Clasificare pe Categorii

Tabloul sinoptic al diferitelor varietăţi de mediumi
Mediumii pot fi împărţiţi în două mari categorii
1.MEDIUMII CU EFECTE FIZICE; cei care au puterea să provoace efecte materiale sau manifestări vădite (nr.160).
2.MEDIUMII CU EFECTE INTELECTUALE; cei care sunt în mod deosebit apţi să primească şi să transmită comunicările inteligente.
Toate celelalte varietăţi sunt legate mai mult sau mai puţin direct de una dintre aceste două categorii; unele ţin de amândouă. Dacă analizăm diferitele fenomene produse sub influenţa mediumică, vom vedea că, în cazul tuturor, există un efect fizic şi că efectelor fizice li se adaugă de cele mai multe ori un efect inteligent. Limita între cele două este uneori greu de stabilit, dar aceasta nu are nici o consecinţă. Sub denumirea de mediumi cu efecte intelectuale ii grupăm pe aceia care pot în mod special să servească drept intermediari pentru comunicările regulate şi susţinute .
Varietăţi comune tuturor genurilor de mediumitate
• Mediumi senzitivi. Persoane susceptibile să simtă prezenţa spiritelor printr-o impresie generală sau locală, vagă sau materială. Cei mai mulţi disting spiritele bune de cele rele după natura impresiei .
„Mediumii delicaţi şi foarte senzitivi trebuie să se abţină de la comunicări cu spiritele violente, deoarece impresia este penibilă, din pricina oboselii care rezultă”.
• Mediumi naturali sau inconştienţi. Persoane care produc fenomene spontane, fără nici o participare a propriei voinţe şi, de cele mai multe ori, fără voia lor.
• Mediumi facultativi sau voluntari. Persoane care au puterea de a provoca fenomenele printr-un act al voinţei lor .
„Indiferent de această voinţă, nu pot să facă nimic dacă spiritele refuză; ceea ce dovedeşte intervenţia unei puteri străine”.
Varietăţi speciale pentru efectele fizice
• Mediumii tiptori. Persoane prin influenţa cărora se produc zgomote şi lovituri în masă.Varietate foarte comună, cu sau fără voinţă.
• Mediumi motori. Persoane care produc mişcarea corpurilor inerte. Foarte comuni .
• Mediumi cu translaţii şi suspensii. Persoane care produc translaţia aeriană şi suspendarea corpurilor inerte în spaţiu fără nici un punct de sprijin. Există unii care pot să se ridice ei înşişi în aer. Mai mult sau mai puţin rari, în funcţie de dezvoltarea fenomenului; foarte rari în ultimul caz .
• Mediumi cu efecte muzicale. Persoane care fac să cânte unele instrumente fără să aibă contact cu ele. Foarte rari .
• Mediumi cu apariţii. Persoane care pot să provoace apariţii fluidice sau tangibile, vizibile pentru asistenţi. Cu totul excepţionali .
• Mediumi cu aport. Persoane care pot să servească drept auxiliari spiritelor pentru aportul unor obiecte materiale. Varietate de mediumi motori şi cu translaţii. Excepţionali .
• Mediumi nocturni. Persoane care nu obţin unele efecte fizice decât în întuneric. Iată răspunsul unui spirit la întrebarea dacă putem considera aceşti mediumi ca formând o varietate.
„Putem cu siguranţă să facem din ei o specialitate, dar acest fenomen ţine mai curând de condiţiile ambiante decât de natura mediumului sau de spirite. Trebuie să mai adaug că uniii nu se supun acestei influenţe a mediului şi că cei mai mulţi mediumi nocturni ar putea, prin exerciţiu, să acţioneze la fel de bine şi la lumină ca şi în întuneric. Această varietate de mediumi este puţin numeroasă; şi, trebuie s-o spunem, în virtutea acestei condiţii care lasă deplină libertate pentru folosirea trucurilor, ventrilociei şi tuburilor acustice, şarlatanii au abuzat prea adesea de credulitatea oamenilor, dându-se drept mediumi, ca să facă bani. Dar nu are importanţă. Jonglerii din cameră, asemenea celor din piaţa publică, vor fi demascaţi fără milă şi spiritele le vor dovedi că nu e bine să te amesteci în acţiunile lor. Da, repet, unii şarlatani vor fi loviţi peste degete destul de dur ca să le piară pofta de meseria de mediumi falşi, în rest, toate acestea vor dura doar o vreme.”(ERAST)
• Mediumi pneumatografi. Persoane care obţin scrierea directă. Fenomen foarte rar şi mai ales foarte greu de imitat printr-o jonglerie .
