Dementa / Alzheimer

Alzheimer Alois a fost un neurolog si psihiatru german (1864-1915). Boala Alzheimer este o denumire prin care, in prezent, este desemnat ansamblul dementelor degenerative primare care pot debuta atat in perioada de batranete, cat si inainte de aceasta. Prevalenta bolii Alzheimer creste semnificativ cu varsta (5% peste 65 de ani). Boala Alzheimer este o afectiune neurologica cronica, cu evolutie progresiva, caracterizata printr-o alterare ireversibila a intelectului care ajunge la o stare dementiala. Boala lui Alzheimer se traduce printr-o degenerescenta nervoasa cu evolutie inevitabila, cauzata de o diminuare a numarului de neuroni, cu atrofie cerebrala si prezenta "placilor senile".
Anatomopatologie - Boala Alzheimer se caracterizeaza anatomopatologic prin atrofie cerebrala generalizata si aparitia unei demente cu evolutie lenta. Cele mai evidente modificari sunt:
- atrofia scoartei cerebrale la nivelul regiunilor parieto-temporo-occipitale
- leziuni ale hipocampului
- dilatarea ventriculilor cerebrali.
Istoric - In 1906, neuropatologul german Alois Alzheimer a descris alterarile anatomice observate in creierul unei paciente de 51 ani atinsa de dementa, halucinatii si tulburari de orientare. De atunci, s-a definit boala lui Alzheimer ca o dementa presenila -putand aparea inainte de 65 ani. Comunitatea stiintifica reuneste astazi sub denumirea de "dementa de tip Alzheimer" boala lui Alzheimer si dementele senile.
Frecventa - Boala lui Alzheimer este cea mai obisnuita dintre demente. Frecventa sa globala, dupa 65 ani, variaza intre 1 si 5,8%. Ea creste cu varsta, atingand 10% dupa 85 de ani. Aceasta boala risca sa devina, odata cu cresterea continua a sperantei de viata, o adevarata problema sociala. In pofida eforturilor intreprinse pentru a mari numarul centrelor de primire, acestea sunt insuficiente ca numar pentru a gazdui persoanele lipsite de autonomia lor si care nu pot fi ingrijite de catre cei apropiati.
Cauze - Acestea raman necunoscute. Au fost formulate numeroase teorii, dar nici una dintre ele nu este pe deplin satisfacatoare sau complet verificata:
- ipoteza neurochimica se bazeaza pe o diminuare a nivelurilor unei enzime, colin-acetil-transferaza, in diferite zone ale creierului (cortex si hipocamp). Acest deficit ar antrena o diminuare a cantitatii de acetilcolina, un neurotransmitator (substanta chimica asigurand transmiterea influxului nervos), dar nu explica degenerescenta nervoasa.
- ipoteza genetica se bazeaza pe studiile epidemiologice care indica existenta unor antecedente familiale ale bolii copil cu trisomie 21 (mongolism), fara ca sa se poata determina ratiunile unei astfel de asocieri.
- ipoteza virala este starnita prin analogia cu boala lui Creutzfeldt-Jakob, o boala cerebrala rara care atinge persoanele varstnice. Totusi, daca exista un agent infectios raspunzator de boala lui Alzheimer, el ar avea nevoie de un anume context genetic, imunitar sau toxic pentru a se manifesta.
- ipoteza imunologica se bazeaza pe diminuarea globala a numarului de limfocite circulante si pe prezenta crescuta a autoanticorpilor. Totusi, aceste perturbari sunt frecvente cu inaintarea in varsta in afara oricarei demente.
- ipoteza vasculara si metabolica este sprijinita de o reducere a debitului sangvin cerebral, a oxigenarii sangelui si de capacitatea sa de a capta glucoza. Totusi, aceste deficite pot fi consecinte si nu cauza deteriorarii cerebrale.
- ipoteza toxica se bazeaza pe cresterea nivelurilor de aluminiu in creier. Dar concentratiile de 5 ori mai mari intalnite la cei dializati nu produc degenerescenta nervoasa.
- ipoteza radicalilor liberi se sprijina pe faptul ca imbatranirea este consecinta, in parte, efectelor distructive ale acestora. Ea constituie actualmente obiectul a numeroase cercetari.
Simptome si semne - Tabloul clinic este in relatie cu evolutia bolii. In formele de debut, testele psihometrice (de evaluarea a memoriei imediate, de retentie vizuala, de vocabular) permit evidentierea deteriorarii intelectuale. Boala progreseaza spre o dementa accentuata, cu tulburari mari de memorie, dezorientare temporo-spatiala, afazie, agnozie, apraxie, iar uneori hipertonie extrapiramidala si crize epileptice. Cea mai profunda alterare afecteaza functiile cognitive si consta intr-o amnezie indeosebi anterograda, tulburari ale limbajului oral si scris, discalculie, la care se adauga aparaxia si agnozia.
Inceputul bolii este, in general, discret, marcat prin simptome banale. Expresia lor variaza mult de la o persoana la alta. Importanta lor se agraveaza, in general, cu timpul.
- Tulburarile de memorie constituie primul simptom al bolii. Ele pot fi izolate si pot dura mai multe luni sau mai multi ani. Bolnavul nu mai reuseste sa-si aminteasca numele unei persoane sau al unui loc desi ii sunt bine cunoscute. Se pot constata, de asemenea, tulburari de orientare in timp si in spatiu. Abia mai tarziu tulburarile de memorie afecteaza faptele vechi (incapacitatea bolnavului de a evoca faptele importante ale vietii sale), cunostintele dobandite in anii de scoala sau ai vietii profesionale si bagajul cultural.
- Tulburarile de comportament sunt, si ele, relativ precoce dar pot sa nu fie remarcate decat tarziu. O indiferenta, o reducere a activitatii sunt constatate adesea. Ele reprezinta o reactie a bolnavului la tulburarile sale de memorie, dar atesta adesea si un sindrom depresiv. Tulburari de caracter (iritabilitate, idei de persecutie) pot, de asemenea, sa apara.
