Armonia

"Armonia - potrivire desăvârşită a elementelor componente ale unui întreg;bună înţelegere în relaţiile dintre două persoane,două colectivităţi etc.;îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie);concordanţă fonică între sunete;parte a teoriei muzicale care studiază acordurile în compoziţie,relaţiile dintre ele,legile înlănţuirii lor.
Armonia imitativă reprezintă un efect stilistic obţinut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită sau sugerează un sunet din natură.
Armonia vocalică este un fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice,care constă în potrivirea de timbru a vocalelor din elementele alcătuitoare ale unui cuvânt.
Antonime : cacofonie,dezacord,dezarmonie,discordanţă,discordie.
Sinonime : acord,împăciuire,înţelegere,pace, unire,concordanţă, echilibru, potrivire,proporţie,proporţionalitate,simetrie.
Armonia reprezintă o condiţie a existenţei vieţii,reflectând o stare de stabilitate,de echilibru,compensare,în cadrul ciclurilor de transformări energetice.
Armonia presupune o legătură între cel puţin două lucruri,care au ceva în comun,asemănător,în legătură,şi între care se constituie un fenomen de rezonanţă,sub un anumit aspect.
Oricare două lucruri ce coexistă în acelaşi timp,au cel puţin un lucru în comun,cel puţin o legătură !
Armonia contribuie la crearea vieţii,dezarmonia la distrugere şi moarte.
Dualitatea armonie - dezarmonie se reflectă şi în perechile duale generare - inhibare,creare - disoluţie,unire - separare,plăcere - neplăcere,fericire - suferinţă,...
Tot ce există,există pentru altceva,făcând parte dintr-un întreg superior organizat,cu care trebuie să se armonizeze !
Între două lucruri,există,concomitent,atât o relaţie de armonie (sub anumite aspecte),cât şi o relaţie de dizarmonie (sub alte aspecte).
Două lucruri radical diferite,cu deosebiri mult mai multe decât asemănări, pot fi mai mult în dizarmonie decât în armonie,ele încercând să se excludă reciproc,respingându-se.
Armonia presupune existenţa unei stări de echilibru,a unei egalizări energetice,de forţe,...sub cel puţin un aspect.
Forţele ce interacţionează trebuie să se echilibreze în cadrul anumitor raporturi pentru crearea stării de armonie,la un anumit nivel.
Când echilibrul este "deranjat",perturbat,relaţia de armonie „slăbeşte”.
Variaţia unei energii (forţe),ce iese din cadrul anumitor limite,poate produce variaţia raportului de energii (forţe),cu efecte destabilizatoare asupra echilibrului,sistemul ieşind din starea de armonie.
Dacă vrei să trăieşti o viaţă fericită,trebuie să faci tot posibilul să fii în armonie,fizic şi psihic,cu tot ce te înconjoară,cu tot ce eşti în legătură: natură, oameni,animale,trecut,prezent,viitor,...chiar dacă,teoretic,este...imposibil.
Aceasta presupune conştientizarea mecanismelor şi a mijloacelor de adaptare,şi iniţierea de acţiuni în conformitate cu ele."
KAN