Remarcă. Spiritele au insistat, contrar părerii noastre, să plasez scrierea directă printre fenomenele de ordin fizic, deoarece, au spus ele: „Efectele inteligente sunt cele pentru care spiritele se folosesc de materialul cerebral al mediumului, ceea ce nu se întâmplă în cazul scrierii directe; acţiunea mediumului este aici total materială, în timp ce la mediumul scriitor, chiar complet mecanic, creierul joacă întotdeauna un rol activ”.
• Mediumi vindecători. Persoane care au puterea să vindece sau să uşureze suferinţele prin aşezarea mâinilor deasupra bolnavului sau prin rugăciune. „Această capacitate nu este esenţialmente mediumică; ea aparţine tuturor credincioşilor adevăraţi, mediumi sau nu; ea este deseori doar o exaltare a puterii magnetice intensificate în caz de nevoie prin concursul acordat de spiritele bune” .
• Mediumi excitatori. Persoane care au puterea să dezvolte la celelalte, prin influenţa lor, capacitatea de a scrie. „Aici este mai curând un efect magnetic decât o consecinţă a mediumităţii propriu-zise, pentru că nimic nu dovedeşte intervenţia unui spirit, în toate cazurile, face parte dintre efectele fizice”.
Mediumi speciali pentru efectele intelectuale. Aptitudini diverse
• Mediumi auditivi. Persoane care aud spiritele. Destul de frecvenţi .
„Mulţi îşi închipuie că aud doar ceea ce e în imaginaţia lor.”
• Mediumi vorbitori. Persoane care vorbesc sub influenţa spiritelor. Destul de frecvenţi.
• Mediumi clarvăzători. Persoane care văd spiritele în stare de veghe. Vederea accidentală, întîmplătoare a unui spirit într-o împrejurare deosebită este destul de frecventă; dar vederea obişnuită şi facultativă a spiritelor fără deosebire este excepţională .„Este o aptitudine căreia i se opune starea actuală a organelor; de aceea, este util să nu fie crezuţi întotdeauna pe cuvânt cei care spun că văd spirite.”
• Mediumi inspiraţi. Persoane ale căror gânduri sunt sugerate de spirite, de cele mai multe ori fără voia lor, fie pentru acţiunile obişnuite ale vieţii, fie pentru mari realizări ale inteligenţei .
• Mediumi cu presentimente. Persoane care, în unele împrejurări, au o vagă intuiţie a lucrurilor viitoare obişnuite .
• Mediumi profetici. Varietate de mediumi inspiraţi sau cu presentimente. Ei primesc, cu permisiunea Domnului şi cu o mai mare precizie decât mediumii cu presentimente, dezvăluirea eveni mentelor viitoare de interes general, fiind însărcinaţi să le aducă la cunoştinţă oamenilor pentru a-i instrui.„Există profeţi adevăraţi, dar şi mai mulţi mincinoşi, care iau visele imaginaţiei lor drept revelaţii, deşi sunt doar nişte mistificatori care se dau profeţi din ambiţie”
• Mediumi somnambuli. Persoane care, în starea de somnambulism, sunt asistate de spirite .
• Mediumi extatici. Persoane care, în stare de extaz, primesc revelaţii din partea spiritelor. „Mulţi extatici sunt jucăria propriei imaginaţii şi a spiritelor înşelătoare, care profită de exaltarea lor. Cei care merită deplină încredere sunt foarte rari.”
• Mediumi pictori sau desenatori. Persoane care pictează sau desenează sub influenţa spiritelor. Ne referim la cei care obţin lucruri serioase, pentru că nu am putea conferi acest nume unor mediumi pe care spiritele zeflemiste îi pun să facă lucruri groteşti pe care le-ar blama şi ultimul şcolar. Spiritele neserioase sunt imitatoare. În perioada în care au apărut desenele remarcabile ale lui Jupiter, s-a ivit un mare număr de pretinşi mediumi desenatori, pe care spiritele se amuză să-i pună să facă lucrurile cele mai ridicole. Unul dintre ei, vrând să eclipseze desenele lui Jupiter, cel puţin prin dimensiuni dacă nu prin calitate, a făcut un medium să deseneze un monument ocupând un număr destul de mare de foi ca să ajungă până la înălţimea de două etaje. Mulţi alţii au făcut să fie desenate aşa-zise portrete, care erau adevărate caricaturi (Revista spiritistă, august 1858).