- Tulburarile de limbaj (afazie) trec adesea neobservate la inceput: bolnavul isi cauta cuvintele, utilizeaza frecvent perifraze si cuvintele valabile in orice imprejurare. Mai tarziu, afazia este neindoielnica: discursul este putin informativ sau incoerent, apar inversiuni de silabe sau de cuvinte. Se instaleaza tulburari severe de intelegere a limbajului.
- Tulburarile de comportament motor se manifesta printr-o dificultate de a efectua gesturi cu toate ca ele sunt cotidiene (sa se imbrace, sa tina o furculita) atunci cand nu este afectat de vreo paralizie.
- Tulburarile de recunoastere a fetelor nu mai permit pacientului sa-i recunoasca pe cei apropiati, chiar sa se recunoasca pe sine intr-o oglinda.
Uneori, boala debuteaza printr-o stare confuzionala spontana sau declansata de luarea unor medicamente (anticolinergice in particular), o boala sau un soc afectiv (disparitia cuiva apropiat, schimbarea domiciliului etc.).
Evolutie - Evolutia bolii lui Alzheimer este treptata. In faza cea mai avansata, bolnavul a pierdut orice autonomie si trebuie sa fie asistat in toate actele vietii sale cotidiene ca mersul, sculatul, mancatul sau efectuarea toaletei. Adesea este inevitabila o incontinenta totala.
Tratament - actualmente nu exista vreun tratament specific al bolii lui Alzheimer, dar pot fi avute in vedere intotdeauna ingrijiri paleative care sa diminueze simptomele. Unele antidepresive pot fi prescrise pentru a ameliora dispozitia bolnavului si a diminua starea sa de anxietate, dar trebuie evitata mai ales utilizarea antidepresivelor triciclice din cauza proprietatilor lor anticolinergice. De o maniera generala, trebuie sa fie exclus orice medicament anticolinergic. De fapt, esenta tratamentului se bazeaza prin luarea in responsabilitate a bolnavului de catre cei apropiati intr-o prima etapa, daca este posibil, sau de catre un ajutor la domiciliu. In toate cazurile, autonomia pacientului si mentinerea lui la domiciliu trebuie sa fie prelungite cat mai mult timp posibil. Spitalizarea trebuie avuta in vedere doar in ultima faza a bolii. Numeroase studii se afla in curs pentru a evalua eficacitatea diverselor terapeutice vizand, in particular, sa remedieze, desi doar superficial, carenta in acetilcolina, intre care tacrina (admisa recent in sua si in franta), care, in doze moderate, a permis, in unele cazuri, sa se atenueze simptomele bolii.
Sinonime: dementa presenila, dementa Alzheimer, scleroza Alzheimer, Alzheimer (boala).

Dementa este o pierdere a aptitudinilor mentale care afecteaza viata cotidiana a persoanei in cauza. Ea poate provoca probleme ale memoriei si ale gandirii si capacitatii de abstractizare. De regula dementa se inrautateste cu timpul. Durata accentuarii simptomelor difera de la o persoana la alta.
Unii oameni raman mult timp intr-o periaoda stationara. Altii au un ritm rapid de pierdere a abilitatilor. Probabilitatea de aparitie a dementei creste odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru nu inseamna ca toti oamenii fac dementa. Multe persoane varstnice nu vor face niciodata dementa. In jurul varstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au dementa. Aceasta inseamna ca 65 din 100 de persoane cu aceasta varsta nu au aceasta afectiune.
In cazul in care partenerul de viata sau cineva apropiat prezinta pierdere de memorie care se inrautateste, se recomanda consultarea unui doctor. Poate sa nu fie nimic ingrijorator. Daca este insa dementa, tratamentul poate fi de ajutor.
Cauze -dupa boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza de dementa este dementa multi-infarct. Aceasta afectiune, care mai este denumita si dementa vasculara, se dezvolta in cazul unui accident vascular cerebral in care se blocheaza fluxul sanguin inspre anumite zone ale creierului. Pierderea functiilor mentale in cazul unei demente multi-infarct nu poate fi redobandita, in schimb se poate preveni o noua afectare in viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare.
Alte cauze frecvente de dementa care nu poate fi recuperata sunt:
- boala Parkinson, o tulburare a miscarii; dementa apare la pana la 30 % din persoanele cu aceasta afectiune
- dementa cu corpi Lewy, care consta in formarea de depozite cu proteine (corpii Lewy) in neuroni. Aceasta afectiune are unele simptome asemanatoare celor din boala Alzheimer sau celor din boala Parkinson, dar are si unele simptome diferite, cum ar fi halucinatiile vizuale
- dementa fronto-temporala, in care simptomele principale ar putea fi modificari ale personalitatii sau ale comportamentului
- traumatisme severe la nivelul craniului, cu pierdere a cunostintei.
Cauze mai putin frecvente de dementa care nu poate fi recuperata cuprind:
- boala Huntington, care este o afectiune rara, mostenita
- leucoencefalopatiile, care sunt afectiuni ale tesuturilor profunde ale substantei albe a creierului
- boala Binswanger, un tip de dementa vasculara care poate aparea la persoanele care au avut o perioada indelungata o tensiune arteriala crescuta sau la persoanele cu rigidizare severa a arterelor (ateroscleroza)
- boala Creutzfeldt-Jakob, o afectiune rara si fatala care distruge tesuturile creierului
- traumatisme cerebrale datorate accidentelor sau boxului
- unele cazuri de scleroza multipla (SM) sau de scleroza laterala amiotrofica (SLA)
- atrofia multi-sistemica, un grup de afectiuni degenerative ale creierului care afecteaza vorbirea, miscarile si functiile autonome
- infectii cum ar fi boala vacilor nebune sau sifilisul intr-un stadiu avansat. Antibioticele pot trata in mod eficient sifilisul in orice stadiu, dar vatamarea cerebrala care a avut deja loc nu mai poate fi recuperata.
