Posedarea, Deposedarea ,Subjugarea

Cazurile de nebunie, drog, alcoolism sunt posedari deci.
Dar stim ca acestea sunt doar efecte ale unor actiuni sau ganduri anterioare.
Ca sa eliminam efectele trebuie sa observam care sunt cauzele care au dus la aceste efecte.
In general cauzele sunt determinate de lipsa iubirii.
Lipsa iubirii are loc din nestiinta.
De aceea eu consider acest site foarte foarte util.

Ceea ce te împinge să acţionezi, într-o direcţie sau alta, porneşte din suflet, ca un imbold de a împlini ceva, de a (re)întregi ceva, de a (re)găsi ceva, de a obţine ceva,.. o veşnică căutare pornită din percepţia unui gol sufletesc, care îţi dă o senzaţie de neîmplinire. Şi asta este, într-adevăr, o căutare a iubirii, a unui sentiment puternic care să aibă capacitatea de te a umple cu totul, a unei energii care să te înalţe şi să te scoată din mocirla lutoasă terestră a imperfecţiunii. Orice acţiune are la bază căutarea pornită din nevoia de a umple un gol interior, de a acoperi o lipsă, un deficit, de a transforma imperfecţiunea în perfecţiune.
A căuta iubirea este cam acelaşi lucru cu a căuta adevărul, sursa lui primară, şi a redobândi o perfecţiune după care tânjeşti ca după o amintire frumoasă, deosebită, inefabilă. Iubirea şi adevărul sunt indisolubil legate, căci provin din aceeaşi Sursă. Nu există iubire fără adevăr, şi asta poţi să simţi clar când eşti minţit şi înşelat. Minciuna este legată de ură, condiţionându-se reciproc.
Undeva în sufletul fiecăruia este imprimată acea stare către care simţi imboldul de a te reîntoarce, mereu. Cel ce caută, caută de fapt Calea care să-l conducă înapoi, căci fiecare ştie, în sufletul său, ce caută, şi ce vrea să (re)găsească. Memoria stării de linişte, pace, siguranţă şi protecţie resimţită la sânul mamei, când erai ţinut în braţe şi alăptat, poate fi resimţită ca o nostalgică stare paradisiacă. A concluziona însă faptul că toate trăirile tale actuale sunt efectele trăirilor anterioare, din copilărie până în prezent, reprezintă o tendinţă reducţionistă limitativă, care pur şi simplu suprimă sentimentul religios şi trăirea sufletească religioasă. Înţelegerea şi explicarea necunoscutului nu trebuie forţată să se încadreze în limitele înguste ale cunoaşterii dobândite prin simţurile corporale. Realitatea cuprinde mult mai mult de atât, căci "cele nevăzute" îşi pun amprenta în mod real asupra gândirii şi trăirii sufleteşti.
Fiecare om încearcă tot felul de tehnici şi metode de a dobândi împlinirea şi fericirea personală, dar, din pacate, unele au efecte distructive, şi nu conduc spre ceea ce îşi doreşte fiecare. Există rătăcirea şi tentaţiile care te poartă spre această rătăcire. Rătăcitorii sunt cei ce cred că nu au puterea de a găsi şi urma singuri Calea, că nu au forţa şi mijloacele necesare, şi se încred în promisiunile deşarte ale altora, care-şi văd de interesele lor, mai mult sau mai puţin meschine, egoiste, materiale. Ei îşi caută forţa şi mijloacele înafară, în obiectele materiale, în substanţe halucinogene, în plăcerea simţurilor, în cunoaşterea, forţa şi puterea aparentă a altora, în exerciţii şi antrenamente spirituale complicate, în divinităţi exterioare, etc. Dar fiecare îşi va găsi Calea, mai devreme sau mai târziu, în interiorul său, în mintea şi sufletul său.Niciodată nu este prea târziu, căci toţi rătăciţii vor ajunge, la un moment dat, din întuneric în lumină, deoarece procesul de iluminare