• Mediumi muzicieni. Persoane care execută, compun sau scriu muzică sub influenţa spiritelor. Există mediumi muzicieni mecanici, semimecanici, intuitivi şi inspiraţi, ca în cazul comunicărilor literare
Varietăţi de mediumi scriitori
1. După modul de execuţie
• Mediumi scriitori sau psihografi. Persoane care au capacitatea de a scrie ele însele sub influenţa spiritelor.
• Mediumi scriitori mecanici. Persoane a căror mână primeşte un impuls involuntar şi nu sunt deloc conştiente de ceea ce scriu. Foarte rari .
• Mediumi semimecanici. Persoane a căror mână se mişcă involuntar, dar sunt conştiente instantaneu de cuvinte sau de fraze pe măsură ce le scriu. Cei mai frecvenţi .
• Mediumi intuitivi. Persoane cu care spiritele comunică prin gând şi a căror mână este ghidată prin voinţă. Ei se deosebesc de mediumii inspiraţi prin faptul că aceştia din urmă nu au nevoie să scrie, în timp ce mediumii intuitivi scriu gândurile care le-au fost sugerate instantaneu despre un subiect determinat şi provocat .
„Sunt foarte frecvenţi, dar şi foarte supuşi greşelii, deoarece nu pot deseori să discearnă ceea ce provine de la spirite şi ce provine de la ei înşişi”.
• Mediumii poligrafi. Persoane al căror scris se schimbă cu spiritul cu care se comunică sau care sunt apte să reproducă scrisul pe care spiritul îl avea în timpul vieţii. Primul caz este foarte obişnuit; al doilea, cel a identităţii scrisului, este mai rar .
• Mediumi poligloţi. Persoane care au capacitatea să vorbească sau să scrie în limbi care le sunt străine. Foarte rari.
• Mediumi analfabeţi. Persoane care scriu, ca mediumi, fără să ştie nici să citească, nici să scrie în stare normală.
„Mai rari decât cei dinainte; există o mai mare dificultate materială de învins.”
2. După dezvoltarea capacităţii
• Mediumi novici. Persoane ale căror capacităţi nu sunt încă dezvoltate complet şi care sunt lipsite de experienţa necesară.
• Mediumi neproductivi. Persoane care nu reuşesc să obţină decât lucruri neînsemnate, monosilabe, linii sau litere fără şir (vezi capitolul Formarea mediumilor).
• Mediumi făcuţi sau formaţi. Persoane ale căror capacităţi mediumice sunt complet dezvoltate, care transmit comunicările pe care le primesc cu uşurinţă, promptitudine, fără ezitare. Se înţelege de la sine că un astfel de rezultat se poate obţine doar prin exerciţiu, în timp ce, la mediumii novici, comunicările sunt lente şi dificile.
• Mediumi laconici. Persoane ale căror comunicări, deşi uşoare, sunt scurte şi fără dezvoltare.
• Mediumi expliciţi. Comunicările pe care le obţin au întreaga amploare şi întindere pe care o putem aştepta de la un scriitor desăvârşit.
„Această aptitudine ţine de expansiunea şi uşurinţa de comunicare a fluidelor; spiritele îi caută ca să trateze subiectele care comportă mari dezvoltări.”
• Mediumi experimentaţi. Uşurinţa de execuţie ce ţine de obişnuinţă, care se dobândeşte deseori în scurt timp, în timp ce experienţa este rezultatul unui studiu serios al tuturor dificultăţilor care apar în practica spiritismului. Experienţa conferă mediumului tactul necesar ca să aprecieze natura spiritelor care se manifestă, să le evalueze caracterul bun sau rău prin semnele cele mai minuţioase, să discearnă vicleniile spiritelor înşelătoare care se ascund sub aparenţa adevărului. Este lesne de înţeles importanţa acestei calităţi, fără de care toate celelalte sunt fără utilitate reală. Partea proastă e că mulţi mediumi confundă experienţa, fructul studiului, cu aptitudinea, produsul organizării; cred că au devenit maeştri pentru că scriu cu uşurinţă; resping orice sfat şi devin prada spiritelor mincinoase şi ipocrite care le captează măgulindu-le vanitatea
• Mediumi flexibili. Persoane a căror capacitate se pretează mai uşor la diferite genuri de comunicare şi prin care aproape toate spiritele pot să se manifeste, spontan sau prin evocare.
