Acceptarea

"Acceptarea - exprimă acţiunea de a accepta şi rezultatul ei : primirea, consimţirea,acordul,admiterea,încuviinţarea,recunoaşterea,aprobarea,suportarea,tolerarea.
Antonime : dezaprobarea,renunţarea,respingerea.
Acceptarea calmă şi necondiţionată a realităţii este cheia ce deschide poarta înţelegerii corecte a evenimentelor.
Din momentul în care implici subiectivismul personal,prin amestecarea afectelor în judecăţi şi raţionamente,automat iniţiezi un proces de denaturare, de distorsionare perceptivă a realităţii.
De aceea este greşit a acţiona motivat de „vreau sau nu vreau”, fiind mai corectă acceptarea lui „trebuie sau nu trebuie”.
Acceptarea lui „vreau, pentru că trebuie” este necesar să aibă loc firesc, evitându-se capcana lui „vreau pentru că îmi place”.
Plăcerea este schimbătoare,înşelătoare,ţinând de multe ori mai mult de curiozitate.
Ceea ce-ţi place azi se poate să te plictisească chiar mâine,de aceea motivaţia prin plăcere este semnul unui raţionament incorect,şi duce inevitabil la decepţii,necazuri,suferinţă.
Acceptarea reflectă o atitudine constructivă,ce nu ia în calcul varianta distructivă a refuzului categoric,construind,unificând,consolidând,condiţionat sau necondiţionat.
O atitudine constructivă,eficientă,impune evitarea refuzului,prin acceptarea condiţionată,adică iniţierea unei negocieri.
În loc de a gândi şi spune: „nu vreau”,este mai bine: „vreau dacă...”
Nu spune:” refuz categoric”, ci :” accept,dar cu condiţia ca...”.
Acest mod de abordare conferă o atitudine echilibrată,deschisă, armonioasă,constructivă,deblocantă,eficientă,...
Nu te transformă în oponent,ci expune-ţi şi negociază condiţiile cooperării, aducându-ţi contribuţia la binele general,şi totodată,al fiecăruia în parte.
Fiecare om are interese comune cu alţii,dar şi particulare,proprii lui.
De aceea este logic şi normal ca procesul negocierii să intervină des în relaţiile tale interumane.
A negocia,presupune a înţelege faptul că totul este un schimb,un proces de cedare-primire,o schimbare,o transformare,o compensaţie,o echilibrare de forţe şi energii,o armonizare.
Negocierile finalizate,duse până la capăt,definesc relaţiile trainice,durabile.
Acceptarea poate „stinge” orice tensiune, şi aplana orice conflict.
Acceptarea prezentului,înseamnă înţelegere,conştientizarea efectelor rezultate din gândirea şi acţiunile tale.
Clipa prezentă este oglindă care te reflectă,permanent,aşa cum eşti tu.
Ceea ce trăieşti în prezent,este urmarea faptelor tale,este ceva ce te urmăreşte inevitabil,legat în mod direct de mentalul tău.
Eşti urmărit de urmările gândurilor şi faptelor tale.
Acceptare înseamnă conştientizarea faptului că vina,meritul, responsabilităţile,sarcinile,obligaţiile pe care le ai în prezent,ţi se datorează.
A nu îţi acceptă situaţia înseamnă a nu înţelege că tu ţi-ai creat-o.
A te revolta,a fi nemulţumit de situaţie,de viaţa ta,înseamnă a fi nemulţumit în primul rând de tine,de modul tău de a gândi,de a judeca.
Raţionamentele tale,exprimate prin alegerile făcute până acum,te-au condus în locul în care te afli.
Nemulţumirea,critică,enervarea,supărarea,blamarea,condamnarea, revoltarea,...toate aceste trăiri afective sunt foarte dăunătoare.
Ele sunt îndreptate neconştientizat asupra propriei persoane,iniţiind un proces de autodistrugere.