este interior, nu exterior. Lumina a existat şi va exista tot timpul în centrul fiinţei spirituale, însă cât timp omul caută doar înafara sa, el nu o poate percepe. Unii nu pot, însă, să ajungă la această revelaţie, în cursul acestei vieţi, deoarece nu sunt pregătiţi pentru asta. Ei sunt condamnaţi la rătăcirea în plan terestru, fără a putea deveni conştienţi de ceea ce sunt, de fapt, în realitate. Ei nu au o conştiinţă de sine prea elevată, şi vin să şi-o dezvolte, în mod progresiv, în acest plan terestru.
Cei ce au perceput însă, lumina spiritului, prin cunoaşterea de sine, au datoria morală de a o revela şi altora, indicând Calea pe care au urmat-o. Ei nu au şi responsabilitatea de a-i pune forţat pe Cale, căci trebuie respectat liberul arbitru al fiecărui căutător. Fiecare trebuie să aleagă şi să decidă pentru el însuşi ce cale vrea să urmeze, când, şi cum. Fiecare trebuie să înveţe să ia decizii pe cont propriu, în mod tot mai conştient, în cunoştinţă de cauză, şi să îşi asume responsabilitatea efectelor care decurg din ele. Această cunoştinţă de cauză, aceste alegeri facute de unul singur, prin gândirea proprie, va cauza elevarea conştiinţei de sine, şi relevarea luminii spirituale interioare. Procesul de căutare se va încheia în tine însuţi, în final, indiferent ce cale vei urma...
Să le lăsăm aşadar tuturor această libertate, tot timpul, sprijinindu-i doar, fără a forţa lucrurile cu nimic. Fiecare poartă responsabilitatea propriilor gânduri şi acţiuni. Cei ce emit gânduri pozitive, cei ce au un comportament pozitiv, influenţează, în fiecare moment, prin rezonaţă, pe toţi cei din jurul lor ! În plus, există şi influenţa moralizatoare reală a exemplului personal. Pentru spiritele neelevate, puterea exemplului joacă un rol deosebit. Exemplul dat de părinţi copiilor, este crucial. Este o cruce pe care copii o vor purta toata viaţa, fără să realizeze prea bine aceasta.
Nu trebuie să forţezi pe nimeni, deci. Voinţa celui slab, confuz, descurajat, poate fi înfrântă uşor de o voinţă mai puternică, dar asta îi va determina o cădere psihică, nu o ascensiune spirituală. Nu se poate face bine cu forţa. Suferinţa inutilă este condamnabilă. Trebuie doar să gândeşti cât mai pozitiv, în legătură cu cel ce rătăceşte pierdut, cu slăbiciunile sale, cu viciile sale, cu neputinţele sale, şi să te comporţi ca atare, cu răddare. Şi el va fi influenţat, în mod automat, de ceea ce gândeşti despre el, şi de comportamentul tău exemplar !
Daca tu îl poţi iubi, pe celălalt, aşa cum este el, slab, neputincios, vicios, atunci tu vei capabil ca, în timp, să îl aduci în Starea de Iubire, fără a fi necesar să îi ţii vreodată prelegeri şi conferinţe moralizatoare, fără a fi nevoie să îl atingi cu ceva, nici macar cu privirea... Gândul pozitiv, bine focalizat, bine direcţionat, îşi exercită influenţa pozitiv, asupra persoanei spre care a fost direcţionat, fără să poţi să-ţi dai seama de asta, pe moment. În timp, rezultatele se materializează, devin vizibile.
Cei subjugaţi au nevoie de gândurile noastre bune, pozitive, de iubire, de afecţiune, de tandreţe, de gingăşie, de compasiune, de înţelegere, şi nu de respingere, de blamare, de judecăţi critice, de condamnări, de pretenţii, de pedepse,...
Oricât de subjugaţi şi posedaţi sunt, spiritul lor mai poate reacţiona, încă, la gândul pur şi curat. Numai să existe gândul, şi... cei care să îl emită... din suflet... constant...