Medicii specialisti pot trata anumite cauze de dementa, restabilind functia mentala. Acestea sunt:
- hipoactivitatea glandei tiroide (hipotiroidism)
- deficitul de vitamina B12 sau de acid folic
- intoxicatia cu metale grele, cum ar fi cea cu plumb
- efecte adverse ale unor medicamente sau interactiuni medicamentoase
- unele tumori cerebrale
- hidrocefalia cu presiune normala, care apare atunci cand lichidul din creier se formeaza in cantitate prea mare, creand o presiune asupra tesuturilor cerbrale
- unele cazuri de alcoolism cronic
- unele cazuri de encefalita, o infectie a creierului
- infectia HIV/SIDA.
Unele afectiuni care provoaca dementa pot fi mostenite in familie. Adeseori doctorii suspecteaza o cauza mostenita in cazul in care apar simptome de dementa la o persoana cu varsta mai mica de 50 de ani.
Este important de stiut ca pierderea memoriei poate fi provocata si de alte cauze in afara de dementa, cum ar fi depresia sau convulsiile si ca aceste afectiuni pot fi tratate. De asemenea, prezenta de tulburari ocazionale ale memoriei (cum ar fi uitarea numelui cuiva pentru o scurta perioada de timp) poate fi o parte normala a procesului de imbatranire. Totusi, daca aceste pierderi de memorie sunt ingrijoratoare, sau se agraveaza, este necesara consultarea unui medic specialist.
Simptome -simptomele de dementa variaza in functie de cauza ei si de localizarea zonei cerebrale afectate. Pierderea memoriei este de obicei simptomul cel mai precoce si cel mai usor de remarcat.
Alte simptome cheie ale dementei sunt:
- dificultate in rememorarea evenimentelor recente
- nerecunoasterea persoanelor si a locurilor familiare
- dificultate in gasirea cuvintelor adecvate in exprimarea gandurilor sau in denumirea obiectelor
- dificultate in efectuarea calculelor matematice
- probleme in planificarea si in indeplinirea sarcinilor, cum ar fi efectuarea instructiunilor unei retete, scrierea unei scrisori sau tinerea evidentei unui carnet de cecuri
- dificultati in gandirea rapida, cum ar fi reactionarea adecvata in cazul unei situatii de urgenta
- dificultati in controlul dispozitiilor sau a comportamentelor proprii; depresia este frecventa, si pot aparea agitatia si agresivitatea
- negligarea auto-ingriirii, cum ar fi toaleta sau dusurile.
Unele tipuri de dementa au simptome caracteristice:
- persoanele cu dementa cu corpi Lewy au adeseori halucinatii vizuale foarte elaborate, detaliate; ei pot cadea frecvent
- primele simptome ale dementei fronto-temporale pot fi modificarile de personalitate sau comportamentul neobisnuit. Persoanele cu aceasta afectiune pot sa nu mai aiba empatie fata de altii (capacitatea de a-i intelege) sau pot spune lucruri nepoliticoase sau rautacioase, sa aiba momente de exhibitionism sau sa faca comentarii sexuale.
Simptomele de dementa care debuteaza brusc sugereaza o posibila dementa vasculara sau un posibil delirium - confuzie de scurta durata, datorata unei afectiuni noi sau unei afectiuni mai vechi care se agraveaza.
Mecanism fiziopatogenic -rapiditatea cu care evolueaza dementa depinde de cauza ei si de localizarea zonei cerebrale afectate. Unele tipuri de dementa progreseaza lent, in cursul mai multor ani. Alte tipuri pot progresa mai rapid.
In cazul in care dementa vasculara este cauzata de o serie de accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, pierderea abilitatilor mentale se poate realiza in mod treptat. In cazul in care aceasta este provocata de un singur accident vascular cerebral, intr-un vas de sange mare, pierderea functiilor poate avea loc brusc.
Evolutia dementei variaza foarte mult de la o persoana la alta. Diagnosticarea si tratarea precoce cu medicamente folosite in boala Alzheimer (inhibitori de colinesteraza, precum donezepil-Aricept) pot duce la pastrarea functionarii mentale pentru o perioada de timp la persoanele cu dementa vasculara sau cu dementa cu corpi Lewy. Chiar si fara aceste medicamente, unii oameni pot sa ramana intr-o stare stabila pentru mai multe luni si chiar ani, in timp ce altii pot avea o degradare rapida.
Multe persoane cu dementa nu sunt constiente de degradarea lor mentala. Acestia pot sa nege starea lor si sa ii acuze pe ceilalti pentru problemele pe care le intampina. In schimb cei care isi pot constientiza starea pot sa se planga de pierderea abilitatilor lor si pot deveni lipsiti de speranta si depresivi.
In functie de tipul de dementa, comportamenul unora poate scapa uneori de sub control. Persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata si combativa sau acrosanta, adeziva si comportandu-se ca un copil. El sau ea poate hoinari si se rataceste. Aceste probleme pot face ca ingrijirea la domiciliu de catre membrii familiei sau de catre alte persoane sa devina din ce in ce mai dificila.
Chiar daca sunt ingrijiti cat se poate de bine, persoanele cu dementa au tendinta de a avea o durata de viata mai scurta decat media persoanelor de aceeasi varsta. Decesul se datoreaza de obicei infectiilor renale sau pulmonare, cauzate de sederea prelungita in pat.
Multi varstnici au o usoara pierdere a aptitudinilor mentale (de obicei e afectata memoria recenta), dar acestea nu le afecteaza functionarea lor de zi cu zi. Aceasta situatie poarta numele de afectare cognitiva usoara. Persoanele cu afectare cognitiva usoara pot fi intr-un stadiu timpuriu de dementa sau pot ramane in acest stadiu al abilitatilor pentru o perioada indelungata de timp.

Factori de risc -Imbatranirea este principalul factor de risc pentru toate tipurile de dementa. Unele afectiuni care cauzeaza dementa (cum ar fi boala Alzheimer cu debut precoce si unele tipuri de dementa frontotemporala) pot fi mostenite.
