Somnul

Somnul şi formele saleLipsa atenţiei şi, mai mult, lipsa de conştiinţă caracterizează somnul. Toate animalele superioare au perioade de somn, distribuite în două moduri. Fie somn monofazic (o singură perioadă lungă de somn, aşa cum găsim la omul adult), fie somn polifazic, când în 24 de ore există mai multe perioade relativ scurte de somn (aşa cum observăm la iepure, pisică sau câine).
Somnul constituie o stare de inactivitate destul de generală, concomitentă cu o rupere a contactului cu realitatea. Totuşi, în timpul somnului, continuă activitatea organelor interne, iar instalarea inhibiţiei în scoarţă constă în declanşarea unei activităţi de asimilaţie, de recuperare energetică a neuronilor.
Apoi, în creier continuă să existe porţiuni active prin care se păstrează un contact cu realitatea, ele având posibilitatea de a declanşa oricând trezirea. Aceste puncte de veghe pot avea un caracter extrem de selectiv : mama obosită poate dormi, în ciuda zgomotului mare din jur, dar se trezeşte imediat când începe să scâncească copilul său nou născut.
După Ed. Claparede, rolul biologic al somnului ar fi preîntâmpinarea oboselii exagerate, care ar putea să ducă la întârzierea, îmbolnăvirea sistemului nervos. Dovadă că în cazurile întreruperii îndelungate a somnului apar tulburări grave.
O dată cu apariţia aparatului care detectează şi amplifică undele electrice emise de creier (electroencefalograful), somnul a putut fi studiat în mod obiectiv. S-a putut stabili existenţa unor lungimi de undă, caracteristice diferitelor stări psihice :
- unde a cu 10 Hz pe secundă caracterizează o stare de veghe, de relaxare, cu ochii închişi;
- unde (3 cu 20 Hz pe secundă şi
- unde y cu 40 Hz pe secundă, ambele caracterizând o stare de activitate cerebrală;
- unde 8 cu 2 Hz pe secundă sunt cele ce caracterizează un somn profund, somnul lent.
în somnul lent, persoana este imobilă, respiraţia e rară, ritmul cardiac relativ încetinit. După 90-120 minute tabloul somnului se schimbă brusc: se văd, sub pleoape, mişcările rapide ale ochilor, apar mişcări ale degetelor, uneori smuncituri ale trunchiului şi membrelor, inclusiv variaţii ale tensiunii arteriale şi neregularităţi ale respiraţiei. Aspectul undelor cerebrale se schimbă, ele seamănă mai mult cu cele din starea de veghe. Acesta este aşa numitul somn paradoxal (sau activat, desincro-nizat). I se mai spune şi somnul REM (de la „rapid eyes movement" - adică rapide mişcări oculare). El durează între 3 şi 60 de minute, în medie 20 de minute, după care se reinstalează somnul lent. în fiecare noapte, somnul REM apare de 3-6 ori. Spre dimineaţă perioadele sunt mai lungi.
Somnul REM nu e superficial. La animalele decorticate (fără cortex) dispare somnul lent, dar se păstrează cel paradoxal. Apoi trezirea unei persoane se realizează mai greu când se află în faza REM, decât în aceea a somnului lent, iar tonusul muscular este mai scăzut.
W. Dement a iniţiat o serie de experienţe pentru a aprecia importanţa somnului paradoxal. într-una din ele, 8 tineri erau treziţi de îndată ce apăreau mişcările oculare rapide, timp de mai multe nopţi. în prima noapte, în care au fost lăsaţi să doarmă normal, s-a constatat prezenţa somnului REM în proporţie de 27%, în loc de 20% cât e normal. Iar în nopţile următoare ponderea lui a crescut şi mai mult. Prin urmare, somnul paradoxal este necesar.
într-o altă experienţă, 6 persoane au fost ţinute 108 ore fără somn. în prima noapte, s-a constatat foarte mult somn lent, dar numai 7,4% somn REM. în nopţile a Ii-a şi a IlI-a, durata acestei forme de somn a crescut însă până la 26-27 % (mai mult decât obişnuit). De unde rezultă că, deşi somnul paradoxal este important, mai necesar este somnul lent.
Privarea de somn vreme îndelungată produce evidente tulburări. După 205 ore de nesomn persoanele respective manifestau o accentuată oboseală, iritabilitate, erori senzoriale (vizuale şi auditive), tremurul mâinilor, Nystagmus, creşterea sensibilităţii la durere. Examenul electroencefalografic a arătat cum, după o perioadă lungă de nesomn, apar momente de „microsomn" (adormirea timp de câteva secunde).
Somnul lent depinde mai ales de cortex, pe când cel paradoxal e mai legat de activitatea formaţiunilor subcorticale.
Durata necesară a somnului din fiecare zi variază destul de mult. în tinereţe durata este 7h şi 1/2. La bătrâneţe ea scade la 6 ore. Sunt persoane cărora 5 ore le sunt suficiente, după cum altele au nevoie de 9h-9h şi 1/2. în unele cazuri, rare, necesarul de somn e mult mai mic : se citează cazul unui bărbat care dormea 2 ore şi 3/4 pe zi, cât şi al unei bătrâne, de 70 de ani, a cărei raţie de somn era de numai o oră din 24.
în legătură cu mecanismul declanşării somnului, au fost formulate diverse opinii. A existat şi o teorie hormonală, după care somnul ar fi declanşat de toxinele ce se acumulează în organism („hipnotoxine"). Pieron şi Legendre au menţinut treaz un câine, multă vreme. Apoi au extras din coloana sa vertebrală lichidul cefalorahidian pe care l-au injectat într-o anume porţiune a creierului unui câine abia trezit din somn. Acesta a căzut imediat într-un somn profund. Totuşi acest punct de vedere nu poate explica cum ne putem menţine treji multă vreme. Apoi s-a constatat că doi fraţi siamezi (care au circulaţia sanguină comună) nu dorm simultan (unul poate rămâne treaz multă vreme).
Teoriile neuronale leagă somnul de activitatea cortexului. I.P. Pavlov considera somnul ca fiind o inhibiţie a scoarţei similară celei pe care o obţinea în laborator : fie prin lipsa de excitaţie (formă pasivă), fie prin inhibarea intensă a unor reflexe condiţionate (forma activă). Totuşi, cercetări mai recente au arătat, pe baza encefalo-gramei, că somnul experimental, obţinut de Pavlov, nu pare a fi totuna cu cel natural.
Se acceptă totuşi azi posibilitatea unui somn activ. Somnul natural se ştie a fi strâns legat de activitatea formaţiei reticulate care poate opri excitarea generalizată a cortexului, după cum îl poate stimula, declanşând trezirea. în boala somnului, s-a putut localiza o leziune ce apare în hipocamp, ceea ce nu ne îndreptăţeşte să vorbim de un „centru al somnului", întrucât ar putea fi o regiune care blochează stimulările venite de la formaţia reticulată.
Nu e clarificat nici rolul biologic al somnului. în somnul lent, ar exista o fază anabolică în care se refac proteinele celulelor nervoase şi acidul ribonucleic, iar în timpul somnului REM s-ar reface sistemul adrenergic. Cert este că mecanismul somnului este unul complex. Clarificarea lui necesită încă studii aprofundate.