Pierderea echilibrului psihic,perturbarea bunăstării materiale,apariţia bolilor fizice,sunt efecte ale trăirilor afective negative,ale unei lipse de igienă mentală.
Igiena mentală reprezintă acţiunea de păstrare a „curăţeniei” mentalului, prin care toate gândurile „murdare”,” necurate”,” mizerabile”,” parazitare”,... trebuiesc identificate,localizate,izolate,şi eliminate, „incinerate”.
Acceptarea lor în mental atrage după sine înmulţirea lor,” infectarea” gândirii tale,boala,suferinţa,distrugerea.
Acceptarea nu trebuie confundată cu inactivitatea,cu pasivitatea,cu ne împotrivirea,cu supunerea,sau cu renunţarea.
Acceptarea este un proces activ,şi are rolul de a crea o stare de optimă funcţionare a corpului şi spiritului tău.
Această stare nu se poate instaura în condiţiile în care nu poţi sau nu vrei să înţelegi situaţiile în care te afli,şi să primeşti,să consimţi,să fi de acord,să admiţi,...că trebuie să le trăieşti,să le experimentezi.
Ele sunt înscrise în destinul tău,sunt efectul liberului tău arbitru,şi tu ai ales să te implici în ele,conştient sau nu prea.
Un om credincios gândeşte în felul următor : ” Toate câte sunt,sunt create şi vin de la Creator,şi dacă totul vine de la El,cu voia Lui,de ce să nu accept ceea ce mi se întâmplă,de ce să mă revolt,de ce să fiu nemulţumit,de ce să critic,de ce să fiu supărat,de ce să condamn,când de fapt,astfel eu mă împotrivesc Lui?”
Fiecare act de credinţă are o logică,iar cel ce caută şi găseşte legăturile logice,în tot ce-l înconjoară,devine,cu timpul,un înţelept.
Adevărul poate fi conştientizat doar prin perceperea legăturilor cauzale.
Acceptarea este o dovadă a maturităţii credinţei,dar şi a gândirii.
Ignorantul şi necredinciosul nu pot accepta,din cauză că nu înţeleg,că nu cred,sau că nu s-au convins.
A afirma ceva de genul : ” Nu pot să cred că din cauza mea am ajuns aici !”, denotă atât lipsă de înţelegere,necunoaşterea adevărului,cât şi lipsă de credinţă,prin blamarea altora,condamnarea altora,aruncarea vinei pe alţii,..
În fapt,învinuirea Lui,că a creat o lume nedreaptă,în care tu suferi pe nedrept,nevinovat,neînţeles,nedreptăţit,abuzat,o victimă pură şi inocentă,...
Acceptă faptul că eşti un om ca toţi oamenii,că nimeni nu este şi nu poate perfect,că eşti supus greşelii prin ignoranţă,şi asumă-ţi atât vina cât şi meritul,provenite ca efecte ale faptelor tale.
Vei constata că viaţa ta se va îmbunătăţi simţitor.
Relaţiile interumane,spiritul de cooperare,spiritul de echipă,prietenia, căsătoria,...unitatea,...au la bază înţelegerea şi acceptarea celuilalt,aşa cum este el,fără a-l învinui,condamna,critica,...în mod gratuit,iertându-l şi ajutându-l să-şi îndrepte defectele,erorile,greşelile,păcatele,...
Cel ce nu-i înţelege pe ceilalţi,şi nici nu-şi dă silinţa să o facă,nu-i poate accepta,nu-i poate ierta,şi nu-i va ajuta.
El nu va putea trăi în armonie şi echilibru,deoarece nici el,la rândul său,nu va beneficia de înţelegere,acceptare,iertare şi ajutor,de la cei din jurul său,fiind evitat,respins,alungat,...