O fiinţă omenească poate să fie "ocupată" de un spirit imoral, o entitate spirituală care nu are un corp fizic în plan terestru, dar care vrea cu tărie să se poată manifesta în acest plan, şi aceasta poate să meargă pînă la posedare, proces care se manifestă în mod distructiv pentru fiinţa umană posedată.
Oamenii, în special cei dezechilibraţi mental şi emoţional, ce prezintă o anumită instabilitate afectiv-emoţională, întredeschid poarta de pătrundere existentă în sufletul lor, acestor entităţi, prin confuzia şi ignoranţa lor, prin incapacitatea de a discerne adevărul de fals, şi binele de rău. Iar cei ce nu au un astfel de dezechilibru, care reprezintă un factor favorizant, sunt influenţaţi, în scopul de a-l... dobândi !
Aceste entităţi pot pătrunde în organism prin sistemul glandelor, influenţându-le activitatea secretorie, acestea fiind punctele de contact şi legăturn între corpul fizic, suflet, şi cel spiritual ! Glandele sunt în directă legătură cu centrii energetici ai organismului, cu Chackrele, ele coordonând şi reglând, impreună, toate funcţiile, toate stările afective, şi întreaga activitate psihică şi motorie.
Influenţa ocultă, deci, ca tip de intervenţie materială la nivelul organismului uman, este indusă la nivelul interfeţei chackre-glande. Astfel pot fi induse emoţii şi sentimente, o stare de teamă fără obiect, sau poate fi asociată o stare de teamă cu un anumit obiect-stimul : un om, un anumit obiect, un anumit fenomen, etc !
Consecinţele ce pot decurge din astfel de asocieri ce determină reflexe condiţionate în timp, pot fi foarte puternice, ele ajungând să (re) orienteze gândirea şi comportamentul unui om, într-un anumit sens dorit ! Un om poate fi îmbolnăvit rapid psihic, în acest mod, i se pot inocula stări depresive, tendinţa de suicid, etc.
Pe lângă această influenţare a trăirilor sufleteşti, mai există influenţa telepatică mentală, prin inocularea anumitor gânduri, idei, judecăţi şi raţionamente pe care victima le va percepe a veni din interiorul său, ca şi cum ar personale şi proprii. Acceptarea lor ca argumente logice corecte, fără a efectua o analiză mai riguroasă, se va transforma în motivaţii de a acţiona în anumite direcţii şi sensuri sugestionate, influenţând comportamentul.
Astfel, victimile umane, deposedate treptat de gândirea şi trăirile sufleteşti personale, devin nişte marionete manipulate de entităţi frustrate, care le folosesc corpul pentru a-şi satisface pulsiunile.
Majoritatea cazurilor de nebunie, de drog sau alcoolism, ademonstrează subjugarea şi posesiunea. De aceea medicina materialistă occidentală le vindecă foarte greu, bolnavul îşi poate recupera foarte greu controlul asupra minţii şi stărilor sale afective, deoarece nu este înţeleasă cauza reală a tulburărilor de gândire, afective, şi de comportament .
Posesiunea este o formă de nebunie, datorită faptului că posedatul pierde controlul asupra facultăţilor sale mentale, şi controlul asupra vieţii sale afective, într-o măsură mai mică sau mai mare, cât şi asupra comportamentului său, a actelor pe care le întreprinde.
Beţivul este "locuit" de aceste entităţi atunci cînd este beat. La fel se întâmplă cu drogaţii, şi cei ce au alte vicii, alte dependenţe. Dacă beţivul ar consimţi să se abţină de la băutură o perioadă suficient de lungă, şi dacă ar avea voinţa să urmeze un tratament, corpul lui ar putea fi eliberat de aceste entităţi străine pe care le găzduieşte. Ele, văzând că nu-l mai pot influenţa în direcţia dorită, se plictisesc şi renunţă, pleacă, lăsându-l în... pace.
Spiritul decorporat acţionează asupra victimei umane profitând de slăbiciunile sale, mai ales de cele native, prezente în permanenţă, făcând totul pentru a-i submina voinţa, inoculându-i judecăţi şi raţionamente care să-l conducă la repetarea actului vicios, până la instaurarea unei dependenţe organice de băutură. Cu cât mai mult se instaurează dependenţa organică, cu atât mai uşor voinţa şi capacitatea de discernământ a omului va fi mai scăzută, şi omul va putea fi controlat şi manipulat, mai bine, mai uşor, telepatic, mental, de spiritul invaziv.
