Rugăciunea- în religia evreilor

Din punct de vedere spiritual, rugăciunea este "respiraţia sufletului". Ea poate avea forma unui dialog între creatură şi Creator, ca o petiţie îndreptată spre tronul harului, sau ca o proclamare entuziastă a măreţiei lui Dumnezeu. Biblia îi prezintă pe oameni folosind rugăciunea, dintr-o pornire lăuntrică conştientă, care urmăreşte să rupă limitele firii pământeşti în care omul a fost închis, după căderea în păcat. În Eden, primii oameni vorbeau nemijlocit cu Dumnezeu în părtăşia pe care o aveau "în răcoarea zilei". După alungarea din Eden, Abel şi Cain au căutat să reia legătura cu Dumnezeu prin aducerea de jertfe pe altare. Din adâncul prăbuşirii lor, oamenii au început "să cheme Numele Domnului." Geneza 4:26. Specificul rugăciunilor practicate de evrei au fost: sinceritatea, claritatea, şi caracterul personal. Ei nu au practicat "repetiţia monotonă şi fără sens" a descântecelor. Una dintre ocaziile care a scos cel mai bine în relief diferenţa dintre rugăciunile practicate de evrei şi cele ale păgânilor, a fost confruntarea dintre proorocul Ilie şi proorocii lui Baal pe muntele Carmel. 1Regi. Un aspect aparte al rugăciunilor îl constituie "cântările de laudă", rugăciuni inspirate direct de Duhul Sfânt. În aceeaşi categorie cu cântările sunt incluşi şi Psalmii, rugăciuni în care suflarea patosului uman se întrepătrunde cu "suflarea Duhului Sfânt", producând mângîiere, îmbărbătare, şi iluminare divină.

Rugaciunea poate avea forma unui dialog între creatură şi Creator, ca o petiţie îndreptată spre tronul harului
PETÍȚIE, petiții, s. f. Expunere scrisă adresată de o persoană sau de un grup de persoane unei instituții, unei organizații, unei autorități, în care se formulează o cerere, o revendicare, un punct de vedere etc.

Abel şi Cain au căutat să reia legătura cu Dumnezeu prin aducerea de jertfe pe altare Si fumul jertfei lui Abel s-a ridicat mai sus decat cel al jertfei lui Cain - drept urmare acesta a hotarat sa ii sparga capul fratelui sau cu un bolovan, din invidie.