Sematologie si Tiptologie

Limbajul semnelor şi al bătăilor. Tiptologia alfabetică -primele comunicări inteligente au fost obţinute prin bătăi sau tiptologie. Acest mijloc primitiv oferea resurse foarte limitate, prin răspunsuri monosilabice - „da” sau „nu” -, cu ajutorul unui număr convenit de bătăi. Modalitatea a fost perfecţionată mai târziu. Bătăile se obţin în două feluri de către mediumi, în general, pentru acest mod de operare fiind nevoie de o aptitudine sigură pentru manifestările fizice. 1.Prima, pe care am putea să o numim tiptologie prin basculare, constă în mişcarea mesei care se ridică de la un colţ, apoi cade la loc, lovind cu piciorul în podea. Pentru aceasta, este de ajuns ca mediumul să aşeze mâinile pe marginea mesei. Dacă doreşte să vorbească cu un spirit anume, trebuie să-l evoce. În caz contrar, va intra în legătură cu primul care se prezintă, sau cu cel care are obiceiul să vină. De exemplu, fiind convenită o bătaie pentru „da” şi două pentru „nu”, adresăm spiritului întrebările pe care le dorim. Inconvenientul constă în obţinerea doar a unei confirmări sau infirmări la o întrebare, şi în dificultatea de a formula întrebarea astfel încât la ea să se poată răspunde prin da sau nu. Dacă l-am întreba pe spirit ce doreşte, nu ar putea răspunde. Atunci, trebuie să-l întrebi dacă doreşte un anume lucru. Nu? Altul. Nu? Şi aşa mai departe.
Trebuie remarcat faptul că, la folosirea acestui mijloc, spiritul adaugă un fel de mimică, adică îşi exprimă energia afirmaţiei sau negaţiei prin forţa bătăilor, îşi exprimă şi natura sentimentelor care îl însufleţesc: violenţa, prin bruscheţea mişcărilor; furia şi nerăbdarea bătând cu bătăi repetate, ca o persoană care bate din picior cu furie, uneori răsturnând masa. Dacă este binevoitor şi amabil, la începutul şi la sfârşitul şedinţei, înclină masa drept salut. Dacă vrea să se adreseze direct unei persoane din societate, îndreaptă masa spre ea încetişor sau violent, după cum vrea să-şi arate fată de ea afecţiunea sau antipatia. Aceasta este, propriu-zis, sematologia sau limbajul semnelor, după cum tiptologia este limbajul bătăilor.
Tiptologia s-a perfecţionat şi s-a îmbogăţit cu un mijloc de comunicare mai complex, cel al tiptologiei alfabetice. Adică indicarea literelor alfabetului cu ajutorul bătăilor; astfel se pot obţine cuvinte, fraze şi chiar discursuri întregi. Conform unei metode, masa execută câte bătăi trebuie ca să indice fiecare literă, adică o bătaie pentru „a”, două pentru „b” şi aşa mai departe, în acest timp, o persoană scrie literele pe măsură ce sunt indicate. După ce spiritul a terminat, dă de înţeles acest lucru printr-un semn dinainte convenit.
Acest mod de a proceda este foarte lung şi cere un timp enorm pentru comunicări de o anumită întindere. Totuşi, există persoane care au avut răbdare să îl folosească pentru a obţine dictări de câteva pagini; dar practica a dus la descoperirea unor mijloace abreviative care au permis să se câştige o oarecare rapiditate.
Cel mai folosit constă în a avea în faţa ta un alfabet gata scris, precum şi seria de cifre care marchează unităţile. În timp ce mediumul se află la masă, o altă persoană atinge succesiv literele alfabetului, dacă e vorba de un cuvânt, sau cifrele, dacă e vorba de un număr. Când se ajunge la litera necesară, masa se mişcă singură şi se scrie litera; apoi se reîncepe. Dacă te înşeli asupra unei litere, spiritul avertizează prin mai multe bătăi sau printr-o mişcare a mesei, şi se ia de la început. După ce te obişnuieşti, totul merge destul de repede; dar timpul se poate scurta şi mai mult prin ghicirea sfârsitului cuvântului şi finalul frazei devine uşor de cunoscut. Dacă ceva nu e sigur, este întrebat spiritul dacă a vrut să semnifice un anumit cuvânt, iar acesta răspunde da sau nu.