Trebuie să înveţi să recunoşti, în gândurile şi ideile care "îţi vin", pe cele care îţi sunt inoculate, sugestionate, în scop de a fi influenţat mental într-o anumită direcţie, care te va conduce la acte desfăşurate împotriva ta şi a altora, prin efectele lor.
De asemenea, trebuie să înveţi să recunoşti starea afectivă apărută fără motiv real, fără obiect, în mod repetat, în prezenţa cuiva, a unui obiect sau fenomen. Recunoaşte caracterul artificial al asocierilor, şi respinge atacul, nelăsând ca asocierile repetate să poată dezvolta actul reflex care va induce starea, în mod automat, la simpla gândire sau apariţie a stimulului asociat. Beţivului îi sunt induse stări de disfonfort psihic, asociate cu o idee de genul "când bei îţi este bine, îţi revii psihic, te binedispui, uiţi de probleme, etc.", într-o asociere clară. Şi beţivul va accepta logica lui, ca fiind corectă, ca un răspuns la problema sa, ca o soluţie şi o rezolvare. Dar, cu cât mai mult va "soluţiona" cu băutură, cu atât mai mult se vor înmulţi problemele sale, stările de disconfort, intrând într-o spirală descendentă a viciului, care îl va conduce spre autodistrugerea sa.
Dacă vei sta de vorbă cu un vicios, şi el îşi va "descărca" sufletul în prezenţa ta, vei remarca, invariabil, prezenţa acestor reacţii condiţionate , legate de actul ce întreţine viciul, de acţiunea care îl manifestă, şi de motive. Viciosul are o schemă logică artificială, aparent corectă, împrumutată, indusă dinafară, datorită careia, şi prin care, îşi motivează dependenţa, percepând-o ca o.... necesitate sau o trebuinţă organică, ca o unică soluţie a problemelor sale.
Renunţarea la viciu, demontarea dependenţei, va avea loc, în mod real, doar odată cu conştientizarea faptului că atât problema sa, cât şi schema mentală de rezolvare a problemei, sunt false, incorecte, ireale, artificiale, şi induse dinafară. Doar atunci omul îşi va putea recăpăta cu adevărrat forţa şi încrederea în sine însuşi, şi va putea lupta, în mod conştient, cu adversarul invizibil, conştientizând influenţa nocivă, mecanismul ei, şi nemaicedând tentaţiei.
Cel ce este convins că el este Gânditorul, dar şi Unicul Producător al tuturor gândurilor ce-i străbat gândirea, este foarte uşor de influenţat, în orice privinţă, căci acceptă sugestiile foarte uşor şi fără împotrivire, fără a le supune vreunui control şi unei analize logice mai riguroase. Astfel se comportă Naivul şi Ignorantul.
Mulţi fac greşeala de a confunda intuiţia cu gândurile pe care le primesc în mod telepatic de la diferite entităţi spirituale, unele bine intenţionate, altele.... nu ! De câte ori ai auzit pe alţii spunând ceva de genul "- Ce prost pot să fiu ! Ce prostie am putut să fac ! Oare cum am putut să gândesc aşa, să fac asta ?! " Ei observă ciudăţenia gândului şi a comportamentului manifestat, indus, dar nu pot să realizeze, în mod logic, cauza. Şi atunci dau vina pe ei, se autoculpabilizează. Şi cu cât o fac mai mult, mai des, cu atât mai confuzi, mai nesiguri pe ei, şi mai depresivi, vor deveni ! Şi în această stare de confuzie, o soluţie facilă şi tentantă de rezolvare a problemei legate de stima de sine, poate cădea ca o... mană cerească.
Majoritatea oamenilor sunt influenţaţi, în diferite momente ale vieţii lor, după care, când faptul este consumat, stau şi se miră de ceea ce au gândit şi făcut. Şi li se pare normal să dea vina pe ei, pe modul lor defectuos de a gândi, pe prostia lor, pe neatenţia lor, pe imaturitatea lor, prinşi în acest lanţ al gândirii negative, al autoblamării, ...autodistructiv. Şi, uite aşa, stima de sine scade, apar decepţii, frustrări, confuzii, nesiguranţă, incertitudine, teamă, frică, groază, ...
Tu ...căt de des te miri de ceea ce ajungi să gândeşti şi să faci, ...uneori... ?

