Zoroastru - Zarathustra

Zoroastru - Zarathustra - acest personaj istoric, despre care se crede că ar fi fost cel mai vechi reformator religios, este cunoscut sub două denumiri: Zoroastru sau Zarathustra (denumirea în persană). El ar fi trăit prin secolul al VI-lea î. Hr. (c.599-522 î.Hr. sau 628-551 î.Hr.) fiind un “zaotar” – preot sacrificator şi cântăreţ . Tatăl său se numea Puruşaspa („cel ce are mulţi trandafiri”) şi făcea parte din clanul Spitama („cei străluciţi în atac”), care erau crescători de vite.
Naşterea sa este mitică, de fapt se vorbeşte chiar despre originea celestă a personajului. „El se naşte «în mijlocul istoriei» şi «în centrul lumii»” . Când mama sa a fost însărcinată s-a văzut înconjurată de o lumină mare. Trei zile satul a fost luminat încât oamenii au crezut că arde ceva . După 3 zile s-a născut Zarathustra. Substanţa trupului lui Zarathustra ar fi fost făurită în cer de unde a căzut ca ploaia pe pământ. Ea a fost păscută de vaci iar laptele băut de părinţii lui le-au dat puterea ca să-l nască. Zeii răi (daeva) au încercat să-l răpună, dar au fost învinşi de Zarathustra, care a rostit formula sacră a mazdeismului. Se spune că el s-a născut râzând, ceea ce ar demonstra optimismul noii religii, dar şi speranţa că răul va fi biruit. Mai există şi alte multe „minuni” care s-ar fi întâmplat la naşterea lui . Însuşi Ahriman, principiul răului ar fi fugit la marginea lumii de teama lui .
La vârsta de 7 ani, copilul a fost dat spre instruire unui maestru eminent, Burzin-Kurûs, învăţând toată ştiinţa vremii în mod uimitor. La 15 ani el primeşte “firul sacru” (kusti) obicei care se pare are rădăcinile în filozofia hindusă. Între timp Zoroastru se căsătoreşte şi are copii, între care şi o fiică, Purucista. La vârsta de 20 de ani el părăseşte familia şi trăieşte în munţi 7 ani.
Motivul retragerii ar fi fost decepţia religiozităţii de atunci, în care uciderea de animale de jertfă era pe primul loc. Acest lucru îl realizau acei sacerdoţi, numiţi kapani, care activau pe lângă curţile făţarnicilor kavi, care îi protejau. Încă înainte de fuga finală din sânul familiei, el obişnuia să se retragă în meditaţie în locuri pustii. Astfel că la 20 de ani el ar fi plecat din locurile sale de naştere, argumentându-şi plecarea sa în imnele „Gathei fugii”:
„Spre care pământ mă voi îndrepta?
Părinţii şi prietenii m-au abandonat;
Nici vecinii mei nu îmi doresc binele;
Cum voi ajunge să te satisfac, o Ahura Mazda?
Eu mă văd neputincios, fără oşti şi fără de oameni
Către tine plâng; îndreaptă-ţi ochii tăi spre mine, o, Ahura” .
După o lungă perioadă de peregrinare, la 30 de ani el primeşte prima revelaţie: lângă râul Daitya i se arată îngerul Vohu Manah („Gândul cel Bun”), care îl duce înaintea lui Ahura Mazda. Acesta i-a cerut să propovăduiască religia cea adevărată. Timp de 8 ani Zoroastru a fost instruit de cei 6 Amesha Spentas, arhanghelii cei buni, care l-au învăţat ce să propovăduiască. Primul convertit este un verişor, pe nume Maidyômâha, care îi va fi şi susţinător în misiunea sa.
Ideea de „extaz halucinogeic” de tip şamanic nu îi era străină acestui întemeietor de religie. De exemplu, se cunoaşte că se utiliza cânepa pentru transe la curtea lui Vishtaspa, regele care se va converti la noua religie. Prin utilizarea ei se crea starea de decorporalizare, prin care sufletul ieşea din trup şi se înălţa în lumea spiritelor.
Ridicându-se împotriva asupririi săracilor şi a numărului mare de jertfe animale care erau sacrificate, el trebuie să fugă din clanul său, fiind primit de şeful altui trib, Viştaspa, pe care încearcă să-l convertească la noua credinţă. Dar preoţii lui Viştaspa, karpanii, preoţii care se preocupau de aducerea sacrificiilor animaliere, îl aruncă în temniţă. Însă pentru faptul că Zoroastru îi vindecă regelui calul cel negru, favoritul, Vistaspa se converteşte. După el se converteşte toată curtea regală. Transpare în acest act de vindecare-minune, o trăsătură de caracter a lui Zoroastru şi anume: perspicacitatea de a profita de o situaţie. El îi propune regelui că va vindeca acel cal negru, la care regele ţinea atât de mult, dar acesta trebuia să se angajeze că va respecta patru cerinţe:
-să recunoască faptul că el era profetul cel aşteptat;
-fiul lui Vishtaspa, Ishfandhyar, va fi preot şi va cere pentru el cuvânt de iertare şi de prietenie la rege;
-regina Hutaosa va trebui să accepte principiile Înţeleptului;
-regele va trebui să elimine acei consilieri care l-au sfătuit rău şi să nu îi mai pună nici o piedecă în misiunea lui .
