Raţionament şi decizie

Raţionament şi decizie
În mod tradiţional, raţionamentul şi decizia sunt considerate componente cognitive superioare, abordabile prin modelul social standard (Gleitman, 1992).
Raţionamentul ipotetico-deductiv apare formalizat în structura:
Dacă A atunci B Dacă A atunci B
A Non-B
______________ _____________
B Non-A
Altfel spus, dacă se stabileşte o legătură necesară între A şi B (Dacă A atunci B) şi A se dovedeşte adevărat, atunci şi B este adevărat. Dacă B este fals (non B) atunci rezultă că şi A este fals (non A).
Conform modelului social standard, nu ar trebui să existe diferenţe în performanţă în funcţie de conţinutul implicat în acest tip de raţionament. Altfel spus, mecanismul prezentat mai sus este unul general, care se aplică apoi diverselor conţinuturi.
Conform abordării evoluţioniste, mintea umană este formată dintr-un număr mare de structuri cognitive expert, strâns legate de conţinutul pe care îl prelucrează. Dacă acest conţinut este asociat cu probleme adaptative, atunci este probabil ca el să fie prelucrat preferenţial.
Un conţinut relevant este în acest sens detectarea “trişorilor”/ ”înşelătorilor” (cheaters) în cadrul schimburilor sociale (social exchange). Un înşelător este un individ care acceptă un beneficiu fără să satisfacă condiţiile necesare primirii lui.
Aşadar, ipoteza avansată este că arhitectura minţii umane conţinute structuri cognitive expert (specializate) pentru identificarea înşelăciunii, aşa cum a fost ea definită mai sus.
Sarcina utilizată cel mai frecvent pentru a testa concurenţial cele două ipoteze este “Wason selection task” (Wason, 1966). În această sarcină subiecţilor li se cere să găsească violări ale raţionamentului ipotetico-deductiv.
Rezultatele studiilor arată că subiecţii care în situaţii obişnuite nu pot detecta erorile implicate în raţionamentul ipotetico-deductiv, o fac cu uşurinţă atunci când acesta vizează “înşelarea” într-o situaţie de schimb social.
Atunci când se aplică unui conţinut relevant pentru o problemă adaptativ, structurile cognitive rezultat al procesului adaptativ nu sunt orientate spre detectarea erorilor de logică. Ele sunt orientate spre alegeri care favorizează detectarea înşelătorilor, indiferent dacă asta respectă sau nu logica. Spre exemplu, dacă în raţionament se schimbă ordinea condiţiilor şi beneficului, subiecţii aleg răspunsul corect funcţional, dar incorect logic.