Toxicomania

Comportament care constă în consumul în mod regulat şi important de substanţe -droguri, mai mult sau mai puţin toxice, susceptibile să genereze o stare de dependenţă psihică şi fiziă. Conform unei recomandări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (O.M.S.), termenul de "toxicomanie" ar trebui să fie înlocuit cu cel de "farmacodependenţă".
Tipuri de droguri - denumirea "droguri" din limbajul curent, desemnează substanţe (heroina, cocaina, etc.), a căror utilizare este ilegală, sau substanţe (adezivi, dizolvanţi, benzina, etc.), deturnate de la folosirea lor uzuală şi legală. Unii specialişti numesc "droguri" şi alte substanţe (alcoolul, tutunul, etc.) legale şi relativ bine integrate social. În plus, unele medicamente (anxiolitice, hipnotice, morfina, amfetamine) pot fi deturnate de la folosirea lor normală de catre toxicomani, sau chiar pot induce o dependenţă involuntară la bolnavi.
Drogurile acţionează asupra creierului în diferite feluri, în funcţie de produs : destindere, liniştire, stimulare, excitare, distorsionare a percepţiilor senzoriale, halucinaţii. etc.
Cauze - administrarea ocazională de droguri traduce dorinţa de a încerca senzaţii noi, dorinţa de a imita, de a trece peste interdicţii, de evaziune din cotidian, din viaţa reala, cu greutăţile şi problemele ei. Unii adolescenţi, după aceste prime experienţe, devin consumatori regulaţi.
Trei factori principali contribuie la devenirea unui consumator :
1.frecventarea cu regularitate a unui mediu al consumatorilor ;
2.lipsa de comunicarea cu mediul familial;
3.probleme psihologice personale, drogul permiţând toxicomanului să evadeze dintr-o realitate pe care nu o suportă. În unele cazuri există o adevărată dereglare psihiatrică subiacentă, care a condus spre consumul regulat de droguri, pe care medicul trebuie să ştie s-o depisteze, cu scopul de a putea propune un tratament.
Efecte nedorite - toxicomania se manifestă printr-o dependenţă psihică, printr-o nevoie de nestăpânit de a consuma drogul. Unele produse declanşează şi o dependenţă fizică : încetarea administrării drogului antrenează o stare de lipsă, sau un sindrom de înţărcare, uneori grav, comportând mai ales angoasă, greţuri, vărsături, dureri musculare, şi chiar halucinaţii.
Fiecare drog are efectele lui toxice, care pot deveni chiar letale, în funcţie de starea organismului şi dozare. Utilizarea de seringi pentru administare intravenoasă reprezintă un risc în plus, în cazul folosirii aceleiaşi seringi de către mai multe persoane, prin contractarea unor grave boli virale : hepatita B sau C, SIDA...
Mulţi toxicomani ajung să frecventeze medii din ce in ce mai periferice şi mai violente, datorită faptului că nu mai pot face faţă financiar achiziţionării dozelor tot mai mari şi mai frecvente.
Tratament - un consumator ocazional nu necesită tratament medical, dar anturajul familial, şcolar, cercul de prieteni şi cunoştinte, trebuie să-l avertizeze în ce priveşte riscul de obişnuire şi de creştere a dozelor. Cel ce foloseşte regulat droguri poate fi ajutat printr-o susţinere psihologică care să îi poată permite să înţeleagă ce problemă are, ce dificultate a existenţei are de depăşit, şi prin ce poate înlocui drogul. Dacală s-a ajuns la instalarea unei dependenţe fizice, oprirea administrării drogului se impune înainte de îngrijirea psihologică. Oprirea drogului -înţărcarea, este practicată sub control medical şi asociată cu administrarea temporară a medicamentelor de substituţie. Luarea în îngrijire a toxicomanilor cuprinde şi prevenirea şi tratamentul problemelor de sănătate care decurg din luarea drogurilor. Pentru a evita propagarea bolilor virale, unele ţări iau masuri ca distribuirea în mod gratuit a seringilor sterile. Dar cel mai important rămâne un program de readaptare socială şi profesională, la nevoie internând bolnavul într-un centru specializat.
Probleme produse de "drogurile uşoare" : dacă dependenţa fizică este deosebit de mică în cazul haşişului - de unde calificativul său de "drog uşor", efectul său toxic imediat constă în micşorarea rezistenţei la infecţii, toxicitate asupra embrionului în caz de sarcină, tulburări ale funcţiilor intelectuale. Folosirea regulată a haşişului antrenează, de asemenea, o importantă dependenţă psihologică. Se ştie că un consum regulat de haşiş este responsabil, din cauza acţiunii sale asupra sistemului nervos central (blocaj al receptorilor nervoşi de catre drog), de apariţia unui dezinteres şcolar, social, şi chiar de o indiferenţă generalizată, denumită sindrom amotivaţional sau anhedonie.
Sindromul de Dezobişnuire -reprezintă ansamblul tulburărilor organice severe de care suferă un subiect toxicoman în stare de dependenţă fizică, atunci când este lipsit de drog, sau de un medicament pe care l-a folosit în mod abuziv. Acest sindrom se manifestă în special pentru opiacee sau morfinice, hipnotice, anxiolitice -barbiturice, carbamaţi, benzodiazepine, şi alcool.
În cazul opiaceelor, sindromul de dezobişnuire debutează prin sudaţie, lacrimare, scurgere nazală; apoi apar crampe intense, tremurături, greţuri, vome, diaree, halucinaţii. Poate fi folosit, în doze descrescătoare, un produs de substituţie, metadona.
În cazul hipnoticelor, anxioliticelor şi alcoolului , apar anxietate, contracţii musculare involuntare, tremurături, uneori convulsii, halucinaţii şi febră. În cazul alcoolului, se vorbeşte de delirium tremens. În cazul hipnoticelor, anxioliticelor şi alcoolului, poate fi utilă administrarea de substanţe neuroleptice. În caz de supradozare a benzodiazepinelor, poate fi administrat un antidot, chiar în timpul în care sunt luate măsurile de dezintoxicare -spălătură stomacală, îndeosebi.