Acceptarea sau inacceptarea faptului de a avea responsabilităţi,sarcini, datorii,obligaţii,şi asumarea sau ne asumarea lor,fac diferenţa între un om puternic şi unul slab,între un credincios şi un necredincios,un om moral şi unul imoral,un inteligent şi un ignorant,...
Meditează asupra faptului că doar acceptând poţi primi ceva,beneficia de ceva,câştiga ceva,şi doar refuzând poţi respinge ceva,pierde ceva,...şi nu te opri până nu ajungi să înţelegi că succesul are la bază acceptarea,iar insuccesul refuzul !
Atitudinea ta,privită din exterior,apare ca un lung şir,o înlănţuire de acceptări şi refuzuri...câştiguri şi pierderi...succese şi insuccese...
Este important să nu respingi ceea ce nu înţelegi,căci respingând pierzi inevitabil,oportunităţi,şanse,prilejuri,...dar nici nu accepta fără rezerve,fără a conştientiza ceea ce implică o consimţire.
Atitudinea eficientă include neimplicarea la nivel afectiv-emoţional, subiectiv,ci o concentrare cât mai obiectivă,mai „detaşată”,asupra realităţii.
Ceea ce ţi-ai dori să primeşti,este întotdeauna,mai mult sau mai puţin diferit de ceea ce ţi se oferă !
Fiecare priveşte în mod diferit,personal,ceea ce se dă şi ceea ce se primeşte,experienţa anterioară jucând un rol principal în elaborarea evaluărilor."
KAN

Aceptandu-i pe ceilalti cu defecte si calitati, incepem sa ne descoperim pe noi. Sa ne recunostem si sa ne te identificam cu ei.
Renuntand la iluziile pe care le-am creat, vedem realitatea exact asa cum este ea.

Dar de ce am creat noi acelele iluzii? Chiar daca am cunoscut realitatea inca de la inceput, am preferat sa incercam sa schimbam ceva, pe cineva, un lucru, o situatie, pe noi.

A accpta ceva ce nu am putut sau nu am vrut sa acceptam pana acum e un pas spre schimbare?
Ne-a ajutat pe noi cu ceva acea iluzie care ne-a facut atata rau? Dar pe ceilalti?

Neacceptarea realitatii se reflecta in dorinte care vor naste iluzii.
In momentul in care vom observa adevaratele dorinte din spatele iluziilor vom fi capabili sa observam realitatea. Cadrul real care ne inconjoara. Divinitatea ne-a pus intr-un anumit loc, timp, spatiu cu un anumit motiv. Dar care? Si de ce?

In fiecare om exista Dorinta Naturala a Schimbarii si Transformarii sale, si a lumii in care isi duce existenta ! De ce ? Deoarece schimbarea si transformarea stau la baza Evolutiei individuale si universale ! De aceea, in fiecare dintre noi exista o lupta interioara, mentala si sufleteasca, permanenta, ce vizeaza Acceptarea, Refuzul si Renuntarea !
Este bine sa faci efortul de a intelege acest lucru, si la fel de important, sa il Accepti ca un fenomen firesc, ca un proces normal ce se desfasoara in cadrul vietii tale.
Vreau sa iti spun ca nu este gresit sa simti nevoia de a te schimba pe tine, si nu este gresita nici nevoia pe care o simti de a schimba, in bine , lumea in care traiesti ! Aceasta simtire interioara, aceasta nevoie de schimbare, aceste trairi sufletesti contradictorii care se manifesta in momentul in care o voce interioara iti spune ca trebuie sa realizezi o schimbare, si o alta voce iti spune ca nu este bine sa renunti la ceea ce esti, la ceea ce ai, la lumea ta cunoscuta si sigura, sunt ... normale si firesti. asa este normal sa se intample, deoarece aceste voci interne au menirea de a te face sa te gandesti la Realitate din ambele perspective, si, totodata, au rolul de a te lasa pe tine insuti sa alegi calea pe care vrei sa o urmezi ! Daca ai auzi o singura voce, care te-ar indruma mereu bine si corect, tu ce ai mai putea... alege ? Ai deveni dependent de aceasta voce interioara care te va dirija toata viata spre cai usoare, lipsite de durere si suferinta, de intrebari, de raspunsuri, de probleme,etc. Unde ar mai fi, in acest caz, Evolutia ta ?! Asa-i ca ar fi inexistenta ? Si un copil mic ar putea urma o astfel de voce, tot timpul, spre "binele" lui, fara a a mai fi nevoit vreodata sa mai invete ceva, sa se instruiasca, sa cunoasca, sa inteleaga, sa rationeze,...