As interveni cu o completare la textul initial:
"Ocuparea" de către o entitate a unei fiinţe poate fi datorata nu doar fiinţei în cauză ci si efectul "trimiţăturilor" şi bunelor intenţii ale "binefăcătorilor"... Asa cum se menţionează în articolul de bază, una dintre căi este telepatia, dar sa spunem adevarului pe nume... Telepatia "unilaterala" este cea mai utilizata în astfel de cazuri, pentru că puterea gândului calculată prin analogie cu cea a luminii (ca sa nu-i zicem chiar de la început fizică cuantică) este enormă. Un gand este format din pachete de cuante de energie, fiecare deenrgie E=hf, unde h este constanta lui Plank iar f frecventa undei... Gandul se situeaza va frecventa (vibratie) dincolo de spectrul vizibil, deci undeva la nivelul THz...
Posedarea si/sau subjugarea se manifesta atat permanent cat si sporadic sau cu o periodicitate impusa (am observat ziua de luni si ziua de vineri, in mai multe cazuri, sambata cu o forma de manifestare iar martea cu alta forma, intr-un alt caz). Altele sunt legate de anumite momente, actiuni, persoane. Spectrul este prea larg si cazuistica bogata ca sa poata fi dezbatuta aici... Si nici nu vreau sa intru in amanunte cine sunt binevoitorii si cu ce instrumente fac astea.