Sansele de a se dezvolta o dementa vasculara sunt mai mari in cazul in care exista urmatorii factori: - sexul masculin - tensiunea arteriala crescuta (hipertensiune)
- un infarct miocardic in trecut - ateroscleroza, care consta in depunerea de grasimi si de calciu in peretii arterelor, care poate provoca boala arterelor coronare
- diabetul zaharat - nivelul de colesterol sanguin crescut - un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor (AIT) in trecut.
Alti factori care pot creste riscul de dementa cuprind:
- tensiunea arteriala scazuta pentru o perioada indelungata de timp, la persoanele cu varsta peste 75 ani. Cercetatorii considera ca acest risc ar putea fi rezultatul faptului ca nu se oxigeneaza creierul. Sunt necesare mai multe studii pentru a se determina care este valoarea optima a tensiunii arteriale pentru persoanele in varsta, acea valoare care are un risc scazut de afectiuni cardiace dar care asigura un aport suficient de sange pentru functionarea normala a creierului
- nivelul crescut de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid care in mod normal se gaseste in cantitati mici in sange. Exista ipoteza ca nivelurile crescute de homocisteina pot cauza formarea unor placi in peretele vaselor de sange. In timp, acest fenomen poate duce la afectiuni severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic si embolismul pulmonar. De asemenea poate duce la scaderea aptitudinilor mentale. Nivelurile de homocisteina sunt in general stabile pana in jurul varstei de 40 de ani, apoi in mod normal incep sa creasca, in special dupa varsta de 70 ani
- administrarea unei terapii hormonale de catre femeile cu varsta de peste 65 ani. In trecut s-a crezut ca terapia de substitutie hormonala (TSH) - o combinatie de estrogen si progesteron - ar putea asigura protectie impotriva dementei sau afectarii cognitive. Totusi, Asociatia pentru Sanatate a Femeilor din SUA a adus dovezi ca, din contra, terapia de substitutie hormonala creste de fapt riscul pentru boala Alzheimer si pentru alte forme de dementa la femeile de 65 ani sau mai in varsta care au luat acest tratament pe o perioada mai lunga de 4 ani.
Doar administrarea de estrogen (terapia de substitutie cu estrogen) are efecte similare. Nu se stie inca daca oricare din aceste tratamente ar putea fi de folos pentru reducerea riscului de dementa tardiva atunci cand sunt folosite in jurul varstei de intrare in menopauza.
Consult de specialitate -se recomanda chemarea imediata a unei ambulante (961) sau apelarea la un alt serviciu de interventie rapida (112) in cazul in care apar brusc semne ale unui accident vascular cerebral sau ale unui accident ischemic tranzitor (AIT). Acestea pot fi:
- amortirea, slabiciunea sau incapacitatea de a misca fata, bratul sau piciorul, in special pe o parte a corpului
- tulburari de vedere la nivelul unui ochi sau al ambilor, cum ar fi neclaritate, intunecarea/incetosarea vederii, pete, vedere dubla, pierderea vederii sau senzatia ca o umbra s-a lasat peste ochi
- confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti
- tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii
- durere de cap severa fara o cauza cunoscuta.
Este necesara solicitarea imediata a unui doctor in cazul in care o persoana devine brusc confuza, tulburata emotional sau nu pare sa stie cine este sau unde se afla. Acestea sunt semne de delirium, care poate fi provocat de o reactie la un medicament sau de o afectiune medicala mai veche care se agraveaza sau de una nou aparuta.
Este necesara consultarea unui doctor in cazul in care partenerul de viata sau o alta persoana apropiata are o pierdere de memorie recent instalata si ingrijoratoare care este mai mult decat un episod ocazional de uitare. Aceasta poate fi un semn precoce de dementa.
Expectativa vigilenta -uitarea ocazionala sau pierderea de memorie poate fi o parte normala a procesului de imbatranire. Insa orice pierdere de memorie recent aparuta sau care se inrautateste sau problemele aparute in functionarea in viata cotidiana trebuiesc raportate unui doctor. Este bine sa fie cunoscute primele semne prevestitoare ale dementei si sa se consulte un medic specialist in cazul in care apare oricare din aceste semne la un membru din familie.
Aceste semne sunt:
- accentuarea dificultatii in gasirea cuvintelor adecvate in timpul vorbirii
- ratacirea in cautarea unor locuri familiare
- comportamentul mai irascibil sau mai suspicios decat in mod obisnuit.
Investigatii -medicii pot pune diagnosticul de dementa si pot identifica eventual cauza ei pe baza unui istoric medical si a unei examinari fizice, unei examinari a statusului mental si a testelor de laborator si imagistice.
Testele pot fi utilizate pentru a se putea determina daca acea cauza a dementei poate fi tratata. Chiar si in cazul dementelor care nu pot fi recuperate, cunoasterea tipului de dementa pe care o are persoana respectiva il poate ajuta pe medic sa prescrie medicamente sau alte forme de tratament in scopul ameliorarii dispozitiei si comportamentului persoanei in cauza, ajutandu-i astfel si pe ceilalti membri ai familiei.
Istoricul medical -In timpul efectuarii istoricului medical si a examinarii fizice, doctorul va intreba persoana afectata si o ruda apropiata sau partenerul de viata in legatura cu afectiunile recente sau cu alte evenimente de viata intamplate de curand, care ar putea sa duca la pierderea memoriei sau la alte simptome cum ar fi tulburarile de comportament.
Desi o persoana poate avea mai multe afectiuni care ar putea sa cauzeze dementa, uneori simptomele pot face diferenta intre o forma sau alta. De exemplu, la inceputul instalarii dementei frontotemporale persoana respectiva poate prezenta o lipsa a constientei sociale si poate dezvolta obsesii legate de mancare; niciuna dintre aceste manifestari nu apare precoce in alte forme de dementa.
Examinarea statusului mental -Doctorul va face examinarea statusului mental. Acest test cupride de regula diverse intrebari si activitati, ca de exemplu: persoana trebuie sa spuna in ce zi si in ce an este, sa repete o serie de cuvinte, sa deseneze un ceas si sa numere de la 100 inapoi din 7 in 7.