Poate ca aceasta idee te va face sa intelegi ca vocea mea, ideile mele, gandurile mele, nu trebuie sa se constituie Niciodata intr-o astfel de voce, perceputa ca fiind atat de "pozitiva", incat ar fi bine sa fie urmata ...tot timpul. Nici a mea, nici a altuia. Acceptarea unor idei prezentate aici, nu trebuie sa se faca Niciodata fara discenamant propriu, fara o analiza atenta, fara a medita asupra valorii de adevar si fals a afirmatiilor enuntate. Tot ce citesti aici, poate avea o utilitate practica pentru tine, doar in Masura in care tu Intelegi despre ce este vorba in aceasta teorie.
Asadar, vor exista oameni care vor accepta sa citeasca mai departe, si altii care vor refuza, renuntand sa mai intre pe acest site. Aceasta acceptare sau refuz reprezinta o alegere, exprimarea unei optiuni proprii. Acceptarea vine din rezonanta, iar refuzul din disonanta. Cel ce are capacitatea de a intelege despre ce se discuta aici, prin intelegerea sa, va rezona, intr-o masura mai mica sau mai mare, cu logica rationamentelor prezentate in cadrul diferitelor subiecte, va accepta sa citeasca mai departe, va fi curios ce se va mai posta,etc., iar cel ce nu poate intelege, nu va putea accepta aceste rationamente, astfel ca le va respinge, si-si va exprima refuzul de a-si mai pierde timpul degeaba pe acest forum.
Toate aceste alegeri sunt corecte,in masura in care cel ce alege nu urmareste alte scopuri decat dezvoltarea spirituala. Fiecare alege sa faca ceea ce simte ca este mai util si mai eficient pentru el. Prin incercari continue, prin succese si esecuri, fiecare isi va dezvolta acest simtamant intern, evoluand, astfel, in mod continu. Nu este bine si corect sa incercam sa fortam pe nimeni cu nimic, caci de ce oare am forta un elev de clasa a treia sa citeasca si sa invete psihologia care se preda in clasa a zecea ?
Cel ce nu poate, nu trebuie sa fie fortat sa poata, ci ajutat si sprijinit sa poata. Fiecare lucru vine la timpul sau, pentru fiecare om.
Nivelul unora se rezuma la a critica si incerca sa desfiinteze tot ce nu inteleg, declamand ca totul este o prostie, dar fara a-si putea sustine si argumenta vreun punct individual de vedere. Acesti oameni nu inteleg mai nimic, adica inteleg foarte greu rationamentele spirituale, insa simt nevoia instinctiva de a ataca si distruge ceea ce lor li se pare a le ameninta in vreun fel imaginea de sine, stima de sine, si tot ceea ce ei percep ca fiind "superior" lor. Prostul vrea sa-i poata cobora pe toti la nivelul prostiei lui, sa nu existe oameni mai destepti ca el, si atunci, neputand face asta ridicandu-se pe el, o face incercand zadarnic sa-i coboare pe cei superiori lui, la un nivel inferior. De aceea prostii sunt periculosi, caci actioneaza prosteste, din invidie si rautate. Fereste-te de ei, invatand sa-i recunosti, in primul rand. La un moment dat, vine si pentru ei momentul in care sunt fortati sa inteleaga faptul ca trebuie sa caute si sa accepte sprijinul celorlalti, pentru a scapa de ceva sau pentru a dobandi ceva. Este corect, asadar, sprijinul acordat celui ce il cere, celui ce constientizeaza ca are nevoie de el, celui ce ii poate aprecia valoarea, si este incorect sa incerci sa ajuti si sa sprijini in mod fortat pe cineva ce nu-ti cere acest sprijin, neconstientizand necesitatea lui, neapreciind valoarea lui, etc. Cel ce nu cere, ce nu simte nevoia de a primi, de ce ar accepta sa primeasca ceva ce lui i se pare inutil, inadecvat, fortat, etc. ?