Referitor la vicii -ca forme de posesiune si subjugare- as remarca tipologia diferita a entitatilor. Fara a vrea sa ma apar (de cate ori nu am spus si nu spun eu ca "cea mai mare prostie a mea a fost ca m-am apucat de fumat, si asta cu atat mai mult cu cat nu am fost influentat de "anturaj"), dar daca la betivi comportamentul este de obicei agresiv cand nu au bautura, dar si cand sunt "sub aburii alcoolului". Fumatorii devin intr-adevar iritati si chiar agresivi doar cand nu au. Sexualitatea "demonica", exagerata e iarasi o forma... dar inca nu e timpul de a o pune pe tapet...

Si apoi ar mai fi de luat in seama "distrugerea nucleului social" al familiei prin aceleasi metode...

Ce-ar fi de spus de victime? De obicei neaga totul, fac afirmatii de genul "chiar daca stii adevarul, sa taci si sa suferi" (oare Adevarul nu trebuie marturisit?!?), sau chiar "Poate imi ia Dumnezeu mintile...

Da, cazuistica este foarte bogată, căci trăim într-o lume în care există o mare diversitate, şi asta este spre folosul nostru, pentru lărgimea orizonturilor conştienţei, şi pentru a nu ne ...plictisi Pentru a dobândi o conştienţă globală asupra realităţii, este bine să ne îndreptăm atenţia asupra cât mai multor domenii ale cunoaşterii, asupra unei varietăţi cât mai largi a subiectelor, păstrând mintea şi sufletul deschise experienţelor şi trăirilor pe care ni le oferă această lume terestră, atât de ...minunată
A conştientiza valoarea experienţei proprii înseamnă a acorda importanţă şi atenţie momentului prezent, a conştientiza faptul că ai posibilitatea creaţiei, de a fi cocreator, într-un univers creat pentru a-ţi conferi această posibilitate.
Obsesia, subjugarea, posesiunea, au rolul de a-ţi supune atenţiei faptul că poţi să pierzi ceea ce nu foloseşti şi nu valorizezi în mod corect, dobândind prin lipsă o conştientizare pe care nu ai avut-o. Dacă nu eşti conştient de măsura libertăţii pe care o ai în această lume, pierderea libertăţii îţi va evidenţia această măsură. Prin lipsă ţi se dovedeşte valoarea reală, la fel de bine ca şi prin folosinţa uzuală.
Să abordăm, aşadar, şi subiectele delicate, pe care mulţi se feresc de a le aborda, din diferite motive subiective, căci nimeni nu are nimic de pierdut, chiar dacă unii nu înţeleg, încă, nici ce au de ...câştigat
Pentru fiecare subiect există anumite persoane interesate, de aceea consider că fiecare postare îşi are utilitatea sa, mai mică sau mai mare. Cei ce nu o observă, înseamnă că le lipseşte ...interesul, cel puţin momentan, în prezent. Pe viitor ...cine ştie ?
Am văzut şi auzit multe persoane afirmând că lor nu li poate întâmpla asta sau cealaltă, criticând vehement greşelile altora, şi căzând ulterior în capcana propriilor convingeri. Când dai atenţie unui subiect, în mod repetat, implicându-te şi afectiv, tu atragi în viaţa ta manifestarea acelui lucru, indiferent de faptul că aceasta va fi spre binele sau răul tău !
A critica cu vehemenţă un anumit viciu, o anumită pasiune, o obsesie, o fobie, în mod fervent şi frecvent, reprezintă o evocare energetică vibraţională a acelui lucru, şi la materializarea lui în experienţa vieţii tale.
Este bine, aşadar, să analizăm şi partea negativă a experienţelor umane, dar fără a ne implica afectiv, fără a ne declara partizani sau oponenţi, ci situându-ne pe poziţia spectatorului, sau a cercetătorului, imparţial. Capcane şi tentaţii există la fiecare pas, dar prin gândire logică şi detaşare afectivă putem să ne păstrăm o atitudine corectă, o gândire pozitivă.
Nu există subiecte periculoase, ci doar o sensibilitate şi o anumită predispoziţie de a aluneca pe o pantă periculoasă, din cauza unor anumite convingeri, prea fixe, prea ferme, prea limitative, prea ...blocante.
Este bine de reţinut faptul că un spirit răuvoitor face tot posibilul ca să-şi izoleze victima din punct de vedere social, pentru a o lipsi de influenţa binefăcătoare a celorlalţi oameni, care vor să o facă să conştientizeze faptul că deviază tot mai mult de la o linie de gândire şi comportament normale. Aceşti oameni care au tendinţa de a se izola şi separa constant de anturaj, trebuie ajutaţi şi sprijiniţi să realizeze faptul că sunt pe cale de a ceda unor sugestii răuvoitoare venite dinafara lor, a căror scop este orientat spre subjugarea vointei, şi chiar posesedare.
Nu te lăsa îndepărtat de cei ce tind să se izoleze, de către partenerul tău de viaţă, prietenul tău, ruda ta, colegul, cunoştinţa, etc. Recunoaşte fenomenul, explică-il, sprijină-l şi ajută-l ca, prin conştientizare, să poată să respingă, singur, atacul îndreptat asupra sa. Asta îi va crea un merit personal. Va contribui la dezvoltarea şi evoluţia sa spirituală.
Privind în jurul tău cu atenţie, vei observa realitatea existenţei acestui fenomen. Începe cu o... oglindă !!!