S-au formulat si alte teste care pot ajuta in diagnosticarea dementei. Doctorii pot folosi un astfel de test, cum ar fi Examinarea Cognitiva Addenbrooke, pentru a diderentia boala Alzheimer de dementa frontotemporala. In boala Alzheimer orientarea, atentia si memoria sunt mai profund afectate, in timp ce in dementa frontotemporala sunt mai afectate abilitatile de vorbire si capacitatea de a denumi obiecte.
Testele de laborator -Numeroase afectiuni medicale pot cauza alterari ale functiilor mentale. In timpul efectuarii unui examen fizic, doctorul va cauta semne ale altor conditii medicale si va cere o serie de examene de laborator pentru a vedea daca acea afectiune poate fi tratata.
Testele de rutina sunt:
- dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea unei hipoactivitati tiroidiene
- dozarea vitaminei B12 pentru identificarea unui deficit vitaminic
- dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face parte din grupul vitaminelor B
- hemoleucograma completa (HLG) pentru gasirea vreunei infectii
- transaminaze, adica ALT sau AST, teste sanguine care arata functionarea ficatului
- testele pentru sifilis
- dozarea nivelelor sanguine ale electrolitilor si alte teste care pot furniza date despre functia rinichilor
- dozarea glicemiei, pentru a se stabili nivelul glucozei in sange.
Alte teste de laborator care pot fi facute sunt:
- testele pentru infectia HIV/SIDA
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un test de sange care identifica prezenta unei inflamatii in organism
- screening toxicologic, care cuprinde teste ale mostrelor prelevate din urina, sange sau firul de par, in scopul cautarii unor droguri care ar fi putea cauza problemelor
- anticorpii antinucleari, un test de sange folosit pentru diagnosticul bolilor autoimune
- dozarea metalelor grele din sange, cum ar fi a plumbului.
Testele imagistice -Multi experti recomanda ca in cazul persoanelor evaluate pentru suspiciunea de dementa sa se faca un test imagistic cum ar fi rezonanata magnetica nucleara (RMN) sau tomografia computerizata (CT sau TC). Aceste teste pot fi utile pentru excluderea tumorilor cerebrale, accidentului vascular cerebral, hidrocefaliei cu presiune normala sau a altor conditii care ar putea da simptome de dementa.
RMN-ul poate arata zone de atrofiere in anumite parti ale creierului, modificari care apar in unele forme de dementa. De asemenea, RMN - ul si CT - ul pot arata semne ale accidentelor vasculare cerebrale in cazul dementelor vasculare.
Alte doua teste imagistice - tomografia computerizata cu emitere de pozitroni (SPECT) si PET - nu sunt folosite de rutina pentru diagnosticul de dementa. Totusi, acestea pot fi utile in cazul in care simptomele sunt neclare sau stranii. Aceste teste pot fi utile in identificarea unor forme de dementa, inclusiv dementa vasculara si dementa frontotemporala.
In unele cazuri, activitatea electrica a creierului poate fi masurata cu ajutorul electroencefalogramei (EEG). Adeseori doctorii folosesc acest test pentru a diagnostica dementa; de asemenea, EEG-ul poate fi folosit pentru a diferentia dementa de delirium si pentru a se identifica activitatea cerebrala anormala din boala Creutzfeldt-Jakob, o forma rara de dementa. Cel mai frecvent, EEG-ul este folosit pentru a se vedea daca simptomele care par a fi datorate unei demente nu sunt de fapt convulsii cauzate de epilepsie.
In cazuri rare, se poate face o biopsie cerebrala atunci cand se suspecteaza o cauza de dementa care poate fi tratata.

Tratament -Unele cazuri de dementa sunt cauzate de afectiuni medicale care pot fi tratate, obtinandu-se o restabilire partiala sau totala a functiei mentale. In cazul in care dementa nu poate fi recuperata, obiectivul tratamentului este obtinerea unei cat mai bune calitati a vietii, atat pentru persoana afectata cat si pentru persoanele de ingrijire.
Tratament initial -atunci cand cauza dementei poate fi tratata, doctorul va prescrie anumite metode de tratament. De exemplu, persoana respectiva ar putea:
- sa ia vitamine in cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina
- sa ia hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism
- sa urmeze un tratament chirurgical pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru reducerea presiunii intracraniene
- oprirea sau schimbarea medicatiei care a provocat pierderea memoriei sau confuzia
- sa ia medicamente pentru tratarea unei infectii, cum ar fi encefalita, care a provocat modificarile statusului mental
- sa ia medicamente pentru tratarea depresiei
- sa ia medicamente pentru tratarea unor afectiuni reversibile cauzate de SIDA.
Dupa administrarea tratamentului pentru afectiunile reversibile, persoana in cauza trebuie sa fie consultata in continuare de doctor pentru a se asigura ca simptomele nu au reaparut.
In cazul persoanelor cu dementa vasculara, doctorii pot prescrie medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum ar fi Enalapril, Enap sau Captopril, sau un diuretic) si medicamente care scad nivelul colesterolului (statine). Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar pot preveni aparitia unor noi accidente vasculare cerebrale in viitor si bolile de inima care pot duce la noi vatamari ale creierului.
Atunci cand cauza dementei nu poate fi tratata, doctorul impreuna cu persoana afectata si cu persoanele de ingrijire vor colabora pentru a alcatui un plan pentru ca viata sa fie mai usoara si mai confortabila. Planurile de ingrijire pot include sfaturi pentru a ajuta persoana in cauza sa fie independenta si sa faca fata activitatilor zilnice cat mai mult timp posibil si medicamente pentru ameliorarea dispozitiei si a problemelor comportamentale.
Educarea membrilor familiei si a altor persoane de ingriire este de importanta critica pentru a putea avea grija de o persoana cu dementa. Persoanele din jur trebuie sa incerce sa cunoasca cat mai bine aceasta afectiune si sa stie ce expectatii pot avea si cum pot face fata problemelor cu care se pot confrunta, pe masura ce acestea apar.
