflexa unitara. Lipsa unei verigi, oricare dintre ele,si mai ales a celei centrale, face imposibila aparitia senzatiei, pentru care este specializat acel analizator.