Este nevoie de timp si foarte multa vointa in astfel de cazuri.
Nimeni si nimic nu se poate atinge de o persoana, sau de deciziile rationale pe care le ia atata timp cat se simte stapana in propriul corp cu propria personalitate. Orice om, in orice situatie, trebuie sa simta ca detin controlul, sa fie prezent, atent si responsabil de actiunile sale.
Un viciu nu e neaparat o posedare, poate face parte din caracterul unei persoane. Important e ca acea persoana sa isi asume responsabilitatea pentru ceea ce face si sa fie multumita de ea insasi. Exista fumatori care fumeaza de placere. Le place sa fumeze. La o petrecere, sarbatoare toata lumea bea si se distreaza - e tot o placere. Nu o consider o posedare atata timp cat persoana in cauza e rationala si stapana pe actiunile sale.
Ar trebui sa ne atraga atentia momentele in care nu mai suntem multumiti de deciziile, actiunile noastre sau cand se intampla lucruri din neatentie.
Neatentia o consider mai periculoasa decat oricare dintre substante.

Aşa este. Cel ce fumează până la 5 ţigări pe zi nu este un vicios, fumatul nereprezând pentru el un viciu. Fumatul unei ţigări stimulează digestia. După ce ai mâncat, o ţigară are efectul unui medicament. Dar, pe stomacul gol, datorită faptului că stimulează secreţia de suc gastric, are un efect nociv asupra mucoasei gastrice. Peste 5 ţigări pe zi, plămânii ajung să sufere o influenţă nocivă din cauza compuşilor chimici prezenţi în fumul inhalat. Organismul uman are capacitatea de adaptare şi autoreglare, eliminând compuşii toxici, dar există o limită a acestei capacităţi. Ce depăşeşte anumite valori, în mod constant (viciu) va afecta în mod negativ structurile organismului, chiar dacă efectele nu sunt evidente şi sesizabile pe termen scurt. Astfel, orice "plăcere" poate degenera în "viciu", din momentul în care se depăşeşte ceea ce aş numi DZA -Doza Zilnică Admisă Dacă tu ajungi să depăşeşti această doză zilnică admisă, în mod repetat, acest fapt devenind "obişnuinţă", ştiind că îţi faci rău ţie însuţi, dar nepăsându-ţi de asta, de faptul că te autodistrugi, atunci eu nu pun asta pe seama "inconştienţei", a "prostiei", a ignoranţei. Invocând inconştienţa, prostia, şi ignoranţa, nu am demonstrat nimic, şi nu putem explica mecanismul de producere a viciului. Nu poţi defini viciosul ca un om prost, inconştient, sau ignorant, deoarece există, în mod clar, vicioşi care nu prezintă aceste caracteristici. Putem, însă, defini viciosul, ca fiind un om a cărui voinţă este subminată pe diferite căi, cedând plăcerii satisfacerii unei nevoi, în mod mai frecvent decât este normal, acest fapt afectându-i sănătatea mentală şi corporală. Caracteristica principală a viciosului este faptul că voinţa sa cedează, într-un punct slab, un punct vulnerabil, prin care se infiltrează o infecţie de gânduri parazite. Fiecare vicios îşi are o întreagă teorie a viciului său, astfel elaborată încât el să-şi poată justifica viciul ca pe ceva normal, în cazul său, şi chiar... necesar. El este infectat cu această teorie elaborată special pentru el şi cazul lui, şi, atâta timp cât crede în ea, este sub stăpânirea viciului, a infecţiei. Indiferent cum o intoarcem, viciosul este o persoană care nu mai gândeşte normal şi logic în privinţa viciului său ! El este o victimă, şi trebuie ajutat să conştientizeze acest fapt. Cei ce îşi apără viciile cu tărie, devenind chiar agresivi în limbaj, trecând rapid de la apărare la atac violent, sunt victimele unor agresori puternici. În cazul lor trebuie multă răbdare şi... tutun. Criticile sunt de prisos. Viciosul trebuie ajutat să acorde Atenţie şi Importanţa cuvenită faptului că a ajuns să-şi facă rău lui însuşi. Nu te opune lui, justificărilor lui, şi nu-l îndemna să renunţe la viciu, la plăcerea sa. Îndeamnă-l, însă, ca, de fiecare dată când îşi face plăcerea, să se gândească la răul făcut, la ceea ce pierde, la faptul că se autodistruge, etc. Trebuie ajutat să distrugă nucleul plăcerii, creându-şi un reflex condiţionat care să favorizeze renunţarea la acea plăcere. Actul plăcerii trebuie asociat cu suferinţa. Nu trebuie împiedecat în mod forţat să-şi exercite viciul, căci infecţia rămâne, şi o va lua de la capăt, ci ajutat să elimine infecţia de gânduri parazite din organismul său. Trebuie ajutat să conştientizeze faptul că ceea ce face conduce la autodistrugerea sa, şi că acest comportament este rezultatul unei infecţii. Lupta cu un adversar invizibil este din start pierdută, în majoritatea cazurilor. Arată-i adversarul, şi atunci va şti că este "parazitat", va şti cu cine are de luptat pentru sănătatea şi viaţa sa, şi majoritatea o vor face. Părerea mea...

)
Eu, daca vreau cu adevarat sa nu mai fumez, ma transform in nefumatoare. Ma pot autoconvinge ca sunt nefumatoare. Trebuie doar sa ma hotarasc. Si sa fiu sigura. Am reusit de cateva ori. Probleme au aparut atunci cand m-am intalnit cu prietenii sau cand am iesit in oras, sau in club sau ....cand am fost foarte suparata. Atunci singurul meu remediu a ramas o tigare. . Dar acuma cand inteleg ma bine despre ce e vorba ...se schimba situatia. .
M-am mai gandit ca daca chiar imi face asa mare placere sa fumez, macar sa fumez niste tigari mai slabe, foarte slabe si ....nu mai e asa de daunator zic eu. E adevarat ca sunt si foarte scumpe dar m-am gandit ca daca ma afecteaza doar din punct de vedere material e ok ...sau nu?

In plus, un agresor puternic nu si-ar alege o victima slaba ci una pe masura. Nu cred ca exista agresori pueternici, poate doar in comparatie cu alti agresori sunt puternici dar in comparatie cu "victima" sunt doar agresori pe masura. ]



Dar e bine totusi sa nu ii subestimam, asa cum ai spus transforma starea ofensiva in atac.