Toate efectele pe care le-am indicat pot să se obţină într-un mod şi mai simplu prin bătăi care se fac auzite chiar în lemnul mesei, fără nici un fel de mişcare, şi pe care le-am descris în capitolul manifestărilor fizice: aceasta este tiptologia intimă. Nu toţi mediumii sunt în aceeaşi măsură apţi pentru acest ultim mod de comunicare; deoarece sunt unii care nu obţin decât bătăi de basculare; totuşi, prin exersări, pot să reuşească cei mai mulţi dintre ei, iar acest mod are dublul avantaj de a fi mai rapid şi să se preteze mai puţin la suspiciuni decât bascularea, care poate fi atribuită unei persoane. Este adevărat că bătăile intime ar putea şi ele să fie imitate de mediumii de rea-credinţă. Cele mai bune lucruri pot să fie contrafăcute, ceea ce nu dovedeşte nimic împotriva lor.
Oricare ar fi perfecţionările ce pot fi aduse acestui mod de a proceda, el nu poate niciodată să atingă rapiditatea şi facilitatea prezentată de scriere, de aceea este foarte puţin folosit. Totuşi, el este uneori foarte interesant din punctul de vedere al fenomenului, îndeosebi pentru novici, şi are mai ales avantajul de a dovedi într-un mod peremptoriu independenţa absolută a gândirii mediumului. Uneori, se obţin astfel răspunsuri atât de neprevăzute, impresionant de potrivite, încât e nevoie de o idee preconcepută puternic înrădăcinată ca să nu recunoşti evidenţa. De aceea, pentru multe persoane este un motiv puternic de convingere; dar şi prin acest mijloc, la fel ca prin celelalte, spiritelor nu le place să se preteze capriciilor curioşilor care vor să le pună la încercare cu întrebări deplasate.
În scopul de a asigura mai bine independenţa gândirii mediumului, s-au imaginat diferite instrumente constând în cadrane pe care sunt trasate literele, după modelul cadranelor telegrafului electric. Un ac mobil, pus în mişcare de influenţa mediumului cu ajutorul unui fir conducător şi al unui scripete. Incredulii care sunt întotdeauna dispuşi să vadă peste tot sfori şi înşelătorie, sunt şi mai înclinaţi să vadă o manevră necinstită într-un mecanism special, decât în cazul unei mese de pe care lipseşte orice accesoriu.
Un „aparat” mai simplu, dar de care reaua-credinţă poate abuza cu uşurinţă, este cel numit Masa-Girardin, în amintirea faptului că doamna Emilie de Girardin îl folosea în numeroasele sale comunicări pe care le obţinea ca medium. Acest instrument constă în partea de deasupra, mobilă, a unui gheridon cu un diametru de treizeci-patruzeci de centimetri, care se roteşte liber şi uşor pe axul ei, ca ruleta. Pe suprafaţa şi circumferinţa ei sunt trasate, ca pe un cadran, litere, cifre şi cuvintele da şi nu. În centru se află un indicator fix. Mediumul îşi aşază degetele pe marginea acestei mici tăblii şi ea se roteşte şi se opreşte când litera dorită ajunge în dreptul indicatorului. Sunt notate literele indicate şi astfel sunt formate, destul de rapid, cuvinte şi fraze.
Trebuie remarcat că tăblia nu alunecă sub degete, ci degetele rămân aplicate pe ea urmându-i mişcarea.
Mai trebuie să îndepărtăm o eroare destul de răspândită şi care constă în a confunda toate spiritele care comunică prin bătăi cu spiritele care se manifestă prin zgomot de lovituri.
Tiptologia este un mijloc de comunicare ca oricare altul, care nu este mai nedemn de spiritele elevate decât scrierea sau cuvântul. Toate spiritele, bine sau rău intenţionate, pot să o folosească. Ceea ce caracterizează spiritele superioare este caracterul elevat al gândirii, nu instrumentul de care se folosesc ca să o transmită. Probabil că preferă mijloacele cele mai comode şi îndeosebi mai rapide, dar, în lipsa creionului şi a hârtiei, se vor servi şi de vulgara „tăblie vorbitoare”.
[i]Nu toate spiritele care se manifestă prin zgomotul unor bătăi sunt, aşadar, spirite boncănitoare; acest nume trebuie rezervat pentru cele pe care le putem numi boncănitoare de profesie şi care, prin acest mijloc, se complac în a păcăli unele persoane ca să amuze societatea sau să vexeze prin inoportunitatea lor. De la ele putem să auzim uneori lucruri spirituale, dar niciodată lucruri profunde. De aceea ar însemna să ne pierdem timpul adresându-le întrebări de o anumită profunzime ştiinţifică sau filozofică; ignoranţa şi inferioritatea lor au făcut celelalte spirite să le numească spirite de măscărici sau de saltimbanci ale lumii spiritiste.
Trebuie să mai adăugăm că, dacă acţionează deseori din proprie iniţiativă, alteori sunt şi instrumentele de care se folosesc spiritele superioare când vor să producă efecte materiale.
sinteza Allan Kardec- cartea mediumilor