„Această varietate de mediumi se apropie mult de mediumii senzitivi.”
• Mediumi exclusivi. Persoane prin care un spirit se manifestă de preferinţă, chiar prin excluderea tuturor celorlalte, şi răspund pentru cei care îl cheamă prin intermediul mediumului. „Aceasta ţine tot de un defect de flexibilitate. Când spiritul este bun, se poate ataşa de medium prin simpatie şi într-un scop lăudabil; când e rău, întotdeauna urmăreşte să-l facă pe medium dependent de el. Este mai curând un defect decât o calitate, foarte apropiată de obsesie” (vezi capitolul despre obsesie).
• Mediumi pentru evocări. Mediumii flexibili sunt în mod natural cei mai potriviţi pentru acest gen de comunicare şi pentru întrebările de detaliu pe care vrem să le adresăm spiritelor, în această privinţă, există mediumi cât se poate de speciali.
„Răspunsurile lor se limitează aproape întotdeauna la un cadru restrâns, incompatibil cu dezvoltarea subiectelor generale.”
• Mediumi cu dictare spontană. Ei primesc, de preferinţă, comunicări spontane din partea spiritelor care se prezintă fără să fie chemate. Când această capacitate este specială la un medium, este greu, uneori chiar imposibil, să faci prin el o evocare. „Totuşi, sunt mai bine înzestraţi decât cei de dinainte. Prin înzestrare se înţelege aici materie cerebrală, deoarece este nevoie deseori, aş zice chiar întotdeauna, de o mai mare inteligenţă pentru dictările spontane decât pentru evocări. Prin dictări spontane înţelegem aici cele care merită cu adevărat acest nume, nu cele câteva fraze incomplete sau câteva gânduri banale care pot fi găsite în capul tuturor oamenilor.”
3. După genul şi specialitatea comunicărilor
• Mediumi versificatori. Aceştia obţin mai uşor decât alţii comunicări versificate. Destul de frecvenţi cu versuri proaste; foarte rari cu versuri bune.
• Mediumi poetici. Fără să fie versuri, comunicările pe care le obţin aceştia au ceva vaporos, sentimental; nu se simte nici un fel de asprime; sunt, mai mult decât alţii, potriviţi pentru exprimarea sentimentelor tandre şi afectuoase. Totul e vag şi ar fi inutil să le ceri ceva precis. Foarte frecvenţi.
• Mediumi pozitivi. Comunicările lor, în general, au un caracter de claritate şi de precizie care se pretează foarte bine la detalii exacte, la informaţii exacte. Destul de rari.
• Mediumi literari. Nu au nici sentimentalismul mediumilor poetici, nici concreteţea mediumilor pozitivi. Dar dizertează cu sagacitate; stilul e corect, elegant şi deseori de o remarcabilă elocvenţă.
Mediumi incorecţi. Aceştia pot să obţină lucruri foarte bune, gânduri de o moralitate ireproşabilă, dar stilul lor este difuz, incoerent, supraîncărcat de repetiţii şi termeni improprii. „Incorectitudinea materială a stilului ţine în general de lispa de cultură intelectuală a mediumului care nu este pentru un spirit un instrument bun în această privinţă. Spiritul acordă puţină importanţă, pentru el gândirea este lucrul esenţial şi te lasă liber să-i dai forma convenabilă. Nu la fel stau lucrurile şi în cazul ideilor false şi ilogice, pe care poate să le conţină o comunicare; ele sunt întotdeauna un indiciu al inferiorităţii spiritului care se manifestă.”
• Mediumi istorici. Cei care au o aptitudine specială pentru dezvoltările istorice. Această capacitate, ca toate celelalte, nu depinde de cunoştinţele mediumului, pentru că pot fi văzuţi indivizi fără instruire şi chiar copii vorbind despre subiecte cu mult peste pregătirea lor. Varietate rară de mediumi pozitivi.
• Mediumi ştiinţifici. Nu spunem savanţi, deoarece pot să fie foarte ignoranţi; cu toate acestea, ei sunt potriviţi în mod deosebit comunicărilor legate de ştiinţe.