Regele a convenit să respecte aceste cerinţe, dacă îi va fi vindecat calul lui cel negru de paralizia în care căzuse. Această minune va aduce şi convertirea regelui Vishtaspa la zoroastrism, devenind astfel şi protectorul lui. Într-o primă fază cei convertiţi se trăgeau din rândurile săracilor şi a nemulţumiţilor, care nu mai puteau suporta abuzurile karpanilor şi a kavilor, care le cereau tot mai multe lucruri de îndeplinit. Ulterior, graţie frumuseţii acestei noi concepţii religioase, care interzicea uciderea animalelor , zoroastrismul s-a impus.
O atenţie deosebită o vor avea din partea maestrului, acei aşa-numiţi „preoţi ai focului”, atharvans, care considerau focul cea mai pură prezenţă divină a lui Dumnezeu. Se pare că însuşi Zoroastru ar fi fost „primul printre atharvans” .
Deşi el combate consumarea băuturii haoma, care oferea celui care o consuma puteri extatice, totuşi această practică rămâne în practica zoroastrienilor, în cele din urmă eliminându-se doar consumul excesiv al acesteia care putea fi fatal pentru cel care lua o doză prea mare. Evident această practică este comună întregului popor arian, deci şi celui separat de arienii din Iran, care s-au stabilit în India, suprapunându-se peste civilizaţia dravidienilor.
Revelaţia noii credinţe, Zoroastru o primeşte de la Ahura Mazda, care se poate concretiza în nevoia de a imita divinul (imitatio dei). Mai precis, omul trebuie să imite calea lui Ahura Mazda pentru ca să se reuşească distrugerea armatei demonice a lui Ahriman.
În fine, Zoroastru moare la 77 de ani într-o luptă, în care îşi apăra comunitatea sa de către vrăşmaşii doctrinei sale, ceea ce dovedeşte faptul că nonviolenţa sa faţă de animale nu se aplica şi la oameni, în caz de agresiune. La scurt timp această religie va deveni pentru aproximativ 1000 de ani religia oficială a unuia dintre cele mai mari şi mai durabile imperii: cel persan.
În ceea ce priveşte noua concepţie religioasă, trebuie conştientizat faptul că Zoroastru realizează „o adevărată revoluţie teologică şi etică” . În ceea ce priveşte credinţa arienilor în totalitatea lor, trebuie remarcat că, prin separarea lor în cele două spaţii de existenţă, Iran şi India, s-a produs şi o polarizare a semnificaţiei zeilor în cele două ramuri. Mai precis, numele de devas dat zeilor indieni, devine în Gathas, denumirea daevas, dată demonilor iranieni. Iar Asuras, demonii indieni, vor deveni în Iran Ahuras, cel mai mare fiind Ahura Mazda.
ESHATONUL
Eshatonul este legat de mesianismul lui Saoshiant, care este fiul postum al lui Zarathustra sau o reîncarnare a acestuia. După prima variantă el s-ar naşte dintr-o fecioară, care se scaldă într-un lac pur, în care se află rămasă sămânţa lui Zoroastru şi aşa se auto-fecundează cu ea.
Saoshiant este mesia al lumii, care va veni în lume la lupta finală dintre Ahura Mazda şi Angra Mainyu. Atunci va începe şi judecata de apoi şi marea bătălie dintre cele două puteri finale. Saoshyant va veni din Orient, ca un salvator încoronat cu 12 stele şi înconjurat de armata eroilor antici înviaţi (tema sfinţilor înviaţi). Opera lui de restaurare va dura 57 de zile. Atunci când va apărea Saoshyant din cer va cădea pe pământ steaua Gurz-sehr, care va incendia lumea şi pământul va deveni un râu de lavă. Toţi vor învia şi va trebui să treacă prin acest râu. Pentru cei drepţi râul se va transforma într-un râu de lapte răcoritor în vreme ce pentru cei răi el va fi un râu de lavă metalică încinsă. Abia după ce va pieri în acest râu şi şarpele Dahaka (tema şarpelui), va avea loc lupta finală în care Angra Mainyu va fi definitiv distrus.
Restabilirea finală, Frashkart, este starea de fericire şi de armonie perfectă în împărăţia lui Ahura Mazda.