Extrapoland, fereste-te de vocile si gandurile interioare care par sa vina de la astfel de entitati inferioare. Nu le da atentie, si daca nu vor fi bagate in seama vor disparea. Nu accepta cee ce simti ca iti este inacceptabil. Nu toate ideile si gandurile pe care le ai sunt ale tale, ba chiar majoritatea iti sunt "sugerate", printr-o sugestie telepatica. Analizeaza atent gandul ce te indeamna spre a accepta ceva, cat si pe cel ce te indeamna spre neacceptare, refuz, renuntare. Alegerea finala trebuie sa ramana a ta, si sa fie facuta in cunostinta de cauza.
Daca esti destul de evoluat pentru a putea sustine o disputa in plan spiritual, fara a initia un conflict si fara a te simti amenintat in vreun fel, atunci poti initia o legatura cu sursa gandurilor ce incearca sa te sugestioneze spre rau, spre dorinte iluzorii, daca nu, este mai bine sa nu le acorzi nici o atentie.
Invata sa recunosti gandurile interioare care te indeamna sa iesi din Realitate in Imaginar, in Fantasmagoria, in Lumea Iluziilor. Invata sa recunosti indemnurile care te sugestioneaza sa accepti dorinte irealizabile, imposibile, autodistructive.
Iluzia se naste in Mental, in mintea ta, si acolo trebuie sa fie cunoscuta si desfiintata, ca Falsitate. Ea nu trebuie transportata in Realitate !
Asta este o cale mai grea, dar a carei existenta trebuie constientizata ! Calea usoara este Calea Credintei, mai potrivita celor mai putin evoluati spiritual, care consta in umplerea spatiului mental si sufletesc interior cu sugestii si atosugestii pozitive, in mod repetat si periodic, chiar zilnic daca se poate. In acest mod este evitata fixarea mintii pe ganduri si sugestii negative, si se mentine o anumita puritate morala, mentala si comportamentala, prin adoptarea unui model pozitiv. Linistea si pacea sufleteasca apar, in acest caz, din indeplinirea cu constiinciozitate a ritualurilor, si cat timp credinciosul si-a indeplinit ritualurile zilnice, saptamanale,lunare si anuale, el se simte impacat cu el insusi, cu lumea, cu Divinitatea, se simte in siguranta si ocrotit.
Unii accepta calea credintei, altii calea spirituala a dezvoltarii personale, ceilalti nu accepta niciuna dintre ele, autodenumindu-se atei, crezand ca doar stiinta are raspunsuri realistice la problematica umana, fiecare in functie de stadiul sau evolutiv, mostenirea culturala, si experientele sale de viata. Fiecare isi are calea sa, in aceasta viata, drumul sau, ceea ce nu inseamna ca nu va alege, la un moment data, altceva, ceva ce va considera ca i se va potrivi mai bine.
Pentru cel ce incepe sa stie, tot mai mult, tot mai bine, este foarte greu, insa, sa accepte faptul ca nu trebuie sa se implice cu forta si avant in viata altora, sa le scoata in evidenta greselile, si sa-i "ajute" sa se corecteze...