• Mediumi medicali. Calitatea lor este de a servi mai uşor drept interpreţi spiritelor pentru prescripţiile medicale. Nu trebuie să fie confundaţi cu mediumii vindecători, deoarece nu fac nimic altceva decât să transmită gândurile spiritului, neavând ei înşişi nici o influenţă. Destul de frecvenţi.
• Mediumi cu înclinaţii religioase. Aceştia primesc cu precădere comunicaţii cu un caracter religios sau care tratează despre probleme religioase, în pofida credinţelor sau obiceiurilor lor religioase.
• Mediumi filozofi şi moralişti. Comunicările lor au în general drept subiect probleme de morală şi de înaltă filozofie. Foarte frecvenţi în privinţa moralei.
„Toate aceste nuanţe sunt varietăţi de aptitudini ale mediumului bun. Iar în privinţa celor care au o aptitudine specială pentru unele comunicări ştiinţifice, istorice, medicale sau de altă natură, depăşind înzestrarea lor intelectuală, fiţi convinşi că au deţinut aceste cunoştinţe într-o altă existenţă, păstrându-se la ei în stare latentă. Ele fac parte din materialul cerebral necesar spiritului care se manifestă; acestea sunt elementele care îi facilitează calea pentru a-şi comunica propriile idei, pentru că aceşti mediumi sunt pentru el instrumente mai inteligente şi mai suple decât ar fi o brută”.
(ERAST)
• Mediumi cu comunicări triviale şi obscene. Aceste cuvinte indică genul comunicărilor pe care unii mediumi le primesc de obicei şi natura spiritelor care le fac. Cine a studiat lumea spiritistă la toate eşaloanele scării ştie că există spirite a căror perversitate o egalează pe cea a celor mai depravaţi oameni şi se complac să-şi exprime gândurile în termenii cei mai grosolani. Alţii, mai puţin abjecţi, se mulţumesc cu expresii triviale. Se înţelege că aceşti mediumi au probabil dorinţa să fie ignoranţi de aceste spirite şi probabil îi invidiază pe cei care, în comunicările pe care le primesc, nu au de-a face cu nici un cuvânt necuviincios. Ar fi nevoie de o ciudată aberaţie de idei şi de o lipsă de bun-simţ ca să crezi că un astfel de limbaj poate fi .propriu spiritelor bune.
4. După calităţile fizice ale mediumului
• Mediumi calmi. Aceştia scriu întotdeauna cu o oarecare lentoare şi fără nici cea mai mică agitaţie.
• Mediumi veloci. Aceştia scriu cu o mai mare rapiditate decât ar putea s-o facă în mod voit în stare normală. Spiritele comunică cu ei cu o promptitudine fulgerătoare; ai spune că există o subordonare de fluid care le permite să se identifice instantaneu cu spiritul. Această calitate are câteodată inconvenientul ei: rapiditatea scrierii o face foarte greu de citit pentru altcineva decât pentru medium.
„Este şi foarte obositoare, deoarece consumă prea mult fluid în mod inutil”.
• Mediumi convulsivi. Aceştia sunt într-o stare de surescitare aproape febrilă; mâna, şi uneori întreaga persoană, este agitată de un tremur pe care nu-l pot stăpâni. Prima cauză o constituie organizarea, dar depinde mult şi de natura spiritelor care comunică cu ei. Spiritele bune şi binevoitoare fac întotdeauna o impresie plăcută; cele rele fac o impresie penibilă. „Trebuie ca aceşti mediumi să se folosească doar rar de capacitatea lor mediumică, deoarece uzul prea frecvent ar putea să-i afecteze sistemul nervos”
5. După calităţile morale ale mediumului
Le menţionăm pe scurt ca să ne reamintim şi ca să completăm tabloul, având în vedere că vor fi dezvoltate mai departe în capitole speciale: Despre influenţa morală a mediumului, Despre obsesie, Despre identitatea spiritelor etc, cărora le vom acorda o atenţie deosebită. Vom vedea influenţa pe care calităţile şi defectele mediumului o poate exercita asupra comunicărilor şi care sunt cei pe care îi considerăm în mod îndreptăţit mediumi imperfecţi sau mediumi buni.
Mediumi imperfecţi
• Mediumi obsedaţi. Cei care nu se pot debarasa de spirite inoportune şi înşelătoare, dar nu se lasă înşelaţi.