Medicamentele nu pot vindeca dementa, dar ele pot ajuta la imbunatatirea functiei mentale, dispozitiei sau comportamentului. Astfel, medicamentele pe care doctorul le poate prescrie sunt:
- inhibitorii de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamin (Reminyl), sau rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot mentine functia mentala. Aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar ele pot fi incercate si in alte forme de dementa cu scopul mentinerii sau imbunatatirii functiei mentale. Studiile recente arata ca medicamentele din aceasta clasa pot fi folosite si pentru tratarea persoanelor cu dementa vasculara. S-a demonstrat ca atat donepezil cat si galantamina pot imbunatati functia mentala, cu putine efecte adverse. De asemenea, Rivastigmina poate fi utilizata la persoanele cu dementa cu corpi Lewy, dar efectele adverse precum greturile, varsaturile si scaderea in greutate sunt frecvente. In prezent, medicamentele existente pot incetini dar nu pot opri progresia dementei
- memantine (Ebixa). Acest medicament, nou aparut, poate incetini evolutia in stadiile avansate ale bolii Alzheimer. De asemenea este eficient in dementa vasculara usoara pana la moderata. Mai multe studii sunt in prezent in desfasurare
- antidepresive pentru tratarea depresiei. Acestea trebuie administrate cu grija intrucat pot provoca delirium la persoanele cu dementa. Antidepresivele care au cele mei putine efecte adverse la persoanele cu dementa sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei), precum fluoxetina (Prozac, de exemplu), paroxetina (Seroxat), sertralina (Zoloft) si citalopram (Celexa)
- medicamente tranchilizate pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor. Aceste simptome se pot agrava pe masura ce dementa progreseaza. Totusi, s-a afirmat ca unele din aceste medicamente - denumite antisihotice atipice, cum ar fi Zyprexa si Rispolept - pot creste riscul de deces la persoanele cu dementa. De aceea, inainte de inceperea tratamentului cu aceste medicamente, este indicat sa se discute cu doctorul pentru a se stabili daca exista acest risc la persoana respectiva.
Tratament de intretinere -obiectivele tratamentului de intretinere al dementei sunt: - mentinerea in siguranta a persoanei afectate la domiciliu, cat mai mult timp posibil - asigurarea unui suport si a unei indrumari a persoanelor de ingrijire. Medicii si alte persoane din domeniul medical trebuie sa colaboreze cu persoana respectiva si cu membrii familiei sau cu persoanele de ingrijire pentru a se imbunatati functia mentala cat mai mult posibil.
Adaptarile din ambianta familiala pot ajuta la cresterea calitatii vietii si a sigurantei persoanei cu dementa. Se pot instala balustrade la cabina de dus si se pot inlatura carpele de pe jos pentru a creste siguranta. Calendarele si listele pot ajuta memoria; se pot plasa hartii cu lipici sau semne cu desene pe ele in toata casa pentru a veni in ajutorul persoanei, ca sa-si aminteasca locurile in care sunt diferitele obiecte si pentru a o ghida inspre baie sau bucatarie.
Persoana poate lua de asemenea si medicamente, cum ar fi:
- inhibitori de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamina (Reminyl) sau rivastigmine (Exelon) - mamantina (Ebixa) - antidepresive - medicamente pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor.
Sunt necesare consultatii regulate la medicul curant - la fiecare 3-6 luni - pentru a se monitoriza efectele tratamentului si nivelul de functionare a persoanei afectate.
In cazul in care starea persoanei in cauza se agraveaza este necesar sa se ia decizii atat timp cat el sau ea este inca capabila sa participe la luarea acestor decizii. Acestea includ si formularea unor documente cum ar fi testamentul si imputernicirea unui avocat pentru luarea deciziilor. Aceste documente cuprind in scris dorintele persoanei in legatura cu ingrijirea medicala, in special vizavi de tratamentul de mentinere a vietii.
Ingrijirea unei persoane cu dementa este deosebit de stresanta.Persoanele de ingrijire sunt sfatuite sa solicite sustinerea din partea membrilor familiei sau a prietenilor. De asemenea este indicat sa aiba grija de propria lor stare de sanatate, luand din cand in cand cate o pauza pentru ei insisi. Se pot face sedinte de consiliere, exista grupuri de suport si asezaminte de zi pentru ingrijirea adultilor sau asociatii care pot veni in ajutorul persoanelor de ingrijire, pentru ca acestea sa poata trece prin perioadele de stres si sa poata depasi episoadele de suprasolicitare psihica.
Tratament in cazul agravarii bolii -pe masura ce dementa avanseaza, apare declinul memoriei, gandirii, rationamentului si a capacitatii de a face si de a duce la indeplinire planuri (functia executiva). In functie de tipul de dementa, comportamentul persoanei poate scapa de sub control; persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata sau combativa. Ea poate incepe sa hoinareasca si sa se rataceasca. Aceste probleme pot face dificila asigurarea la domiciliu a ingrijirii persoanei cu dementa, de catre membrii familiei sau de catre altii. De aceea membrii familiei pot fi nevoiti sa opteze pentru internarea persoanei intr-un centru specializat in tratarea dementei. Chiar si cu cel mai bun tratament, persoanele cu dementa au tendinta de a avea o durata de viata mai scurta decat celelate persoane de aceeasi varsta. Evolutia depinde de afectiunea care a cauzat dementa si daca exista si alte afectiuni comorbide cum ar fi diabetul zaharat sau boli cardiace.
Tratament ambulator (la domiciliu) -pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu dementa este necesara o munca de echipa, in care sa se implice profesionisti din domeniul medical si persoanele de ingrijire, care trebuie sa creeze un mediu sigur si confortabil si sa faca astfel incat activitatile vietii cotidiene sa fie cat mai usoare cu putinta.