Este logică concluzia :"un agresor puternic îşi alege victima pe măsura sa". Dar ! Această legătură, "pe măsură", agresor puternic - victimă puternică, nu se impune cu necesitate, în toate cazurile. Un agresor puternic, de exemplu, se poate folosi de un om slab, pentru a influenţa un om puternic, rudă, prieten, etc. cu acesta. Alt ex: omul slab poate fi direct vizat, datorită unei răzbunări cu caracter personal. Alt ex: omul slab poate fi doar în aparenţă slab, el având, de fapt, o moralitate sănătoasă, care îl face rezistent la atacuri.
Puterea de care vorbim se referă la :
1.1. Moralitatea individului în cauză, dezvoltarea sa morală .
1.2. Tăria voinţei de care dă dovadă individul, încăpăţânarea sa, fixismul ideilor sale, etc.
2. Agresorul, am precizat în mai multe rânduri, este mânat de anumite Intenţii, ca omu', îşi alege victimele "la întâmplare" foarte rar ! Atacul este, aşadar, premeditat, există o intenţie şi un scop.
3. S-a mai precizat faptul că unii oameni au anumite "conformaţii favorizante", având o "sensibilitate" deosebită, specifică. "Porţile de intrare" sunt diverse, unii oameni au deschise anumite porţi, alţii altele. De asemenea, unele spirite sunt interesate de anumite porţi, altele de altele, prezentând, şi ele "specializări" diferite.
4. Frica şi Credulitatea - unii oameni, chiar cei ce au o moralitate dezvoltată, pot fi uşor influenţaţi prin intermediul fricilor lor, şi a credultăţii, a naivităţii, a ignoranţei în anumite domenii.
Cazuistica este mai largă, dar, probabil că acum se înţelege mai bine faptul că fiecare caz îşi are specificitatea sa, şi trebuie tratat ca atare !
Amănuntele şi detaliile nu trebuie neglijate, ele putând să ne ofere însăşi specificitatea cazului în studiu. Fiecare amănunt îşi are importanţa sa.

Da..altceva voiam sa evidentiez. Am postat in defensiva initial, apoi citeam altceva pe site. Apoi m-am trezit ca revin intr-o fractine desecunda si scriu: "In plus, un agresor puternic nu si-ar alege o victima ...". Apoi am analizat ce a scris. Am facut o comparatie cu prima postare. Nu stiu de ce am inceput cu "in plus" .

Nu este greşit ce spui. Ai o logică bună. Tu vezi lucrurile aşa cum apar din prisma ta, şi vorbeşti pe baza experienţei tale de viaţă. Eu încerc, însă, să privesc mereu lucrurile în mod global, dinafară, în mod detaşat, pentru a surprinde întreg cadrul problemei. Eu meditez mult la toate posibilele implicaţii. Tu te referi mai mult la experienţele trăite de tine, în ceea ce au ele mai specific, mai particular, şi îţi este mai greu să surprinzi cadrul general. Tu îţi urmăreşti interesele tale personale, şi este normal să fie aşa, căci cauţi aici răspunsuri la problemele tale. Eu incerc ca, prin postările mele, să aduc lămuriri pentru o gamă cât mai largă de probleme potenţiale, şi pentru alţii, deci, care vor citi aceste rânduri. Şi eu cred că, astfel, noi ne completăm, în mod armonios, şi nu se pune problema unei defensive sau a unei ofensive, deoarece scopul nostru nu este de a demonstra ceva, de a impune ceva, de a scoate în evidenţă greşeli, de a ne etala vreo superioritate, etc. Important pentru mine este să înţeleg şi eu mai bine, prin meditaţie, prin informaţiile pe care mi le oferi tu sau alţii, din cărţi, etc., dar şi să te ajute părerile mele în a putea găsi, tu, pentru tine însuţi, soluţii adecvate problemelor tale. Pe mine mă ajută întrebările altora foarte mult, în sensul că le tratez ca şi cum ar fi ale mele, şi mă mobilizează să lămuresc problemele în cauză, meditând la situaţii în care poate eu nu am fost şi nu o să fiu pus niciodată. Pentru mine este ca şi cum aş trăi aceste situaţii, ca şi cum aş trăi şi viaţa altora, ca şi cum aş avea mai mulţe vieţi, iar "experienţa de viaţă" mi se lărgeşte astfel în mod considerabil ! Pentru mine este un lucru minunat, magic, uimitor... Când îţi scriu, parcă mi-aş scrie mie însămi, atât de aproape te simt, şi de aceea, nu am deloc în minte ideea de a mă impune... mie însumi ! Tratează-mă ca pe tine însuţi, vorbeşte-mi ca şi cum ţi-ai vorbi, ca şi cum ai comunica cu un Alter Ego al tău, şi totul va decurge în mod firesc şi natural, fără teamă, fără suspiciuni, fără stinghereală, fără... stres.