Personalitatea

Conceptul de personalitate,definiţia şi caracteristicile personalităţii

În opinia lui P. Fraisse, istoria psihologiei, între anumite limite, se confundă cu istoria răspunsurilor la întrebarea fundamentala "ce este personalitatea ?" Înainte de a defini personalitatea trebuie să definim persoana.
Persoana înseamnă individul uman concret. Personalitatea însă, este o construcţie teoretică elaborată de psihologie, în scopul înţelegerii şi explicării modalităţilor de fiinţare şi funcţionare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umană.
În literatura de specialitate şi nu numai, există numeroase definiţii ale personalităţii, fiecare surprinzând câteva aspecte ale acestui concept atât de vast.
În "Dicţionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definită asfel: "(...) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană. "
Pentru sociologie personalitatea este "expresia socioculturală a individualităţii umane. " ("Dictionar de Sociologie" - coord. C. Zamfir, L. Vlasceanu)
Între nenumăratele definiţii ale personalităţii, G. W. Allport dă propria definiţie în lucrarea "Structura şi dezvoltarea personalităţii", încercând cum spune "(...) nu să definim obiectul în funcţie de metodele noastre imperfecte".
"Personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic. "
"Problema centrală a psihologiei este organizarea mentală (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei şi deprinderi, care ghidează în mod dinamic activitatea). Integrarea şi alte procese organizaţionale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea şi structura personalităţii. (...) Termenul implică şi procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalităţi anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivă. "

În Larousse găsim definiţia personalităţii ca: element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi cognitive (cu referire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determină personalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri ai grupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale.

Personalitatea constituie o problema complexa a psihologiei, complexitate data si de cele peste 100 de definitii de care aceasta a beneficiat de-a lungul timpului si pana in prezent.
H. Pieron defineste personalitatea ca fiind “organizarea dinamica a aspectelor cognitive, afective, conative, fiziologice si morfologice ale individului”.
Aceasta organizare dinamica se manifesta prin conduita omului in societate. Ea se formeaza in procesul de interactiune dintre individ si lumea obiectiva.
Faptele de conduita ale unei persoane difera de la o situatie la alta, prezentand o variabilitate situationala.In conditii diferite si intr-un interval de timp mai lung,se poate constata o anumita consistenta interna ,dincolo de varietatea situatiilor,multitudinea de acte, relatii, realizari, ale unui individ inscriindu-se intr-un cadru unitar, relevand anumite invariante. In diversele roluri si functii diferite indeplinite de o persoana,ea va manifesta atitudini si calitati / defecte asemanatoare. Deci, atat variabilitatea situationala a conduitei,cat si alternanta in timp a rolurilor unei persoane se inscriu intr-un cadru de stabilitate si consistenta relative, ce confera comportamentului si relatiilor sale o anumita identitate si unitate, acest fapt conducand la ideea de personalitate, ca ceva propriu fiecarei persoane. Plecand de la aceste convergente constatate prin observatii directe, devine necesara introducerea termenului de "trasatura psihica", ca o unitate constitutiva a personalitatii. Trasaura psihica reprezinta, deci, o insusire sau particularitate relativ stabila a unei persoane sau a unui proces psihic. In planul comportamentului individual, o trasatura este indicata de predispozitia de a raspunde in acelasi fel la o varetate de stimuli. Astfel, o trasatura comportamentala este timiditatea, care reprezinta un mod relativ stabil de comportare a unei persoane in situatii noi,si in raport cu ceilalti,mod evidentiat prin anumite caracteristici : stangacie, hiperemotivitate, mobilizare energetica exagerata, etc. Oamenii tind ca, in permanenta sa ia act de comportamentele celorlalti oameni, sa le subsumeze unor etichete verbale (sincer, onest, emotiv,...) si sa le grupeze in notiuni si categorii. Trasaturile sunt notiuni descriptive, dar dobandesc si o valoare explicativa, in practica. Faptele de conduita sunt explicate prin notiunile care le rezuma : incapatanarea este explicata prin negativism, reactiile emotionale exagerate prin timiditate, etc., notiunile construite astfel prin abstractie clasificatorie devenind ulterior explicative. Asadar, plecand de la raspunsurile comportamentale specifice consemnate in situatii diferite, se observa anumiti numitori comuni (deprinderile si obisnuintele de conduita) care vor fi reunite prin regrupare in trasaturi psihice. In continuare, prin abstractizare si regrupare se ajunge la notiunea de tip psihologic, si cea de tipologie, care constituie un cadru de clasificare mai larg, avand la baza grupaje de trasaturi... Trasaturile de baza ale personalitatii sunt : Aptitudinile, Temperamentul, si Caracterul. (2 b continued , adica urmarea-n episodu' urmator)