Punerea unui diagnostic de dementa poate duce la aparitia unor trairi de manie, de teama sau de anxietate. O persoana aflata intr-un stadiu timpuriu al afectiunii ar trebui sa caute un suport emotional din partea membrilor familiei, a prietenilor si a unei persoane cu experienta in consilierea si tratarea oamenilor cu dementa.
Consilierea profesionala poate ajuta persoana respectiva sa accepte diagnosticul si sa construiasca strategii de a face fata situatiei.
In cazul in care afectiunea este diagnosticata devreme, persoanele cu o forma usoara de dementa pot fi implicate, alaturi de doctorul curant si de persoanele de ingrijire, la elaborarea unor planuri de viitor si in organizarea activitatilor domestice si a celor din viata de zi cu zi. Dementa are un ritm de progresie care difera de la o persoana la alta, astfel ca functionarea persoanei in cauza poate fi stabila mai multe luni si chiar mai multi ani. Persoanele cu dementa pot fi capabile sa ramana active din punct de vedere mental si fizic o perioada de mai multi ani.
Persoanele cu dementa si persoanele de ingrijire pot fi nevoite sa faca fata mai multor dileme, cum ar fi:
- daca poate continua sa conduca un automobil. Luarea dreptului de a conduce poate scadea sentimentul de independenta si poate creste dependenta persoanei. Dar este extrem de important ca acea persoana sa nu conduca in cazul in care acest lucru poate ameninta siguranta proprie sau a altora. Persoanele aflate intr-un stadiu foarte timpuriu de dementa trebuie evaluate si verificate pentru a se vedea daca pot conduce in siguranta. Doctorul curant trebuie sa reevalueze nivelul lor de functionare la fiecare 6 luni
- ce planuri financiare si legale vor fi necesare. Cat mai curand posibil dupa punerea diagnosticului de dementa, persoana afectata trebuie sa intocmeasca un testament si un document prin care imputerniceste un avocat pentru luarea deciziilor privitoare la ingrijirile medicale. Aceste documente vor da asigurarea ca dorintele persoanei referitoare la ingrijirile medicale, in special cele legate de tratamentul de mentinere a vietii, vor fi indeplinite. De asemenea, membrii familiei trebuie sa se asigure ca toate documentele necesare pentru reglemantarea afacerilor financiare si legale sunt in ordine. Acestea pot include impozitele, politele de asigurare de sanatate si de viata, pensia, actiunile comerciale, creditele ipotecare, conturile bancare, informatiile legate de investitii etc.
Alte probleme ale persoanelor de ingrijire -multe persoane cu dementa sunt ingrijite la domiciliu de partenerii de viata sau de alti membri ai familiei si de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu dementa poate fi epuizanta din punct de vedere fizic si emotional, dar urmarea unor sfaturi si alte ajutoare pot sa faca totul mai usor.
- se recomanda sa se asigure un mediu familial sigur. Camerele trebuie sa fie ordonate, cu cai libere. Cutitele, solutiile de curatat si alte substante periculoase trebuie tinute incuiate sub cheie. Carpetele de pe jos trebuiesc aruncate si in locul lor trebuie puse covoare mai mari pentru a se preveni alunecarea. Este bine sa se instaleze balustrade in cabina de dus, chenare in jurul cazii de baie si alte dispozitive ajutatoare in camera de baie. Este bine sa se asigure o buna luminozitate, sa se puna luminite in dormitoare, in camerele de baie si pe holuri, care sa fie aprinse noaptea
- se recomanda mentinerea unei bune stari de nutritie. Este indicat sa i se ofere mai des mancare, inclusiv gustari sanatoase la ora 11 si dupa-amiaza. Daca persoana respectiva nu poate folosi cum trebuie o lingura sau o furculita, este bine sa i se dea mancarea preparata astfel incat sa poata fi servita cu degetele. Trebuie ca felurile de mancare sa i se dea pe rand; faptul de a alege poate provoca confuzie. In cazul in care persoana respectiva pierde in greutate, se pot lua in considerare alimentele nutritive sub forma lichida
- mangementul tulburarilor de somn. Este indicat ca persoana cu dementa sa fie tinuta treaza si activa in cursul zilei. Trebuie descurajata atipirea, cu exceptia cazului in care acest lucru ar cauza si mai multe probleme. Poate fi de folos oferirea unui pahar de lapte cald sau a unui ceai de plante, care sa nu contina substante excitante, seara, inainte de a merge la culcare. O baie fierbinte cu putin inainte de ora de somn poate fi utila in obtinerea relaxarii
- managementul problemelor de control sfincterian (incontinenta urinara si fecala). Se recomanda incurajarea persoanei sa mearga la toaleta la ore regulate, cum ar fi la fiecare 2 ore. Este bine sa se marcheze clar baia si toaleta cu semne; se pot folosi desene atunci cand persoana respectiva nu mai poate intelege cuvintele. Se pot folosi si pampers pentru adulti sau captuseli sau lenjerie intima absorbante. In cazul in care incontinenta este o problema nou aparuta, este bine sa se vada daca aceasta nu este cauzata de o alta afectiune, cum ar fi infectia de tract urinar.
Persoanele de ingrijire trebuie sa nu uite sa solicite suportul din partea altor membri ai familiei sau a prietenilor. Apelarea la consiliere si la centrele de ingrijire temporara poate fi de ajutor in depasirea momentelor de suprasolicitare sau a perioadelor stresante.
Serviciile de nursing (ingrijire) la domiciliu -chiar in ciuda celui mai bun tratament, o persoana cu dementa progresiva va avea un declin, poate pana in punctul in care persoana de ingrijire nu mai poate fi capabila din punct de vedere fizic, emotional sau financiar sa asigure asistarea ei. Persoana cu dementa poate incepe sa dezvolte probleme de comportament incontrolabile sau poate prezenta alte conditii medicale sau alte nevoi terapeutice carora o persoana de ingrijire nu le poate face fata. Sunt disponibile anumite tipuri de modalitati de ajutorare, desi multe din persoanele cu dementa necesita o ingrijire permanenta (24 de ore din 24) incepand de la un anumit moment. Luarea deciziei in ceea ce priveste apelarea la un serviciu de nursing la domiciliu este adeseori foarte dificila; fiecare familie trebuie sa ia in considerare situatia financiara, capacitatea emotionala si alte variabile.