• Mediumi fascinaţi. Cei care sunt înşelaţi de spirite mincinoase în privinţa naturii comunicărilor pe care le primesc.
• Mediumi subjugaţi. Cei care suportă o dominare morală şi deseori materială din partea unui spirit rău.
• Mediumi uşuratici. Cei care nu-şi iau capacitatea în serios şi nu se folosesc de ea decât ca amuzament sau pentru lucruri lipsite de însemnătate.
• Mediumi indiferenţi. Cei care nu obţin nici un profit moral din instrucţiunile pe care le primesc şi nu-şi modifică în nici un fel comportarea şi obiceiurile.
• Mediumi încrezuţi. Cei care au pretenţia că numai ei sunt în legătură cu spiritele superioare. Cred în infailibilitatea lor şi consideră inferior şi eronat tot ce nu vine de la ei.
• Mediumi orgolioşi. Cei care se mândresc cu comunicările pe care le primesc. Cred că nu mai au ce învăţa în materie de spiritism şi nu-şi însuşesc lecţiile pe care le primesc uneori din partea spiritelor. Nu se mulţumesc cu capacitatea pe care o au; vor să le aibă pe toate.
• Mediumi susceptibili. Varietate de mediumi orgolioşi. Se consideră jigniţi de criticile aduse comunicărilor lor; se supără pentru cea mai mică împotrivire, şi dacă arată ceea ce obţin, o fac ca să fie admiraţi, nu ca să ceară un sfat. În general, le urăsc pe persoanele care nu-i aplaudă fără rezerve şi părăsesc reuniunile unde nu pot să se impună şi să domine.
„Lăsaţi-i să se ducă să se grozăvească în altă parte şi să caute urechi mai îngăduitoare, sau să se retragă în izolare; lipsa lor de la reuniuni nu constituie o mare pierdere”.(ERAST)
• Mediumi mercenari. Cei care îşi exploatează capacităţile.
• Mediumi ambiţioşi. Cei care, fără să pună preţ pe capacitatea lor, speră să obţină totuşi unele avantaje.
• Mediumi de rea-credinţă. Cei care, având capacităţi reale, le simulează pe cele pe care nu le au ca să-şi dea importanţă. Nu putem da titlul de medium persoanelor care, neavând nici o capacitate mediumică, produc efecte doar prin jonglerie.
• Mediumi egoişti. Cei care se folosesc de propria capacitate doar în interes personal şi păstrează pentru ei comunicările pe care le primesc.
• Mediumi geloşi. Cei care văd cu ciudă alţi mediumi mai apreciaţi şi faptul că le sunt superiori.
Toate aceste trăsături rele au în mod obligatoriu contraponderea lor în bine.
Mediumi buni
• Mediumi serioşi. Cei care se folosesc de capacitatea lor doar pentru bine şi pentru lucruri cu adevărat utile; ar crede că o profanează dacă s-ar folosi de ea pentru satisfacerea curioşilor şi indiferenţilor sau pentru lucruri inutile.
• Mediumi modeşti. Cei care nu-şi atribuie nici un merit pentru comunicările pe care pe primesc, indiferent cât ar fi de frumoase, şi nu se cred la adăpost de mistificări. Departe de a întoarce spatele sfaturilor dezinteresate, ei chiar le solicită.
• Mediumi devotaţi. Cei care înţeleg că adevăratul medium are o misiune de îndeplinit şi trebuie, când e necesar, să-şi sacrifice gusturile, obiceiurile, plăcerile, timpul şi chiar interesele materiale pentru binele altora.
• Mediumi siguri. Cei care, pe lângă uşurinţa de execuţie, merită cea mai mare încredere, pentru propriul lor caracter, natura elevată a spiritelor cu care sunt în contact şi care sunt mai puţin expuşi de a fi înşelaţi. Vom vedea mai departe că această securitate nu depinde deloc de numele mai mult sau mai puţin respectabile pe care şi le atribuie spiritele.