Ce înseamnă să Percepi şi să Accepţi cadrul real al existenţei tale, Realitatea ? În primul rând, înseamnă să te transpui cu totul în Prezent, căci Realitatea se manifestează în momentul prezent conştienţei umane. Tot ce încerci să conştientizezi ca desfăşurare trecută sau viitoare a Realităţii, pentru conştienţa ta umană devine automat încărcat de subiectivism, de imaginar, de distorsiune, etc. Ceea ce apare ca distorsiune imaginară subiectivă, este în mare parte legat de trăirile tale afective, personale. Tu atribui anumite conotaţii afective fiecărei fiinţe, fiecărui lucru, fiecărui eveniment, după senzaţiile şi sentimentele pe care aceste elemente ale realităţii le evocă, prin rezonanţă, în sufletul tău, când te gândeşti la ele, când le aduci în câmpul conştienţei tale. Tot ce alegi să faci, să păstrezi în jurul tău şi în mintea ta, ca obiecte materiale, sau ca obiecte ale experienţelor tale de viaţă, păstrate pe rafturile memoriei, te vor influenţa încontinuu, în permanenţă, în desfăşurarea ulterioară a Realităţii, în ceea ce numim viitor. Tu trăieşti astfel, momentul prezent, în mod subiectiv, în mod afectiv, prin ceea ce îţi evocă tot ceea ce te înconjoară ca realitate materială, şi tot ceea ce apare în câmpul conştienţei tale ca amintire, din memoria ta. Acest mod de a trăi Realitatea este, în majoritatea timpului, bulversant şi confuzoriu, căci ai deseori stări a căror provenienţă nu o poţi explica, deoarece nu ai un control eficient al procesului de atribuire, al legăturilor obiect- sentiment. Din acest motiv, majoritatea curentelor practice spirituale recomandă păstrarea unei anumite distanţări, a unei nonimplicări afective privind elementele lumii materiale, a unei detaşări emoţionale. Dacă obiectul unei plăceri îţi va fi luat, îl vei pierde, sau va fi distrus, această lipsă îţi va produce suferinţă, datorită ataşamentulul şi dependenţei pe care tu ţi-ai format-o faţă de acel obiect. De aceea, înţelepţii recomandă neataşarea de lucrurile materiale, efemere, ce pot fi pierdute, furate, deteriorate, distruse, căci ataşamentul faţă de ele îţi va aduce întotdeauna suferinţă. De aceea accentul trebuie pus pe ceea ce este permanent şi nu trecător, indistructibil şi nu distructibil, ce nu poate fi furat, pierdut, deteriorat, etc. În acest mod este motivată dezvoltarea spirituală, introspecţia, expansiunea conştienţei, pentru aflarea esenţei nemuritoare a fiinţei umane, pentru dezlegarea de legăturile cu obiectele materiale provocatoare de suferinţă. Extremiştii spirituali scot în evidenţă doar partea proastă a experienţei legată de lumile fizice grosiere, a faptului că experimentarea unui asemenea plan reprezintă experimentarea suferinţei, şi acest lucru trebuie evitat, cu orice preţ. Într-adevăr, viaţa în plan terestru reprezintă experimentarea unor forme ale suferinţei, suferinţa fizică, şi suferinţa psihică, morală. Dar asta nu este totul. Nu este singurul rost al acestei experienţe. Dacă aşa ar fi, am fi doar un fel de deţinuţi pedepsiţi să-şi execute detenţia pe această planetă. Eu văd Pâmântul ca un tărâm paradisiac, dar văd şi cum mulţi oameni îşi construiesc, prin gândirea lor, ziduri reci şi înalte, care îi separă de alţii, ca nişte ...celule... Alţii îşi construiesc ...turnuri ... înalte... Unii îşi sapă ...buncăre ...adânci... Dar copiii continuă să se joace, ca toţi copii dinaintea lor, veseli şi inocenţi, visând că vor ajunge odată mari, ca şi părinţii lor, mari ...constructori...