Tratament medicamentos -doctorii folosesc medicamente pentru tratarea dementei in urmatoarele scopuri:
- corectarea unei conditii subiacente care cauzeaza dementa, ca de exemplu administrarea de hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism, de vitamine in caz de deficit de vitamina B12 sau antibiotice pentru infectii
- mentinerea functiei mentale cat mai mult timp posibil in cazul in care dementa nu poate fi recuperata
- prevenirea agravarii dementei vasculare prin accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, la persoanele cu tensiune arteriala crescuta si nivel crescut de colesterol
- managementul depresiei, insomniei, halucinatiilor, agitatiei si agresivitatii.
Medicii pot prescrie urmatoarele medicamente care sa ajute la mentinerea functiei mentale : - inhibitori de colinesteraza - memantine.
Doctorul poate prescrie medicamente pentru tensiunea arteriala crescuta si pentru nivelul crescut de colesterol, atunci cand aceste conditii sunt prezente, fiind factori de risc pentru dementa vasculara. Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar ele pot preveni aparitia in viitor de noi accidente vasculare cerebrale si de boli cardiace care pot provoca o noua vatamare a creierului.
- medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale includ inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei sau diuretice
- medicamente pentru scaderea colesterolului, numite statine.
Medicamente prescrise pentru controlarea problemelor de comportament sau ale tulburarilor de dispozitie sunt:
- antidepresive pentru tratarea depresiei, care este frecvente in dementa
- medicamente precum risperidona (Rispolept) sau olanzapina (Zyprexa). Acestea pot fi utile in tratamentul anumitor simptome, precum anxietatea, starile de agitatie, tulburarilor de somn, convingerilor false sustinute cu tarie (iluzii) si halucinatiilor.
Tratament chirurgical -in cazuri rare, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru tratarea unei hidrocefalii cu presiune normala, ambele conditii medicale putand cauza dementa.
Alte cauze de dementa nu pot fi tratate pe cale chirurgicala.
Alte tratamente -cercetatorii fac in prezent investigatii cu numeroase medicamente pentru a vedea daca se poate preveni sau daca se poate intarzia dezvoltarea dementei. De exemplu, un studiu a aratat ca persoanele cu dementa vasculara carora li s-a administrat Ginkgo Bilboa, un medicament din plante, au avut o usoara ameliorare a abilitatilor mentale. Totusi, acest studiu a avut o rata crescuta de persoane care au abandonat tratamentul, asa ca este nevoie de mai multe studii pentru a se vedea daca intr-adevar ginkgo poate fi considerat un medicament eficient.
Se fac cercetari de asemenea pentru a se vedea daca medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS), medicamentele care scad nivelul colesterolului (statinele), vitamina E si alte antioxidante pot fi utile.
Persoanele cu dementa pot beneficia de un program de grup structurat, care ii incurajeaza sa se concentreze asupra unei varietati de subiecte si sa gandeasca in mod creativ, atat cat pot in limitele lor, datorate afectiunii. Acest tip de program, denumit uneori orientare in realitate sau terapie de stimulare cognitiva, se face in unele centre specializate in ingrijirea persoanelor cu aceasta afectiune.
Profilaxie -dementa este dificil de prevenit deoarece cauza majoritatii afectiunilor care o provoaca nu este cunoscuta. Totusi, se pot preveni declinurile ulterioare datorate dementei multi-infarct prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Acest risc poate fi scazut prin:
- tratarea sau prevenirea cresterii tensiunii arteriale
- abandonarea sau evitarea fumatului
- mentinerea unei greutati corporale adecvate, fapt care reduce riscul de diabet zaharat si de tensiune arteriala crescuta, ambele fiind factori de risc pentru dementa
- mentinerea nivelului de colesterol in limitele normale
- efectuarea regulata de exercitii fizice.
La persoanele care au avut deja un accident vascular cerebral, tratarea tensiunii arteriale crescute reduce riscul de aparitie a unui alt accident vascular cerebral cu 20%. Administrarea de aspirina pentru prevenirea formarii de cheaguri de sange scade riscul unui nou accident vascular cerebral cu 17%. Unele persoane varstnice pot dezvolta simptome care par a fi datorate dementei, dar care de fapt sunt rezultatul actiunii unor medicamente care nu interactioneaza bine unele cu altele. Se poate evita aceasta problema discutand cu doctorul si informandu-l pe acesta de toate medicamentele pe care le ia persoana respectiva - atat cele prescrise de un alt medic cat si cele luate fara prescriptie medicala - precum si de vitaminele, preparatele din plante si suplimentele nutritive administrate concomitent.
Persoanele varstnice care participa cu regularitate la activitatile din timpul liber care solicita un efort mental reduc riscul de dementa. Cititul, jocul de sah sau de table, cantatul la un instrumet muzical si dansul, toate pot fi utile, dar cel mai probabil poate fi benefic orice hobby care mentine creierul in activitate.
Unele studii sugereaza ca un consum scazut sau moderat de alcool (adica 1 pana la 6 pahare pe saptamana) poate reduce riscul de dementa la persoanele in varsta. Deoarece consumul excesiv de alcool poate cauza dementa, acest subiect este inca intens dezbatut de catre cercetatori.
Un studiu mai vechi a demonstrat ca persoanele de 50 de ani sau mai in varsta care au urmat un tratament cu statine pentru scaderea nivelului sanguin al colesterolului a scazut riscul de dezvoltare a dementei. Mai multe studii mai recente nu au sustinut aceasta ipoteza, ca statinele ar reduce riscul de dementa. Totusi, aceste studii s-au facut pe persoane de 65 ani sau mai in varsta. Nu sunt date care sa arate daca inceperea administrarii de statine la o varsta mai tanara ar putea preveni aparitia dementei.