„Este incontestabil, înţelegeţi prea bine, că, tot vorbind astfel despre calităţile şi defectele mediumilor, lucrul acesta va stârni supărarea şi chiar animozitatea unora dintre ei. Dar de ce? Mediumitatea se răspândeşte din zi în zi mai mult, iar mediumul care ar lua în nume de rău aceste reflecţii ar dovedi un lucru: că nu e un medium bun, adică este asistat de spirite rele. În rest, după cum am spus, toate acestea vor dura doar o vreme, şi mediumii răi, cei care abuzează sau folosesc în rău capacităţile lor, vor suporta consecinţe triste, cum s-a şi întâmplat unora dintre ei. Vor învăţa pe propria piele cat te costă să exploatezi pentru propriul profit pământesc un dar pe care Dumnezeu li l-a acordat doar pentru progresul lor moral. Dacă nu puteţi să-i aduceţi pe calea cea bună, plângeţi-i, pentru că, pot să spun, sunt blamaţi de Dumnezeu.” (ERAST) „Acest tablou are o mare importantă, nu doar pentru mediumii sinceri care vor încerca, de bună-credintă, citindu-l, să se ferească de capcanele la care sunt expuşi, ci şi pentru toţi cei care se servesc de mediumi, deoarece îi învaţă ce anume pot în mod raţional să aştepte de la ei. Ar trebui să se afle constant sub ochii celui care se ocupă de manifestări, precum şi scara spiritistă al cărei complement este. Aceste două tablouri rezumă toate principiile doctrinei şi vor contribui, mai mult decât vă închipuiţi, să readucă spiritismul pe adevăratul lui drum.” (SOCRATE)
Toate aceste varietăţi de mediumi prezintă grade infinite în intensitate; unele nu sunt, propriu-zis, decât nuanţe, dar reprezintă totuşi nişte aptitudini speciale, înţelegem că rareori se întâmplă ca această capacitate de medium să fie cu rigurozitate înscrisă într-un sigur gen: acelaşi medium poate să aibă mai multe aptitudini, dar va avea întotdeauna una dominantă, şi pe aceasta va trebui s-o cultive dacă este utilă. Constituie o greşeală gravă dorinţa de a vrea să dezvolţi o capacitate pe care nu o ai; trebuie să le cultivi pe toate cele a căror sămânţă o recunoşti în tine; dar a insista asupra celorlalte înseamnă mai întâi pierdere de timp şi, apoi, a pierderea, poate, sau slăbirea în mod sigur, a celor cu care eşti înzestrat.
„Când principiul, sâmburele unei capacităţi există, ea se manifestă întotdeauna prin semne clare. Inchizându-se în specialitatea lui, mediumul poate să exceleze şi să obţină lucruri mari şi frumoase; ocupându-se de toate, nu va obţine nimic bun. Să remarcăm în treacăt că dorinţa de a mări la infinit cercul propriilor capacităţi este o pretenţie orgolioasă pe care spiritele nu o lasă niciodată nepedepsită. Spiritele bune îi părăsesc întotdeauna pe încrezuţi, care devin astfel jucăria spiritelor mincinoase. Din nefericire, nu sunt puţine cazurile în care mediumii nu se mulţumesc cu capacităţile cu care au fost înzestraţi şi aspiră, din vanitate sau ambiţie, să deţină capacităţi excepţionale pentru care să fie remarcate. Această pretenţie le înlătură calitatea cea mai preţioasă: aceea de mediumi siguri.”(SOCRATE)
Studiul specialităţii mediumilor este necesar nu doar pentru aceştia, ci şi pentru evocator. În funcţie de natura spiritului pe care dorim să-l chemăm şi de întrebările pe care dorim să le adresăm, se cuvine să alegem mediumul cel mai apt în acest scop; a te adresa primului venit înseamnă a te expune unor răspunsuri incomplete sau eronate. Să luăm o comparaţie. Nu vom încredinţa redactarea unui text primului venit doar pentru că ştie să scrie, ci doar o copiere a lui. Un muzician vrea să-şi audă bucata muzicală compusă de el; are la dispoziţie mai mulţi cântăreţi, toţi pricepuţi. Totuşi, nu-l va alege la întâmplare şi se va opri asupra interpretului a cărui voce, expresie, calităţi corespund cel mai bine cu natura bucăţii muzicale. Spiritele fac la fel; faţă de mediumi şi noi trebuie să facem ca spiritele.
În plus, trebuie să remarcăm că nuanţele pe care le prezintă mediumitatea, şi la care am mai putea adăuga şi altele, nu au întotdeauna legătură cu caracterul mediumului. Astfel, de exemplu, un medium în mod natural vesel şi jovial poate să fie obişnuit cu comunicările grave, chiar severe, şi invers: este o altă dovadă evidentă că acţionează sub impulsul unei influenţe străine.
Allan Kardec - Cartea mediumilor